Daily Archives: October 7, 2018

Bucurie


Saptamana aceasta am asistat la o intamplare care m-a facut sa ma gandesc la importanta pe care o acordam lucrurilor. E o constatare si o parere pur personala, cu care poti sa fii sau nu de acord. Nu pot fi ipocrita sa spun ca eu nu acord importanta lucrurilor si daca as fi in aceeasi situatie posibil sa reactionez asemanator.

Eram la banca si asteptam sa imi vina randul. Nu conteaza care. Se poate intampla la orice banca. Era agitatie la biroul directoarei de sucursala, angajatele care se puteau scuza erau inauntru impreuna cu un domn destul de tanar, care era foarte fericit si le servea cu prajituri si sampanie. Ma gandeam initial ca este ziua lui si le serveste, in fine, se pot face o mie de supozitii si toate pot fi valabile. Dar imi vine randul la ghiseu. Angajatele de la ghiseu pentru ca nu puteau veni in birou, au fost servite foarte frumos de dansul cu prajituri si sampanie. De fapt asteptam sa ma trezesc si eu cu vreo prajitura pusa in fata. :)) Aud cuvantul 15 la un moment dat. Doamna/ domnisoara de la ghiseu, cumva jenata de acest moment pentru ca era cu spectatori (clienti) imi ofera o explicatie. Domnul sarbatorea inchiderea creditului. Presupun ca dupa 15 ani. Si m-a strafulgerat imediat gandul pe care nu am putut sa nu il spun cu glas tare, referitor la cat de important a devenit acest eveniment. Achitarea unui credit bancar devine mai importanta ca Anul Nou, Craciunul, ziua de nastere, nunta, botezul, licenta, you name it, evenimente care marcheaza viata unui om in mod profund. Probabil ca nici daca ii nastea sotia nu era asa de fericit. (Poate exagerez dar ma indoiesc cateodata, allow me to doubt my own doubt) Se obtine atat de greu si se termina… cand se termina. Este foarte important sa scapi cumva de ideea ca banca te “are”. Esti si te simti liber. E un sentiment foarte reconfortant, mai ales in relatie cu o banca.

Ma bucur pentru el insa in acelasi timp ma intristeaza gandul ca un credit iti poate lua ceva din tine, incat in momentul in care scapi de el, zici ca l-ai apucat pe Dumnezeu de picior si iti produce asa o bucurie! Numai ca inteleg ca fara el, cand/ daca nu ai incotro, nu se poate. De fapt, consider ca este singurul imprumut pe care il accept, cu foarte mare greutate oricum, dar e singurul. Pentru orice altceva nu sunt de acord insa asta e parerea mea.