Pisc (oturi)

Leave a comment


Mi-era dor sa revin. Am retete vechi care se invechesc si mai mult, stand cuminti in dosar, netranscrise si retete noi pe care vreau sa le impartasesc. Azi m-am gandit la pisc (oturi). Sau biscuiti, cum vrei. Da, daca citesti cum trebuie, mai si pisc. ;) Imi place la nebunie cum iese jocul de cuvinte, ma minunez ce idee geniala am avut. Acum rad, de mine, cu mine, cu tine, de tine, etc. Reteta aceasta o am de la o prietena din Bucuresti, Sabina, cea care imi face si pielea ca de bebelus la cosmetica.  Si cum ne-am impretenit noi, am inceput sa facem si schimb de carti, de retete si de mancaruri. Intr-o zi m-a servit cu cei mai buni biscuiti pe care i-am mancat vreodata. Nu din aceia complicati ci clasicii biscuiti facuti cu untura si scosi la masina de tocat, cu forme. Mai stii de ce vorbesc? Daca iti amintesti sau ai vazut, ma bucur. Sunt BISCUITII COPILARIEI. Biscutii de casa, facuti de mama sau impreuna cu ea. Si ce sa vezi? Biscuitii erau facuti de mama ei. Nici nu se putea altfel. Doar mama face asemenea biscuiti. Au fost deliciosi. Asa aromati si pufosi si dulci si buni, rar le-a fost papilelor mele gustative sa guste. Nu stiu cum ii face dar pe mine m-au fermecat. Si bine-nteles ca am cerut reteta. Mama Sabinei, saru-mana pentru cei mai buni biscuiti mancati vreodata! :) Iata secretul din spatele piscoturilor. Eu am ales sa lucrez cu jumatate din cantitate pentru ca ies prea multi si nici nu am o familie numeroasa ca sa zici ca se termina repede. Dar abia astept (sa fac reteta intreaga). Aici voi pune reteta asa cum am primit-o de la Sabina si te astept. Ca tocmai i-am scos din cuptor. Recunosc ca nu imi ies asa buni ca ai mamei Sabinei dar stiu ca imi plac.

Piscoturile mamei Sabinei

Fara numar

Timp preparare: cca 20-30 min (sa fiu sincera nu m-am cronometrat)

Timp coacere: 10 – 15 minute (tava)

Ingrediente:

  • 1 cana untura (topita) (stiu ca poate strambi din nas dar numai untura ii face asa fragezi si deliciosi. Din pacate eu nu am untura de casa, am gasit de cumparat la Kaufland – in caz ca nu stii de unde sa iei, tocmai ce-am facut reclama ;))
  • 400 g zahar (ca de obicei eu merg pe mai putin, ca de, nu e foarte sanatos)
  • 4 oua
  • 100 ml lapte dulce
  • 1 lingurita amoniac (stins in lapte)
  • coaja de portocala si lamaie (eu adaug si vanilie si scortisoara si nucsoara si nuci, atunci cand am)
  • un varf de cutit de sare (imi zboara gandul la o imagine hazlie cu unul care rupe varful cutitului :)) )
  • 1 plic de praf de copt
  • faina cat cuprinde (ca sa iti iasa un aluat potrivit de tare)

Preparare:

  • Incalzeste cuptorul la cca 180 °C/ 350˚F, gaz 4. Cuptorul meu nu are grade asa ca ma bazez pe instinct, sa fie cald, dar nu fierbinte.
  • Se freaca ouale cu zaharul, se adauga untura, coaja de portocala, amoniacul stins in lapte, sarea apoi faina cu praful de copt. Trebuie sa iti iasa un aluat nici prea tare nici prea moale. Se framanta toate ingredientele apoi se trece aluatul prin masina de tocat, la forma dorita (cand eram mica adoram sa schimb formele sa iasa de toate felurile). Eu nu mai am masina de tocat asa ca impart aluatul in 4 parti si intind cate una cu facaletul pe masa curata, presarata cu putina faina. Si repede si eficient tai cu un cutit forme patrate pe care le pun in tava pe hartie de copt. La jumatate din cantitatea de mai sus imi ies cca 3 tavi, dar acum depinde de marimea tavilor, de marimea cuptorului. Tava se introduce in cuptor si se coace la foc potrivit. In casa va mirosi ca de sarbatori si vei sti ca esti la mama acasa.

Pofta buna!

2014 in review

Leave a comment


The WordPress.com stats helper monkeys prepared a 2014 annual report for this blog.

Here’s an excerpt:

A San Francisco cable car holds 60 people. This blog was viewed about 2,900 times in 2014. If it were a cable car, it would take about 48 trips to carry that many people.

Click here to see the complete report.

Voteaza Sirma Granzulea

Leave a comment


Daca iti place Sirma Granzulea, voteaza zilnic aici:

De asemenea, ai ocazia sa asculti si melodia “Mandru busuioc”, mai jos in pagina Radio Antena Satelor.

S-o ajutam sa ramana in Top 10, topul celor mai frumoase cantece populare. Doar la Radio România Antena Satelor!

Multumesc. Puuuuup!

Inghetata cu dragoste

Leave a comment


Vara asta au fost la inaltime capsunile. Am mancat pana m-am saturat si m-am bucurat din tot sufletul ca sunt asa multe si asa accesibile. In fiecare zi aveam pregatit bolul cu capsuni proaspete pe care am ales sa le consum cand cu zahar, cand fara zahar. Mi-am delectat palipelele gustative cu asa delicatese cum sunt capsunile si o voi face in fiecare an. Sa fie caspuni! Romanesti, de preferat!

Cum au fost atat de multe, mi-am zis de ce nu, sa ma apuc sa fac ceva cu ele. Nu gem, din pacate, pentru ca am inca din anii trecuti. Mananc mai rar gem si nu are rost sa ma umplu de borcane, doar asa, de dragul de a le vedea pe raft. Prefer sa mananc ce am si cand aproape se termina, sa incep sa fac proaspat. Ar fi ideal sa fac cate putin din fiecare fructa de vara si toamna dar nu am dispozitia necesara. Cine stie, poate de la anul voi incepe. Never say never.

Revenind la capsuni, am decis ca sunt prea multe. Da, domnule, sunt prea multe acum! ;) Si m-am cam plictisit sa le consum asa proaspete. Ce-ar fi daca as face o prajitura sau inghetata cu ele. Si uite-asa am inceput sa caut in retele mele adunate de-a lungul timpului. Si ce crezi? Am gasit parfe cu capsuni si coacaze, pe o foaie decupata dintr-o revista. E decupata la limita si nu apare numele revistei si nici data cand a aparut, asa ca daca cineva se sesizeaza, rog sa imi lase un comentariu, mesaj, cum doreste si fac rectificarea. Am decis deci sa fac un parfe cu capsuni, sa am in congelator toata vara si cand mi-o fi pofta de inghetata sa nu cumpar ceva facut din prafuri si mai stiu eu ce, ci sa mananc the real thing, facut de mana mea. Am dublat cantitatea, ca sa am muuuuulta si sa nu fac prea des. Voi pune aici reteta originala, cu comentarii bine-nteles, pe care te rog sa le ignori daca nu sunt asa savuroase. Te indemn din tot sufletul sa faci asa ceva pentru ca este absolut delicioasa, nici nu ti-ai inchipui ca o inghetata de casa poate fi asa de minunata si de fina si de aromata. E ceva de lux, dupa mine, dar te las singur/a sa apreciezi daca am sau nu dreptate. Si nu dureaza chiar asa de mult. Nu uita sa faci loc in congelator

 Parfe cu capsuni si coacaze

6 portii

Ingrediente:

  • 150 g zahar (poti folosi un inlocuitor de zahar natural, cum ar fi fructoza, zaharul din stevie sau trestie de zahar sau ce altceva crezi ca ar merge – daca nu vrei asa dulce, pentru ca iese destul de dulce, poti pune mai putin, cca 100 g, nu e nici o pierdere)

  • 3 galbenusuri

  • 150 ml lapte

  • 1 pliculet zahar vanilat (sau zahar vanilat de casa sau pur si simplu sari peste zahar si pune doar vanilie, esenta sau pastaia de vanilie)

  • 1 pahar de capsuni  (pare putin, eu as merge pe cantitatea dubla sau tripla, imi place sa le vad si sa le gust in inghetata, nu sa le caut)
  • 1 pahar de coacaze (am omis pentru ca nu am gasit la piata)
  • 500 g frisca (eu fac frisca de casa din smantana grasa pe care o bat pana se face frisca. Am fost la Cora si am luat smantana de 30% grasime. Daca stii pe cineva de incredere de la tara, e si mai bine. Oricum, nu lua frisca lichida de la supermarket, pune mana si fa-o tu din smanatana. Daca te grabesti sau nu ajungi, sau din orice alte motive, fa-o asa, treaca de la mine.)

Preparare:

  • Se freaca galbenusurile cu zaharul si zaharul vanilat, se adauga treptat laptele si se pune la fiert in bain-marie, batand cu telul fara intrerupere, pana se ingroasa. Daca vrei sa pui pastaia de vanilie, fa-o in bain-marie si incearca s-o ocolesti cumva cu telul, apoi la final de tot, o poti scoate. Si sa stii ca se ingroasa, se face o crema de vanilie minunata si aromata, de iti pare rau ca trebuie s-o adaugi apoi in frisca. Iti vine s-o mananci cu degetele. Se lasa la racit.
  • Se incorporeaza treptat frisca si fructele zdrobite, se toarna in tavite tapetate cu folie de aluminiu sau alimentara si se pune la congelator cat e nevoie. Eu am ales sa pun continutul in cutii de plastic pentru mancare sau de la alte inghetate, fara nici o folie. Am invatat si din greseli: ca trebuie zdrobite bine fructele. Eu am ales sa o fac mai superficial si chiar sa pastrez mai mult de jumatate din ele intregi. Imi ziceam ca vor arata frumos atunci cand voi taia inghetata si vor avea un gust bun. Da de unde! M-am trezit ca se facusera bocna de inghetate ce erau, nu le mai puteam taia de nici un fel si s-a dus minunatia mea de design. A trebuit sa le culeg asa intregi si aratoase cum erau si sa le las sa se inmoaie, altfel nici nu puteam musca din ele. Deci, zdrobeste-le bine.
  • Parfe-ul se serveste decorat cu fructe proaspete si sos de coacaze. Iti vei dori sa repeti experienta si cu alte fructe.

Pofta buna!

Cand viata iti da cacao, fa-ti o ciocolata

Leave a comment


Greu de atins si de inteles asta, dar se poate. Cum zic unii, viata nu este nici rea, nici buna, ea doar este. Dar pana sa ajung sa inteleg asta, am avut parte de cacao ;) si de lamai, ca sa parafrazez si expresia de la care de fapt am avut inspiratie: “Daca viata iti da lamai, fa-ti o limonada”. Ma bucur de ce am si incerc sa merg mai departe. Ok, sunt si suparata, foarte suparata dar ce rezolv? Asa cum un copil nu invata sa mearga pana nu cade de mii de ori, asa si eu si altii, cad si voi mai cadea. Face parte din viata si stiu ca mai devreme sau mai tarziu, adica maine, peste doua zile, peste cateva luni, peste un an, doi, trei, voi vedea ca este ceva bun in caderile astea si apare limonada, fie prin transformarea situatiei fie prin transformarea mea intr-o persoana mai puternica. Important e ca stiu ca va fi mai bine, la mine limonada e acolo, virtuala. Si va fi si adevarata. Trebuie doar sa am putere sa trec prin tot ce inseamna viata. A naibii limonada, nu mai apare o data. :P

Pana la limonada, am avut si niste cacao. Si cum sunt maaaare amatoare de ciocolata amara, cat mai amara (sa echilibrez situatia, si pe dinafara si pe dinauntru), am avut intr-o zi pofta de ea. Eu nu mananc multe dulciuri, dupa cum vezi, dar le apreciez pe cele care imi plac. Am pofta de ciocolata mai ales in anotimpurile reci, vara nu prea consum pentru ca apar fructele si imi satisfac nevoia de dulce foarte bine. Cum ziceam, am avut pofta dar nu aveam chef sa ies sa imi cumpar. Mi-am propus deodata sa fac ciocolata amara de casa. Mi-am zis ca daca ciocolata cu lapte se face in casa, trebuie sa fie o reteta si pentru cea amara. Asa ca m-am uitat pe atotstiutorul Google si am gasit aici o reteta minunata si usoara. Atata de usoara ca o tin minte si o spun oricui vrea sa o auda. Ca de obicei, sunt ffffff incantata de ceva ce imi place. Si imi place sa ma minunez si sa imi spun cum de nu am stiut sau nu am facut asta mai devreme! E atat de usoara si gustoasa, doamne, ti se topeste printre degete, atesta la asta colegii de la cursurile de canto, prietenii mei, proful de canto si cine o mai avea ocazia si norocul si onoarea sa se delecteze cu asa ceva. Mi-a crescut nasul acum. :))

Voi scrie acum reteta imbunatatita, deoarece cea in limba engleza mi se pare ca e cam putina. Sa muncesti atata sa faci asa o ciocolata de o calitate exceptionala in cantitate asa mica, mi se pare pacat capital. Cum sa faci doar atata? Ciocolata? Pai numai cand te uiti la ea, o mananci cu ochii, iar daca mai ai si copii, saracutii. Ciocolata e ca iubirea, se imparte si cu cat e mai multa, cu atat e mai bine. Nu mai zic ca e facuta din inima, e foarte eco si bio si naturala si fara alte adaosuri si tot ce vrei. Partea cu munca am exagerat-o, se face asa usor si repede, nu iti vine sa crezi. Iata deci ciocolata mea amara de casa. Minunata, delicioasa, fina, deosebita, daca nu satisface si pe cel mai fitos mancator de ciocolata, sa nu imi zici mie Elena.

Ciocolata amara de casa

Portii: fara numar ;)

Ingrediente:

  • 2 cani/ 500 g unt de cacao (sau de cocos – cu acesta va avea o textura mai moale)
  • 2 cani/ 500 g cacao (sau praf de roscove, pentru cei care au alergie la cacao sau posibilitati mai reduse uneori)
  • 1 cana/ 250 g miere (sau mai putin, pentru un gust mai amarui; se poate folosi si zahar din trestie de zahar sau alt inlocuitor natural, dupa preferinta)
  • vanilie sau alte arome, dupa gust
  • seminte sau fructe confiate, sare, boia sau alte minunatii care merg la ciocolata (optional)

Preparare:

  • Topeste untul de cacao sau cocos la bain-marie, intr-un bol sau intr-o craticioara. Daca folosesti miere sau zahar, adauga sa se topeasca impreuna. Pentru cei care nu suporta aroma de cocos, va spun ca untul de cocos nu are o aroma puternica si nu se simte in ciocolata. Eu am testat asta pe prietena mea Georgiana, care nu suporta nuca de cocos si a fost incantata. Dar acum, de gustibus.
  • Cand s-a topit, ia-l de pe foc si pune peste el cacao sau praf de roscove sau combinat, dupa cum vrei, dar trece-l printr-o sita inainte pentru a evita formarea de cocoloase in ciocolata. Adauga si restul de ingrediente.
  • Amesteca bine pentru a se uniformiza frumos si a rezulta o ciocolata fina. Ai grija sa nu cada nici o picatura de apa peste ea, pentru ca se face fainoasa.
  • Rastoarn-o intr-o tava (eu folosesc tava de cuptor, e perfecta) in care ai pus si o foaie de copt, pentru ca se desprinde foarte usor apoi, dupa ce se intareste si scapi si de spalat mult. Mai poti folosi forme de silicon mari sau mici, pentru copt sau pentru gheata din care vor rezulta diverse forme simpatice de bomboane de ciocolata, toate pentru tine si cei dragi tie. Tot acum poti orna ciocolata cu ceva, dupa preferinte.
  • Reteta de pe net spune ca poti lasa sa se intareasca la temperatura camerei (atunci cand folosesti unt de cacao) dar eu prefer varianta rapida, la frigider (nu e nevoie sa pui la congelator) si in cateva ore ai o ciocolata tare si aromata, s-o mananci nu alta. Nu inca, totusi.
  • Se portioneaza cu cutitul sau se scoate din formele de silicon si se impatureste fiecare bucata in staniol sau folie de aluminiu. Trebuie sa lucrezi repede pentru ca se topeste pe degete, mai ales cea facuta cu unt de cocos dar ce conteaza apoi, ai ce linge. Se pune apoi la frigider si cand nu te vede nimeni, se fura cate o bucata. Daca cumva se intreaba cine a mancat toata ciocolata, se da vina pe ursuletul de plus. Ar fi bine sa ai unul in casa sa te scape. ;) Daca nu, mai exista fantome, monstri, jucarii, copii, mamici, tati, bunici si de ce nu, musafiri.

Pofta buna!

 

 

 

 

Inima

Leave a comment


Trick or … sing

Leave a comment


 

Older Entries

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.

Join 49 other followers

%d bloggers like this: