Daily Archives: July 3, 2019

3 pe 3


De ce 3? Pentru ca demult nu am mai scris 3 texte intr-o zi. Acum multi ani, cand am inceput sa scriu pe blog, eram pornita si aveam atatea de scris, mai ales retete. Apoi m-am mai linistit, viata si-a urmat cursul si blogul a ramas, insa nu am mai scris asa des. Dar ce te faci cand te viziteaza muzele? Revin si imi astern ideile, asa cum simt. Uite, am dat pesteΒ o poveste frumoasa. Si vreau sa o impartasesc. Este scrisa in engleza insa iti spun ca o poti citi in orice limba folosind Google translate. Nu e chiar asa de greu si ajungi sa intelegi ce spune. Povestea e o parabola despre lipsa de comunicare. Noi oamenii degeaba vorbim ca nu comunicam. Avem cuvantul si il folosim asa de prost si aiurea ca daca stau si ma gandesc, imi vine sa imi dau palme si sa le impart cu o generozitate iesita din comun cu toata lumea. πŸ˜‰ Daca intelegi ironia.

Si tot ne straduim intre noi, ascultam pe unii si pe altii care ne invata cum sa comunicam, ii invatam si noi pe altii cum se comunica, pentru ca stii tu, la teorie nu ne bate nimeni. Insa practica… A, si mai e si orgoliul, pentru ca nu comunicam din inima si pentru inima. Fiecare crede ca stie mai bine. Si tragem asa unii de altii si tot nu ne intelegem. Intrebarea mea e: de ce mai vorbim? :))

Noapte buna!

Elena G

Lamai


Tocmai am urmarit un film pe care vreau sa ti-l recomand. The Hummingbird Project. Nefiind critic de film, nu pot spune prea mult despre el din acest punct de vedere insa ca om, mi-a placut foarte mult. Va ramane in lista mea de filme.

Mi-au placut actorii si cu toate ca stiu ca e un film, stiu ca filmele iti arata situatii care ar putea fi reale. Puterea aceea de a exprima sentimentele in mod cat mai aproape de realitate am simtit-o din partea actorilor. M-au impresionat si m-am pus in locul lor. Mi-am dat seama ca la unele situatii as fi reactionat la fel. Am simtit durerea si pierderea, m-au captivat puterea de convingere si felul direct, sincer de a rezolva probleme aparute, puterea de a merge pana la capat si felul cum nu numai in film dar mai ales in viata obisnuita, nu putem controla totul. Si e mai bine asa. A reusit sa ma impresioneze si sa ma faca sa reflectez asa ca mi-am dorit sa scriu despre el. Poate te convinge si pe tine sa il vezi. Poate iti va trezi emotii asemanatoare. Sau poate il vei privi altfel. De gustibus.

Vei vedea un film despre un vis, despre lupta pentru indeplinirea lui, despre bucurie si succes, despre viata intamplandu-se. Despre un materialism si o lacomie care calca totul in picioare, despre o boala care iti arata ceea ce conteaza cu adevarat in viata, despre bani, despre capitalism, despre simplitate si Dumnezeu, despre invidie si superioritate, despre natura si vesnica lupta a omului cu natura, despre bursa, despre afaceri si lupta cu orice mijloace pentru un succes temporar. Despre lamai. Daca il urmaresti, vei intelege ce vreau sa spun cu lamaile, sper doar sa prinzi nuanta pentru ca nu mai explic.

Vizionare frumoasa!

Elena G

Operatiunea: Pisicul


Anul trecut m-am gandit sa imi iau o pisica. Daca ma intrebi ce animal prefer, cainele sau pisica, trebuie sa iti spun ca de cand ma stiu nu am preferat niciunul. In casa. Imi place sa glumesc si sa spun ca sunt suficienta ca animal. Nu ma vad avand grija de vreunul prea curand. Iar la apartament cu atat mai putin. La casa fara doar si poate as avea ambele. Eu consider ca animalele nu sunt ca noi oamenii, au nevoie de spatiu, de anumite conditii si libertate. Le-as chinui daca le-as inchide in cutiile de chibrituri care sunt apartamentele de bloc. Si pentru ca nu am preferinte stiu ca ambele sunt bune in felul lor. Stiu ca unii prefera cainii. Altii pisicile. Insa eu vad asa situatia, ca fiecare are rolul propriu si avantaje si dezavantaje. Si fiecare alege ce sa aiba alaturi.

Totusi, mi-am dat seama atunci, ca mi-ar placea sa am un animalut. La apartament, o pisica ar fi mai ok, ocupa si are nevoie de mai putin spatiu, e independenta, e curata, nu trebuie sa stai dupa ea, nu trebuie sa o scoti de cel putin 3 ori afara, in fine, cine are pisica isi cam da seama despre ce vorbesc. Pentru absenta mea din casa toata ziua, ma gandeam ca ar merge. Plus ca se spune ca absoarbe energiile negative. Zis si facut. Cantarind eu situatia am zis, gata, imi iau o pisica. Va sta toata ziua singura iar seara imi va tine companie. Nu am pretentia unei pisici cu pedigree, oricare ar fi ok insa ma gandeam sa o iau de mica sa se obisnuiasca si sa o educ cum imi place mie. Asa ca am demarat operatiunea: Pisicul.

M-am gandit foarte bine pe cine as putea sa intreb despre acest lucru si mi-au venit in minte doua persoane care puteau cu siguranta sa ma ajute. Una e o prietena, pe care daca o intrebi orice, chiar daca nu poate ea sa te ajute, gaseste pe cineva la care sa te trimita. Bun, mesaj whatsapp. Alta, finul meu, sta undeva in Pantelimon, zona de case, trebuie sa fie cineva prin vecini care are pisici. Urmatorul text whatsapp. Si astept. Culmea, ambii au raspuns pozitiv. Mai sa fie, acum e mai greu de ales. Daca era unul, era mai simplu. Dar nu are nimic. Am primit raspuns curand, detaliat, cu poze, informatii. Ambele pisici erau insarcinate si asteapta sa nasca. Cand le-am vazut, mi-am dat seama ca as vrea doar de la una un pui. Si am raspuns, dupa care m-am pus pe asteptat. Cand a nascut prima, mai aveam de asteptat 2 luni pana cand puii erau destul de mari, nu mai trebuiau alaptati si erau obisnuiti sa isi faca nevoile la litiera.Β  Insa a nascut prima cea de la care nu am vrut pui. Asa ca am refuzat si a nascut in sfarsit a doua. Iar poze, informatii. Ce mai, o frumusete. Puii de animal, indiferent ca sunt de caine, pisica sau orice altceva, sunt scumpi foc. Am fost tinuta la curent cu starea lor, filmulete, poze, discutii, etc. Nascuse 5 pui din cate imi amintesc, nici unul nu era identic cu celalalt, deja erau dati aproape toti si am ales si eu unul. Dorinta mea era un pui mai cuminte, mai linistit, caruia sa ii placa sa stea langa mine dar sa fie in acelasi timp si ok atunci cand plec toata ziua de acasa. Nu mai ramanea decat sa astept sa treaca cele doua luni, sa isi dezvolte personalitatile ca sa stiu care mi s-ar potrivi. Bine, se spune ca animalul te alege pe tine, nu tu pe el, asa ca imi doream sa merg si sa vad care vine la mine, cu care interactionez cel mai placut, care e mai calm. Ce mai, vroiam pisicul ideal. :))

Intre timp, nu am stat degeaba. Am cautat pe internet informatii despre pisici, rase, temperamente, mancare, jucarii, you name it. Vroiam sa fiu pregatita sufleteste si material. Eram chiar incantata ca voi avea, dar in acelasi timp ma intrebam daca fac o alegere buna.Β  Am urmarit pe youtube filmulete despre pisici si orice tine de ele. M-am dus la magazine de specialitate, am luat litiera, jucarii, iarba pisicii, nisip, mancare. Am cautat turn de zgariat ca ma gandeam la mobila din casa. Am vorbit cu stapana, imi tot spunea ca o pisica iti ofera iubire insa si tu trebuie sa fii prezent/a, sa ii oferi la randul tau. Bun, asta stiam insa eu sunt cam absenta din casa si cand sunt obosita nu vreau decat sa ma relaxez. Ma gandeam ca un pui necesita un nivel de energie ridicat fata de o pisica adulta. Si la ce program nebun aveam, au inceput sa mi se strecoare indoielile. Credeam ca ma gandisem la toate situatiile, dar tot mi-a mai scapat ceva. Ce fac cu pisicul daca plec si cateva zile? Eu sunt cam nomada, cel putin vara, chiar nu ma vedeam plecand cu el pe tren sau autocar, nu ma vedeam obligand pe cineva sa il suporte acolo unde merg sau sa rog pe cineva sa aiba grija de el daca il lasam acasa. Nu imi place sa depind de cineva sau sa deranjez pe cineva. Daca tine de mine si ma descurc singura o fac insa situatia aceasta era sensibila. Nu prea mergea. Apoi alta problema, daca se plictiseste in spatiul acela? Ma gandeam ca il chinui pana la urma. Daca stau si ma gandesc bine, nici mie ca om nu imi plac spatiile mici. Macar sa compenseze cu ceva, gen parc, gradina. Dar el saracutul? Si parul. Ce fac daca vad par pe haine? In bucatarie? Cablurile de net de jos, daca le mananca? Multe mai imi veneau in minte, zici ca eram in povestea cu drobul de sare. Asa ca m-am gandit serios. Am mai vorbit cu cei apropiati. Imi dadea cu virgula, cum zicea un copil de la after cand nu stia ceva.

Asa ca in perioada cand puteam sa iau pisicul acela scump si dulce m-am razgandit. Mi-am dat seama ca nu cred ca pot sa fac asa ceva. Nu am avut niciodata un animal de companie in casa si recunosc ca mi-a fost greu sa ma obisnuiesc cu gandul ca as avea. Partea buna e ca am ramas prietena cu stapana pisicilor, nu s-a suparat si a inteles motivatiile mele. Iar eu, dupa o perioada de cateva luni mi-am dat seama ca am avut tot timpul o pisica. :)) A blocului. E linistita si culmea, nu miorlaie, exact cum imi place mie. :)) De fapt scoate niste sunete pe care nu le auzi, cred ca are o problema la gat. Daca vreau sa mangai si sa vorbesc cu un animal, e oricand prin scara blocului sau afara. Asa ca am dat tot ce am luat unei vecine care are pisici in casa iar eu am anulat operatiunea pisicul. Daca nu cumva ma mut la casa. :))

Elena G