Caldura mare


Tot citesc zilnic diverse info, mai mult sau mai putin importante si am o selectie de lucruri cu care rezonez, din diverse motive. Si imi notez mental ca o data si o data voi scrie despre acestea dar socoteala de acasa nu se potriveste cu cea din targ de cele mai multe ori. Daca nu vine natural, trebuie sa ma adaptez. Ca nu toate le fac cum vin ci si fortat uneori. Pentru ca trebuie facut, ca imi convine sau nu. Si uite asa ma trezesc ca a fost chiar bine. Asa fac si acum, ma fortez sa scriu ceva dar imi lipseste inspiratia, bat-o vina. Muza aia care ma mai ocoleste, ca e cu toane, de, e femeie. Dar ce m-as face fara ea? Destul de bine zic eu, nu am murit inca.

Apropo de moarte, anul trecut am fentat-o cu gratie. Despre ea, numai de bine, oricum nimeni nu scapa. Fiind destul de veche intamplarea, pot povesti acum despre ea chiar cu umor. Oricum e si un semnal de alarma. Toti iesim in oras si servim ceva si unii, “norocosii”, au parte de niste surprize care se soldeaza cu sechele. Desi e aiurea si nu ar trebui sa se intample, suntem oameni si greseli se fac peste tot. Se fac, chiar si unde te astepti mai putin. Ori e cafeau cam apa chioara, ori gasesti ceva nepotrivit in mancare, ca sa nu zic scarbos de-a dreptul, ceva tot e. De aceea chiar trebuie sa verifici ce consumi, se poate intampla oricui. Oricum nu credeam ca mi se va intampa chiar mie, ca tot citesc despre fel si fel de intamplari nefericite care se intampla altora. Dar de ce as fi eu ocolita? Toti cred ca avem cate o patanie sau mai multe din care iesim asa, mai clatinati. Iat-o pe a mea.

Era o zi de vara frumoasa si calda, spre seara, cand briza racorea aerul si te chema la o plimbare pe malul marii si la o terasa cu ceva racoritor. Sau doar o plimbare pe malul marii, preferata mea. Dar eram cu parintii mei si un prieten de familie asa ca ne-am asezat la o terasa, nu zic care, putea fi oricare, la malul marii noastre si am cerut un cocktail fara alcool cu ananas. Apare minunatia, plina de cuburi de gheata si incep sa beau ca nevinovata. Cine ar fi crezut ca voi avea parte de asa o surpriza dupa un timp? Mama are cosmaruri saraca, de la ce mi s-ar fi putut intampla dar eu sunt mai zen. Beau eu cu paiul cam o treime si mai mestec din cand in cand bucatile de ananas care se strecoara prin el. Deodata simt ca dintii mei mesteca ceva care scrasneste si ma gandesc ce o fi, sa nu ma raneasca in gura. Suna ciudat si am banuit ca ar fi ceva necomestibil, oricum. Nu ca nu as incerca unele lucruri dar macar sa stiu si eu. Dar asa, nu se poate, monser. Tradare, tradare dar sa stiu si eu. Ma opresc din mestecat si imi pun limba in search mode. Usor, usor, dau peste ceva ascutit si dur. Cand scot din gura, peste ce dau? Una bucata de ciob de sticla, destul de mica pentru a trece prin pai dar suficient de mare s-o pot “rontai”. Cum naiba o fi ajuns in cocktailul meu, nu stiu. Am avut asa un feeling, nu poate fi doar un ciob singur-singurel, de capul lui. Si ma uit apoi cu atentie in pahar. Spre groaza mea, vad un ciob mai mare. Daca ma hotaram sa beau fara pai, il inghiteam si ma asteptau niste organe interne ranite si probabil un spital. No-no. Nu e de mine. Cu grija scot una bucata mare de ciob spart (din cine stie ce sticla sau pahar sau mai stiu eu ce) si il prezint “mandra” celor din jur. Si mai caut prin pahar dupa alte “rude”. Intr-adevar, erau. Mici si mai mari, cateva. Cand vad cei de la masa, sa pice. Noroc ca stateam pe scaune cu totii. Cheama un responsabil. Apare saraca chelnerita, care oricum nu avea vreo vina, ea aducea ce i se servea de la bar si bucatarie. Ii aratam cu totii bucata de sticla, ca pe diamantul “Hope”(macar de ar fi fost un diamant, zau daca ziceam ceva, adica as fi zis un multumesc Doamne, sa imi pice asa in bautura – I wish). Incercam sa vorbim cu un responsabil dar nu apare nimeni in afara de dumneai. Ce sa facem? Mama zicea sa sunam la urgenta si sa vada cei de acolo ce e de facut, mintea mea credea deja ca am inghitit toate bucatile de sticla existente si ma durea stomacul, deja vedeam niste cioburi prin organele interne. Tata zicea sa sunam la OPC, se solda cu scandal oricum. Tot noi dezbateam la masa si incercam o explicatie. Cred ca cea mai apropiata de adevar ar fi ca in gheata care se face pentru bauturi s-a spart ceva de sticla. Si cel care ar fi putut indeparta cioburile a fost ori orb si surd de nu a vazut cioburile si nu a auzit cum s-a spart ceva sau pur si simplu iresponsabil ca sa le scoata. Ce o fi zis? Gheata cu condiment de sticla – specialitate rara ca trufele albe sau sofranul. Deci gheata venise deja cu cioburi, sa zicem. Si nici barmanul nu a vazut cioburile cand a facut cocktailul. Dar, explicatie sau nu, era s-o patesc urat.

Sa fiu sincera, nici acum nu am habar daca am inghitit ceva cioburi mai mici atunci dar inca traiesc. Deci am avut un inger pazitor totusi. Asta pentru cine nu crede in ingeri pazitori, ei exista.

Morala: cand e sa se intample, se intampla. Deci, nu te mai bosumfla din orice si accepta adevarul, chiar daca doare. Imi dau seama ca unii oameni o pot lua personal, chiar si eu uneori dar un adevar ramane un adevar, indiferent cum e transmis. Daca nu il accept si invinovatesc persoana din fata, e problema mea. Altfel primesc cioburi. Nu stiu ce e mai rau. Grow up and own it! Celebrate life!

O seara frumoasa tuturor!

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s