Ce sa mai faci cu legume


Azi mi-ar placea sa scriu inca o reteta. Nu e proprie-proprie, m-am inspirat din alte retete si am facut-o cumva sa fie a mea, adaptand-o. Pentru ca suntem inca in post si cred ca o detoxifiere a mintii si a corpului e foarte binevenita, iata la ce m-am gandit. De fapt,  totul a pornit de la vesnica intrebare: ce sa mai gatesc? Am impresia uneori, si stiu ca nu sunt singura, ca raman fara inspiratie, parca am tot gatit aceleasi mancaruri, parca am ramas fara legume si fructe si altele de gatit. E o munca intensa, pentru masa ma gandesc cu zile, saptamani inainte, ma uit, ma inspir, vad ce pofte mai am, ce pete mai am, ca daca mi se pune pata e musai sa mi-o satisfac, poate nu imediat insa in viitorul apropiat cu siguranta. Si atunci mi-am adus aminte ca am facut ceva anul trecut, vara si am zis, super, sa repetam experienta, pentru ca a fost delicioasa. Am gatit cu ce aveam in casa (in afara dovleceilor si rosiilor pe care le-am cumparat ieri) si iata ce mi-a iesit. Pune-o pe lista daca iti place. E ceva foarte usor si rapid si minunat de gustos. Oricum, postul ca postul dar sa vezi ce minunatii voi face dupa, cu unt, oua, lapte, branza si alte delicatese! Abia astept. :)) 

Am mai completat si cu desertul de ieri. Aveam pofta de gogosi zilele acestea si de cand am descoperit reteta aceasta de post, mi-am propus ca in week-end sa o fac si s-a potrivit sa o fac. Si ce bine am facut!:)) 

Gata, uite reteta. 

Legume feliate la cuptor

2-3 portii

Ingrediente:

  • 2 dovlecei medii, normali sau zucchini (acestia din urma sunt preferatii mei)
  • 6-7 rosii mai mici sau 4-5 mari
  • 2-3 linguri ulei masline sau floarea soarelui presat la rece
  • 1-2 lingurite busuioc uscat (sau cateva frunze proaspete)
  • 1-2 lingurite oregano uscat (sau cateva frunze proaspete)
  • 1 lingurita ghimbir pudra (pentru un gust usor intepator :)) sau piper proaspat macinat)
  • 3-4 linguri de pesmet
  • sare dupa gust (mai bine mai putina ca ii adaugi tu la servire)
  • 4-6 catei usturoi zdrobiti (de data aceasta nu am avut insa am compensat cu ghimbirul; usturoiul e nemaipomenit in aceasta reteta oricum)

Preparare:

  • Se intinde o foaie de copt pe tava cuptorului. Pentru cantitatea de ingrediente e potrivita ca marime si incape totul foarte bine. Cel putin eu am fost multumita.
  • Se taie dovleceii felii, cam de 0,5-1 cm grosime. Se feliaza si rosiile, in felii mai subtiri. Se aseaza in tava, alternand dovleceii cu rosiile. Se pune uleiul si se presara apoi toate mirodeniile de mai sus sau orice ai prin casa. O reteta nu e statica, ea se transforma asa ca fii curajos/ oasa. Nu se strica nimic, din contra. Si daca se strica, iar nu-i nimic, din greseli au iesit cele mai tari retete asa ca gandeste-te la asta si mergi inainte. Pesmetul se adauga la final, cel putin mie asa imi place si se formeaza o crusta asa crocanta si buna in mancare asa ca merita pus.
  • Se introduce tava in cuptorul pre-incalzit sau nu, nu conteaza ca iese la fel de buna. Se lasa cca 30-40 minute la 180°C, 350°F sau nr. 4 la cuptorul cu gaz. Legumele ies usor al dente.  In ultimele 10 minute poti muta tava aproape de grill, pentru o crusta crocanta si delicioasa. Daca nu ai sau nu vrei, nu-i bai, sa stii ca soarele inca va aparea pe cer. ;))
  • Se serveste cu o salata de primavara sau de orice alt anotimp preferat. 😉

Pofta buna!

Advertisements

Despre timp


Cand a trecut timpul? Ce mai faci? De cand ne cunoastem? Acum ceva timp… Uite, tot vorbim despre timp. Dar o data cu trecerea lui il apreciez cu totul altfel. Inainte doar ziceam ca e important insa mi-am dat seama ca nu simteam cu adevarat, mai mult ma stresam cand il aveam apoi ma stresam cand nu il aveam sau pur si simplu credeam ca am timp suficient. Nu e asa insa stii cum se zice, calitatea nu cantitatea. Oricum, nu stiam sa ma bucur intr-un mod relaxat si constient. Si sa il iau cum vine, sa il apreciez si sa il folosesc corect si bine. Poate au fost perioade cand mi-a iesit asta dar privind in urma… Azi il privesc ca pe o comoara la adevarata ei valoare. Adica sper ca fac asta.

Recent am gasit un articol pe linkedin care mi-a confirmat inca o data ceea ce am simtit si am stiut de atata timp ca cel mai pretios dar pe care il avem (pe langa iubire) este timpul. Nu am gasit articolul sa il adaug aici, chiar daca l-am cautat asa ca ramane doar sa spun pe scurt despre el. S-a facut un sondaj (nu, nu de catre cercetatorii englezi :)) )si s-a descoperit ca ceea ce vor oamenii de la un serviciu, nu mai sunt maririle de salariu, bonusurile, ore platite suplimentar sau mai stiu eu ce alte chestii trecatoare. Ci timp personal. Si resimt asta si eu. Si vad si la cei din jur. Suntem ocupati sa alergam, sa muncim, uneori nici nu mai stim pentru ce si trec zilele iar la sfarsitul saptamanii, daca avem asa ceva, cadem lati si uneori nu ne ajunge sa ne revenim. Nu ne bucuram de viata pentru ca avem preocupari mai “importante”. De parca ne ridica cineva statuie. :)) Sau cine stie, posteritatea ne va fi vieeesnic recunoscatoare…

Prin prisma jobului, sunt printre norocosii care mai are ceva timp liber. Cand vine, parca imi oxigenez creierul la munte, asa ma simt. Nu l-as da pentru nimic in lume pe bani, program prelungit sau mai stiu eu ce. At least I try not to get there again. Been there, done that too. Macar ca stiu cum e si reversul medaliei. Imi place sa mai spun cand mai vorbesc cu cineva ca degeaba ai bani daca ii dai pe doctori din cauza ca te termina munca. Sanatatea e foarte importanta mai ales cand o pierzi. :)) Da, nu pot spune ca am totul, insa ceea ce am imi ajunge. (Asta cu ajunsul am invatat-o de la buna, care este atat de fericita si recunoscatoare pentru tot ce are, nu e de mirare ca arata minunat la varsta ei. Ar fi bine sa o cunosti si tu sa te mai aduca cu picioarele pe pamant) Se tot spune sa fii recunoscator pentru ceea ce ai, nu pentru ceea ce iti lipseste. Atatia ani asta am facut, m-am stresat ca tot nu aveam ceva, nu imi convenea ceva, tot timpul eram intr-o vesnica nemultumire. Bine ca m-am trezit. Oricum nu putem avea totul. Gandeste-te putin. Nici macar nu se poate face o lista cu ceea ce vrea fiecare, lista care oricum variaza pe parcursul anilor si in urma experientelor personale. Pentru ca suntem diferiti si ceea ce vreau eu pare ciudat pentru altcineva si ceea ce vrea altcineva, mie mi se pare ca vrea prea mult, etc.  Plus ca ne si razgandim uneori in ceea ce vrem, inainte sau dupa ce obtinem si cateodata suntem taaare dezamagiti. Oare pentru asta am investit atata energie si timp si bani si etc? Dap, si se cheama experienta. Cum am putea sti ce vrem pana nu experimentam ceea ce nu vrem? De obicei vrem ce ne lipseste insa ceea ce ne lipseste cu adevarat sunt chestii simple care aduc o bucurie plina in suflet. Acesta ar fi un criteriu de selectie a dorintelor: daca simti ca ti se umple inima de bucurie, fa-o, daca nu, mai asteapta. Uneori nici nu stim ce vrem. Dar ne pierdem in detalii.

Dupa cum vezi, a ajuns si cel care a scris articolul la concluzia ca nu se merita. Ca pana la urma ce ai? O viata. Asta cu relaxarea si o atitudine de multumire pentru ce ai am mai invatat-o si de la un batranel tare simpatic din Londra si mi-aduc si acum aminte ca imi ziceam ascultandu-l, mai, sa stii ca are dreptate. E adevarat ca muncise sa ajunga undeva insa inainte sa moara prematur, caci simtea el ceva, s-a oprit, si-a facut calculele si s-a retras in asa fel incat sa se declare multumit si evident sa isi prelungeasca viata. Nu era dator si ceea ce avea ii ajungea sa se bucure de calitatea vietii si sa si respire. Uite ca am invatat si eu ceva de la el. O atitudine cu totul noua si un fel de a vedea viata altfel decat cum fusesem eu crescuta si vazusem in jur. Si acum, cu repretuirea timpului personal, ca e la moda, cu simplitatea vietii si actiunile care se fac pentru a se ajunge acolo, toate se leaga, cel putin pentru mine si cel putin in teorie. In practica, mai vedem. Presupun ca pentru fiecare om este un proces foarte personal si fiecare vede in felul sau viata, dar acum, pe bune, nu-i asa ca timpul personal e cel mai pretios? Uita-te in oglinda si da-ti un raspuns. Si nu minti. Ca pe tine te minti. Sau cum imi place sa zic copiilor: dintre toate pe care le faceti, cel mai mult urasc minciuna. Asa ca mie imi spui adevarul, oricare ar fi el. Si sa stii ca esti pe jumatate iertat/a. I will choose honesty over perfection every single time. So…what’s your honest answer? ;))

 

 

Liste si iar liste


Pentru ca suntem in postul Pastelui m-am gandit sa fac o lista de mancaruri de post care imi plac foarte mult, indiferent de gradul de dificultate. Cu aceasta ocazie iti  reamintesc si imi reamintesc ca postul nu inseamna doar ce bagi in gura asa ca nu se pune daca gandim, actionam altfel decat in spiritul crestin ortodox. Pe de alta parte, gatitul de post devine o preocupare serioasa, cel putin pentru mine. Pentru ca intotdeauna ma intreb ce sa mananac. Recunosc ca sunt mofturoasa asa ca probabil te va amuza lista mea deoarece e foarte personala si cuprinde mancaruri pe care le fac si le si mananc cu placere. Ai aici si link-urile aferente, fie la blogul propriu, fie la alte site-uri delicioase. Ma inspir si din alte parti pentru ca stiu ca nu stiu totul iar arta culinara este un domeniu inepuizabil si … gustos nevoie mare. Lista mea, pentru o cautare mai usoara, e organizata in ordine alfabetica. Iat-o:

Retete de mancare de post:

 

Retete de dulciuri de post:

Despre job, serviciu si alte munci


Zilele acestea am vorbit printre altele, despre serviciu. De fapt, cand nu vorbesc? Cine e atat de relaxat/a incat sa nu vorbeasca despre asta macar o zi? Glumesc, se poate sa nu … se vorbeasca. Oricum, e treaba importanta intotdeauna pentru ca toti avem problema aceasta in viata noastra. E mai ceva ca familia uneori, din pacate. Insa si fara serviciu e greu. Te poti simti sarac/a, prost/ proasta, fara valoare, inferior/oara, depresiv/a, nesigur/a, plin/a de frici legat de viitor, neiubibil/a, etc. Cu toate acestea, nu vom vorbi doar despre mancare, nu?

Se intampla in viata omului cand ramane fara, isi cauta altceva si o ia de la inceput. Si aceste zile am repus problema aceasta pe tapet. Mi-a fost ceruta parerea si din vorba in vorba i-am dat de cap si de picioare. Femeile vorbesc mult si fiecare are stilul propriu. Mie imi place de exemplu sa cunosc cat mai in detaliu o problema/ o situatie pentru a avea o vedere de ansamblu si in acelasi timp sa ii iau pulsul. Alteori, nu, insa de cele mai multe ori da. Si in felul meu, sa vad pro si contra.

Oricum, mi-am mai dat seama ca ne cautam si ne gasim cumva intre noi, oamenii, cu afinitati, o chimie, cum ii mai zic eu, insa nu totala, dupa parerea mea. Pentru ca, cu unii discutam cu usurinta niste subiecte, cu altii altele si tot asa. Uneori avem dreptate, alteori nu si ma cam feresc sa afirm ceva cu 100% convingere pentru ca viata mi-a aratat ca ma pot insela si am vazut si la altii/ altele cat se inseala si ei, mai ales dupa ce afirma asa convinsi niste lucruri. E bine sa ai o vedere inteleapta asupra unei situatii si sa stii ca nici tu si nici altcineva nu detine adevarul absolut iar hotararea finala sa apartina persoanei care trebuie sa o ia.  Oricum, fiecare cam stie deep down deja ce hotarare sa ia insa are nevoie uneori de un push sau sa fie sigur/a ca totusi la acel moment ia hotararea cea mai buna. Ca nu ar fi buna, asta doar timpul o va demonstra. Insa atunci asa este. De multe ori exista si intuitia care ajuta si ar fi bine sa o asculti. Asta asa, imi zic si mie, ca mi-am dat seama cat e de importanta. Am impresia ca intuitia e ca o atingere de aripi de inger, cand iti sopteste asa de incet ca e bine sau nu. De aceea de cele mai multe ori se merita sa faci un pas inapoi. Sau inainte, cu speranta.

De ce scriu acest post? Pentru ca m-am regasit candva si stiu cum e si  poate ma voi mai regasi. Nu ma culc pe o ureche. De fapt, ba da. :))

Toti avem serviciu. Unii sunt proprii lor stapani. Altii, fac ceea ce le place ca angajati. Altii nu au nevoie. Altii numesc serviciul scarbici insa se echilibreaza cu un hobby, intelegere in familie, etc. Isi fac treaba pentru bani. Toate variantele sunt valabile, crede-ma. Cea pe care o ai in acel moment e cea mai buna. Daca nu era buna pentru tine, nu erai in ea, probabil.

Am avut o discutie foarte productiva. Si filosofica si realista si deschisa. Ea avea nevoie de o parere din afara si a primit-o. Ma mai gandesc eu, alti oameni stiu ce vor si iau hotarari singuri insa nu toata lumea e la fel. Iar altii nu vorbesc despre nimic si nu e rau nici asa. Fiecare e cum e si gata. Ne respectam si ne intelegem diferentele. Sau pe franceza, let’s agree to disagree. Nu stiu daca are vreo logica finalul but it wakes up the brain cells. :))

Am vorbit si despre frici. Greu e sa ramai fara serviciu, si la fel de greu sa iei o hotarare atunci cand iei un interviu si incepi. Dar imi place vorba aceasta: “It”s OK to be scared. Being scared means you’re about to do something really, really brave.” Being brave inseamna orice, chiar si inceperea unui nou servici, intr-o noua locatie, cu noi colegi, cu noi atributii. Si scary in acelasi timp. 🙂 Insa o hotarare tot trebuie luata. Iar pana atunci, gasim ce sa facem cand nu avem un serviciu, invatam ceva nou, rezolvam situatii care ne suflau in ceafa, diverse. Si reinvatam sa ne bucuram de lucrurile simple ale vietii, pentru ca nu ne mai permitem asa multe. Redescoperim ca nu totul costa bani. Si nu, nu cred ca meritam mai mult. Cuvantul meritam e ceva ce tine de orgoliu si orgoliul distruge inima. Cred ca nimic nu e intamplator. Exista intotdeauna o parte buna in ceva rau si e bine sa luam acest lucru in considerare.

Ce am mai reinvatat? Ca nu trebuie sa te grabesti nici daca apare ceva ca nu se stie. Iti acorzi macar o noapte de gandire, ca stii cum se spune, noaptea e un sfetnic bun. Mai discuti sau nu si cu cei foarte apropiati, ca sotul/ sotia, copii, iubitul/iubita sau cineva care ti-ar putea da un raspuns cat mai realist. Totusi nimeni nu poate lua hotararea in locul tau si nimeni nu stie mai bine ca tine, nu e in locul tau chiar daca poate afirma contrariul. Calea ta e a ta, personala. Si te mai si rogi pentru a lua o decizie inteleapta. Si faci un pas. Si inca unul. In cazul de fata e un da. 🙂

the end

Good Hair Day


Azi m-am gandit sa scriu ceva ce imi statea in minte de mult timp. Tot imi ziceam ca o sa o fac si tot intervenea ceva, stii cum e. Uite ca acum e momentul. Vreau sa scriu o reteta naturala de crestere si imbogatire a parului. Am admirat candva parul unei colege, o stiam cu parul mediu si intr-un timp care mi s-a parut relativ scurt atunci, am revazut-o cu parul lung, dar luuung. Si normal ca m-am minunat, arata foarte bine si am intrebat-o ce si-a facut. Mi-a dat o reteta foarte simpla si foarte eficienta. Am dat-o si eu mai departe tuturor celor care au avut nevoie iar azi m-am gandit sa o scriu si aici, sa fie pentru toata lumea, ca nu se stie cui ii va folosi. Sunt multe tratamente naturist de acest fel, stiu, insa inca unul nu strica si eu pe acesta l-am urmat. Pentru a mine a functionat excelent si il folosesc de fiecare data cand mai simt nevoia. Acum, tu alegi. Bine-nteles ca poate fi adaptat si voi scrie in paranteza si alte ingrediente posibile. Iata-l:

Tratament de crestere a parului

Ingrediente:

  • 2 galbenusuri (un mic truc daca te ajuta: caut de obicei sa iau oua din acelea cu termen de valabilitate spre sfarsit, pentru ca atata timp cat nu le consum intern, nu fac rau. Plus ca stim cu totii ca termenul e marketing deci e posibil ca ouale se fie bune. Si mai e si bugetul. Pentru tratament, oricat am zice ca meritam ce e mai bun, totusi sa nu exageram. Folosesc galbenusuri pe par, da? Nu trebuie sa iau un carton de 6-10 oua organice. Ma uit la reduceri si nu de multe ori mi s-a intamplat sa le iau chiar pe cele organice la un pret mult mai scazut, la jumatate sau mai putin, depinde de valabilitate. Asa ca, de ce nu? Diferenta o pui in uleiuri si conteaza.)
  • 2 lingurite vitamina A uleioasa (de la orice farmacie)
  • 2 lingurite ulei ricin (de la orice farmacie)
  • 2 lingurite gaz lampant (se stie de sute de ani, ma rog, de cand a inceput sa se fabrice, ca stramoasele noastre il foloseau pentru obtinerea unui par mai matasos si mai puternic asa ca stiau ele ce stiau. Avand in vedere ca sunt doar 2 lingurite si acestea in amestec cu alte ingrediente, iti dai seama ca efectul se estompeaza un pic insa ramane pozitiv, asa ca nu cred ca deranjeaza. Doar daca nu il suporti sau pielea capului e prea sensibila. In acest caz poate fi inlocuit sau scos, nu e nici o problema. Un inlocuitor al acestuia poate fi tuica/ romul, daca vrei.)
  • optional se poate adauga orice alt ulei natural, in cantitate de 1-2 lingurite: jojoba, cocos, cacao, masline, etc.

Cu primele 4 ingrediente se face o masca mai mult decat suficienta pentru orice lungime de par. Cel putin la mine asa este si sunt multumita. In cazul in care simti ca  e prea putin sau prea mult, nu te sfii sa adaugi sau sa scoti. Se amesteca toate ingredientele si se distribuie cat mai uniform pe par, incepand de la radacina pana la varfuri. Eu folosesc degetele din mai multe motive. Unul pentru ca simt mai bine crema si pot lua mai mult o data, daca vreau. Apoi, nu risipesc nimic pentru ca imi tot sterg degetele de par. Si scap de spalatul periei de vopsit, asa imbacsita cu ou si ulei. Total neatragator. Daca pot sa scap de spalatul ei si sa nu afecteze procesul, de ce nu? Prinde apoi parul bine cu clesti de par si acopera-l cu o punga si un batic. Dar poti sta si cu el descoperit, cum am ales sa fac eu. Stai macar 30 de minute cu amestecul pe par (eu am stat si cateva ore, nu conteaza, important e sa stai macar 30 minute sa isi faca efectul) apoi te speli normal pe cap. Fiecare are un anumit ritual asa ca nu o spun cum sa faci. O parte buna la acest tratament e ca apoi nu prea simti nevoia de balsam. E matasos si alunecos la final. Iar dupa ce l-ai uscat, parul are o stralucire de care imi place mie sa glumesc, ca nici cele mai scumpe produse nu o obtin asa cum o face tratamentul naturist.

Fa tratamentul acesta cca 6 luni, la fiecare spalat pe cap (daca te speli zilnic las-o balta, dar macar o data pe saptamana sau la 4-5 zile) daca vrei sa iti creasca parul lung si sanatos. Mi-aduc aminte ce riguroasa eram eu. Chiar asa am facut, poate au fost zile in care am ratat dar destul de rare. Am putut sa ma laud cu un par frumos, zic altii. Daca nu vrei decat de intretinere, atunci fa cand simti dar macar o luna fii consecventa ca sa vezi ceva rezultate. Cu o floare nu se face primavara. Si ar mai merge si vara cand este mai expus efectelor nocive, asa ca un tratament il mai invioreaza. Sa nu te sperii de mirosul de gaz, nu se simte. Dar am zis ca il poti scoate daca nu si nu.

Iar daca nu esti adepta unui tratament naturist, nimic nu te impiedica sa iti iei ce crezi tu ca are rezultate. Insa stii ca te expui chimicalelor. Si ele pot avea efecte adverse. Pe cand un tratament naturist, nu. Si ce nu face o femeie pentru un par frumos. Dar si un barbat? Acest tratament e valabil si pentru un el.

“You can’t control everything, your hair was put on your head to remind you of that.” Dar cel putin sa incercam, nu?

Pentru un par frumos. 🙂

9


La multi ani, blogul meu iubit! Uite ca au trecut atatia ani si imi aduc aminte cu drag cand am inceput. Au fost atatea ganduri, framantari, nesiguranta, frica dar si incantare, bucurie, o anumita disciplina si pana la urma i-am dat drumul. Am zis, ce-o fi o fi. Bine-nteles ca in acelasi timp ma gandeam si ma incantam ca vin cu ceva mai special pentru ca de atunci mi-am propus sa nu fie un blog doar de mancare, ci ceva asezonat cu ganduri, muzica, diverse lucruri frumoase. Sper ca mi-a iesit. Scopul lui este sa ma ajute sa ma exprim si prin el sa aduc la cunostinta lumii si altceva. Toti ne dorim sa fim altfel decat ceilalti insa acum mi-a venit gandul ca oricum suntem. Suntem unici oricum ai da-o, cu blog sau fara blog. Toti avem ceva special, bun si frumos in noi care ne scoate in evidenta. Si diferit, ca sa ne completam mai bine unii pe altii.

Scriind despre asta iti doresc ca anul acesta, care pentru mine incepe si azi, prin acest blog, sa fie un an al descoperirii si aprecierii a ceea ce este bun, pozitiv si frumos in fiecare, fara a cadea totusi in plasa auto-amagirii. Putina ratiune nu strica. Iar pentru blogul meu, sa aduca in continuare retete interesante sau daca nu interesante, atunci interesant si frumos spuse, ganduri si descoperiri, muzica frumoasa, optimism, relaxare, ras si plans deopotriva, eliberare, lista ramane deschisa. Pentru tine cititorule/ cititoare.

 

salata de primavara


Stiu ca am tot scris despre retete mai complicate, mai speciale insa acelea nu se pot face foarte des, necesita un buget, timp, efort mai lung si nu tot timpul exista si dispozitia. Pentru ca de cele mai multe ori se gateste pentru ca trebuie si cand o faci zilnic, iti cam piere cheful sa stai mult timp in bucatarie. E munca si numai cine nu gateste decat foarte rar, nu stie ce inseamna. In timpurile de acum sa zicem ca e mai usor si mai fentezi cu ceva semi-preparat sau o mancare in oras. Sau your SO (Significant Other) intelege si apreciaza ceea ce faci si te ajuta partial sau schimba rolurile din cand in cand. Si e tare frumos asa, un echilibru si o armonie.

Insa am postat aici si retete simple care se fac repede. Azi m-am gandit sa postez reteta de salata pe care o fac cand vine primavara. E ca o gura de aer proaspat dupa o iarna plina de muraturi si alte preparate. Apar acum salata verde, ceapa verde, ridichile si doar cu aceste 3 ingrediente ai cea mai delicioasa si gustoasa salata de primavara. Poti imbogati cu leurda, usturoi verde, castravete, marar proaspat insa daca nu le ai in casa in acel moment, nu-i bai. Pe acestea trei sa le ai. Nu e greu de facut. Se poate manca simplu cu paine si branza, vinete sau zacusca pe paine pentru cine tine post, la oua ochiuri, gratar de orice fel, cartofi prajiti, piure sau fierti, etc. Uite cum o fac si daca cumva nu te-a tentat pana acum, poti incerca. Nu ai nimic de pierdut. Ai de castigat vitamine si minerale proaspete si un zambet. Pentru ca aceasta salata te inveseleste. La mine are acest efect. Ea nu doar hraneste insa iti aduce si bucurie. De aceea trebuie sa iti placa foarte mult ce mananci. Si sa iti fie si foame, evident.

Salata de primavara

2 portii

Ingrediente:

  • aprox. 10-12 frunze de salata verde (cat o palma de mari; daca sunt mai mici, din interiorul salatei sau alt soi mai mititel, poti mari numarul)
  • 4-6 cepe verzi (numarul poate scadea in functie de gustibus si marimea lor)
  • 6-8 ridichi (si aici numarul e variabil, in functie de preferinte si marimea ridichilor)
  • zeama de la jumatate de lamaie sau 3-4 linguri otet (sa fie otet cat mai bun si natural) – poti scadea sau mari numarul de linguri sau poti adauga o lamaie intreaga, daca iti place mai acru sau nu
  • 3-4 linguri ulei (merge cam orice ulei, eu il prefer pe cel de floarea soarelui, pentru ca asa am mancat de cand eram mica si chiar imi place foarte mult – ma straduiesc sa iau din cel presat la rece si nerafinat) – poti pune si din ochi si gusti si mai adaugi, dupa gust
  • sare (de preferat sarea mai grunjoasa si fara iod, din salina sau de mare insa nu e sfarsitul lumii daca pui ce ai in casa, doar sa nu exagerezi)
  • optional usturoi verde, castravete, marar, leurda (am redescoperit usturoiul de ceva timp, pentru ca inainte il mancam rar si din acela vechi, catel, nu verde si imi place acum nemaipomenit de mult, ma straduiesc sa nu lipseasca din nici o salata, il cumpar instinctiv impreuna cu ceapa, plus ca ma gandesc, ce penicilina buna e :)) )

Preparare:

  • Frunzele de salata, ceapa si ridichile se spala bine cu apa rece. Se indeparteaza partea mai groasa de la frunze daca este prea dura (la salata aparuta la inceput, nu e necesar, e corcanta si gustoasa, dar cu cat trec saptamanile, spre sfarsitul primaverii, partea aceea devine mai tare si incepe sa nu prea mai imi placa si poate nici tie). Se poate taia cu cutitul daca vrei sa termini mai repede sau rupi cu mana in bucati potrivit de mari-mici. Se taie si ceapa marunt, impreuna cu frunzele. Daca  frunzele sunt vestejite sau urate, taie pana unde iti place. Indeparteaza inceputul si sfarsitul ridichilor (adica frunzele cu tulpini si radacina) si taiele in felii, semicercuri, etc.
  • Pune-le pe toate intr-un castron suficient de mare ca sa nu dea pe afara atunci cand amesteci. Pune otetul sau sucul de lamaie, uleiul, sarea, amesteca bine si voila! Salata e gata si miroase imbietor. Cand nu ma pot abtine, ajung sa o mananc goala, de buna ce e. 🙂

Pofta buna!