Music

;))


 

Someday I am in a sarcastic mood so just listen to this beautiful song without paying attention to the lyrics and you have such a good tune to move your body. For me it works wonders because I just Love to dance. I can’t sit on the chair, it is absolutely delightful and cheerful at the same time. 🙂

Now, returning to the sarcastic mood, what a polite way to say Never! 😛 When you hear that from a person, leave. And don’t look back. It hurts but you can’t do anything. But remember, you can also say that to someone. Try to show some empathy. Say the truth or whatever you want to say and leave too. It’s a two way street always.

Now, if I see this from a romantic point of view, it means that there is some hope there. At least one of them is romantic and loves more in order for him/her to feel this way. Or both. But no, I am sarcastic so I don’t believe in fairy tales. There you go!

Enjoy a lovely tune and feel whatever you want. Feel like dancing? 😉

Bonus: Michael Buble is singing. (one of my fave singers)

Advertisements
Music

<3


When you hear beautiful music, you listen closely … and your heart fills with happiness. Have your pick and put the film on your list to watch with somebody you love. It is worth it.

It is really difficult to just add one. 🙂

Exercitii de scriere

Bucurie


Saptamana aceasta am asistat la o intamplare care m-a facut sa ma gandesc la importanta pe care o acordam lucrurilor. E o constatare si o parere pur personala, cu care poti sa fii sau nu de acord. Nu pot fi ipocrita sa spun ca eu nu acord importanta lucrurilor si daca as fi in aceeasi situatie posibil sa reactionez asemanator.

Eram la banca si asteptam sa imi vina randul. Nu conteaza care. Se poate intampla la orice banca. Era agitatie la biroul directoarei de sucursala, angajatele care se puteau scuza erau inauntru impreuna cu un domn destul de tanar, care era foarte fericit si le servea cu prajituri si sampanie. Ma gandeam initial ca este ziua lui si le serveste, in fine, se pot face o mie de supozitii si toate pot fi valabile. Dar imi vine randul la ghiseu. Angajatele de la ghiseu pentru ca nu puteau veni in birou, au fost servite foarte frumos de dansul cu prajituri si sampanie. De fapt asteptam sa ma trezesc si eu cu vreo prajitura pusa in fata. :)) Aud cuvantul 15 la un moment dat. Doamna/ domnisoara de la ghiseu, cumva jenata de acest moment pentru ca era cu spectatori (clienti) imi ofera o explicatie. Domnul sarbatorea inchiderea creditului. Presupun ca dupa 15 ani. Si m-a strafulgerat imediat gandul pe care nu am putut sa nu il spun cu glas tare, referitor la cat de important a devenit acest eveniment. Achitarea unui credit bancar devine mai importanta ca Anul Nou, Craciunul, ziua de nastere, nunta, botezul, licenta, you name it, evenimente care marcheaza viata unui om in mod profund. Probabil ca nici daca ii nastea sotia nu era asa de fericit. (Poate exagerez dar ma indoiesc cateodata, allow me to doubt my own doubt) Se obtine atat de greu si se termina… cand se termina. Este foarte important sa scapi cumva de ideea ca banca te “are”. Esti si te simti liber. E un sentiment foarte reconfortant, mai ales in relatie cu o banca.

Ma bucur pentru el insa in acelasi timp ma intristeaza gandul ca un credit iti poate lua ceva din tine incat in momentul in care scapi de el, zici ca l-ai apucat pe Dumnezeu de picior si iti produce asa o bucurie! Numai ca inteleg ca fara el, cand/ daca nu ai incotro, nu se poate.

Exercitii de scriere

Valoarea omului


Dau asa, din gand in gand, peste niste citate atat de frumoase si intelepte incat greu imi e sa nu dau si eu mai departe. Ma ajuta si ma gandesc, cine stie, poate ajuta si pe altcineva. Stii cand ai sentimentul acela ca a venit ceva sau cineva la momentul potrivit? Cam asa e si cu ceea ce citesc. Am invatat ca trebuie sa fiu mai atenta la semne si sa primesc ce vine pentru ca intr-adevar, nimic nu e intamplator si se intampla cand trebuie. Bine, cand e vorba de lucruri frumoase, e mai simplu. Cand e ceva ce nu imi place, zici ca s-a terminat lumea. Dar pana la urma asta e. Nu, nu s-a terminat lumea. Dar daca tot se intampla inseamna ca asa e mai bine. Ce sa zic si eu! 🙂 Un om intelept, parintele Constantin Necula, a zis ceva foarte destept si ma gandesc intotdeauna la vorba lui cand mai dau peste ceva “intelijent” sau mai ales care se da rotund(a) ca e solutia ideala (apropo, nu exista asa ceva): orice citim sau auzim, sa le trecem prin filtrul inimii si ratiunii noastre. Sa nu le luam de bune doar pentru ca asa “zice” ei. (Ma rog, ceva de genul asta a zis, nu am acum textul pentru era dintr-o conferinta a lui.) Sunt oameni si numai cand ma gandesc la cate carti exista legate doar de un singur subiect si fiecare pretinde ca e cea mai buna pentru a solutiona acea problema… stii cum e? Pe mine deja ma doare capul. :)) Caut ca omul ala nacajit si suparat ceva care sa ma ajute si constat ca nimic nu imi convine. Iau de aici, de acolo cate ceva dar parca o rezolvare la problemele mele tot nu am gasit. Asa ca fac dupa cum ma taie capul si nu uit de experientele mai dureroase ca sa nu le repet. Asta in mod ideal. Dar cum nu exista ideal… ;)) Ceva asemanator e si citatul acesta, dat de cineva pe web: “This is why critical thinking is oh so critical. Question everything you are taught and told. Question what your teachers teach you, question what diet gurus tell you, etc. Look into everything and when you form a conclusion, always keep an open mind that your conclusion might be subject to change because information changes as we learn more and grow in knowledge. Always think for yourself.”

Continuand cu citatele, venite din experientele oamenilor, uneori le adaug intr-un document, asa, de aducere aminte, pentru ca imi sunt tare dragi si imi plac. Nu, nu am pagini intregi de citate, sunt foarte selectiva. O cunostinta draga mi-a povestit odata despre valoarea omului in matematica, dezvoltata de Abu Abdullah Muhammad bin Musa al-Khwarizmi, un savant, astronom/astrolog, matematician şi scriitor persan, considerat de unii a fi Părintele algebrei. E putin fortat sa spui ca incadrezi omul intr-o formula dar asa, ca o pilda de retinut si foarte, foarte inteleapta tot merita citita. O fi avut si el experientele lui de a ajuns aici. El a fost întrebat ce valoare are omul în matematică. Răspunsul sau a fost:

“Dacă omul are bun simt şi caracter = 1; Dacă mai este şi frumos = 10; Dacă mai are şi bani = 100; Dacă se mai trage dintr-un neam nobil = 1000; Însă dacă dispare simbolul bunului simt şi al caracterului, adică 1, rămân doar zerourile.”

Eu as adauga si la 1 si bunatatea. 🙂 Acum, cand stau si ma gandesc, stiu ca am avut si poate voi avea momente cand 1 lipseste cu desavarsire. Acum evident ca sunt mai atenta. De 0, ce sa mai zic, frumoasa nu sunt, bani nu am si nici sange albastru (din ultimele analize, tot rosu a iesit, fir-ar sa fie), dezastru, nu alta. :)) Oricum e o chestie de perspectiva, poate sunt, in comparatie cu unii sau nu, fata de altii. Dap, sa nu uit de perspectiva. Dar 1 acela e foarte mportant. 🙂 Cel mai important.

Oricum, de multe ori ma surprind si observ ca si alte persoane se surprind la fel, cand spun ca degeaba are cineva scoala, sau bani sau mai stiu eu ce, daca nu are caracter, e un om rau. Degeaba toate. Nimic nu valoareaza mai mult ca o inima buna si frumoasa. Cui foloseste restul? Are dreptate domnul asta. Exista oameni, unii foarte buni din punct de vedere profesional, altii frumosi, altii bogati, sau toate la un loc. Dar daca sunt dificili si calca pe cadavre, nu, multumesc. Prefer sa fiu eu linistita ca viata nu se rezuma doar la cele de sus. Nu ma incalzeste cu nimic. Asa.

Acum, daca te ajuta si pe tine cu ceva, ma bucur. Daca nu, e in regula. Multumesc ca ai trecut pe aici ca sa citesti. E un blog personal si nu lua ad literam tot ce scriu, pune intotdeauna intrebari. Nimeni nu e perfect. 🙂

 

Exercitii de scriere

Fapta ‘buna’


M-am saturat de omul care vrea sa faca ‘bine’. Care se baga cu bocancii in viata ceilulalt ca stie el/ ea mai bine. Serios? Dar m-ai intrebat daca vreau? Daca e frumos ceea ce faci?De unde stii daca binele tau e si al meu? Incalci liberul arbitru ca stii tu mai bine. Dar ce, esti Dumnezeu? Asa superior/ oara superior si perfect/a esti? Da, poti sa imi arati unde gresesc si de ce dar nu ma poti obliga. Plus ca s-ar putea totusi sa te inseli amarnic. Respecta-mi individualitatea si libertatea. Nu esti in locul meu si nu ai cum sa stii. Si daca tot vrei sa faci “bine”, de ce vii cu franturi de informatie? De ce lasi pe ultima suta de metri? De asa “bine” ma lipsesc. De ce nu faci bine si sa taci? De ce scoti ochii? Si tot tu arati cu degetul? Ia vezi, cate degete arata spre tine? Hm, ma gandeam eu. Dar e mai usor, imatur, neasumat si egoist sa vezi paiul din ochiul celuilalt. Si ma mai gandeam eu, daca tot faci pe victima ca ai vrut sa faci “bine”, ia schimba locul? Iti mai place? Evident ca nu, dar e mai usor sa blamezi. De obicei, pana nu ti se intampla si tie, zici asa cu nonsalanta: dar ce am facut? Eu am vrut sa fac un bine!! Si iti mai si ceri apoi iertare. Manipulare curata si egocentrism pur. Ma intreb si eu asa, cand se intoarce roata, iti mai place sa ti se faca fapte “bune” de catre alti “superiori” si “bine” intentionati care stiu ei mai bine pentru tine?

Vai, ce m-am enervat! Faza e ca ma tine ceva dar macar ma mai racoresc un pic. Oricum trece dar ce naiba am invatat? Ca alta data o sa ma feresc de toti oamenii astia “buni”. Nu imi mai trebuie. La naiba, macar sa fac eu greselile mele dar nu veni tu sa ma “indrepti” pentru ca nu ai ce. Suntem aici ca sa invatam. Nu esti tu peste nimeni. Ba, daca iau totul la bani marunti, s-ar putea sa gasesc destule dar ma abtin. Zicea o cunostinta ca prefera pacea in locul razboiului. Ei bine, eu acum vreau razboi. Macar aici, pe blogul meu. :))

Uncategorized

Savarina


Stii cum e cand ai cateodata o nemultumire, nu stiu de unde vine, ori ti se uraste cu binele ori chiar e motivata? In fine, nemultumirea de acum e legata de prajituri. Cui nu-i plac? Eu am chiar si o traditie proprie. Ori de cate ori ajung intr-un loc nou, trebuie sa mananc o prajitura la cofetarie. Si incerc de fiecare data altceva, ca sa simt diferenta. Chiar savarine si diplomate in toate locurile nu merge. Never say never, mai mananc si prajituri cunoscute dar de ce sa nu incerc ceva nou? Daca imi place? Asociez acel loc cu ceva minunat si viata e mai frumoasa.

Sa revin. La un moment dat simti ca toate au acelasi gust si sunt la fel. Cu mici-mari diferente insa simti ca ceva lipseste. Si cauti. Asa ca la cate cofetarii am luat la rand, hai inca una. Nu o laud si nu ii fac reclama, isi face singura dar ceea ce am mancat m-a impresionat atat de tare incat vreau sa scriu despre asta si daca esti impatimit/a de dulciuri sau ai o problema asemanatoare cu a mea (adica o nemultumire ca nu mai gasesti o prajitura buna), uite aici. Am ochit din intamplare cofetaria, intr-o zi in drumul meu spre munca si mi-am facut o nota mentala sa intru si aici sa vad ce o fi. Am facut bine. Aici am mancat cea mai buna savarina din viata mea, de pana acum. Si nu exagerez. Recunosc ca preturile sunt pe masura, nu stiu cand voi reveni dar macar o data in viata si tot merita. Ce sa spun? Ca prezentarea este de nota 11? Ca gustul e divin? Ca totul e facut din ingrediente naturale si de cea mai buna calitate? Ca dupa ce am mancat o simpla savarina, nu m-am simtit fizic aiurea, ci usoara si multumita cumva sufleteste? Ajungi acolo si convinge-te singur/a.

Prima mea reactia a fost sa ies :)). M-am speriat de preturi dar le inteleg si merita cu varf si indesat fiecare banut. Mi-am luat inima in dinti (i-am lasat urme, cred) si am luat o savarina. Am savurat-o efectiv! Se simte calitatea. Poate exagerez dar nu prea cred. Nu o laud dar a fost mi-nu-na-ta! Acum, ca am scris, mi-am adus aminte ca am si eu o reteta de savarina dar pentru ca nu am facut niciodata si mai ales pentru ca e destul de lunga (ca doar am scris si retete nefacute, mai rar, dar am facut asta) am zis sa nu o mai scriu. Dar cred ca voi reveni cu reteta si ramane pe lista de facut. :)) The bucket list is full! Nu stiu daca cu ingredientele mele  (pe care le aleg destul de atent, pentru ca si eu consider ca e important ce mananci – in limita posibilitatilor, a ceea ce se gaseste pe piata, etc) va iesi la fel dar … Daca e facuta in casa, macar ca e facuta cu iubire si tot va fi buna, nu-i asa? 🙂

Lasand la o parte gatitul in casa, te invit o data in viata, daca nu, chiar de mai multe ori, sa te bucuri de ceva delicios si de calitate la Casa Tosca. Sa te rasfeti. Pe tine si cineva drag inimii tale. O prajitura e frumos sa fie savurata alaturi de cineva iubit.

Poate vei fi de acord cu mine, poate nu dar intai gusta si apoi vorbim. De-a lungul timpului mi-am dat seama ca nu toata lumea poate fi multumita si ceea ce mie imi place, pe altcineva sa lase rece, so… Ramane de vazut. Pofta buna!

Sweet nothings

Martisorul meu, buna


Nu stiu altii cum sunt (ca sa il parafrazez pe Creanga) insa eu ma bucur acum de buna mea. E un martisor tare frumos, si pe dinauntru si pe dinafara. Asa as fi vrut sa am o buna la varsta copilariei. Dar daca nu am avut atunci, poate ca nu as fi apreciat acum ceea ce este si face buna. Nu zic ca buncii mei nu au fost buni, au fost acolo dar prin buna simt toata caldura si iubirea si blandetea unei bunici. E ceea ce am citit in carti si am mai auzit la altii. Si mi-as fi dorit. Ea atinge acea parte a mea care raspunde la vorbe calde si frumoase, la fapte bune si se inmoaie, fara insa a profita de reactia mea. Ea ramane la fel de blanda si de iubitoare si eu la randul meu ii raspund in modul meu si uite-asa ne completam foarte bine. Ba chiar complotam impreuna viitorul si aventuri. Ne uitam la filme, citim, vorbim cate in luna si in stele, mancam impreuna, iesim prin parc, la cumparaturi, desfacem firul in patru si il impletim in cinci, ne ascultam reciproc, ne sunam, ne vizitam, plangem si radem, uneori in acelasi timp, ne ingrijoram una de cealalta (cred ca ea mai mult de mine decat invers dar ce sentiment placut sa stiu ca buna imi poarta de grija), ne sfatuim, ne iubim, ne lasam spatiu atunci cand e nevoie si ne revedem pline de bucurie. Ma simte mai mult ca pe fata ei insa eu o simt ca pe bunica mea de care ma bucur acum, la varsta asta. Ea ma suna sa afle daca am ceva de mancare sau daca am mancat, daca sunt bine. Eu o sun sa o intreb daca are nevoie sa ii iau ceva cand merg la cumparaturi. Cand vine caldura, deja am un loc nou si frumos in care trebuie neaparat sa mergem impreuna. Abia astept. Ea asculta povestile mele de la servici si nu numai si ne amuzam sau ne enervam impreuna si eu o ascult pe ea cu povestile ei de viata si ce se mai intampla in fiecare zi. Si ne avem una pe alta. Nu stiu cate zile va mai avea si nu stie nici ea, ne amuzam impreuna  cateodata, pentru ca da, e bine sa si razi despre asta insa stiu ca vreau sa ma bucur de ea si ea de mine.

Ea inchina masa atunci cand mancam impreuna, un obicei pe care eu nu il aveam insa stiu ca de acum incolo nu il voi uita niciodata si stiu ca va fi doar al bunei si la nimanui altcineva. De la ea invat recunostinta pentru orice lucru, cat de mic, simplitatea si viata cumpatata, iubirea si dorul. Trecand peste durerea de al pierde de bunul, gaseste putere sa se bucure de orice, sa aprecieze ceea ce are, cat ar fi de putin, pentru ca are o inima asa de mare si plina de iubire ca nu ii trebuie prea multe. Nu pot fi ca ea insa e un exemplu foarte bun in viata mea si asa as dori oricui sa aiba o buna ca a mea.

Buna mea din Alba, martisorul meu! Sa imi traiesti, buna mea! (Ea ar zice: “Sa imi traiesti, iubirea lui buna!” )