O amintire fericita


Candva am descoperit piesa aceasta, cu mult inainte de acest an si eram foarte fericita. Pluteam si credeam ca sunt cu adevarat iubita. Si iubeam cu o naivitate copilareasca si fara nici o pretentie, asa cum credeam ca trebuie sa fie iubirea adevarata. Fara sa ceara, doar sa ofere. Nu ma interesa nimic decat sa dau. Credeam ca iubind e suficient si ca va fi asa puternica iubirea mea incat sa celalalt sa o simta si sa o vada. Aveam rabdare, iertam lipsa, neatentia, neimplicarea, neocrotirea, nedaruirea, lipsa faptelor pentru ca iubeam si gaseam scuze. Am vrut de multe ori sa plec insa credeam ca nu trebuie sa renunt atunci cand iubesc. Pentru cel mai mic strop de atentie mi se deschidea toata inima si uitam totul. A ales el calea cea mai simpla in iubire, a plecat. Am inteles ca poti iubi fara sa fii iubit, fara sa ti se raspunda. Si mi-am imbratisat inima ranita si am acceptat.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.