Ciorba cea de toate zilele

De cand ma stiu am fost certata cu ciorba si supa. Ar putea trece luni intregi pana consum eu asa o zeama insa stiu ca nu e neobisnuit. Stiu si teoria ca o ciorba sau sora ei neacrita, supa, sunt medicamente naturale insa practica nu tine la mine. Totusi le consum cand si cand, mai ales daca stiu cine le face. Mi-a luat ceva timp sa inteleg diferenta dintre supa si ciorba si am constatat ca acasa, in familie, se faceau in general supe. Cred ca de aceea nu imi placeau. Consumam 2-3 linguri si decretam ca nu mai pot, ca m-am saturat. Era prea dulce pentru gustul meu. Prin alte locuri am consumat si ciorba si mi-am dat seama ca eu de fapt mananc ceva de genul si chiar imi place. Cu conditia sa fie acra. De, acritura la acritura trage. Deci ciorba o consum cu placere. Dar nu foarte multa, ca sa nu ma plictisesc. Asa, cum se nimereste.

De gatit ciorbe si supe, nu imi place. Insa daca trebuie, fac. Am invatat recent ceva simplu de la tata si m-am gandit sa scriu aici reteta, poate e citita si de altcineva, care fie o gateste rar fie vrea sa termine repede. Acum, nu am inventat eu roata dar poate cuiva ii pica bine si chiar nu stia. Never say never. Daca exista vre-un ciorbar sau ciorbarita in familie, cel putin te-ai scos. Faci o oala si nu iti mai bati capul apoi cateva zile. Am observat, cel putin la mine, ca cele doua feluri clasice de mancare prezente pe masa nu prea sunt necesare. Cu un fel m-am cam saturat dar nu stii cu cine mai imparti masa. Totusi, o ciorba/ supa cateodata e suficienta si reteta asta nu te tine prea mult in bucatarie.

In general imi plac mai mult ciorbele fara carne asa ca reteta aceasta va fi vegetariana. Bine-nteles ca poti adauga tu carne daca doresti insa eu mai putin. Profitand de vara si toamna pline de legume in sezon, iata ce iti trebuie, pentru cateva portii:

Ciorba simpla

• 1 cartof taiat cuburi
• 1 ceapa taiata fin (eu cateodata o pun taiata in 2 sau 4 parti pentru ca o pot scoate usor, dupa ce s-a fiert ciorba, deoarece nu imi prea place)
• 1 dovlecel mediu
• 1 ardei de orice culoare
• 1 morcov mediu
• 1 legatura de patrunjel proaspat, maruntit
• 2 rosii medii coapte
• 1-2 linguri ulei
• cca 1 litru apa plata
• sare dupa gust
• sucul de la o jumatate de lamaie
• alte mirodenii dupa plac: busuioc, menta, coriandru, ghimbir, turmeric, cimbru, etc.
• alte legume pe care le mai ai in camara, frigider si vrei sa le adaugi

Preparare:

• Pregatesti aproape toate ingredientele. Le pui  intr-o oala nu prea mare la fiert, in apa, cu putina sare. La final, adaugi sucul de lamaie si gusti pentru a vedea cat de acra iti place. Adaugi uleiul, patrunjelul si alte mirodenii si gata. Poftiti la ciorba simpla si rapida. Si plina de vitamine. Si plina de culoare.

Pofta buna!

Elena G

Song to the Moon

Evergreen! ❤

Asa o arie frumoasa! Are o poveste sfasietoare  insa ramane frumoasa. Daca vrei sa afli si tu povestea din spatele acestui cantec si cum este el compus, ai aici un link spre un site care explica foarte bine si pe intelesul tuturor despre ce e vorba. Dar chiar si fara aceasta explicatie, aria ramane nemuritoare.

Auditie placuta!

Elena G

Scrisoare catre fiul meu

Iubitul meu fiu,

Aceasta este scrisoarea unei mame, mama care te iubeste mai mult decat orice pe lume. Sa nu uiti asta niciodata. Nu sunt perfecta si nici nu imi doresc acest lucru, imi doresc sa fiu inteleapta pentru a-ti arata cu dragoste calea vietii acesteia. Si unde eu gresesc, tu sa ma indrepti. Caci si parintii gresesc. Cine nu recunoaste nu face decat sa franga inima copilului si mai mult, din prea mult orgoliu. Oare e mai mare orgoliul decat propriul copil? Vreau sa fii fericit si sa iti urmezi inima intotdeauna, straduindu-te sa treci prin ratiune ceea ce faci. Si daca uneori nu vei putea, nu te invinovati, iubirea mea. Suntem toti supusi greselii si ai sansa de a indrepta totul. Iti doresc sa ai alegerile tale, chiar daca nu o sa imi placa, sa faci greselile proprii si sa inveti din ele pentru a nu le repeta. Tu ai calea ta de urmat. Iubirea mea sa te urmareasca intotdeauna si sa te ghideze ca un far. Pentru ca nimic pe lumea aceasta nu e mai de pret decat iubirea. Poate, cateodata … o felie de tort.

Nu urmari fericirea de scurta durata. Nu pune pret mai mult decat e necesar pe cariera, servici, invatatura, tot ce e material. Sunt importante insa nu ne definesc. Toate trec si ramane in urma iubirea si constiinta ta. Nu calca pe cadavre pentru bani, cariera si mai stiu eu ce onoruri trecatoare. Nu pretui vorbele omului mandru mai mult decat intelepciunea plina de blandete a celui umil. Straduieste-te sa iti placa ceea ce faci pentru a veni impacat si linistit acasa, pentru a nu te incarca si in afara serviciului de probleme, iar daca nu poti gasi aceasta, atunci echilibreaza munca cu un hobby. Nu toti vom avea jobul visat si e in regula. Important e ca daca tot nu faci ceea ce iti place si sa traiesti din asta, atunci fa ceea ce faci bine, responsabil si in restul timpului urmeaza-ti un vis, ca sa te echilibrezi. Ai grija sa nu calci in picioare visele celorlalti pentru ca nu stii cand vor deveni realitate. Nu te indoi ca orice e posibil.

Fii cumpatat in toate. Economiseste din putinul sau multul pe care il primesti pentru ca nu stii niciodata cum e viata. Sa fii pregatit. Iar daca nu faci asta, atunci sa fii tare si intelept pentru a nu cadea in disperare. Toate ne vin de sus. Apreciaza tot ce ai pentru ca din lucrurile mici, care nu costa, ne vin cele mai mari bucurii. Ceea ce azi iti displace, maine ii vei duce dorul, asa ca fii intelept. Nu fii vesnic nemultumit si victima, fii deasupra acestor lucruri. Da, unele lucruri te vor nemultumi insa invata din ele si bucura-te din toata inima sau plangi cand simti. Niciodata nu le vei avea pe toate si nu poti controla totul. Fii recunoscator lui Dumnezeu pentru bune si rele. Vei fi mai linistit si fericit. Si nu uita ca in orice dificultate e o binecuvantare. Poate pe moment nu o vei vedea dar iti vei da seama mai tarziu.

In relatiile cu oamenii  asculta intai. Nu te grabi sa tragi concluzii ci mai da o sansa. Si inca una. Dar nu la nesfarsit. Daca te doare sufletul, indeparteaza-te. Daca e sa fie, va fi. Pana atunci mergi inainte, asa cum poti. Nu forta insa daca tot faci asta, ai grija la rezultate. De obicei cand fortam uitam ca poate ceea ce ne dorim din tot sufletul nu ne trebuie, sau nu acum. Scopul scuza mijloacele nu e o scuza. Constiinta ta iti va spune. Si pretul platit. Nu iti nesocoti constiinta si coloana vertebrala. In viata invata sa primesti si sa dai. Invata ca nimeni nu iti e dator cu nimic si sa nu ai asteptari. Invata din greselile altora si mai ales din ale tale. Mai invata ca nimeni nu e superior altuia, ca cel care se lauda mai tare si acuza primul poate fi cel mai vinovat. Lasa faptele sa vorbeasca intotdeauna si nu vorbele. Toti suntem cu calitati si defecte. Respecta liberul arbitru si nu te baga in viata nimanui. Drumul spre iad e pavat cu intentii bune asa ca abtine-te. Nu stii totul.

In relatiile cu femeile, asculta iar. Si poarta-te frumos si demn. Foloseste cu intelepciune vorbele pentru ca pot rani la fel de mult ca si o fapta. Invata sa totul se transforma si se intoarce. Nu iti bate joc de nimeni, nu duce cu vorba si nu fi neserios, nu abuza de timpul si corpul nimanui. Si cealalta persoana are o inima.  Fii pregatit sa fii dus cu vorba, sa fii indus in eroare insa nu raspunde la fel. Vorbeste si lamureste-te. Si nu pierde timpul, e foarte pretios si nu se intoarce. Invata sa nu pui la suflet. Poate si tu, din nestiinta si uneori egoism, vei face la fel, nimeni nu e scutit. Recunoaste cand se intampla si indreapta. Vei fi mai impacat. Si invata iar.

Atunci cand iti vei face o relatie, fii implicat. Arata-ti iubirea prin vorbe si transforma-le in fapte. Nu frange inima cuiva din lasitate si egoism. Comunica. Chiar daca uneori nu ai chef sau esti obosit, spune asta si amana poate, insa nu lasa pe cea din fata ta sa ghiceasca. Mintea unui om naste monstri si azi asa, maine asa, sa nu te intrebi unde s-a pierdut iubirea. Pretuieste iubirea reciproca si implineste-o intr-o familie si in copii facuti din dragoste. Si invatati impreuna sa va pastrati unul pe celalalt pana la adanci batraneti. Legat de asta, as vrea sa iti spun ce mi-a povestit o fosta colega de servici, candva, o femeie simpla, fara prea multa scoala insa cu multa intelepciune. Are un baiat care este intr-o relatie cu o fata. Sunt din liceu impreuna. Si pentru acest lucru, ea a avut o discutie cu ambii si pretuind legatura lor, le-a spus ceva de genul: “Dragul meu, ai grija cum te porti. Nu vreau sa fii un barbat care se poarta urat. Nu iti bate joc de ea. Daca o iubesti, ai grija de ea. ( n.a. Sa nu cumva sa ajungi sa faci asa ceva, Doamne fereste! Nu vrei o familie cu acea fata, nu o manipula pentru a face asa ceva, asuma-ti copilul sau ajuta cum poti. Daca din contra este o manipulare din partea ei, vei simti dar sa nu te impinga pacatul sa doresti tu avortul si sa ajuti la asta. Constiinta nu te va lasa in pace si mai devreme sau mai tarziu vei plati. Cel mai bine ar fi sa nu te grabesti cu relatiile intime pana nu esti cat de cat sigur. Este o treaba foarte serioasa si foarte importanta, crede-ma.) Iar tu, draga mea, ai si tu grija. Si femeile se pot purta urat. Sa nu iti bati joc de el. Purtati-va frumos unul cu celalalt si iubiti-va. Eu nu am un baiat sa isi bata o fata joc de el si nici mama fetei nu o are pentru a-si bate joc un baiat de ea.” Sfatul acesta m-a urmarit de cand l-am auzit si m-am gandit sa ti-l transmit si eu. Iubirea e ca o floare de colt. Rara si nepretuita. Trebuie sa ai grija de ea, sa o cultivi ca sa infloreasca si sa te bucure mireasma ei. E o alegere la un moment dat sa apreciezi ceea ce ai. Alegere zilnica. Si reciproca. Iar vin cu exemplu, de bun simt si foarte bun, invata din el. Asa imi doresc sa fii si vei fi iubit peste asteptari, de persoana potrivita. Crede–ma.♥️

Sper sa intelegi ceea ce vreau sa spun. Nu exista cuvinte suficiente pentru a-ti transmite totul. Spre completare citeste aici, aici, aici, aici, aici alte cateva scrisori ale altor parinti, unele pline de intelepciune, altele foarte hazlii si aici o poezie. Si orice ai face, iubirea mea iti ramane vesnica si intreaga. Alaturi de mustrarile cuvenite atunci cand gresesti. Nu vreau sa repeti greselile mele insa daca le vei face, te voi intelege si poate vei dori sa vorbim despre asta. Si imi doresc sa te ascult cu cat mai putina judecata si cat mai multa inima. Si mai ales, o sa te intreb: tu cum simti? Si o sa te indemn sa faci asa. Pentru ca tu esti tu. Si orice ar fi, sa nu iti fie teama. Te iubesc!

Mama

Elena G

Despre munte

De la 5 ani merg pe munte. Am avut noroc si cu mama, invatatoare, care facea o tabara in fiecare an, uneori si de doua ori pe an, doar sa ne duca pe mine si pe sora mea la munte. Fiind de la malul marii, copil care respira doar briza si rasfatat in soare, aveam nevoie, conform unei gandiri sanatoase, sa ma ionizez mai mult, sa ma intaresc, sa beau o apa limpede de izvor si sa mananc cu pofta (ca in general nu prea aveam pofta de mancare si mai eram si pretentioasa, ca multi copii). Asa ca cca 10 zile pe an, de obicei vara, schimbam peisajul. Asa am ajuns sa iubesc calatoriile si sa simt nevoia de munte an de an. Ma laud un pic, indulge me, cand spun ca la un moment dat aveam mai multe tabere decat ani impliniti. Asa am vazut aproape toata tara si cred ca ar trebui sa imi regasesc harta fizica a Romaniei (o am pierduta pe undeva), pe care sa imi marchez tot ce am vazut pana acum. Asa, ca reminder ca am fost pe ici, pe colo. A calatori e ceva minunat si te imbogateste sufleteste asa cum putine alte lucruri o fac.

Daca vrei sa calatoresti e frumos sa incepi cu Romania, apoi sa iesi si in alte parti dar pana la urma nu e o regula. Totusi, daca vezi toata lumea si nu ai iesit din orasul in care te-ai nascut, e o mare pierdere. Parerea mea. 🙂

Revenind, mersul la munte e ca o rugaciune. Nu cred ca a trecut vre-un an in care sa nu fi ajuns acolo, macar o data si macar prin alte tari, daca nu in Romania. Imi lipseste si ma straduiesc sa il vad. Anii au trecut, taberele s-au dus insa am ramas la drumetii si mici concedii de cate zile am putut. Am dat peste iubitori si cunoscatori de munte asa ca de cativa ani fac drumetii de cate o zi pe diverse carari. Numai ca incepand eu asa lejer, mi-am dat seama ca totusi am nevoie de echipament cat de cat specializat, mai ales pentru acele ture care dureaza toata ziua. La mai multe zile nu am ajuns inca insa ramane pe lista mea de dorinte macar o drumetie cu cortul.

Am inceput sa citesc mai mult despre ce ture, despre echipament si in timp cred ca mi-am luat esentialul. Dar eu, ca incepatoare, pentru ca asta sunt, nu as putea sa fac o prezentare atat de reusita, frumoasa, completa si de bun simt cum este cea facuta de Ancuta Iosif, in acest articol de mai jos, articol pe care l-am gasit evident in site-ul de care ea vorbeste si pe care il recomand tuturor iubitorilor de munte sau celor care inca nu stiu ca iubesc muntele. 🙂 Carpati.org

Învățături după zece ani de umblat prin munți. În caz că ești la început de potecă

Citeste cu atentie articolul, de mai multe ori. Si hai la munte! ❤

Elena G

Despre adevar si minciuna

Ambele dor. Dar minciuna doare mai tare. Si mai ales cand vine din partea unei persoane care spune ca nu minte. Hotul striga hotul. Ma doare cand unii oameni afirma ca sunt asa de minunati, se lauda pe sine si iti dai seama ca de fapt sunt exact invers. Numai minunati, sinceri si buni nu sunt. Chiar nu miroase a bine. E si asta tot o minciuna. Alege o cale echilibrata. Nici nu te lauda cat esti de minunat/a pentru ca nu e frumos si nici adevarat si nici nu iti pune cenusa in cap pentru cat de nenorocit/a esti si ce viata grea ai. Ca si asta tot o minciuna este. Toti avem parte de greutati dar si de mult mai multe lucruri pentru care uitam sa fim recunoscatori.

Pentru ca am mintit si eu in viata mea si am si spus adevarul, pentru ca am simtit pe pielea mea cat de mult doare o minciuna si cat de greu imi este sa o iert sau sa fiu iertata si cat afecteaza increderea, ma straduiesc sa invat din greseli si ii invat pe copii sa fie sinceri si sa spuna adevarul. Stiu ca le e frica de multe ori, pentru ca orice minciuna are consecinte mai grave, insa atunci cand imi spun adevarul, sau ceea ce simt eu ca e adevar, ca doar nu sunt infailibila, iert pe jumatate deja. Si ma straduiesc sa inteleg motivele. Intrebarea urmatoare e “de ce?”. Parca ii vad explicand. Si sa stii ca le inteleg si explicatiile. Am fost ca ei. Si ma pun in pielea lor si stiu cat de greu le este uneori si ce importanta au unele lucruri din viata lor, lucruri pe care la maturitate deja le categorisim in copilarii.

Ar trebui sa invatam de la copii sa fim sinceri. Si sa acceptam consecintele. Stim foarte bine unde duce minciuna si unde duce adevarul. Din experienta mea bitter-sweet am invatat ca adevarul e mai bun. Si nici nu strica viata asa cum strica o minciuna.

Partea buna la minciuna e ca te pune in garda. Dar atatea garzi! 🙂

Elena G

un fel de playlist

Cand am condus sau am mers cu masina, mai ales in companie frumoasa, mi-a placut sa conversez si sa ascult/ cant muzica. Nimic neobisnuit. Lista de cantece e lunga insa o parte din ele parca le simt alfel la drum decat in casa sau in alta situatie. Depinde de chef. Enjoy!

Elena G

La multi ani, tata!

Vezi tu, acum multi, multi ani, in viata mea exista tata insa era, si nu cred ca s-a schimbat neaparat prea mult, mai mult o nebuloasa. Un fel de cometa care aparea si disparea. Era mai mult cu numele. Prezenta permanenta si importanta erau rezervate pentru mama. Ea taia si conducea. Si credeam ca asa e bine. Pana la un punct, mama e importanta insa tatal, daca nu isi joaca rolul potrivit, poate priva copiii din familie de multe lucruri care ii vor afecta toata viata. Bun, nu e bine cum credeam, acum stiu mai bine ca ambii parinti trebuie sa contribuie, intr-un mod armonios si echilibrat la cresterea si educarea unui copil. E un fel de dans frumos pe care trebuie sa il faca cei doi ca eu, ca si copil al lor, sa ma uit cu uimire si admiratie, cu bucurie la ei si sa ma ajute, sa ma sprijine, sa ma ghideze si sa imi fie ca exemplu de “asa da”. Dansul lor nu a fost dans, poate la inceput. Apoi a devenit ceva chinuitor de privit si trait. Pana cand nu a mai fost nici un dans.

Acum fiecare danseaza separat si iata ca azi, dupa atatea texte despre ziua mamei, pe care o tot celebram incepand cu 1, 8 Martie, ziua ei de nastere, a venit si ziua lui de nastere. Daca tot i-am dedicat mamei atatea, a venit momentul sa echilibrez balanta si sa scriu azi despre ziua lui. S-a nascut intr-o zi de 18, in prima luna de toamna. Si-a facut o familie, ca asa scrie la carte, a facut copii si iata ca s-a inscris in normalitatea societatii si a bifat lucruri importante. Ca s-a dovedit un sot, un tata, un barbat asa cum ar trebui sa fie, fiind implicata, spun ca a facut ce a stiut mai bine si a gresit iremediabil. Pot spune ca mi-am vazut parintii asa cum sunt, plin de defecte, mai tarziu. Parafrazand spusele unei colege, mi s-a ridicat valul de pe ochi. Si prima reactie a fost cumplita. Am trecut prin toate starile prin care trece cineva care a vazut realitatea si nu ceea ce vroiam eu sa vad la parinti. Si pentru ca e ziua lui tata, trecand timpul si acceptandu-l, l-am vazut ca un barbat care nu e chiar asa de rau precum mi-a fost zugravit de mama, l-am vazut cu neputintele, incapatanarile, nebuniile, lipsa de educatie in multe privinte si mai ales privind o relatie care se rasfrange si asupra mea insa una peste alta, vad si partile lui bune. Este mai relaxat ca mama, care e o stresata, este laid-back cum se zice, ofera intelegere in multe privinte, in multe lucruri nu se baga si chiar da dovada de empatie, gandeste cateodata ca mine, ceea ce e suprinzator pentru ca sa fiu sincera nu pot spune ca mi-am cunoscut asa bine tatal pana acum si ma trezesc sa seman cu el in anumite privinte,  are rabdare cateodata (acum stau si ma intreb, oare din cauza ca si-a invatat vreo lectie, ca imi aduc aminte ca nu era chiar asa, dar viata se intampla), stie sa gateasca si o face chiar bine, etc. Chiar are si calitati. Atata timp cat nu il stresezi foarte mult, e ok, iar daca il stresezi, sa te fereasca Dumnezeu. Am invatat sa evit cu gratie multe lucruri, asta dupa ce i-am spus ce am simtit cand am simtit sa fac asta. Insa trecutul la un moment dat devine prea mult pentru a fi retrait. Nu il putem schimba insa mi-am redescoperit tatal cu bune si cu rele. Pe cele bune i le recunosc, pe cele rele, ei bine, nu stiu daca in alt rol decat de cel de fiica, i le-as trece cu vederea. De fapt nu i le trec cu vederea ci ii mai fac observatie insa imi dau seama ca nu il pot schimba, doar el o poate face. In ritmul propriu. Insa este un suflet aici pe pamant si azi e ziua lui. Plus ca azi face o varsta rotunda. Sa fiu sincera, arata mai batran ca mama cu mult, cu toate ca au varste apropiate, insa nu arata de varsta pe care o are. Se tine bine. De ziua lui, a carui suma este egala cu ziua mea de nastere,  imi doresc sa fie sanatos, pe picioare. Cu mintea limpede. Sa nu depinda de nimeni pana in ultima clipa pentru ca e mai bine. Acum, cum o vrea si Dumnezeu. Sa isi ia o data telefonul acela mai bun, ca se tot chinuie cu un jaf si tot amana si nu inteleg de ce. Sa mai arunce din vechituri. Sa calatoreasca mai mult ca nu inteleg de ce a asteptat varsta pensionarii ca sa iasa din casa. O putea face si inainte dar incapatanarea, domnule. Sa fie fericit in ceea ce face si linistit. Sa accepte ceea ce nu poate schimba si poate, macar un pic, sa se mai schimbe in mai mult bine. Adica sa se intelepteasca cu varsta, ca asa se spune, cand esti batran esti mai intelept. Evident ca nu e chiar asa, insa totusi experienta de viata isi spune cuvantul.

La multi ani, tata! 🙂

Elena G