Cine a fost Arnold Bennett si ce cauta aici?

Ei bine, Arnold Bennett a fost un scriitor englez cunoscut la ei si in alte cercuri literare, scriitor pe care il iubesc unii si il desconsidera altii. Cine are dreptate? Toti si niciunul. A scrie e o arta si ca orice arta e supusa unei magii interioare unice fiecarui om. Nu cred ca putem judeca cu adevarat magia. Ne bucuram de arta scrierii cuiva daca ne place, daca nu, sunt atatia scriitori din care sa alegi.

Povestea spune (ce mult imi plac povestile, nici nu ai idee!) ca aceasta omleta a fost creata in vestitul hotel Savoy din Londra, in 1929, de catre bucatarul sef Jean Baptiste Virlogeux, special pentru scriitor, acesta din urma locuind o perioada acolo pentru a scrie. A ramas in meniu si daca ai sansa sa mananci la hotel foarte bine. Daca nu, o poti gati tu singur/a. E o omleta usor de facut si faptul ca incorporeaza bezeaua de albusuri imi aminteste de omleta lui Asia. Ca tot scriu de omleta in ultima vreme! Povestea mai spune ca i-a placut atata de mult scriitorului incat insista ca sa ii fie pregatita pe oriunde a ajuns cu calatoriile.

Acum ca stii pe scurt cine a fost Arnold Bennett si de ce e mentionat aici urmeaza sa gatim. Omleta lui! Am avut ocazia sa o fac si eu si chiar mi-a placut.

Tips: Pentru aceasta reteta iti trebuie o tigaie cu maner care nu se topeste in cuptor si grill, ca sa stii. Daca nu ai grill sau tigaile au manere nepotrivite, nu-i nici o problema. Sunt atatea mancaruri delicioase care se mai pot gati. 🙂

Omleta Arnold Bennett

2 portii

Ingrediente:

• 175 g/ 6 oz file de eglefin afumat (ce imi plac denumirile aceasta :)) Hai sa iti fac ziua mai usoara si sa dau si denumirea in engleza, haddock, un fel de cod mai pe romaneste si daca tot vorbim de arta, poti incerca cu orice peste afumat)
• 50 g/ 2 oz/ 4 linguri unt, cubulete
• 175 ml/ 6 fl oz/ 3/4 ceasca smantana grasa
• 4 oua cu albusuri si galbenusuri separate
• 65 g/ 2 1/2 oz/ 1/2 ceasca cu cascaval Cheddar maturat, razuit
• sare si piper

Preparare:

• Curata pestele de piele si oase, apoi marunteste carnea.
• Intr-o craticioara topeste jumatate din unt in 60 ml/ 4 linguri de smantana si adauga apoi pestele. Acopera, ia de pe foc si lasa la racit.
• Amesteca un pic galbenusurile cu 15 ml/ 1 lingura de smantana apoi sare si piper dupa gust. Adauga in acest amestec partea cu pestele. Intr-un alt bol amesteca cascavalul ras si restul de smantana.
• Bate albusurile cu robotul pana devin bezea si incorporeaza-le usor prin miscari de rotatie, in mixtura de peste, ca sa ramana aerata.
• Topeste restul de unt intr-o tigaie (in cea care faci de obicei omleta sau poate ai tigaia aceea, special pentru omleta, dar daca tot am vorbit de minimalism, cate tigai iti trebuie?), rastoarna mixtura si lasa pe foc pana se coace dedesubt. Pune acum continutul bolului cu cascavalul ras si smantana peste omleta, da drumul la grill si lasa sub el tigaia pana devine aurie si bolboroseste. Omleta, nu tigaia.

Buna dimineata! La masa! Pofta buna!

PS: Reteta a fost culeasa din cartea “Traditional British Cooking”, 1998.

Elena G

Despre experienta

Zilele acestea am fost martora la o situatie care mi-a dat de gandit si care m-a stresat un pic. La un loc de munca cineva a avut o discutie cu o angajata pentru a-i atrage atentia la cateva greseli pe care le-a facut, greseli dovedite. Cunoscand persoana care a cerut discutia, stiu ca vorbeste normal, nu arata cu degetul si se straduieste nu sa acuze ci sa gaseasca o rezolvare. De fapt e o discutie intre doi adulti pana la urma. Se pare ca doar unul este. Pentru ca cealalta persoana s-a simtit lezata, a bagat textul cu 30 de ani de experienta si ca nu greseste si si-a luat geanta sa plece. Genul, hotul striga hotul. S-a bosumflat ca un copil mic. Si a si cerut sa fie platita pentru toata luna cu toate ca o saptamana din septembrie nu a lucrat. Hm, ce sa ma zic. Ce sa-i mai zici unui astfel de om? No comment.

Intotdeauna cand aud “vreau sa vorbesc ceva cu tine” ma gandesc la ce e mai rau. Si ma simt vinovata uneori chiar fara motiv. Totusi cand trebuie sa se corecteze ceva trebuie sa se comunice. Acum, reactia potrivita nu exista. Depinde de situatie. Uneori cineva chiar cauta motiv de cearta si baga textul cu “vreau sa vorbesc cu tine” si vine cu niste observatii/ cerinte absurde si incorecte. Alteori, cealalta persoana nu vrea sa recunoasca adevarul, cand chiar i se arata ca greseste si baga textul cu experienta sau se supara ea prima ca sa nu recunoasca ca greseste. Lasa impresia ca celalalt nu are dreptate si isi mangaie orgoliul ca e o persoana minunata fara de care celalalt nu s-ar putea descurca si o sa vada el/ ea ce pierde. Insa nu se poate supara la infinit pe toata lumea toata viata. E epuizant si daca nu isi vede greselile le va repeta. Ceea ce mai rau e ca pe parcurs si altii vor suferi de pe urma greselilor nerecunoscute. Pana cand?

Ciudate fiinte mai suntem noi oamenii, nu-i asa? Parerea mea e ca daca gresesti accepta. Nimeni nu e infailibil. Vom gresi si dupa 50 de ani de experienta, nu doar 30. Daca nu exista motiv de cearta aiurea si se doreste o indreptare, nu are rost sa te superi. Ok, poate iti este zdruncinat nitel orgoliul. Insa greseala e mai bine sa fie recunoscuta. Pentru ca in cazul de mai sus, a fost o suparare chiar prosteasca. Insa stii la ce ma mai gandeam? Poate ca si discutia aceasta e un semn. Daca tot e suparacioasa, inseamna ca e mai bine ca a plecat. Pe termen lung se va dovedi stresant sa se mai lucreze cu ea daca va continua asa. Cumva situatia se cerne. Partea buna e ca, cu siguranta va fi un loc mai luminos fara ea si ea isi va gasi un alt loc unde, poate, nu va mai gresi si va fi totul bine. De ce sa nu aiba aceasta sansa fiecare?

Doar ca partea cu experienta mi-as dori-o sa nu o mai aud pentru ca e o mare prostie. 🙂 imho

Elena G