Down Under: Sydney < 3 (XIII)

Bun, acum trecem la o alta zi in care am vizitat parcurile orasului, gradina botanica si doua muzee. Din pacate, muzeele din Australia nu sunt asa mari si impresionante ca cele din Europa. Cred ca Europa e cea mai tare in muzee, nu se compara cu nimic si dupa ce le vezi pe acelea, restul par asa, hm. Au si ei cateva cu intrare libera, si am bifat un muzeu de arta si muzeul orasului si unul cu bilet, de istorie naturala. Colectiile lor sunt mai mici dar pentru un iubitor de arta si istorie, totusi merita vizitate, au frumusetea lor. In ritmul in care am vazut orasul, nu am putut sa ma delectez pe indelete insa m-am straduit sa vad cat mai mult. Am vazut si o catedrala catolica impresionanta si e ceva mai special la ea, pentru ca e noua dar construita in stil vechi. Obisnuita cum sunt cu monumente istorice cu vechime, asta m-a facut sa zambesc totusi placut. Si e amplasata intr-o piata care are si un centru sprotiv cumva bagat in pamant, asa interesant e realizat. Mai vezi apoi cateva poze din gradina botanica, cu plante si copaci minunati, pacat ca era iarna. 😉 Vara stiu ca e plin de culoare insa temperatura e criminala.

Iar in ultima zi am vizitat o parte din oras, mai spre margine un pic, cu zona campusului, care se intindea efectiv pe strazi intregi, insa integrata in oras. Si niste cladiri verzi, foarte interesante, le vezi in poze. Si nu in ultimul rand piata de peste, celebra, ca de altfel toate marile pieti de peste din lume. Ne-am luat dupa semne, ceea ce nu e prea greu pentru ca stiu sa semnalizeze foarte bine si lizibil si usor orice, orb sa fii si nici atunci. Doamne, ce mi-au vazut ochii acolo, nu am vazut niciodata pana acum. Toate culorile si formele si soiurile de pesti, raci, crabi, scoici, creveti, mai vii sau mai putin vii doar toate proaspete. Hala din care se aprovizionau en-gros nu era accesibila publicului insa aveau pe o portiune destul de intinsa multe firme care vindeau si cantitati mai mici, si pentru public si mai ales, si gatite multe fiinte din acestea ale marii. Mai ca nu am vazut si sirene ca zau daca m-as fi mirat, la cate am vazut. Si evident ca am incercat sa pozez cam tot. Bine-nteles ca nu am ratat sa ne luam si noi ceva si din toate cele, care se vad cu mandrie in farfurie, cred ca mi-a picat cel mai bine homarul, ca nici nu mai stiu exact ce era acolo, atat de asemanatoare erau, dar am fost cea mai dulce si mai buna carne pe care papilele mele gustative au gustat-o vreodata. In schimb stridia nu a fost o alegere buna, cel putin pentru mine. Insa putina carne, foarte putina. Ne-am ridicat de la masa flamanzi si am alimentat mai tarziu un pic in golf, cu mancare indiana si turceasca. Stai ca nu am terminat cu fish market. Tot acolo am vazut ton proaspat pescuit si mi-am zis, deci asa arata saracutul. Si nu se putea rata povestit pelicanul. Cum ne plimbam noi prin piata, vedem la un moment dat un pelican australian. Daca il compari cu cel din Delta Dunarii, vei vedea ca e un pic diferit. Dar ce ne-a frapat la acest pelican a fost faptul ca era imblanzit. Statea sa se pozeze cu oricine si nu am ratat momentul sa il fac vedeta. :)) Chiar l-am mangaiat pe pene si posibil sa ii fi placut ca nu a plecat. Am tras noi concluzia ca el s-a aciuiat pe acolo, ca sa aiba peste din belsug si probabil e hranit bine iar el e un fel de mascota acum. Toti turistii il plac. A fost o experienta frumoasa,sa am asa o sansa sa vad un pelican de aproape si sa il si ating. Sper sa aiba o viata lunga si prospera in continuare, e iubit de toti.

Si uite-asa am avut parte de inca o excursie de neuitat in aceasta viata. Nu am terminat tot, ca sunt multe de povestit, insa asa, cat am putut, am postat, pentru prosperitate. Pentru ca erau foarte multe poze si mult de spus, am decis ca e mai bine sa fac doua episoade despre Sydney si sa evit carnatul de poze amestecate din care nu stiu ce se intelege. In fine, pricepi tu ce vreau sa zic. Sper. :))

Enjoy !