Puritate


De curand am fost martora unui fenomen mai rar insa extraordinar de dulce. La gradi, incepand cu aceasta toamna am observat toate colegele, cum doi copilasi se iubesc. La inceput, prin primavara, erau destul de reticenti (varstele sunt fragede, pana in 3 anisori si e firesc sa aiba o perioada de adaptare si acceptare) si se tot impungeau insa trecand prin vara si prin nu stiu ce magie si praf de stele, i-am vazut tinandu-se de mana si uitandu-se unul la celalalt ca si cum toata lumea incapea in ei. Iubirea nu poate fi rationalizata, pur si simplu o simti insa eu mai am intrebari de genul acesta pentru ca am mintea mea care se intreaba care e mecanismul. Ce simt ei cand se iau de manute? Ce simt cand se privesc in ochi? Cum explici toata aceasta treaba? Si apoi ma induiosez pentru ca stiu ca ceea ce traiesc ei e ceva pur, iubirea aceea dumnezeiasca si inocenta care conduce la ceva frumos ca o floare.  Sa ii vezi numai cum se privesc! Cum se iau de mana cand se vad, cum se cauta si intreaba unul de celalalt! Cum se duc la culcare si se tot uita unul spre celalalt ca sa vada daca a adormit si apoi sa se culce! Nu dau nume, chiar daca le au minunate, ii voi numi El si Ea. E induiosator sa il vezi pe El cum o urmeaza pe Ea in clasa ei si cum stau impreuna sa manance si cum de cele mai multe ori, trebuie sa inteleaga ca se vor vedea mai tarziu, cand se scoala, sau cand ies afara. Li se explica cum si de ce, cu toata caldura pe care o poate simti o femeie care este cadru didactic si care simte iubirea, caci in inima ei incap toti copiii. Si ei, dulcii, inteleg. Si ii auzi spunandu-si ca se vor revedea mai incolo si se despart cu seninatate stiind ca va veni momentul revederii. Ieri, Ea a fost suparata pe El. A lovit-o, cu intentie sau fara, si ea s-a departat. Si-a vazut de jocul ei singura si l-a respins tot timpul. Ce suparare frumoasa! 🙂 Avea nevoie de momente cu ea ca sa isi revina si sa treaca peste. Pentru ca a trecut, a iertat si peste o vreme, atunci cand a decis Ea, s-au impacat. El a fost la fel de dulce, pentru ca si-a dat seama ce a facut si a tot cautat sa o impace. Apoi poate a inteles cu mintea lui de copil ca e intelept sa se retraga (pana la urma el a gresit) si cand s-au calmat spiritele, i-am revazut impreuna. Iar azi, a facut El o boacana. Si Ea i-a spus sa o lase in pace. A stat in brate la una din educatoare si a imbratisat-o strans, ca o liana si atunci cand a considerat ca e bine, a revenit la joaca si ce crezi? Evident cu El. Iar El, cand Ea lipseste, tot intreaba de Ea: unde e, cand vine. Intr-o zi l-am auzit spunandu-i Ei, in timp ce se tineau de mana, el pe o bicicleta si ea langa el, inaintand asa incet, ca daca ii face cineva ceva, sa ii spuna Lui. Cum i-a venit unui copilas asa mic sa spuna asa ceva? De unde stia El ca trebuie sa aiba grija de Ea? Poate raspunsuri nu exista pentru ca totul se simte, insa exista o lacrima de adult care aduna in ea toata aceasta frumusete si mangaie o inima.

Advertisements
This entry was posted on September 21, 2017, in Uncategorized. Leave a comment

بقلاوه


There you go, the recipe in English. Can you guess what it is about? :)) Of course, you are a smart human being. Now, that you know, I must tell you that this recipe is not mine, it is as old “as time” and very popular around the world. I knew about it before I cooked it. But, when I decided to try it, I said I would find the one I am comfortable doing it. In the Practical Encyclopedia of Easteuropean Cooking, 1999, there it was. My mum had a recipe, I had neighbours who did it, friends and so on. But it happened that I wanted to do it later, when I was abroad and I am content with what I found. This is mine, in a way. And now I want to share it with you. You probably say, why? Aren’t there enough already? And I say: why not? :))

Baklava

24 pieces

Ingredients:

  • 175 g/ 6 oz/, 3/4 cup butter, melted (remember, go with 80-82% fat)
  • 400 g/ 14 oz packet filo pastry, thawed if frozen
  • 30 ml/ 2 tbsp lemon juice
  • 60 ml/ 4 tbsp lemon
  • 50 g/ 2 oz,  1/4 cup caster sugar (or any sugar you have in the kitchen)
  • finely grated rind of 1 lemon
  • 10 ml/ 2 tsp cinnamon
  • 200 g/ 7 oz, 1 3/4 cups blanched almonds, chopped (replace almonds with nuts if you don’t have them)
  • 200 g/ 7 oz, 1 3/4 cups walnuts, chopped
  • 75 g/ 3 oz/ 3/4 pistachios or hazelnuts, chopped (again, replace with more nuts :))
  • chopped pistachios, to decorate (or go nuts :)) )
  • Syrup
  • 350 g / 12 oz/ 1 3/4 cups caster sugar
  • 115 g/ 4 oz/ 1/2 cup clear honey
  • 600 ml/ 1 pint/ 2 1/2 cups water
  • 2 strips of thinly pared lemon rind

Method:

  • Preheat the oven to 160 °C, 325 °F, Gas Mark 3. Brush the base of a shallow 30×20 cm/ 12×8 in loose-bottomed or Swiss roll tin with a little of the melted butter.
  • Using the tin as a guide cut the sheets of filo pastry with a sharp  knife to fit the tin exactly. In case you don’t have a similar tin, or you want to use all the pastry, remember that you have to add more ingredients. Do your maths.
  • Place one sheet of pastry in the base of the tin, brush with a little melted butter, then repeat until you have used half of the pastry sheets. Set the remaining pastry aside and cover with a clean dish towel
  • To make the filling, place the lemon juice, honey and sugar in a pan and heat gently until dissolved. Stir in the lemon rind (half of it), cinnamon and chopped nuts. Mix thoroughly.
  • Spread half the filling over pastry, cover with 3 layers of the filo pastry and butter then spread the remaining filling over the pastry.
  • Finish by using up the remaining sheets of the pastry and butter on top and brush the top of the pastry liberally with butter.
  • Using a sharp knife, carefully mark the pastry into squares, almost cutting through the filling. Bake in the preheated oven for 1 hour, or until crisp and golden brown.
  • Meanwhile, make the syrup. Place the caster sugar, honey, water and lemon rind in a pan and stir over a low heat until the sugar and honey have dissolved. Bring to the boil, then boil for a further 10 minutes until the mixture has thickened slightly.
  • Take the syrup off the heat and leave to cool slightly. Remove the baklava from the oven. Remove and discard the lemon rind from the syrup then pour over the pastry. Leave to soak for 6 hours or overnight. Cut into squares and serve, decorated with chopped pistachios.

Iyi iştah!

Tip (for the lazy ones, myself included): use baking paper in the tin and brush it with melted butter. This way, you will have a cleaner and easier to wash tin.

S.O.S.


Chiar asa, e vorba de un sos care se potriveste minunat la peste, la cartofi prajiti, la paine, la ce vrei tu. Si trebuie sa recunosc ca nu e o reteta proprie dar e nu e nici din vreo carte. Am gustat-o prima data la cumnatul meu, Nicu, care e un bucatar tare bun, si mi-a mers la stomac si la inima din prima. Ce mai, dragoste la prima degustare!!!

El a facut odata peste si asa ne-a servit sosul, la peste. Am ramas cumva setata pe combinatia asta si atunci cand gatesc peste, fac sosul asta, ca tare bine merg impreuna. Pure chemistry! E un sos usor de facut si daca cumva il faci si ai chef de scris, m-as bucura de un feed-back, sa vad si eu daca nu sunt singura care apreciaza la adevarata lui valoare acest sos delicios. Deci, nu iti trebuie prea multe. Acum, il voi reface din minte si voi fi si creativa pentru ca nu mai stiu exact cantitatile dar intelegi tu.

Sosul cumnatului meu Nicolae

4 portii generoase si gustoase

Ingrediente:

  • 500 g iaurt grecesc (10% grasime) – la cat de bun e, cu cat mai mult, cu atat mai bine
  • 1 capatana de usturoi (daca e chinezesc, ca nu ai ce face, si asta e si grasunel, ajunge o capatana, daca e romanesc, e mai mititel asa ca pune doua si in functie de cat de piperat iti place, adaugi sau mai scoti, dupa preferinte)
  • marar proaspat, maruntit (poate fi si decongelat si mai ales optional)
  • sare (de ocna, de Himalaya, de mare, de soare, de ce vrei tu)

Preparare:

  • Se zdrobesc toti cateii de usturoi si se freaca bine intr-un vas. Se adauga sarea si piperul, dupa gust si apoi iaurtul. Se amesteca pana se omogenizeaza.
  • Se pune cu generozitate peste peste, cartofi prajiti, paine si se mananca. Alunga spiritele rele, vaccineaza natural si te scapa de paraziti. All inclusive!

Pofta buna!

Scrieri si scriituri. Aferim!


Mi-a fost dor sa scriu iar pe blogul meu drag si iubit. L-am cam parasit eu o vreme dar ma intelege el. Scrierea poate fi o forma de terapie, de eliberare si recunosc ca ma ajuta. Plus ca am si un motiv bun. Chiar imi place sa scriu si mai ales cand consider ca am ce. Bine, mai bat campii cu gratie dar blogul meu e intentionat ca sa fie parcurs cu placere si sa aduca informatii pe care poate unii nu le cunosc sau care cred eu ca sunt folositoare. In fond, e si acesta un mijloc de informare, chiar daca blogul are putini cititori. L-am pornit de la inceput cu intentia de a ma axa pe retete de hrana a trupului (pentru ca am avut ocazia intr-o perioada a vietii mele sa gatesc foarte mult si am descoperit nu numai ca sunt buna – so they say, ask the ones who tried what I cooked ;)), combinat cu alte postari despre ce imi place si consider util, frumos, interesant, placut pentru a se regasi aici. Cine il citeste, ma bucur, cine nu, nu e obligat pentru ca eu cred foarte mult in liberul arbitru. Ah, sa nu uit de consecinte. Vin si astea. So, choose wisely! 🙂 Cat se poate, pentru ca de multe ori la momentul respectiv asa credem ca e cel mai bine. In timp se va dovedi daca am ales sau nu bine si asta se cheama experienta.

M-am gandit ca foamea vine mancand si pentru ca in vacanta am mai mult timp, sa incep incet-incet sa completez cu alte retete pe care le-am incercat de-a lungul anilor si care mi-au placut, sau sa introduc retete facute de mine. Au ramas destule nu numai nescrise dar si nefacute in dosarul cu retete. Ma gandesc cu drag ca va veni momentul si pentru acestea, candva. Daca faci ceva cu placere si destul de mult timp, incepi sa si creezi. Eu nu sunt un geniu si nu stiu de la inceput sa fac totul insa in timp am avut niste sclipiri si ma bucur ca pot sa spun ca am si eu ceva facut de mine. Cred ca orice femeie mai ales, care sta mult timp la bucatarie, este un creator si in general in viata, creem cu totii. Daca esti curios/ curioasa, uite-te, poate te inspira sau iti dau vreo idee despre ce sa mananci azi/ intr-o zi cu soare si apoi trecem mai departe: fusilli a la Elena, puiul meu, de Paste numai de bine2 F Words. Sunt putine deocamdata. Acum, scriind, incepe sa imi revina inspiratia (are efect) si ma gandesc ca mai am cateva retete, foarte usoare, pe care nu le-am adaugat inca. Cum termin postarea aceasta, ma apuc de ele cat pot de curand si adaug link-urile. Va urma.

Ce ramasese nescris? Uitandu-ma prin hartii, am dat peste o reteta de baclava. Da, stiu, o sa spui: alta? Dap. De ce nu alta? La cate sunt, am citit si am ales una care m-a atras pe mine si am si facut-o de cateva ori deja. Reteta e scoasa din The Practical Encyclopedia of Easteuropean Cooking, 1999. Nu stiu acum daca o voi adauga si in engleza (copyright reason may be or just plain laziness or poor English from my part or all of them) dar ramane de vazut. Deocamdata iata o reteta de baclava turceasca pe care imi face mare placere sa o gatesc. Cartea recomanda cafeaua amara sa o insoteasca si cred ca zice bine. Acum tu decizi si poate ai alta preferinta. E buna si aceea, de gustibus non es disputandum.

M-am gandit sa adaug acum la ingrediente, la reteta in limba romana, toate masuratorile pentru ca poate ai unul sau alt instrument de masurare, si esti obisnuit intr-un fel si e la fel de corect. Cum de nu m-am gandit mai de demult? Mi-aduc aminte destul de clar si daca ma straduiesc cred ca gasesc si articolul mai pe la inceputuri in care explicam ca nu le voi adauga pe toate pentru ca unii se incurca dar acum mi-a cazut fisa si m-am gandit ca am facut o greseala. Nu e fatala dar … 🙂 Daca esti in strainatate si te-ai si obisnuit cu masuratorile lor, ce faci? Poti transforma dar de ce sa nu fie toata info data de la inceput?

Baclava

24 portii

Ingrediente:

  • 175 g/ 6 oz/, 3/4 cana unt topit (defect profesional ca ma repet, unt de 80-82% grasime)
  • 400 g/ 14 oz pachet de foi de placinta, dezghetat in caz ca a stat la congelator
  • 30 ml/ 2 linguri suc de lamaie (daca nu uiti, spala coaja – eu mai uit dar inca nu am murit, glumesc. La cate prostii bagam in noi, ce mai conteaza cateodata? Nu sunt absurda dar daca uiti, e ok)
  • 60 ml/ 4 linguri lamaie
  • 50 g/ 2 oz,  1/4 cana zahar caster (sau obisnuit daca nu ai)
  • coaja rasa de lamaie (ei, acum ca iti trebuie si asta parca iti vine totusi sa speli lamaia inainte 🙂 )
  • 10 ml/ 2 lingurite scortisoara (minunat condiment)
  • 200 g/ 7 oz, 1 3/4 cana migdale decojite si maruntite (reteta cere, insa stiu ca migdalele nu sunt tot timpul la indemana noastra asa ca poti sari peste , linistit/a)
  • 200 g/ 7 oz, 1 3/4 cana nuci maruntite (poti dubla cantitatea inlocuind migdalele cu nuci)
  • 75 g/ 3 oz/ 3/4 cana alune de padure sau fistic (ce delicatese, Doamne), maruntite (iar le inlocuiesti cu buna si delicioasa noastra nuca)
  • fistic maruntit (sau nuca :)) ) pentru decor

Sirop

  • 350 g / 12 oz/ 1 3/4 cana zahar caster (sau necaster ;)) )
  • 115 g/ 4 oz/ 1/2 cana miere
  • 600 ml/ 1 pint/ 2 1/2 cana apa
  • 2 fasiute de coaja de lamaie (sau mai multe sau deloc, daca nu ai)

Preparare:

  • Incalzeste cuptorul la 160 °C/ 325 °F/ Gas 3. Unge o tava cu fundul detasabil de 30X20 cm/ 12X8 inch sau o tava de dimensiuni asemanatoare, cu putin unt topit.
  • Foloseste ca masura tava si taie foile de placinta sa incapa perfect. Din cauza cantitatii exacte a ingredientelor din reteta nu te-as sfatui sa cauti o tava in care sa se potriveasca foile decat daca esti dispus/a sa maresti cantitatea corespunzator. Te las sa faci calculele.
  • Pune prima foaie de placinta in tava, unge cu unt topit si continua operatiunea pana folosesti jumatate din foile de placinta. Restul acopera-le cu un prosop curat si lasa-le deoparte.
  • Intr-o tigaie pune sucul de lamaie, mierea si zaharul si lasa la incalzit pana se topeste si se omogenizeaza totul. Adauga apoi jumatate din cantitatea de coaja de lamaie rasa, scortisoara si nucile maruntite. Amesteca bine.
  • Pune jumatate din aceasta combinatie in tava peste foi, adauga 3 foi de placinta unse cu unt si apoi restul combinatiei. Mda, cred ca ti-ai castigat dreptul de a gusta,  stiu ca nu ai rabdare.
  • Pune ultimele foi de placinta in tava, ungandu-le pe fiecare cu unt si la sfarsit, unge cu generozitate cu untul ramas ultima foaie de placinta.
  • Cu un cutit ascutit (eu am o problema cu cutitele, recunosc, nu sunt suficient de ascutite pentru mine niciodata), taie in patratele baclavaua dar nu pana la capat, ci mai mult pe deasupra, abia intrand in stratul de nuca. Pune tava in cuptor pentru o ora sau pana se rumeneste deasupra.
  • Intre timp, fa siropul. Intr-o cratita pune zaharul, mierea, apa si cealalta jumatate de coaja rasa de lamaie si amesteca pana se omogenizeaza toate ingredientele, totul la o temperatura joasa. Da focul tare si adu-l la punctul de fierbere apoi lasa-l asa pentru 10 minute pana se ingroasa.
  • Ia siropul de pe foc si lasa-l sa se raceasca. Scoate baclavaua din cuptor. Strecoara siropul pentru a scapa de coaja de lamaie si toarna peste minunatie. Lasa-l sa se imbibe bine pentru 6 ore sau mai bine peste noapte. Taie in forma de patrate si decoreaza cu fistic macinat. Gata.

Pofta buna!

Tip: in tava poti pune o foaie de copt pe care sa o ungi cu unt, daca vrei. Te ajuta sa speli mai usor la final, neprinzandu-se de fundul tavii.

 

 

 

Oda pepenelui


Hai ca nu am mai scris despre mancare de o groaza de ani (exagerez dar imi place 😉 ) si ma tot gandesc de ceva vreme sa inchin o postare pepenelui. Rosu. Caldura mare, mon cher, ca sa il parafrazez pe cetateanul Caragiale si sezonul pepenelui se potrivesc impreuna perfect ca… nu am nici o comparatie potrivita asa ca, completeaza tu cu ce vrei. In orice caz, ce sa mananc la peste 30 de grade Celsius si transpirand in secunda in care mi-am facut un dus sau efectiv stand sau venind de la plaja? Mintea mea nu are nimic in cap in acest moment decat pepenele. Tot e ceva. :)) Putea fi mai rau. 

Nimic nu cade bine decat pepenele, imho. Nu stiu daca tie iti place la fel de mult ca mie sau poate il detesti insa crede-ma ca nimic nu e mai bun ca pepenele acum. Oricum, nu te oblig, dar poti incerca. Ce ai de pierdut? Daca iti place? Nu-i asa ca atunci e bine? Dar tu fa cum crezi. Eu merg acum sa ma infrupt dintr-o felie rece, zemoasa, dulce dar fara sa ti se aplece, de pepene. Abia astept sa imi infig dintii in ea si sa simt cum se topeste miezul transformandu-se in cel mai placut lichid care exista pe suprafata pamantului, care sa ma racoreasca si sa imi astampere setea. Pe caldura asta nici apa nu are efectul asta, doar pepenele. Ma rog, si o bere rece, pentru cei carora le place foarte mult.

De ce sa consumi pepene?

Pro: racoreste, astampara setea, iriga rinichii (pentru indicatii medicale cauta si pe net, eu aduc cateva argumente pe scurt), e dulce dar fara sa fie gretos, inlocuieste foarte bine apa.

Contra? Ei bine, sunt si cateva chestii contra pe care as fi incorecta sa nu le spun, pentru ca exista si nu pot fi neglijate, insa pentru mine, au efect contrar. Nu inseamna ca daca le stiu si le mentionez, ma fac sa ador mai putin pepenele dar asa, ca sa fiu fair, uite-le sau uita-le, cum vrei.;)) E greu domle, iti pica bratele cand il iei. Daca nu ai masina, nu iti ramane decat cosul de cumparaturi pe roti ( stiu, pare babesc dar pentru sanatatea ta, nimic nu mai conteaza) sau bratele alea care se tonifiaza. Apoi, aproape jumatate se arunca, daca te gandesti la coaja. Ma rog, o poti face dulceata daca vrei. Semintele, ori le inghiti (optional) sau le cureti cu cutitul. Dar aproae ca te enerveaza uneori. Te umfla de nu mai poti merge. Te trimite la toaleta cand ti-e lumea mai draga. Nu tine de foame prea mult. E multa zeaaaama si daca il si incerci (adica ii face vanzatorul un dop sa vezi cat e de copt si dulce) cand il cumperi, poate sa cuuurga, iar zeama aia roz lipicioasa nu pica prea bine. Hai ca am scris cam mult la contra. :))

Daca ai avut rabdare sa citesti pana aici, ti-ai dat seama ca nu e vreo reteta, dar urmeaza, insa pepenele e tot mancare si pentru ca imi place foarte mult si pentru ca efectiv il consum zilnic, mi-am dorit sa scriu despre el. Iubesc pepenele. Tu ce fruct iubesti? 

Gata, am plecat sa ma infrupt din felia aceea si zemoasa de pepene care ma asteapta! O seara racoroasa sa ai!

Delfinul si marea


Care este sansa de a vedea un delfin liber? Slaba, ar zice majoritatea. Dar uite ca asa slaba cum este, nu este imposibila. Azi am vazut un delfin. Dimineata, in jur de 9, pe plaja la 2 sau 3 papuci (ma incurc in ei, zau, si nu stiu niciodata care cum dar nu conteaza 😉 ) cum stateam la soare, am auzit strigate si cuvantul delfin. Nu l-am vazut imediat insa mi s-a spus ca e aproape de mal, probabil atras de marea racoroasa si fara valuri – o minunatie, si de oamenii care se balaceau si ei. Delfinii se stie ca sunt prietenosi si curiosi. Si dupa o vreme, i-am vazut si eu spinarea arcuindu-se din apa. Wow! Era atat de aproape de mal si de oameni! Am simtit asa o bucurie vazandu-l. 🙂 E o sansa rara, cu totul speciala si minunata sa vezi un delfin in mare si asta in timp ce te relaxezi. Am simtit ca a facut ziua mai frumoasa si cumva completa si total neasteptat de buna. Multumesc, delfinas! 

This entry was posted on August 4, 2017, in Uncategorized. Leave a comment

Un cantec pentru inima


Nu stiu ce impact are pentru altcineva, insa eu cand am auzit prima data acest cantec, l-am simtit in inima. Asa o voce sensibila si frumoasa nu am mai auzit demult si dublat cu clipul care este foarte deosebit, devine o incantare pentru ochi, urechi si inima. Te invit sa descoperi o voce superba, Shreya Ghoshal, cea care e in spatele acestei bijuterii muzicale. Asculta mai multe piese interpretate de ea si poate iti va placea si tie. De asemenea cauta si varianta unplugged care e deosebita. Si acum, simte muzica! 🙂

Ps: vezi si filmul din care face parte, merita.