Tortul de vata sau cum fac japonezii prajituri


In Sydney fiind, intr-una din zile am trecut pe langa o coada imensa de oameni care statea la faimosul Uncle Tetsu’s cheesecake. De ce a faimos nu am prea inteles dar ne-am nimerit exact la cca o saptamana de la deschidere asa ca lumea era foarte incantata si doritoare. Atata de doritoare incat, ca sa aiba mai multi sansa de a gusta asa ceva, era regula de a cumpara doar un tort de persoana. Uite aici povestea lui. Se poate sa nu incerc eu asa ceva? Evident ca nu (se poate sa nu incerc, si uite-asa ma invart ca un titirez 😉 ). Mai ales ca era o noutate si plus, era ceva de mancat si arata si mirosea foarte bine. Cam scump la pret dar o data in viata merita. Si in urmatoarea zi am hotarat sa degustam si noi, asa ca ne-am asezat cuminti la coada, foarte organizata si pazita de un angajat, ca sa nu se strecoare nimeni in fata. Iar partea fun era ca puteai urmari prin magazinul numai geamuri,tot procesul de fabricatie. Bine-nteles ca ne-am si pozat, ca marturie, da?

In cca 30 de minute stateam cu tortul cald in mana si mergeam spre hotel. In strainatate si mai ales unde sunt comunitati de asiatici, descoperi nu numai o bucatarie uimitoare dar au acestia niste dulciuri total diferite de cele europene sau cele cu care suntem noi obisnuiti. Sunt mult mai putin dulci, sunt facute din tot soiul de boabe si seminte si daca nu esti obisnuit, nu poti zice ca te atrag. In fond nimic nu se compara cu o savarina sau o sarlota sau mai stiu eu ce alte torturi si prajituri avem noi. Dar merita sa gusti pentru ca poti fi placut surprins. Asa ca de cum am intrat in camera de hotel am desfacut pachetul si ne-a aparut in fata ochilor ceva miiic, rotund, un fel de blat de tort de fapt, cu o puternica aroma de vanilie si ou. Ca sa pricepem noi, astia cu ochii normali, japonezii au denumit tortul cheesecake insa el e cunoscut sub numele de cotton cake la asiatici si exista multe retete dupa care se face. Am degustat noi minunatia, care a alunecat imediat pe gat, asa pufoasa si usoara era si mi-am dat seama ca te prinde, ca un drog. Ai manca si ai tot manca. Cel putin mie mi-a placut. Si apoi mi-am pus intrebarea: dar eu nu pot sa fac asa ceva? Bine-nteles ca pot. Si am facut, intr-o zi cu soare dupa ce ne-am intors acasa. Mai ramane sa il mai fac, evident, in Romania. Am descoperit ca e un tort un pic pretentios, deosebit, ca orice tort, asa ca il fac la vreo ocazie mai speciala, sau nu, ma mai gandesc. Asta cu ocaziile mi-am dat seama in timp ca nu se merita, fie ca nu prea vin, fie ca nu ai timp sau dispozitie exact atunci si viata trece tot asteptand nu stiu ce. So, nici o ocazie speciala, vad eu cand il fac si abia astept sa ma laud cu el iar. :)) Si sa il mancaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaam impreuna, ca se imparte cu cineva. Intotdeauna. 🙂

Pana atunci, pun aici link-ul tortului pe care l-am facut eu, si traducerea pentru cei care nu cunosc limba engleza si vor sa il faca. Nu vor regreta, doar sa ramana deschisi, ca nu e ceva ce au mai mancat. Dar e addictive.

Tort de vata

8 portii

Ingrediente:

  • 230 gr branza Philadelphia (sau orice alta crema de branza la un gramaj apropiat, la temperatura camerei)
  • 1/2 cana lapte
  • 5 oua mari (la temperatura camerei)
  • 1/4 crema de tartar (cream of tartar)
  • 1/4 cana zahar + 1/4 cana zahar
  • 1/4 unt nesarat (cca 80-82% grasime, la temperatura camerei)
  • 1 lingura suc de lamaie
  • 1/4 cana faina (alba)
  • 2 linguri amidon de porumb (cornstarch)

Preparare:

  • Pune pe forma de tort de 20 cm (8 inch) foaie de copt si sigileaz-o bine pe afara cu multa folie de aluminiu pentru a evita scurgerea.
  • Umple o tava de cuptor sau un vas mai mare ca forma de tort cu apa, pana la jumatate si pune-o in cuptor sa se incalzeasca la 157,2-160 °C/ 315 °F, in partea de jos a cuptorului.
  • Separa albusurile de galbenusuri. Bate albusurile incepand cu o viteza mica si terminand cu cea mai mare, pana se intaresc un pic. Adauga crema de tartar si bate in continuare pana se mai intareste un pic. Adauga 1/4 zahar treptat pana se stransforma in bezea.
  • Intr-un alt bol, adauga crema de branza si laptele si bate-le cca 2-3  minute pana se omogenizeaza. Pune untul, restul de zahar si sucul de lamaie si bate cca 1 min. Adauga amidonul de porumb si mai bate un pic. Pune si galbenusurile si hai, inca 1 min de batut. Strecoara apoi tot continutul printr-o sita.
  • Incorporeaza cate 1/3 din bezea in crema cu oua si amesteca usor prin miscari circulare, pana termini toata bezeaua.
  • Pune apoi aluatul in forma de tort si niveleaza-l usor cu o spatula, sa nu aiba dealuri si vai apoi apuca usor forma de tort si loveste de vreo 6 ori in masa ca sa iasa aerul.
  • Aseaza cu grija tortul in vas, la bain-marie si lasa-l la cuptor cca 1 ora si 10 minute. Verifica daca s-a copt dupa acest timp, cu o scobitoare si daca iese curata din centru, atunci stii ca e gata. Miroase minunat in bucatarie acum asa ca eu cred ca te-ai saturat deja.;) Mai lasa-l apoi 10-15 minute sa se coloreze deasupra.
  • Opreste cuptorul, lasa usa deschisa un pic si tortul ca sa se raceasca o ora acolo. Apoi scoate-l din forma, pune-l la frigider sa se raceasca macar 4 ore (da, e mai bun rece) si apoi e numai bun de mancat cu frisca, smantana, sos de ciocolata, fructe si chiar asa simplu, pudrat usor deasupra.

Pofta buuuuuuuuuuuuuuuuuuuunaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaa! ❤

PS: ca tot se apropie atatea zile in care sa sarbatoreste iubirea, va doresc sa o pretuiti, sa fiti iubiti si sa iubiti, sa daruiti si sa pastrati iubirea primita. ❤

Down Under: Kuranda Scenic Railway, Skyrail Rainforest (XV)


Ajunsi in Cairnes si cu ceva cunostinte despre ce ar merita sa vedem, alegem excursia de o zi intreaga in padurea tropicala. Ai aici mai multe info, insa experienta pe care am avut-o depaseste cu mult imaginile, cuvintele si tot ce mai vrei tu.

Am pornit de dimineata cu masina care a venit sa ne ia de la vila si ne-a dus la gara. Acum am facut cunostinta cu o familie foarte de treaba si inimoasa din Perth cu care ne-am imprietenit si care au fost cumva si ghizii nostri, noi toti avand acelasi traseu. De la gara ne-am urcat intr-un tren care ne-a transportat in timp, acum cca 100 de ani, de cand exista acest traseu superb. In tren an mai facut cunostinta cu o familie de americani si uite-asa am fost impreuna oameni de pe 3 continente si ne-am simtit bine, am ras si am facut poze si am avut numai momente wow. Am trecut prin padurea tropicala listata Unesco, prin tunele de granit si pe langa cascade superbe (Baron Falls), am admirat oceanul de departe si am ajuns la satul Kuranda “The Village in the Rainforest” si caminul aborigenilor Djabugay. Ne-am clatit ochii prin targul de obiecte facute manual, am admirat fluturii australieni si nu numai, din Butterfly Sanctuary, cu peste 2000 de exemplare vii apoi am luat autocarul care ne-a dus in adancul padurii, unde am facut excursia cu masina amfibie prin padurea tropicala, am participat la spectacolul cu muzica si dansuri aborigene, aruncatul cu bumerangul, sulita si cantatul la unul din instrumentele lor specifice, am vizitat mica gradina zoologica si mica gradina botanica, in care am vazut pentru prima data arborele de cacao (daca ar fi crescut si la alte temperaturi ar fi fost tare bine 😉 ), am avut parte de un pranz copios cu de toate si mai ales cu frigarui de carne de cangur (btw, noua mea “leguma” favorita :)) ), supa de crocodil fara crocodil (ce l-am mai cautat! 😦 ) si nu in ultimul rand finalul excursiei cu telecabina peste padurea tropicala. Am fost cu totii impresionati de tot ce am vazut si ne-am minunat cum au putut sa construiasca asa ceva in salbaticia aceea. Ca daca te pierzi acolo nici aborigenii nu te mai cauta, asa e de periculos. Dar ce vederi, Doamne! Look and be amazed! Totul la superlativ! Si totul organizat ceas, nu aveai timp de pierdut. Merita sa faci asa ceva in Australia, chiar si numai asta daca nu poti mai mult.

Oricum, cuvintele raman sarace in fata experientelor traite. 🙂

PS: La Sanctuarul cu fluturi ne-am dus convinsi ca este inclus in itinerariu. Puteam sa juram asta. Spunem noi adevarul nostru insa nu se pupa cu ce aveau pe lista cei de acolo. Au sunat, au verificat si prin puterea de convingere a noii noastre prietene, am intrat. :p Dupa nici 5 minute, vine dupa noi una din cele in charge acolo sa ne spuna ca totusi nu e inclus si ca trebuie sa iesim. Ok, ne-am conformat insa tot ea apoi, dupa 1 minut, ne spune ca daca tot am intrat, sa ramanem sa vedem restul si asta e, s-a intamplat, fara sa ne oblige sa platim ceva. Asta da bunavointa! Si uite-asa, am avut parte de bonus la excursie. :)) Si ne-am ales cu niste amintiri de neuitat.

Down Under: Cairnes, Port Douglas, Mossman Gorge, coconut, sugar cane and… and… (XIV)


Nu ai vazut Australia daca nu ai vazut padurea tropicala si Marea Bariera de Corali (si… si… si….). Despre acestea urmeaza sa vorbesc acum, insa o luam incet, ca sunt multe de povestit. Pe rand. Ca sa vizitezi aceste minunatii, un loc recomandat de a incepe este unul din orasele-statiuni din nord-estul Australiei, mai precis din statul Queensland: Cairnes, Port Douglas ar fi printre cele mai bune locuri. De aici poti sa pornesti in aventura vietii tale. Ma rog, una din ele!

Asa ca am avut de ales. Si am ales Cairnes. Si a fost bine. Am fost cu ai mei intr-o excursie de vreo 5 zile in Cairnes si am vizitat tot ce se putea. Incep cu orasul statiune pentru ca de aici ne-am luat zborul in toate locurile minunate. Cairnes e very tourist-friendly. Si cum am fost “iarna”, destul de aerisit si putin populat. Nu vreau sa imi inchipui cum e vara la ei. Cum nu imi plac aglomeratiile in mod special, a fost foarte placut sa ma pot plimba pe malul oceanului lejer. Acolo am simtit si eu in sfarsit ca e vara, am putut sa port sandale si sa stau in tricou si pantaloni scurti. Ce sa spun despre Cairnes? Ca are promenada si mai are o alee pentru biciclisti, si mai are trotuar langa strada, asa ca sa nu te inghesui, ca in ocean nu poti intra pentru ca e pericol de crocodili si sunt puse semne de avertizare si pentru asta au facut ei o piscina imensa, publica, o laguna superba, chiar langa promenada, din care poti vedea oceanul peste cativa metri? Ca e atat de curata si albastra si amenajata atat de frumos incat nu iti vine sa iesi din ea? Are si portiuni cu nisip, si fantani arteziene, diverse adancimi, si zone umbrite si sediul politiei speciale langa, dusuri, zone de gratare si o curatenie de admirat, si… si…. :)) Am vazut mai aproape fluxul si refluxul, de ma intrebam unde a disparut atata apa (ca doar eram cazati langa ocean), pelicani australieni, atat de frumos colorati in alb si negru, o zona pentru copii cu multe tasnitori si alte chestii dragute, cu zona de odihna si de mancat, cu magazin si creme de protectie solara gratis pentru cei care vin sa se balaceasca, asa ca am zis, ce bine e sa fii copil aici. :))

Oamenii sunt prietenosi, calzi ca vremea, camerele mari si toate hotelurile si vilele au cate o piscina, cat de mica, dar o au, pentru ca daca nu ai loc in laguna iar in ocean te mananca crocodilii si rechinii, apai unde sa te scalzi, zau asa? Am asistat si la un week-end plin de evenimente artistice, cu carnaval, muzica buna pe care putini dansau insa ascultau cu atentie, un show pirotehnic superb asezonat cu alta muzica potrivita, facut de un artist, lumini si luminite in copaci de am crezut ca e Craciunul. E un loc superb in care m-am relaxat. In concluzie, Eye Love Cairnes. ❤

In excursia din padurea tropicala am cunoscut un cuplu foarte simpatic si de treaba cu care, intr-o alta zi, am ajuns cu masina la Port Douglas. Si atunci ne-am dat seama ca am ales bine Cairnes. E frumos si in Port Douglas insa mult mai liniste si la scara mai mica totul. Insa in ziua aceea am admirat alte plaje superbe pe drum, am mancat nuca de cocos proaspat culeasa din cocotier (o premiera pentru noi si…. apropo, e minunata. Mi-a placut foarte mult si as mai gusta oricand), am admirat decolarea unui aeroplan,  am ajuns in zona muntoasa, trecand prin campii pline de trestie de zahar, care se recolta, asa ca am bifat-o si pe asta. Si pentru ca tot era “coapta”, nu puteam sa nu ne oprim si sa gustam din ea. Si iata-ne degustatori de zahar. :)) Se mai vinde cum se vand la noi sucurile din portocale proaspat stoarse: suc din trestie de zahar stoarsa in fata ta insa noi am gustat de la sursa. Doar ca am vazut asta prin diverse locuri si ma gandeam, oare cine ar bea apa cu zahar, pana la urma? Dar, avand in vedere ca e natural, de ce nu?

Trecand noi prin holde de trestie de zahar, musai sa vizitam un loc inclus in parcul national si in patrimoniul Unesco (nu stiam ca e dar era anunt acolo asa ca ii cred pe cuvant.) Mossman Gorge. Ce pacat ca am ajuns spre seara! Ce loc superb, ce plimbare frumoasa prin padure! Tare am mai fi marsaluit insa se insera. Oricum am avut parte de o plimbare superba prin padure si am admirat inca o data Natura.

Te las acum sa admiri si pe tine acum. Enjoy!

Down Under: Sydney < 3 (XIII)


Bun, acum trecem la o alta zi in care am vizitat parcurile orasului, gradina botanica si doua muzee. Din pacate, muzeele din Australia nu sunt asa mari si impresionante ca cele din Europa. Cred ca Europa e cea mai tare in muzee, nu se compara cu nimic si dupa ce le vezi pe acelea, restul par asa, hm. Au si ei cateva cu intrare libera, si am bifat un muzeu de arta si muzeul orasului si unul cu bilet, de istorie naturala. Colectiile lor sunt mai mici dar pentru un iubitor de arta si istorie, totusi merita vizitate, au frumusetea lor. In ritmul in care am vazut orasul, nu am putut sa ma delectez pe indelete insa m-am straduit sa vad cat mai mult. Am vazut si o catedrala catolica impresionanta si e ceva mai special la ea, pentru ca e noua dar construita in stil vechi. Obisnuita cum sunt cu monumente istorice cu vechime, asta m-a facut sa zambesc totusi placut. Si e amplasata intr-o piata care are si un centru sprotiv cumva bagat in pamant, asa interesant e realizat. Mai vezi apoi cateva poze din gradina botanica, cu plante si copaci minunati, pacat ca era iarna. 😉 Vara stiu ca e plin de culoare insa temperatura e criminala.

Iar in ultima zi am vizitat o parte din oras, mai spre margine un pic, cu zona campusului, care se intindea efectiv pe strazi intregi, insa integrata in oras. Si niste cladiri verzi, foarte interesante, le vezi in poze. Si nu in ultimul rand piata de peste, celebra, ca de altfel toate marile pieti de peste din lume. Ne-am luat dupa semne, ceea ce nu e prea greu pentru ca stiu sa semnalizeze foarte bine si lizibil si usor orice, orb sa fii si nici atunci. Doamne, ce mi-au vazut ochii acolo, nu am vazut niciodata pana acum. Toate culorile si formele si soiurile de pesti, raci, crabi, scoici, creveti, mai vii sau mai putin vii doar toate proaspete. Hala din care se aprovizionau en-gros nu era accesibila publicului insa aveau pe o portiune destul de intinsa multe firme care vindeau si cantitati mai mici, si pentru public si mai ales, si gatite multe fiinte din acestea ale marii. Mai ca nu am vazut si sirene ca zau daca m-as fi mirat, la cate am vazut. Si evident ca am incercat sa pozez cam tot. Bine-nteles ca nu am ratat sa ne luam si noi ceva si din toate cele, care se vad cu mandrie in farfurie, cred ca mi-a picat cel mai bine homarul, ca nici nu mai stiu exact ce era acolo, atat de asemanatoare erau, dar am fost cea mai dulce si mai buna carne pe care papilele mele gustative au gustat-o vreodata. In schimb stridia nu a fost o alegere buna, cel putin pentru mine. Insa putina carne, foarte putina. Ne-am ridicat de la masa flamanzi si am alimentat mai tarziu un pic in golf, cu mancare indiana si turceasca. Stai ca nu am terminat cu fish market. Tot acolo am vazut ton proaspat pescuit si mi-am zis, deci asa arata saracutul. Si nu se putea rata povestit pelicanul. Cum ne plimbam noi prin piata, vedem la un moment dat un pelican australian. Daca il compari cu cel din Delta Dunarii, vei vedea ca e un pic diferit. Dar ce ne-a frapat la acest pelican a fost faptul ca era imblanzit. Statea sa se pozeze cu oricine si nu am ratat momentul sa il fac vedeta. :)) Chiar l-am mangaiat pe pene si posibil sa ii fi placut ca nu a plecat. Am tras noi concluzia ca el s-a aciuiat pe acolo, ca sa aiba peste din belsug si probabil e hranit bine iar el e un fel de mascota acum. Toti turistii il plac. A fost o experienta frumoasa,sa am asa o sansa sa vad un pelican de aproape si sa il si ating. Sper sa aiba o viata lunga si prospera in continuare, e iubit de toti.

Si uite-asa am avut parte de inca o excursie de neuitat in aceasta viata. Nu am terminat tot, ca sunt multe de povestit, insa asa, cat am putut, am postat, pentru prosperitate. Pentru ca erau foarte multe poze si mult de spus, am decis ca e mai bine sa fac doua episoade despre Sydney si sa evit carnatul de poze amestecate din care nu stiu ce se intelege. In fine, pricepi tu ce vreau sa zic. Sper. :))

Enjoy !

Adio 2016!


Dragul meu an care pleci, ai fost un an deosebit. Ai avut si rele si bune. Mi-ai repetat unele lectii, doar-doar le-oi invata si sper sa nu fie nevoie sa le repete si anul care vine. 🙂 Iti multumesc pentru ca m-ai scos din casa iar, ca doar stii cat imi plac mie calatoriile si acum mi-ai oferit inca una de pomina si multe altele, mai mici dar la fel de memorabile, iti multumesc pentru ca ai avut rabdare cu mine in toate incercarile, iti multumesc pentru ca am simtit mai profund ca pana acum ca cineva acolo sus ma iubeste, neconditionat, iti multumesc ca m-ai facut mai blanda si mai inteleapta, iti multumesc ca mi-ai aratat mai mult inimile oamenilor, pur si simplu iti multumesc ca ai existat. ❤

Down Under: Sydney <3 (XII)


In sfarsit, am ajuns si aici. Cred ca asteptai de mult asta dar sa stii ca merita. Am lasat ce e mai bun si frumos la final (nu ca restul nu au fost la fel de bune si frumoase, dar vezi tu, toti avem cumva o scala interioara cu care masuram diverse in viata noastra. Unele fiinte/lucruri/evenimente, etc, prin impactul pe care il au asupra noastra, valoreaza pentru noi mai mult ca altele, in aceeasi masura in care pentru altii, altele sunt importante.)

Sa trecem deci la subiect, pe care, sincera sa fiu, abia asteptam si eu sa il povestesc. SYDNEY. I left my heart in Sydney. E un oras nou, plin de culoare, de asiatici, de info si tehnologie, de atractii, e un oras care m-a impresionat foarte tare si de care m-am indragostit. Ziceam pana acum ca iubesc Londra. Ei bine, acum inima mea e si in Sydney. E o metropola care vibreaza de viata. Orasele mari au un farmec anume pentru mine si ma fac sa simt ca sunt mai vie decat de obicei. Se intampla tot timpul ceva si e un ritm alert in care imi place sa ma scufund. M-am balacit in nebunia de acolo si am plecat incantata. Cu siguranta mi-ar placea sa revin, daca nu ar fi asa departe si scump. Insa sunt recunoscatoare ca am avut sansa si acum am ce povesti. Sezi frumos acum si asculta. De fapt, citeste, uita-te pe poze si imagineaza-ti ca esti acolo.

Urmeaza un articol luuung cat o zi de post si sper sa il parcurgi fara sa te plictisesti. Sau poti sari direct la poze, e alegerea ta, insa sa stii ca ratezi niste chestii foarte interesante si dragute asa ca hai sa citim impreuna sa vezi ce repede il termini si o sa spui ca mai vrei. Trust me! ;)) Oricum ar mai fi atatea de zis, e imposibil sa incapa intr-un articol dar ne descurcam noi cumva.

Am stat in Sydney 4 zile, a fost o excursie mai mult sau mai putin libera, in care am avut aranjate drumul, transferul de la aeroport la hotel si invers, cazarea si cam atat. Restul a fost programat la fata locului. Intr-un oras necunoscut intotdeauna, dar intotdeauna te cazezi in centru. Ca sa fii aproape de toate locurile de vizitat, avand posibilitatea sa le vezi si mergand per pedes. Adica cu piciorusele alea frumoase. Doar stii ca mersul pe jos face piciorul frumos. Si mai sunt si alte beneficii, dar nu e cazul sa le amintesc aici. Asa ca noi, happy family, am stat intr-un hotel din buricul targului, chiar in Orasul Chinezesc si foarte aproape de unul din multele golfuri. Au ei foarte multe denumiri dar asa de bine au nimerit aici, my darling. Darling Harbour. O minunatie de golf, care permite plimbari idilice pe ocean si pe marginea lui, cred ca locul preferat de promenada de toata lumea. O fi opera o minunatie si ea dar pentru o plimbare la malul oceanului, golful asta e spot on. E plin de barulete si terase care mai de care mai atragatoare, are si un mall, e spatios, ca sa nu te impiedici de meseni si nici ei de tine, luminos, ofera o vedere asupra orasului de te lasa mut(a), are multe muzee si atractii foarte aproape unele de altele. Totul e la distanta de mers pe jos. Se merita. Nu a fost timp sa vedem tot dar am avut sansa sa facem o plimbare cu vaporasul pana la o insula si in acelasi timp sa admiram expozitia de iachturi ancorate, unul mai frumos si mai alb ca celalalt. Nu mai zic de curatenia care domnea peste tot si in apa. Nu am vazut nici un fir de matasea broastei, sau ceva de plastic aruncat in apa. E impresionant. Nu exista cuvinte sa descriu asa cum merita  tot ce am vazut. Asa ca las pozele. Oricum, toate serile le-am petrecut plimbandu-ne pe chei si admirand frumusetea orasului. A fost locul meu preferat dar si alor mei, ce ne-am potrivit!!!

Sa nu uit, roata! Orice oras mare are cate una. Brsibane are si cred ca am pozat-o din toate unghiurile, chiar e impresionanta, ca cea din Londra. Insa Sydney are si el una. Chiar in Darling Harbour, de marime mult mai redusa, foarte simpatica si foarte frumos luminata noaptea. Uite si acum poze cu roata, din multe unghiuri si momente ale zilei. De fapt, trebuie sa spun ca tata, vazandu-mi pasiunea pentru aceasta forma geometrica, a avut amabilitatea sa imi atraga atentia ca exista si sa nu uit sa ii fac poze. :)) Iar eu l-am ascultat, evident.

Cat despre locul in care am stat, orasul chinezesc, wow! Plin de chinezi, evident si alti asiatici, nu auzeai o vorba in engleza, nu citeai prea mult in engleza, plin de magazine si magazinase, cu tot felul de ciudatenii dar probabil ca si pentru ei ceea ce avem noi e la fel de ciudat, deci e ok. In schimb mancareaaaaa…de-li-cioa-sa. Poate nu au fost unele portii suficient de mari, mai ales pentru tata, dar omg, pentru mine si mama, just enough. Si stii ce am descoperit ca imi place? Evident ca imi place tot ce tine de bucataria internationala si mai ales asiatica dar supele, domnule, supele. :)) Eu nu sunt innebunita dupa ele dar fac bucatarii astia asiatici niste supe ca la noi acasa aproape. Spun “aproape” pentru ca difera unele ingredientele dar efectiv au zeama aia calda care e un balsam pentru stomac. Vezi ca au spus niste oameni de stiinta englezi. :)) (joking) Hai ca cu zeama mai e cum mai e, dar ce baga in ea, e divin. Stiai ca au si ciorbe uscate? Exact, iti dau intr-o farfurie toate ingredientele si lichidul e separat. Recomandare, pho soup cu toate amestecurile de carne posibile si noodles. Yummy! Si orice altceva iti atrage atentia, toate supele lor sunt minunate. Si ai la alegere: S, M, L, ca la haine. :)) Dar te saturi cu una S de numa. Cu L pot zice ca nu iti mai trebuie nimic toata ziua.

Am nimerit in week-end si au avut street-food, ca nu stiam noi de unde vine mirosul. Ne-am luat dupa el si dupa zgomot si ne-am inghesuit prin marea de oameni si ne-am bucurat papilele gustative. Oricum in orasul chinezesc nu mori de foame si nici nu iti lasi toti banii acolo, asta e sigur. Si e obligatoriu de facut. Pot spune ca am fost foarte incantata. 🙂

Am mai descoperit trecand noi prin zecile de restaurante (acum mi-e pofta de o mancare chinezeasca la nebunie, ca tot pomenesc de ea), o inghetata mai speciala, ca un fel de munte portocaliu si intr-o zi am incercat-o. Nu mai tin minte numele ei, merita dar uite ca nu mai stiu. Oricum, a fost ceva gheata macinata, colorata cu suc de mango pe un pat de alta gheata macinata insiropata cu suc de nuca de cocos. Ai inteles, da? Multa gheata care totusi a fost mancata. :))

Acum, mergem mai departe si evident ca intr-o alta zi am facut partea cea mai faimoasa a orasului, Opera din Sydney. A fost ceva de mers pana acolo, am strabatut tot centrul, pe strazi, observand lipsa copacilor, umbra asigurand-o efectiv cladirile. E o senzatie coplesitoare si destula racoare. Cladirile sunt asa inalte, asa impresionante, asa apropiate unele de altele ca efectiv par sa cada pe tine. Buricul targului chiar e aglomerat. Si deodata, de-a lungul George Street, se deschide cerul, cladirile se mai micsoreaza si ajungem in zona mai veche, locul de inceput al orasului, unde a fost inchisoarea, un loc asa pitoresc si plin de culoare si soare, total diferit de ce am strabatut pana acolo. Suntem in golf si traversam un targ de obiecte hand-made care m-au impresionat. Si un mic show de strada cu doi chitaristi care cantau superb. Nu stiu cu ce sa incep: cu cartierul asa romantic si vesel, foarte englezesc dar luminos, podul de metal care este o minunatie a tehnicii si care te duce intr-o peninsula cu un parc de distractii pe care nu l-am vazut, (too bad) doar de la departare un pic, insa mi-a atras atentia sau O-P-E-R-A, care te lasa mut. Cred ca am facut cele mai multe poze la cladirea asta, din toate unghiurile si de la departare si din apropiere. Ramane la fel de frumoasa si impresionanta. Uita-te pe poze ca nu mai stiu ce sa zic decat ca nu am cuvinte. S-au terminat la ea. Cand povestesc, imi aduc aminte si retraiesc cumva la o intensitate mai mare pentru ca realizez ce am vazut si pot spune ca ma simt mica. Si ca e frumos totul in jur. Totul e o imbinare reusita. Am admirat langa ea si un vapor imens de croaziera care depasea toate cladirile din jur, initial am crezut ca e vre-un hotel. Una e cand vezi in poze si alta e in realitate. Plus ca pe Marea Neagra nu sunt sanse sa vad asa ceva si pentru prima data m-a impresionat. Dar opera e ceva ce daca nu vezi, degeaba esti in Australia. Am avut sansa sa vad si o nunta si m-am bucurat iar. Priveste pozele si admira culorile. Nu stiu care o fi cauza, aerul, faptul ca sunt cu capul in jos, nu stiu dar totul e limpede. Sa nu uit, la intoarcere spre hotel am cumparat unul din cele mai lejere si interesante si usoare torturi din lume, dar asta e alt episod, de care vreau sa scriu separat pentru ca il bag in lista F word pentru ca l-am preparat si eu. Asa impresionata am fost, trebuia neaparat. So, stay tuned.

TO BE CONTINUED