Intr-o zi, anul trecut, in bucataria sorei mele, m-am gandit sa gatesc ceva interesant, oricum, mai interesant decat ce gateste ea de obicei. Pentru ca ea este genul mai traditionalist, si imi pare ca ce face e ceva obisnuit, chiar plictisitor. Sora mea gateste foarte bine, multe retete, face niste ciorbe excelente si eu chiar mananc ce gateste ea, eu, care sunt o mofturoasa, mai ales la ciorbe. Dar ea gateste romaneste. Mie imi place sa experimentez, sa incerc idei si retete noi. Trebuie neaparat sa fie din bucataria internationala, retete romanesti oricum mananc toata ziua. Rezultatul lor, nu hartia. :)) Revenind, ma scuzi ca bat campii cu gratie de balerina, eram in bucatarie. Incercand sa imi impresionez sora cu talentele mele de bucatar sef, i-am spus ca o sa pregatesc ceva italian. A mancat vreodata risotto? Nu. Bun, atunci o sa fac un risotto sa vada cum este. M-am pregatit cu sortul de bucatar, am pus-o sa ma ajute la unele chestii, am stat destul sa mestec la acel risotto, deasupra cratitei, pentru daca nu stiai, trebuie mestecat non-stop, pana la final. E un alintat. Dar vai, am esuat lamentabil! Nu numai ca nu a fost impresionata dar nici nu i-a placut prea mult. Si eu aveam impresia ca o sa ramana muta de admiratie. Ce lovitura parerii mele excelente despre mine insami! Aveam impresia ca voi obtine aceeasi reactie ca atunci cand am gatit pentru prima data in viata mea risotto, acum 4-5 ani, la Londra. Lor le placuse atat de mult, s-au exprimat atat de frumos, au fost atat de incantati de mancare iar eu eram in al noualea cer. A trebuit sa ma trezesc si sa nu mai visez cai verzi pe pereti, pentru ca mi-am dat seama ca unora li se va parea extraordinar ceea ce gatesc eu, si sunt destui, deloc impresionati, care vor gandi ca, hm, e ok, dar nu stiu de ce te agiti atata ca nu e cine stie ce. Sau unele mancaruri le vor placea, altele nu. Tine de gustibus. Pentru ca si sorei mele i-au placut unele mancaruri, altele nu, ca risotto acesta.
Mie, in schimb, imi place risotto foarte mult. Nu aveam reteta pe care o incercasem inainte asa ca am cautat alta. Am gasit un risotto vegetarian care contine una din legumele mele preferate: dovlecelul numit zucchini sau courgette. Asa ca din start, de la ingrediente am stiut ca o sa imi placa. Pentru inspiratie si retete m-am intors catre unul din site-urile mele preferate, BBC Good Food – Recipes and cooking tips, asa ca poti verifica reteta de risotto si aici daca iti place in engleza. Dar gustul e acelasi, pe orice limba. Daca nu cunosti asa bine limba engleza, nu-i bai, citeste mai jos reteta si incearc-o. Sunt doua situatii: fie iti place , fie nu. Care din ele va fi?
Risotto cu zucchini, feta si masline
4 portii
Timp: 25-35 minute
Ingrediente:
- 100 g branza feta, maruntita
- o mana de masline negre, carnoase, tocate dar nu foarte marunt
- 3 linguri patrunjel proaspat, tocat nu foarte marunt
- 4 linguri ulei de masline
- 1 ceapa mare, tocata marunt
- 3 dovlecei zucchini, feliati (daca nu gasesti zucchini, incearca cu dovlecei obisnuiti, dar ai grija ca se inmoaie mai repede deci ofera-le mai putin timp de gatit)
- 250 g (o cana) orez risotto (poate fi arborio sau carnaroli, in Romania parca am vazut doar arborio dar sincer nu mai stiu exact ca nu am avut ocazia sa fac pana acum)
- 1 litru supa fiebinte de vegetale (doar zeama, sau apa fiarta dar nu mai este atat de gustos risotto)
- 140 g petit pois (un soi de mazare mica si dulce; daca nu se gaseste atunci mergi pe mazare; pentru iarna o gasesti congelata la diverse super-marketuri iar vara cred ca e intelept sa o cumperi proaspata. Ai grija ca mazarea dureaza mai mult sa se prepare asa ca o poti pune mai devreme decat soiul celalalt)
Preparare:
- Intr-un bol, amesteca feta, maslinele, patrunjelul si 2 linguri de ulei de masline. Daca nu vrei sa mergi mai departe, serveste aceasta racoroasa si delicioasa combinatie pe paine prajita si tocmai ti-ai luat un pranz usor de vara.;) Sau poate gasesti alte idee de a o consuma, esti libera/ liber sa experimentezi.
- Incalzeste restul de ulei intr-o tigaie mare si adanca. Pune ceapa, prajeste-o cca 5 minute, pana se inmoaie. Adauga dovleceii, lasa-i sa se inmoaie cateva minute apoi pune orezul.
- Pune un polonic de supa vegetala si amesteca pana se absoarbe complet. Repeta operatiunea cu polonicul si amestecul pana se termina toata supa si este complet absorbita. Cu cateva minute inainte de ultimul polonic, adauga petit pois. Lasa la foc incet pana cand totul se inmoaie si devine cremos. Serveste in boluri, peste care pune amestecul de feta cu masline si patrunjel. Datorita faptului ca e asa moale, va avea foarte multa trecere la bunici si copii si de ce nu si la altii care vor aprecia un topping mai special pentru asa o mancare clasica. 🙂
Pofta buna!
Suna foarte gustos,Elena.Si eu am mai mancat niste mancaruri facute dupa retete italiene,si mi-au placut,erau din paste.Ei in general pun baza pe paste si pe fructe de mare.
Multumesc. Este o mancare gustoasa si am bucur ca iti suna asa. Dar de ce sa nu fii sigura si la gust? 😉