A fost odata… (III)


Shh…inchid ochii…Asa. A fost odata …in Germania. Hm, m-am saturat de vise. Imi place sa povestesc. Mie insumi sau celor dragi, sau celor carora le place sa povesteasca si ei la randul lor. Asa ca azi nu mai visez. Pun pe ecran inca o aventura de vara. E un exercitiu de scriere, o incercare de a ta, cel/cea care citesti de a vedea niste locuri prin ochii mei si si o indemnare a mea pentru tine de a merge in excursii daca iti si place. Asa ca, draga Geta, asta e pentru tine. Calatoreste intai prin amintirile mele si iti doresc sa ajungi in locuri mai minunate pe care sa mi le descrii la randul tau. Asta doresc oricui. Pentru ca e minunat sa calatoresti, din punctul meu de vedere. E cel mai frumos cadou pe care il pot primi in viata, o calatorie. Chiar si langa Bucuresti, intr-o zona frumoasa, tot conteaza. Important e sa ies din casa.

Deci, am fost odata in Germania. Foarte, foarte frig cateva zile. Atat de frig ca m-a luat pe nepregatite. In plina vara? Da, de ce nu. Partea amuzanta e ca visand cu ochii deschisi la vara, hainele mele erau toate subtiri. Si uite cum am inceput eu sa le imbrac, unele peste altele, pe mine, pentru a crea efectul de termopan. ;)) Ceva, ceva efect tot au avut si m-am mai ajutat si de cate o haina imprumutata, pentru o izolare mai buna. Asa, trecand peste efectul termic, sa admir acum nitel locurile.

Verde. Cochem, un oras vazut prin ochii mei, un simplu vizitator. Dealuri inalte cat vezi cu ochii, pline de paduri, muuulte paduri. M-am simtit cumva ca la noi la munte doar ca totusi vedeam mai mult cer decat in muntii nostri. Si din loc in loc vita-de-vie. Si multa ordine si atentie la detaliu. Strazile lor perfect de aliniate, casele bibilite de zici ca ieri le-au terminat. Stiu ca mai sunt si scapari, in orasele mari, unde e mai greu de intretinut totul dar totusi germanii astia sunt ordonati si disciplinati in felul lor. Oh, si prajiturile! Ce mai, declar Germania tara mea preferata.🙂 Germanii stiu sa faca prajituri delicioase, cu creme si frisca, cu fructe, au ei tartele si torturile lor de te lingi pe degete. Uite aici.IMG_1140

Daca tot vorbeam de dealuri, sa le urc un pic. Am o destinatie anume, dealul cu cruce in varf. IMG_1488

Si uite ce frumos se vede Cochem de sus.

IMG_1526

IMG_1585

E o drumetie ca la noi, si surpriza: ce gasesc pe marginea cararii si prin zonele insorite? Ei, ai ghicit? Te las cateva secunde…1,2,2 si jumatate…3. N-ai ghicit? Fragute!!! Fragute muuuuulte si mari, vezi daca nu le-a cules nimeni, au avut timp sa creasca. Si chiar la poalele dealului o panta insorita plina de fragute. Ce bucuroasa sunt!

IMG_1491

In varful altui deal, un castel. Te indeamna la visare locul acesta.

IMG_2262

Sa calatorim mai departe. Lahr. Un satuc in care abia vezi cate un om, dar e plin de semne de circulatie cu “Atentie la copii!”. Unde sunt copiii, ma intreb? A, s-a terminat scoala si in week-end vad cativa, de samanta. In rest liniste, racoare, lanuri de grau si alei asfaltate in ele. Si in departare alte dealuri si paduri. Din Lahr am pornit o drumetie prin padure pana la … casuta din padure. Ma gandesc, ce om fericit e cel care locuieste acolo. Cel putin pentru o vreme e rupt de realitate si se relaxeaza. Zi-mi si tu daca nu te relaxezi doar uitandu-te la poza?

IMG_1208

Ca sa nu mai zic ca tot acolo mi-am intalnit the knight in shining armour. Ma rog, ragged. Dar ce conteaza, m-am indragostit pe loc. E solid, mai inalt ca mine, e stabil, nu se misca nici daca il imping, nu cere de mancare si nici nu e preocupat de moda mai mult ca mine. :)) A, detaliu fffff important: nu vorbeste. :))

IMG_1237

Acum sa vedem alt oras. Koln. Doamne, intunecat mai e. Si ploios. Imi plang de mila. Noroc cu magazinele, m-au salvat. Pacat, nu m-am putut bucura prea mult de oras pentru ca o vreme rece si ploioasa nu prea ajuta. Si am o nedumerire. De ce e Domul din Koln asa negru? Cica de poluare. Imi inchipui cum era la inceput, curat si frumos. E impresionant totusi si sunt norocoasa ca l-am vizitat. Timpul limitat nu mi-a ajutat sa vad prea mult dar am mai aflat un lucru. Apa de colonia, sau mai corect spus Eau de Cologne nu e pe ph-ul pielii mele. Ok. Next. Podul plin de lacate din Koln. E frumos sa vezi atata iubire declarata. Doar sa tii minte unde ai pus lacatul. ;)) Oricum e o priveliste interesanta si m-au fascinat nu neaparat lacatele noi si colorate ci cele foarte vechi, vintage, parca din alta epoca. Sper sa indentifici ceva de aici. (Se pare ca iubirea unora e mai mare ca a altora😉, daca te iei dupa marimea lacatelor)

IMG_1319

Ei, daca ti-am deschis apetitul pentru calatorii, ma bucur foarte mult. Calatorii frumoase si amintiri de neuitat iti doresc. Somn usor!

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s