Craciun fericit!


Craciun fericit, draga cititoare/ cititorule! Sa iti fie inima plina de bucurie si recunostinta pentru ca azi ai cel mai special motiv sa te bucuri. E Craciunul si stii ca cineva acolo sus ne iubeste pe toti, fara conditii. Azi il primim pe Iisus, ca sa ne arate ca speranta e vie si cuvantul dat se implineste. Daruieste din toata inima si deschide-ti sufletul pentru a primi dragoste si fericire. Traieste fiecare zi ca pe un dar nepretuit, apreciaza ceea ce ai, recunostinta pentru orice ne face mai fericiti, multumeste pentru toate bucuriile si incercarile din viata, fii constient/a ca orice fapta are consecinte si nu se rezuma totul la noi insine, deci ai grija la ceea ce faci, alege sa faci totul cu intelepciune, empatie si iubire, pentru ca fiecare are luptele lui si asculta-ti inima, pentru ca indiferent de ce zic oamenii, raspunsul bun va fi intotdeauna in inima ta. Fii binecuvantat/a!

Advertisements

Mission Impossible: Operatiunea “Cozonacul”


Anul acesta mi s-a pus pata, efectiv, sa fac un cozonac. Nu la masina de paine ci asa, the old fashioned way. Pentru ca nu am masina de paine, altfel never say never. 😉 Am timp mai mult, Craciunul vine abia marti si nu sunt nici obosita, nici grabita ca altfel, nu il mai fac. Am observat ca nu sunt singura care considera ca atunci cand esti pe graba, stresat(a), obosit(a), parca nu iti mai vine sa faci ceva si ajungi chiar sa nu mai faci. Dar acum imi doresc foarte mult sa fac un cozonac, primul din viata mea. Am ajutat cand eram mica dar nu e acelasi lucru. Asa ca o data decisa, ma cam tin de cuvant. Chiar si buna m-a sunat, la un moment dat, sa ma intrebe daca nu cumva m-am razgandit. Vorbiseram sa il facem impreuna, dupa reteta ei. Ca tot imi povestea ea ce cozonaci frumosi facea. Eu am zis ca il fac singura dupa reteta mamei (ca si mama facea niste cozonaci, Doamne!!!) dar s-a oferit. Asa ca am acceptat. Si i-am spus la telefon ca daca mi s-a pus pata, patata ramane. :)) Imi face placere si pentru ca nu am facut niciodata si pentru ca acum simt ca e momentul. Nu se stie daca voi repeta experienta dar daca am dispozitia, de ce nu? Daca nu, stiu cateva locuri in care se face un cozonac bun. Exista solutii pentru orice, dupa cum vezi. 🙂 Si nu exclud nici o varianta. 

Asa ca m-am pregatit mental si fizic pentru noua misiune “imposibila”, nume de cod COZONAC. Am facut lista si am bifat incet-incet tot ce era pe ea, mi-am pregatit muschii pentru cea mai faimoasa bataie a anului, cu aluat si i-am drumul. Terenul a fost la buna, ca daca tot e co-productie si sub ghidarea ei, ii era mai usor la ea acasa. Mai vrei ceva? Doar colinde in surdina si mult drag. Am decis sa facem 4 cozonaci doar ca reteta ce urmeaza are cantitatile necesare doar pentru doi si dublezi tu mai departe. Isi mai aminteste cineva tavile acelea vechi de cozonac? Eu da, ca am ajutat ani la rand in bucataria familiei la cozonaci. Din pacate nu mai am asa tavi dar are buna. Eu am tavile acelea mici si prapadite (ca asa imi place sa le zic, cand le vad, ca zau asa sunt) care se gasesc acum in comert, in care faci si chec si alte minunatii dar nu pot zice ca sunt suficiente pentru cozonac, iti trebuie 3-4 ca sa fii sigur/a ca incape tot.  Deci cu acelea am mers la inaintare iar buna cu cele mari si gata. Ne-am  descurcat, ca doar suntem mari. ;)) Asa ca sambata de dimineata, adica ieri, pe la 9, m-a chemat buna, deja incalzise bucataria, facuse maiaua si am purces la framantare. A inceput ea si cand mi-a venit si mie randul, asa m-am lipit de coca! Si ea de mine, eram plina pe maini. Pana la urma l-a framantat mai mult buna si am constatat ca nu dureaza totul chiar asa mult, ca deja ma gandeam ca pana seara stam. De fapt, pana pe la 2 si un pic, cand a scos  buna ultimii cozonaci din cuptor. Doamne, ce frumos mirosea in casa! Stau acum si ma gandesc ca sambata am avut parte de una din cele mai frumoase zile ale vietii mele. Parca devenisem iar copil si retraiam o amintire pe care nu am avut-o niciodata dar care mi-a fost data acum in dar sa o traiesc, sa ajut pe buna cu cozonacii, intr-o casa calda si plina de miresme imbietoare, cu colinde romanesti in surdina si multa pace si bucurie in inima. Cantam cu buna din cand in cand, ne bucuram ambele de cozonacii nostri minunati si ne spuneam ca abia asteptam sa vina Craciunul sa ii mancam. Urmeaza acum reteta, asa cum o am de la buna si iti doresc sa ai parte de o zi la fel de luminoasa si frumoasa asa acum am avut-o eu, chiar daca faci sau nu cozonaci.

COZONACUL BUNEI

Ingrediente:

  • 1 kg faina alba 000 (sau din cea pe  are scrie ca e de cozonac)
  • 4 oua medii, la temperatura camerei
  • 300 g zahar 
  • 100 g unt (gras) topit, caldut
  • 25 g drojdie proaspata
  • 0,5 l lapte, caldut
  • 2 plicuri zahar vanilat Bourbon (se pare ca e mai bun decat restul sau poti pune semintele de la o pastaie de vanilie)
  • 1 lingurita coaja rasa de lamaie si 1 lingurita coaja rasa de portocala (nu uita sa speli fructele inainte pentru ca in coaja se depoziteaza multe substante nocive, in caz ca nu esti de acord, poti inlocui cu esente)
  • 4-6 linguri ulei caldut
  • 1 galbenus batut pentru uns cozonacii
  • jumatati de nuci pentru ornat

Pentru umplutura:

  • 1/2 kg nuci, macinate cat sa ramana bucati sa se vada frumos si sa se rontaie cu pofta
  • 2-3 linguri cacao (20-22% grasime)
  • 2 albusuri (optional)
  • 2-3 linguri zahar praf/ tos (dupa gust)
  • lapte

Preparare:  

  • Se incalzeste laptele cu coaja de lamaie si portocala, vanilia/ zaharul vanilat. Din acest amestec caldut se ia cca 1/2 pahar, se adauga un varf de cutit de sare si se introduce drojdia ca sa se topeasca. Faina se pune intr-un lighean de framantat sau covata daca ai cum face rost de asa ceva. In faina se face o groapa nici prea mica, nici prea mare si se lasa in ea maiaua cu drojdie. Se adauga un pic de faina in ea, se amesteca usor, se mai pune un pic de strat de faina deasupra si se lasa sa creasca, cu ligheanul acoperit cu o panza curata, eventual pe aragazul incalzit, pe un fund de lemn mai mare. Se verifica cresterea atunci cand stratul de faina de deasupra e crapat. In acest moment e gata de framantat. 
  • Se adauga incet laptele si se framanta iar. Se adauga si untul, cate putin, in parti, nu direct peste faina si se framanta. Apoi se adauga si uleiul, la fel ca untul. Nu te opresti din framantat nici o clipa. Uite asa ne-am facut noi bratele frumoase si pielea mainilor catifelata. Daca ar sti toata lumea acest secret de frumusete! ;)) Chiar are efect si ma bucur de cate ori am ocazia sa imi pun mainile in vreo coca. Deci framanti pana face basici aluatul de cozonac. Nu dureaza mult, nu te speria. 
  • In momentul cand a facut asta, inseamna ca aluatul e pregatit sa creasca asa ca se pune ligheanul peste cuptorul incalzit, se acopera iar cu panza, nu inainte de a aseza un sucitor sau orice alt bat de lemn curat pe care il ai la indemana, peste marginile ligheanului. Rolul lui e sa mai opreasca coca din crescut si de a sustine panza sa nu cada in lighean. Bine, nu creste atat de mult, depinde de cantitate si marimea ligheanului. Acum il lasi in pace si te apuci de umplutura.
  • Se adauga albusurile, un pic de lapte, zaharul praf, cacao si cateva picaturi de esente preferate (la mine ar fi o amestecatura, depinde de ce am in casa, la buna a fost doar rom). Daca nu ai oua suficiente, sa stii ca la aceasta crema poti folosi doar laptele si e in regula.
  • Verifici cresterea aluatului si in momentul cand e gata, il mai framanti un pic si il imparti in tot atatea parti egale cate forme de cozonac ai, adica 2 din tavile vechi sau 3, din tavile de acum, potrivite ca sa incapa frumos si suficient. Cantitatea ideala e cca 2/3 din tava pentru ca la crestere sa ajunga pana la margine, fara a da in afara totusi. Se aseaza toate frumos pe masa de lucru, nu inainte de a fi fost unsa cu ulei. Pentru a nu se lipi coca, poti pune inca un pic de ulei in lighean, inainte de a o framanta de final. Acum iei una din parti si o intinzi cu mainile cat sa formeze un fel de farfurie de pizza de cca 30 cm. Poti face si sub forma de dreptunghi, cum iti cade mai bine. Intinzi pe toata suprafata aluatului umplutura de nuca (atat mie cat si bunei ne place doar cu nuca, dar daca ai si alte preferinte, fii liber/a sa experimentezi), avand grija sa fie si aceasta dozata in mod egal pentru fiecare cozonac. Acum, rulezi aluatul, il bibilesti ca pe un cocon (arata ca un bebelus) si il asezi frumos in prima tava, acoperita cu foaie de copt, pentru a-ti usura viata. 😉 In cazul in care te-ai murdarit de cacao sau a cazut si pe masa, te speli rapid cu apa si stergi apoi masa, pentru ca aluatul sa fie curat atunci cand il rulezi. Repeti operatia pana termini cozonacii. Acum asezi tavile pe aragaz, ca niste soldatei si astepti sa creasca iar. Nu e nevoie sa acoperi cozonacii de data asta, iar coca creste foarte frumos. 
  • In functie de cantitatea care intra in fiecare cuptor, pregatesti acum doar cozonacii care intra primii. Ii ungi cu galbenusul batut si asezi deasupra nucile. Dupa cum vezi, la cozonacii mari poti aseza 4 iar la cei mai mititei, 3 nuci. Daca ai alte preferinte, poti inlocui cu: mac, zahar, seminte de susan, etc.
  • Se introduc cozonacii in cuptorul cald, la o temperatura de cca 180°C. Se lasa aproximativ 30 de minute si se intorc apoi inca cca 15 minute. Verifici cu un pai subtire daca s-au copt si ii scoti. Ii lasi cca 10 minute sa se raceasca si ii scoti din tava, indepartezi foaia de copt si ii lasi neacoperiti, pana se racesc complet. Ii mai intorci din cand in cand ca sa nu se turteasca. Dupa ce s-au racit complet, ii poti pune la loc in forme sau nu, ii acoperi cu coala de hartie curata si panza si eventual intr-o punga curata de plastic, in cazul in care ii pastrezi mai multe zile, pana la Craciun si dupa. Acum, depinde de tine cat rezista, pentru ca sunt irezistibili. Te invit acum sa privesti si de Craciun te astept la cozonac. 🙂

Craciun fericit!

 

Povestea Rodiei


<3


Sushi


Mi-am dorit de mult timp sa fac sushi. Era pe lista si pana la urma am reusit, zilele trecute. De fapt mi-a iesit asa mult incat acum nu mai vreau sa vad sushi o perioada luuunga. Stii cum se spune ca ce e prea mult strica. 🙂 Si se adevereste de fiecare data. Dar daca asa mi-a iesit, nu era sa arunc ci am mancat cat am putut, fara sa ma lacomesc si am si impartit. Urasc sa arunc mancare pentru ca stiu cata munca si bani si timp si nevoi sunt in spatele ei si cati oameni ar da orice pentru o felie de paine. Serios vorbind, mancarea nu e ceva de care sa iti bati joc si nici sa exagerezi. Ca in toate, gasesti un echilibru. Cu exceptii, care, daca iti doresti, sunt rare, ca nimeni nu e perfect.Zero waste nu exista, imho, insa exista bunavointa si fapte care sa conduca la cat mai putine gunoaie. 

Sa revin la sushi acesta minunat. Am studiat pe google, tata si mama noastra :)), am urmarit clipuri pe youtube, postari pe bloguri in romana si engleza, ca pe acestea le inteleg, am citit ce mai scria si pe spatele cutiei de orez si am inteles urmatoarele. Urmeaza acum o reteta simplificata si personala, din tot ce am invatat. In acelasi timp mi-am dat seama cat de simplu este sa faci sushi. Deci, iti trebuie urmatoarele:

  • 500 g orez sushi (se gaseste in toate magazinele si este exact cat ai nevoie pentru a umple cele 5 foi de nori care vin in orice pachet de la orice magazine, ai inteles, da?) (au modificat astia de la wordpress iar si acum trebuie sa ma invat cu alta varianta si pana invat cum merge, ma mai enervez, pentru ca acum cautam bulinele astea, ca nu stiu unde sunt dar vad ca apar singure, tare!!)
  • 5 foi nori (1 pachet de foi verzi facute din alge)
  • 120 ml otet orez 
  • peste oceanic proaspat (ton, macrou, somon, chiar icre) (sau afumat pentru mine, ca nu m-am riscat cu toate ca am mancat de cumparat dar asa am decis ca e mai bine acum)
  • morcov, avocado, castravete (coaja) sau alte legume corcante care iti vin in minte si care se potrivesc cu sushi
  • sos soia
  • wasabi

Preparare:

  • Tine minte ca am simplificat asa ca am facut in felul urmator, urmarind si indicatiile de pe cutii, pungi, etc. Se clateste orezul de 4-5 ori apoi se pune la fiert la foc mediu pana da in cloccot. In momentul acela, dai focul la minim si lasi cca 10 min sa fiarba. Dupa care dai la o parte orezul de pe foc, il lasi 10 minute acoperit si apoi il transferi in alt vas si il mai lasi… sa se raceasca. Saracutul. 😦 Hapciu!
  • Pe un covoras de bambus special pentru sushi (eu nu am si am citit ca se poate inlocui si cu o panza mai dura, asa ca am dat iama prin prosoapele de bucatarie si am gasit ceva), imbracat in folie de plastic (buna idee si e si mai igienic), pui prima foaie de nori (albastri). Diversele retete spun sa adaugi in orez otetul, cu ceva zahar si ulei, altele spun sa amesteci 3 portii otet si o portie apa separat pentru a lucra. Am decis ca ultima varianta e mai simpla, ca sa pastram reteta usoara, asa ca intr-un bol am pus cca 50-75 ml otet si restul apa, (am pus din ochi asa ca sa stii). Asa, pe foaia de nori, intinsa pe covoras, intinzi pe toata suprafata un pic din amestecul de otet cu apa, ca sa o inmoi. Apoi, iti umezesti mainile iar cu acest amestec (tot timpul trebuie sa faci asta, ca sa poti lucra cu orezul, care altfel se lipeste de maini, dar nu in sensul de ud ci umezit si revii de cate ori e nevoie) si iei orez din bol. Il intinzi uniform pe nori, lasand cca 1 ccm intr-o parte pentru ca atunci cand rulezi, sa se lipeasca frumos si sa nu iasa orezul, hotomanul. Orezul sa fie intr-un strat de cca 1 cm inaltime, ca sa ai idee cat pui. 
  • Acum, tot pestele trebuie taiat in felii subtiri. La fel si legumele. Asezi o cantitate suficienta (apreciezi din ochi) de peste si legume in mijloc apoi rulezi foaia de nori (ce imi place cum suna ;)) ) pana la final si apesi un pic ca se lipeasca si sa se stranga. Pentru siguranta, mai joaca-te un pic cu rularea, e fun. Si primul rulou de sushi e gata. Continui toata operatiunea pana termini si orezul si norii si pestele si legumele. Eu nu am apreciat prea bine orezul asa ca mi-a ramas. Pentru ca nu eram sigura daca imi ajung norii, am mai luat foi de orez. Ce inspirata am fost! Poti face si cu foile de orez doar ca e alt gust. Nu e rau insa. Trebuie doar sa inmoi fiecare foaie in apa calda intai, cca 1 min. 
  • Acum, iei un cutit bine ascutit, il inmoi si pe el un pic in apa cu otet si tai fiecare rulou in felii. Eu am ales sa le fac mai groase feliile, dar tu stii mai bine. Cum iti place, asa sa le tai. Ca tu le mananci. Eu le-am taiat cum mi-a placut mie. Si acum iei fiecare sushi si il inmoi un pic in sos de soya (vezi ca e foarte sarat) si wasabi. Si direct pe papilele gustative.

 

Pofta buna!

 

PS: Se pare ca pozele mele au inspirat o prietena sa faca si ea si ma bucur. Recunosc ca ei i-a iesit mai bine si mai frumos. 🙂 

100


Prima zi de iarna si ziua noastra. La multi ani, Romania! Este un an special pentru toti si il marcam fiecare cum stim mai bine. Sa fie prima zi din multele zile care sa ne faca mai buni, mai responsabili de trecut, prezent si viitor, mai realisti si in acelasi timp mai blanzi si iubitori. O tara inseamna oameni, inseamna o limba vorbita frumos, inseamna adulti cu inimi de copii si iubitori de Dumnezeu, inseamna o natura pastrata si cultivata, inseamna copii crescuti frumos, inseamna recunostinta pentru ca existam, inseamna pace si intelegere cu ceilalti inseamna mult mai mult decat o granita si un pasaport. Nu suntem singurii pe pamant insa suntem romani si azi e ziua noastra. La multi ani! ❤

<3


Atat de frumoasa! ❤