Se pare ca trebuie sa fac un lucru de doua ori, ca sa iasa bine. Am scris pana acum un articol asa de drag mie si l-am pierdut, pentru ca internetul nu a vrut. Nu ma pot pune cu el. Dar parca as fi ca in bancul cu Dumnezeu care a creat intai barbatul si apoi femeia. Trebuia si eu sa fac o ciorna mai intai. ;))
Sa trecem si la lucruri serioase acum. Citind azi diverse, am dat peste un articol care mi-a trezit o amintire tare veche, din copilaria mea, pe care nu credeam ca o mai am, dar uite ca era acolo, undeva, ascunsa bine printre alte amintiri. Articolul “vinovat” se numeste “Patrimoniul uitat: bisericile de lemn din Romania” si m-a dus cu gandul la o manastire deosebita pe care am vizitat-o demult, cand eram prin scoala generala, impreuna cu mama si sora mea. Eram prin zona si prin cineva de acolo, am ajuns noi, calatoarele, la Manastirea Dintr-un Lemn. Se numeste asa pentru ca povestea spune ca un cioban de prin partea locului a visat Icoana Maicii Domnului ascunsa intr-un stejar. Si trezindu-se, a cautat el copacul si taindu-l, a dat peste icoana. Pe locul acela a construit el o bisericuta folosind doar trunchiul stejarului. De aici si denumirea “dintr-un lemn”. 🙂 Daca ti-am trezit curiozitatea, cauta aici si aici si oriunde pe google informatii mai multe.
Mi-aduc aminte si acum ce mirate eram noi, copii fiind, de cum poate fi construita o bisericuta dintr-un singur trunchi de copac. Abia asteptam sa vedem si cu mintea noastra ne inchipuiam ceva asemanator cu bisericile clasice. Dar nu mica ne-a fost mirarea si dezamagirea cand am vazut-o. Era asa de mica si de neagra! 🙂 In fond, cat de mare putea fi o biserica construita dintr-un copac? Nu mai vazusem niciodata asa ceva dar a compensat cu zona in care era asezata. Acum stiu de ce era asa dar ce vrei, minte de copil. Mi-as dori sa am iar ocazia sa o vad si mi-as dori sa o regasesc in documentar. Daca nu e, nu-i bai, stiu ca sunt mai  mult de 20 de biserici de lemn in tara asta frumoasa si toate merita vizitate si pastrate. Documentarul ramane oricum o valoare si ma bucur ca a fost realizat. Dar daca e bisericuta, iti dai seama ce m-as bucura! Eu ma gandesc si ma razgandesc de mai multe ori pana pe 15 aprilie, dar daca iei tu revista poate imi spui si mie daca este mentionata. Si multumesc in avans pentru gest.
Ma bucur de asa amintire si sper sa am ocazia sa ajung la cateva sau chiar la toate manastirile din film si nu numai. De fapt, daca stau sa ma gandesc bine, am vazut chiar destule manastiri de lemn dar e loc de mai mult. Pun si eu pe harta cateva, din cele de care imi aduc aminte ca le-am vizitat: biserica inimii mele, din parcul Tabacarie, Constanta, biserica de lemn din parcul Titan, Bucuresti, manastirea Doamnei si manastirea Sf. Ilie din Toplita, biserica din lemn din Bilbor. Trebuie vizitate, pentru pacea pe care ne-o aseaza in inima, pentru locurile atat de potrivit alese si atat de intime, pentru viata simpla pe care o evoca, pentru intoarcerea la radacini. Iti doresc sa ai parte de multe calatorii (sunt una din bucuriile singurei vieti pe care o avem) si sa ajungi la patrimoniul uitat al Romaniei. La cat mai multe amintiri frumoase, ascunse in minte si in inima…
Sweet Nothings 