Azi am implinit 6 ani. Da, eu sunt, blogul. M-am “nascut” intr-o zi speciala, pentru ca asa a vrut Elena. Ce-i mai plac zilele speciale, doamne! Ii plac si restul, ca oricum, orice zi e speciala. Dar cand s-a hotarat in sfarsit sa scrie ce o pasioneaza, s-a gandit ca trebuie sa inceapa intr-o zi anume, care sa semnifice ceva si de care sa isi aminteasca cu drag. Si ce zi speciala sa fie? Pai, cand si-a propus sa scrie, trecuse Craciunul. Trecuse si Anul Nou. Hm, o zi mare si frumoasa care urma era chiar aceasta, Buna Vestire. Daca as fi o fiinta, dar nu sunt, as zice ca e o bucurie si o onoare sa prind contur, cuvinte, imagini, tag-uri, titluri si altele intr-o zi care aduce bucurie tuturor. ❤ Chiar e. 🙂
Si iata-ma la 6 ani. Daca eram copil, acum eram la clasa 1. Dar nu sunt. Nu sunt nici copil, nici matur, sunt doar un blog personal. Nu sunt nici jurnal pentru ca aici nu ma destainui, total, doar franturi adunate si aranjate frumos. Ok, stiu ce nu sunt. Dar ce sunt? O fereastra spre sufletul unui om. Una din ferestre. Iar azi e o zi speciala pentru mine. Si tocmai pentru asta, am zis sa nu o mai las pe Elena sa scrie ea de capul ei, sa vin si eu cu varianta mea. Sper sa mai fiu si in anii care vor urma dar daca nu, stiu ca lumea se invarte dupa soare si fara mine. Multumesc ca m-ai scris, multumesc daca m-ai citit, multumesc pentru ca sunt. “Ce bine ca esti, ce mirare ca sunt!”
Sweet Nothings 