2015 in review

Leave a comment


The WordPress.com stats helper monkeys prepared a 2015 annual report for this blog.

Here’s an excerpt:

A San Francisco cable car holds 60 people. This blog was viewed about 2,600 times in 2015. If it were a cable car, it would take about 43 trips to carry that many people.

Click here to see the complete report.

Bine ai venit, 2016!

Leave a comment


La multi ani tuturor in noul an 2016! Bine ai venit, anule. Si tu esti unic, ca toate, un alt 2016 nu va mai fi niciodata. Esti un bebelus acum, abia ai o zi. Si cand ma gandesc ca esti cu o zi in plus mai mare decat alti ani, ai 366 de zile! Esti un an mai cu mot dar sper sa nu iti creasca nasul din aceasta cauza. ;)

Nu am asteptari de la tine, de fapt asteptarile mele sunt cateodata mai mari asa ca sper ca anul acesta sa mi le temperez, de fapt imi doresc sa nu prea le am. Ce va fi, va fi. Take it easy! Asta sa fie un motto al meu acum. Unde ma tot grabesc ca tot nu imi iese? Un pic mai mult curaj si asteptari mai putine si multa munca si nebunie si veselie si flori si fluturi si world peace, ca sa inchei ca la concursurile de Miss. Hi hi, hai ca nu mi-am pierdut simtul umorului. Mai am o speranta. ;))

Legat de ce va fi, imi aduc acum aminte de niste vorbe pe care le stiu de la mama si pe care de muuult vroiam sa le pomenesc intr-o postare. Iat-le:

“Ce-a fost, s-a dus,
Ce este, e
Si va mai fi ce se cuvine,
Nu te-ntreba sa stii de ce,
Ca nici nu poti, si nici nu-i bine !”

Intelepte vorbe! Eu le stiu de la mama mea iar mama le stie de la profesorul ei de biologie de la Colegiul Pedagogic “Constantin Bratescu” din Constanta, profesor atat de iubit de elevi incat ii spuneau tata Dragoi si nu tovarasul profesor, cum se zicea in acele vremuri. Mai departe nu cunosc de unde stia el dar asta conteaza prea putin.

Ce conteaza e ca pana la urma tot ce vrea Dumnezeu se intampla si orice aduce anul acesta, bune si mai putin bune, sa le primesc si sa ma bucur. Ieri seara imi faceam textul in cap, cum sa scriu postul si acum parca nu se leaga. Vroiam sa zic ca acolo sus sunt iubita neconditionat si asta imi aduce mangaiere. Asta sa nu uitam nici unul dintre noi si va fi bine. <3 La multi ani, 2016! Te imbratisez si te primesc in viata mea cu bratele deschise. Cu drag, Elena >:d<

Adio 2015!

Leave a comment


Multumesc pentru tot ce ai adus in viata mea, 2015. Ai fost un an tare dificil, nesuferit, rau cateodata, pure evil as putea spune, plin de capcane si incercari, asa dureroase uneori ca daca as putea, te-as sterge ca in filmul Eternal Sunshine of the Spotless Mind. 

Dar na, uite ca nu te pot sterge. Insa te pot uita incet, incet, pentru ca e natural sa mai uit. Alti ani vin, cu alte intamplari si alte lectii. Totusi te iubesc pentru ca esti un an din viata mea si cred ca de fapt tu ai vrut sa imi faci un bine, nu rau, chiar daca asa pare la prima vedere. Ai fost un profesor pe care l-am cam urat. Nu te suport. Ma bucur ca te duci.

Un an plin de contradictii si un an in care am mai crescut nitel, poate mai mult ca in alti ani, fortat, ca vreau ca nu  vreau. As fi vrut sa nu te am dar totusi Dumnezeu nu mi te-a dat degeaba.

Lasa-ma acum sa te urasc si sa te iubesc in acelasi timp. Pentru ca timpul va face ca pana la urma sa te ascund in inima mea ca un an altfel, dar pretios. Unic. Adio 2015!

 

Somewhere…

Leave a comment


One of the most beautiful renditions of “Somewhere Over the Rainbow”. It isn’t on the album of the film but pray that it will be, someday…

Memories

Leave a comment


Azi, pe fb am dat peste un link care mi-a trezit amintiri foarte frumoase de pe vremea cand eram la Londra. Ascultam si reascultam cu atat placere albumul acesta, ma indemna sa cant si sa dansez. Si azi are acelasi efect. :) Ma bucur ca l-am descoperit, pentru ca nu il aveam, dar nu l-am uitat si ca bonus, am dat si peste partea a doua. Cu drag il impartasesc aici. Pentru cine iubeste muzica latino, veche si nu numai. Evergreen forever! <3

A fost odata… (III)

Leave a comment


Shh…inchid ochii…Asa. A fost odata …in Germania. Hm, m-am saturat de vise. Imi place sa povestesc. Mie insumi sau celor dragi, sau celor carora le place sa povesteasca si ei la randul lor. Asa ca azi nu mai visez. Pun pe ecran inca o aventura de vara. E un exercitiu de scriere, o incercare de a ta, cel/cea care citesti de a vedea niste locuri prin ochii mei si si o indemnare a mea pentru tine de a merge in excursii daca iti si place. Asa ca, draga Geta, asta e pentru tine. Calatoreste intai prin amintirile mele si iti doresc sa ajungi in locuri mai minunate pe care sa mi le descrii la randul tau. Asta doresc oricui. Pentru ca e minunat sa calatoresti, din punctul meu de vedere. E cel mai frumos cadou pe care il pot primi in viata, o calatorie. Chiar si langa Bucuresti, intr-o zona frumoasa, tot conteaza. Important e sa ies din casa.

Deci, am fost odata in Germania. Foarte, foarte frig cateva zile. Atat de frig ca m-a luat pe nepregatite. In plina vara? Da, de ce nu. Partea amuzanta e ca visand cu ochii deschisi la vara, hainele mele erau toate subtiri. Si uite cum am inceput eu sa le imbrac, unele peste altele, pe mine, pentru a crea efectul de termopan. ;)) Ceva, ceva efect tot au avut si m-am mai ajutat si de cate o haina imprumutata, pentru o izolare mai buna. Asa, trecand peste efectul termic, sa admir acum nitel locurile.

Verde. Cochem, un oras vazut prin ochii mei, un simplu vizitator. Dealuri inalte cat vezi cu ochii, pline de paduri, muuulte paduri. M-am simtit cumva ca la noi la munte doar ca totusi vedeam mai mult cer decat in muntii nostri. Si din loc in loc vita-de-vie. Si multa ordine si atentie la detaliu. Strazile lor perfect de aliniate, casele bibilite de zici ca ieri le-au terminat. Stiu ca mai sunt si scapari, in orasele mari, unde e mai greu de intretinut totul dar totusi germanii astia sunt ordonati si disciplinati in felul lor. Oh, si prajiturile! Ce mai, declar Germania tara mea preferata. :) Germanii stiu sa faca prajituri delicioase, cu creme si frisca, cu fructe, au ei tartele si torturile lor de te lingi pe degete. Uite aici.IMG_1140

Daca tot vorbeam de dealuri, sa le urc un pic. Am o destinatie anume, dealul cu cruce in varf. IMG_1488

Si uite ce frumos se vede Cochem de sus.

IMG_1526

IMG_1585

E o drumetie ca la noi, si surpriza: ce gasesc pe marginea cararii si prin zonele insorite? Ei, ai ghicit? Te las cateva secunde…1,2,2 si jumatate…3. N-ai ghicit? Fragute!!! Fragute muuuuulte si mari, vezi daca nu le-a cules nimeni, au avut timp sa creasca. Si chiar la poalele dealului o panta insorita plina de fragute. Ce bucuroasa sunt!

IMG_1491

In varful altui deal, un castel. Te indeamna la visare locul acesta.

IMG_2262

Sa calatorim mai departe. Lahr. Un satuc in care abia vezi cate un om, dar e plin de semne de circulatie cu “Atentie la copii!”. Unde sunt copiii, ma intreb? A, s-a terminat scoala si in week-end vad cativa, de samanta. In rest liniste, racoare, lanuri de grau si alei asfaltate in ele. Si in departare alte dealuri si paduri. Din Lahr am pornit o drumetie prin padure pana la … casuta din padure. Ma gandesc, ce om fericit e cel care locuieste acolo. Cel putin pentru o vreme e rupt de realitate si se relaxeaza. Zi-mi si tu daca nu te relaxezi doar uitandu-te la poza?

IMG_1208

Ca sa nu mai zic ca tot acolo mi-am intalnit the knight in shining armour. Ma rog, ragged. Dar ce conteaza, m-am indragostit pe loc. E solid, mai inalt ca mine, e stabil, nu se misca nici daca il imping, nu cere de mancare si nici nu e preocupat de moda mai mult ca mine. :)) A, detaliu fffff important: nu vorbeste. :))

IMG_1237

Acum sa vedem alt oras. Koln. Doamne, intunecat mai e. Si ploios. Imi plang de mila. Noroc cu magazinele, m-au salvat. Pacat, nu m-am putut bucura prea mult de oras pentru ca o vreme rece si ploioasa nu prea ajuta. Si am o nedumerire. De ce e Domul din Koln asa negru? Cica de poluare. Imi inchipui cum era la inceput, curat si frumos. E impresionant totusi si sunt norocoasa ca l-am vizitat. Timpul limitat nu mi-a ajutat sa vad prea mult dar am mai aflat un lucru. Apa de colonia, sau mai corect spus Eau de Cologne nu e pe ph-ul pielii mele. Ok. Next. Podul plin de lacate din Koln. E frumos sa vezi atata iubire declarata. Doar sa tii minte unde ai pus lacatul. ;)) Oricum e o priveliste interesanta si m-au fascinat nu neaparat lacatele noi si colorate ci cele foarte vechi, vintage, parca din alta epoca. Sper sa indentifici ceva de aici. (Se pare ca iubirea unora e mai mare ca a altora ;), daca te iei dupa marimea lacatelor)

IMG_1319

Ei, daca ti-am deschis apetitul pentru calatorii, ma bucur foarte mult. Calatorii frumoase si amintiri de neuitat iti doresc. Somn usor!

A fost odata…(II)

Leave a comment


Shh…inchid ochii…Asa. A fost odata … la munte. Zile caniculare de vara. Undeva, departe, langa niste chei, intr-un lac de acumulare aproape secat de caldura se ascunde o biserica. Sunt Cheile Bicazului. Si din ele se inalta spre cer Ceahlaul. Sfantul si minunatul Ceahlau. Este un taram magic si protejat. De oameni. :)

IMG_2515

O iau la pasi marunti si urc si cobor pe carari umbroase unde vara nu indrazneste sa se aventureze, unde soarele timid lumineaza, ca intr-o catedrala, unde brazii miros a tamaie, unde radacinile adanc infipte formeaza trepte, unde se aude cate un tril de pasare ca un strigat de inger. Unde se ivesc din cand in cand fragi rosii sau mai galbui pe langa carare ce inmiresmeaza gura si sufletul. Unde urc si cobor iar, tinundu-ma de radacini, de iarba, de un bat care ajuta cele doua picioare ale mele. Unde imi vine sa cant dar respir greu de atata mers. Si nu ma opresc. Urc, cobor, urc…in viata.

IMG_2519

Urc si urechile aud un susur de apa, care devine rau apoi o cadere. E o cascada inalta. Cascada Duruitoarea. Am ajuns. De cand te asteptam! Aerul se umple de stropi mici, mici si reci care se lipesc de pielea mea transpirata.

IMG_2523

Marescpasul, ajunglangaapa si imicufundmainile. Le fac caus si le umplu cu licoarearece pe care o duc la buze si o sorb cu nesat. Si mai fac o data asta, doar de dragul de a-mi bagamainile in apa, iar si iar. Apoi si picioarele. Imiamintesc de copilarie. Ce bine e aici!

Apoi o alta scena. Muntii in toata splendoarea lor, care canta o data cu mine, la ecou. Helloooooooo! Si muntii raspund: Helloo!Helloo! Hellooo! Raspund in orice limba vrei, sunt asa destepti! ;) Si verde cat cuprinzi cu ochii. Verde si albastru. IMG_2600

Si flori. De colt. Am gasiiiit! Nu pot sa cred, cu ochii mei am vazut flori de colt. La intoarcere, ca la dus am trecut fara sa stiu pe langa ele. Mi-am mai implinit un vis, in vis. :) IMG_2607

Dar sus acolo, la cabana Dochia, caldura, soare si vant. Privelistea e superba dar caldura ma topeste. Cobor incet si imi ascult iar ecoul. Munte de vis, vreau sa revin!

Acum, cine zice ca n-am noroc? Cu patru am tot gasit dar cu 5? Ei, ia spune, cine gaseste cu 5? Ar fi si cu 6 dar alta data. IMG_2679

Seara coboara incet peste casuta cu fantana si flori, peste oameni calzi si primitori, peste mine. IMG_2650

Somn usor, munte!

Older Entries

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.

Join 52 other followers

%d bloggers like this: