Monthly Archives: September 2018

Valoarea omului


Dau asa, din gand in gand, peste niste citate atat de frumoase si intelepte incat greu imi e sa nu dau si eu mai departe. Ma ajuta si ma gandesc, cine stie, poate ajuta si pe altcineva. Stii cand ai sentimentul acela ca a venit ceva sau cineva la momentul potrivit? Cam asa e si cu ceea ce citesc. Am invatat ca trebuie sa fiu mai atenta la semne si sa primesc ce vine pentru ca intr-adevar, nimic nu e intamplator si se intampla cand trebuie. Bine, cand e vorba de lucruri frumoase, e mai simplu. Cand e ceva ce nu imi place, zici ca s-a terminat lumea. Dar pana la urma asta e. Nu, nu s-a terminat lumea. Dar daca tot se intampla inseamna ca asa e mai bine. Ce sa zic si eu! 🙂 Un om intelept, parintele Constantin Necula, a zis ceva foarte destept si ma gandesc intotdeauna la vorba lui cand mai dau peste ceva “intelijent” sau mai ales care se da rotund(a) ca e solutia ideala (apropo, nu exista asa ceva): orice citim sau auzim, sa le trecem prin filtrul inimii si ratiunii noastre. Sa nu le luam de bune doar pentru ca asa “zice” ei. (Ma rog, ceva de genul asta a zis, nu am acum textul pentru era dintr-o conferinta a lui.) Sunt oameni si toti sunt supusi greselii si numai cand ma gandesc la cate carti exista legate doar despre un singur subiect si fiecare pretinde ca e cea mai buna carte pentru a solutiona acea problema… stii cum e? A lot of BS. Pe mine deja ma doare capul. :)) Caut ca omul ala nacajit si suparat ceva care sa ma ajute si constat ca nimic nu imi convine. Iau de aici, de acolo cate ceva dar parca o rezolvare la problemele mele tot nu am gasit. Asa ca fac dupa cum ma taie capul si nu uit de experientele mai dureroase ca sa nu le repet. Asta in mod ideal. Dar cum nu exista ideal… ;)) Ceva asemanator e si citatul acesta, dat de cineva pe web: “This is why critical thinking is oh so critical. Question everything you are taught and told. Question what your teachers teach you, question what diet gurus tell you, etc. Look into everything and when you form a conclusion, always keep an open mind that your conclusion might be subject to change because information changes as we learn more and grow in knowledge. Always think for yourself.” A, si sa nu uit, nu uita de ipocrizia unor asa zisi self-help gurus. Scopul nu scuza mijloacele si fii atent daca ceea ce zice cineva se reflecta curat in viata sa. Altfel, curat ipocrit.

Continuand cu citatele, venite din experientele oamenilor, uneori le adaug intr-un document, asa, de aducere aminte, pentru ca imi sunt tare dragi si imi plac. Nu, nu am pagini intregi de citate, sunt foarte selectiva. O cunostinta draga mi-a povestit odata despre valoarea omului in matematica, dezvoltata de Abu Abdullah Muhammad bin Musa al-Khwarizmi, un savant, astronom/astrolog, matematician şi scriitor persan, considerat de unii a fi Părintele algebrei. E putin fortat sa spui ca incadrezi omul intr-o formula dar asa, ca o pilda de retinut si foarte, foarte inteleapta tot merita citita. O fi avut si el experientele lui de a ajuns aici. El a fost întrebat ce valoare are omul în matematică. Răspunsul sau a fost:

Dacă omul are bun simt şi caracter = 1; Dacă mai este şi frumos = 10; Dacă mai are şi bani = 100; Dacă se mai trage dintr-un neam nobil = 1000; Însă dacă dispare simbolul bunului simt şi al caracterului, adică 1, rămân doar zerourile.

Eu as adauga si la 1 si bunatatea. 🙂 Acum, cand stau si ma gandesc, stiu ca am avut si poate voi avea momente cand 1 lipseste cu desavarsire. Acum evident ca sunt mai atenta. De 0, ce sa mai zic, frumoasa nu sunt, bani nu am si nici sange albastru (din ultimele analize, tot rosu a iesit, fir-ar sa fie), dezastru, nu alta. :)) Oricum e o chestie de perspectiva, poate sunt, in comparatie cu unii sau nu, fata de altii. Dap, sa nu uit de perspectiva. Dar 1 acela e foarte mportant. 🙂 Cel mai important.

Oricum, de multe ori ma surprind si observ ca si alte persoane se surprind la fel, cand spun ca degeaba are cineva scoala, sau bani sau mai stiu eu ce, daca nu are caracter, e un om rau. Degeaba toate. Nimic nu valoareaza mai mult ca o inima buna si frumoasa. Cui foloseste restul? Are dreptate domnul asta. Exista oameni, unii foarte buni din punct de vedere profesional, altii frumosi, altii bogati, sau toate la un loc. Dar daca sunt dificili si calca pe cadavre, nu, multumesc. Prefer sa fiu eu linistita ca viata nu se rezuma doar la cele de sus. Nu ma incalzeste cu nimic. Asa.

Acum, daca te ajuta si pe tine cu ceva, ma bucur. Daca nu, e in regula. Multumesc ca ai trecut pe aici ca sa citesti. E un blog personal si nu lua ad literam tot ce scriu, pune intotdeauna intrebari. Nimeni nu e perfect. 🙂

 

Fapta ‘buna’


M-am saturat de omul care vrea sa faca ‘bine’. Care se baga cu bocancii in viata ceilulalt ca stie el/ ea mai bine. Serios? Dar m-ai intrebat daca vreau? Daca e frumos ceea ce faci? De unde stii daca binele tau e si al meu? Incalci liberul arbitru ca stii tu mai bine. Dar ce, esti Dumnezeu? Asa superior/ oara superior si perfect/a esti? Da, poti sa imi arati unde gresesc si de ce dar nu ma poti obliga. Plus ca s-ar putea totusi sa te inseli amarnic. Respecta-mi individualitatea si libertatea. Nu esti in locul meu si nu ai cum sa stii. Si daca tot vrei sa faci “bine”, de ce vii cu franturi de informatie? De ce lasi pe ultima suta de metri? De asa “bine” ma lipsesc. De ce nu faci bine si sa taci? De ce scoti ochii? Si tot tu arati cu degetul? Ia vezi, cate degete arata spre tine? Hm, ma gandeam eu. Dar e mai usor, imatur, neasumat si egoist sa vezi paiul din ochiul celuilalt. Si ma mai gandeam eu, daca tot faci pe victima ca ai vrut sa faci “bine”, ia schimba locul? Iti mai place? Evident ca nu, dar e mai usor sa blamezi. De obicei, pana nu ti se intampla si tie, zici asa cu nonsalanta: dar ce am facut? Eu am vrut sa fac un bine!! Si iti mai si ceri apoi iertare. Manipulare curata si egocentrism pur. Ma intreb si eu asa, cand se intoarce roata, iti mai place sa ti se faca fapte “bune” de catre alti “superiori” si “bine” intentionati care stiu ei mai bine pentru tine? Cata ipocrizie!

Vai, ce m-am enervat! Faza e ca ma tine ceva dar macar ma mai racoresc un pic. Oricum trece dar ce naiba am invatat? Ca alta data o sa ma feresc de toti oamenii astia “buni”. Nu imi mai trebuie. La naiba, macar sa fac eu greselile mele dar nu veni tu sa ma “indrepti” pentru ca nu ai ce. Suntem aici ca sa invatam. Nu esti tu peste nimeni. Ba, daca iau totul la bani marunti, s-ar putea sa gasesc destule dar ma abtin. Zicea o cunostinta ca prefera pacea in locul razboiului. Ei bine, eu acum vreau razboi. Macar aici, pe blogul meu. :))