La multi aaaaaaaaaaaaaaaaaaaani!


La multi ani, mama mea si a surorii mele! Sa fii sanatoasa pana la adanci batraneti, sa ai parte de bucurii si iubire si muuuuuuulte calatorii, sa mai scoti un CD, sa fii fericita! Lista ramane deschisa dar sa stii ca te iubesc si ca sunt mandra de tine si cu tine!❤

img_4072

Din arhiva familiei: “Recolta de scoici pe King Island, Wellington Point”, 17.07.2016

 

Down Under: Brisbane (I)


Uite ca am ajuns si aici. Nici eu nu stiu cum, m-or fi iubit astia care dau viza, ca altfel nu imi explic. Si probabil am fost foarte cuminte, ca doar nu cad asa lucrurile bune din cer doar ca exist. Si probabil ca nu mi-a pasat prea mult, am fost recunoscatoare pentru toate calatoriile facute pana acum si am zis gata, ce o fi, o fi. Daca primesc viza, inseamna ca asa trebuie sa fie, iar daca nu, sunt foarte fericita si stand pe-un picior de plai (ai ghicit, de Romania vorbesc). Dar nitel cu capul in jos e chiar fun. Si uite-ma vara, ca atunci se intampla cele mai multe lucruri frumoase, luand-o pe drumuri, schimband avioane dupa avioane si stand in fund cu orele, adica nu asa, 1-2 ci 14 pentru un drum. De asta mi s-a latit mie. :(( Bootylicious, ce mai! :))

Oricum, ca toate calatoriile, si aceasta face parte din calatoria vietii mele si sunt foarte entuziasmata de ce mi s-a intamplat asa ca am zis neaparat sa scriu, macar asa pentru mine (si restul web-ului). Daca iti place ce citesti, nu inseamna ca iti spun sa ajungi neaparat acolo, pentru ca nu e posibil sa vezi toata lumea dar e posibil sa te bucuri de tot ce ai , chiar langa tine.🙂

Ajung intr-un final si vreo 2 zile de drum la destinatie: Brisbane. De ce acolo si nu Sydney? Uite-asa, ca pot! O sa vezi tu ca ajung si acolo, ai nitica rabdare si cateva episoade in plus. Oricum, acum aseaza-te si treci prin primul episod si daca nu o sa zici ca esti acolo, atunci lasa-te de citit.😉 Cand imi zicea mama ca acolo e altfel, nu o credeam. Ei, acum zic si eu ca ea: acolo e altfel! :))

Ajung eu in Brisbane si sunt luata de la aeroport cu mare “pompa” (o masinuta simpatica pe care mi-as dori-o si eu) si nu stiu cum se face ca dupa o noapte de somn, a doua zi sunt fresh. Acum, inchide ochii si vei trece printr-un oras frumos, curat al naibii (am vazut eu si alte tari dar astia chiar pastreaza), cu un aer atat de curat si limpede (cica stratul de ozon e divina) si cu oameni simpli si draguti (sounds familiar?) Deocamdata sa trecem prin vecini, ca sa cunoastem cu cine avem de a face. Deci, primul contact e cu o scoala unde imigrantii si cei care locuiesc legal (nu prea se sta altfel) invata engleza, gratuit. M-a frapat prezenta mochetelor pretutindeni dar exista o explicatie: ei nu ai zapada, nu au noroi si este cald tot timpul anului (nu ninge niciodata si temperaturile scad foarte rar sub 15 grade) asa ca daca vrei sa mergi descult prin scoala, n-ai decat. Nu mai zic de dotare (ma gandesc cat se trage de foi si de cerneala si de imprimanta si de muuuulte ca sa ajunga la noi) si ii spuneam mamei ca daca intr-o gradi sau scoala generala s-ar scoate atatea materiale cat scot ei pe zi, ar fi in coma. :)) Tare risipitori sunt astia, mon cher!😉

Apoi alt lucru care m-a frapat: toaletele!!! Se zice ca gradul de civilizatie e dat, printre altele, de simpla prezenta a toaletelor publice. Si ce toalete! Stiu ca poate nu e interesant dar e totusi fascinant sa vezi asa ceva foarte des, prin tot orasul, sa intri si sa vezi ca exista hartie igienica si sapun, sa nu scoti un ban ca sa platesti pentru asta si sa mai ai si robinet special pentru apa potabila. Apropo de asta, mi-a placut si prezenta tasnitorilor peste tot,  atat de diverse si de simpatice, ca sa iti potolesti setea.

Si inca un lucru definitoriu pentru Brisbane si pentru intreg statul Queensland: gratarele publice!!! Deci ai inteles, te-am trecut prin mochete, materiale didactice, toalete si acum gratare. Stai ca mai urmeaza, asta e doar inceputul. Gratarele lor sunt alimentate cu energie electrica, gaz si lemn, pentru cele mai vechi. Sunt din inox, sunt accesorizate cu perie speciala si alte minunatii, se pornesc cu un buton si se opresc automat in cca cateva minute pentru a nu fi periculoase si se curata dupa ce le folosesti. Oricum vin dupa tine cei de la primarie sa mai igienizeze o data. Si unde sunt gratare, sunt si banci cu mese, acoperite de cele mai multe ori, pentru a te proteja de soare si ploi si ai ghicit, toalete publice. :)) Te las pe tine sa iti scormonesti creierul sa iti dai seama de ce.

Alte lucruri pe care le-am observat au fost cosurile de gunoi, din inox, acoperite, circulatul pe stanga, faptul ca autobuzele au soseaua lor speciala, despartita cu zid de restul strazilor, in mare parte (cam o treime din drum il faci fara sa te impedici de semafoare si alte masinute si ajungi repede), fructele exotice proaspete (asta chiar mi-a placut, sunt tare gustoase), stilul arhitectural specific queenslandez, casele foarte intinse, cladirile de la mall-uri si alte institutii publice mai degraba pe latime intinse decat pe inaltime. Au destul spatiu, slava Domnului! Daca am vazut cladiri inalte a fost doar in centrul orasului, in rest, te uiti si vezi cerul. Si ce cer frumos! Si ziua, si noaptea. Ziua, cu niste nori tare simpatici, cu niste culori fantastice la apusul soarelui iar noaptea! Noapte plina de stele si cu o luna atat de mare si frumoasa! Tare mult imi place cerul noaptea, sa stau sa il privesc si acolo am avut ocazia din plin.

Iar un lucru simpatic la ei, in cartierele mai departe de centru, vezi semne de atentie la canguri si koala. Ei, asa ceva nu vezi oriunde. ;))

Ar mai fi atatea de zis dar mai enumar scurt cateva acum si apoi mergem la plimbare prin parc: pretul benzinei, dureros de mic, trandafirii curcubeu (cand i-am observat prima data am zis ca nu sunt adevarati dar cand i-am atins, m-am convins), pretul untului (ador untul, de ce trebuie sa fie atat de accesibil acolo. :((

Ce poti face intr-un oras? Neaparat iei contactul cu natura, sa te mai aduca cu picioarele pe pamant, sa te echilibreze si sa iti bucure sufletul. Brisbane are multe parcuri, unul mai frumos ca altul, mai bibilit si mai atragator. Azi mergem prin parcul Roma. De ce? Pentru ca am ramas impresionata de el. Este un parc nou, terminat recent, facut cu multa grija si atentie la detaliu. Mai multe amanunte aici si vei descoperi si singur/a ca merita vazut. M-a frapat ca era totul nou, ca intr-o casa noua, stii senzatia!🙂 Si sa vad si harti ale parcului, care e impartit tematic, asta chiar m-a dat pe spate. Harta pentru parc!!! Dar e necesara, stiu ei ce stiu, cu harta in mana l-am vazut si eu. :)) Am dat peste padure tropicala, flori de toate culorile si soiurile, atat de frumos aranjate, poduri peste parc, pentru a-l putea admira de la inaltime, cascade, wi-fi (nu se putea fara), loc pentru spectacole, soparle peste tot si destul de mari, atat de multe ca efectiv calcai pe ele, ceea ce era sa mi se intample. Se confunda atat de bine cu cimentul si sunt atat de lungi si de linistite ca treci foarte aproape de ele si nici nu se sinchisesc de tine. Ce infumurate! ;)) Dar una peste alta, e un parc spectaculos care te umple de bucurie. Din  pacate eu l-am vazut iarna (la ei) dar vara e si mai colorat si vesel. Imi spuneau ai mei ca toti copacii sunt plini de flori vara, dar nu pot decat sa imi imaginez si sa caut poze pe net si sa zambesc, ca l-am vazut. Chiar si iarna e frumos.

Ar mai fi atatea de povestit, nici nu stiu de unde sa incep si unde sa termin.🙂 Orice calatorie e nesfarsita in amintire dar pentru ca intervine uitarea, am zis sa imi pun gandurile si impresiile in cuvinte si la batranete sa recitesc cu drag si sa zambesc ca s-a intamplat. Si sa am ce povesti la nepoti, evident.

M-am gandit sa adaug pozele la final, asa ca despre tot ce am vorbit mai sus, te invit sa calatoresti in imagini printr-o tara de la capatul pamantului, care nu a avut nici un razboi pe teritoriul ei (te pune pe ganduri, nu?).

Enjoy!

Anticipat


Una din melodiile mele preferate dintr-unul din filmele mele preferate, anticipat pentru ziua mea de nastere.🙂 Imi doresc muuuuuulte, si marunte, unele (ca doar viata sta in detalii uneori, chestii marunte), dar mai ales sa nu deznadajduiesc, sa ma bucur de tot ceea ce am si tot ce va veni, sa fiu recunoscatoare (am de lucru mult), sa vad partea frumoasa a lucrurilor si a oamenilor din jur (chiar daca uneori ma supara si ma enerveaza), sa am credinta ca totul va fi bine, chiar daca nu pare de multe ori, sa ma urnesc mai repede ca dureaza la mine pana ma hotarasc, sa aleg cu intelepciune si cu inima deschisa ce imi aduce viata. Imi doresc sa pot canta in continuare, atat ca imi va fi ingaduit de sus, sa fiu sanatoasa (iar daca nu, sa nu cartesc – asta in mod ideal, ca de cartit tot voi carti, dar vezi tu, o data cu o boala vine si mai multa intelepciune si mai ales o apreciere profunda a sanatatii, atat de neglijata de multe ori), sa fiu iubita si sa iubesc, sa fiu fericita (hai ca aici intru in urarile standard, dar sa nu le uit nici pe ele), etc, etc, etc. Astept urarile de la prieteni si alti oameni dragi, de la cunoscuti, mai putin cunoscuti, de la familie ca sa completez aici cu ce cred ei ca mi-as dori dar nu stiu inca. Glumesc acum. Dar au si ei dreptatea lor.

Sa revin la muzica. Ador piesa asta, de fapt toata coloana sonora a acestui film merita ascultata, o recomand cu caldura. Si daca ai vedea filmul, poate ti-ar placea si el. Pentru mine in primul rand si pentru tine, ca tot citesti blogul meu, una din cele mai rascolitoare si mai frumoase melodii.

Eu parca aud marea, ascultand-o, poate si de aceea imi place atat de mult, pentru ca sunt de la mare si mai imi alina dorul. Deci!!! La multi ani mieeeeeeeeeeeeeeeeeee! Ma pup si ma imbratisez cu mult drag si multa caldura si strans, strans, strans de tot! >:d<❤

Poveste


Intotdeauna mi-au placut povestile. Cand eram mica si nu stiam sa citesc inca, o rugam, o imploram pe mama sa imi citeasca. Aveam povestile fratilor Grimm, Andersen si Ion Creanga intr-o editie cartonata si cateva imagini, nu prea multe, cat sa imi starneasca imaginatia si Doamne, tare mult mai vroiam sa stiu ce scrie si sa descopar momentele din carti care se potriveau cu imaginile acelea. Stau si ma gandesc acum ca a fost chiar mai bine ca nu am avut prea multe imagini, pentru ca ajuta ca imaginatia mea sa zburde. Ma cufundam efectiv in poveste si vroiam mai mult, si mai mult sa aud. Pana adormeam. Slabe sanse insa pentru ca saraca mama nu avea tot timpul dispozitia si uite-asa am crescut eu cu dor si drag de povesti. Ca tot e ziua dorului azi, poftim, azi mi-e dor de o poveste. Mi-e dor de tine. Mi-e dor de cartile mele de povesti. Mi-e dor si de mama. Mi-e dor de copilarie. Mi-e dor de mine. Mi-e dor si de inocenta, Mi-e dor de joaca din fata blocului. Mi-e dor sa mai joc badminton. Mi-e dor sa merg pe bicicleta. Mi-e dor sa retraiesc anumite momente in care am fost fericita. Mi-e dor sa mananc pepene. Mi-e dor sa merg pe carari de munte. Mi-e dor sa inot in mare si sa fac pluta. Lista e fara sfarsit se pare dar ma opresc, nu de alta dar cand ma pornesc uit de unde am plecat si apoi, ma mai si obosesc, uneori fara rost. Sa revenim. Dand peste povestea astea, mi s-a facut un dor de povesti si am ascultat-o. Si cum mi-a placut, am zis s-o impartasesc cu tine. Ascult-o si redevin-o copil. Ma rog, e o poveste cu talc, mai mult pentru cei mari dar cred ca cei mici gusta mai mult din poveste, cu inocenta varstei. Cei mari, tare se fac seriosi.😛