Un pateu

A nu se confunda cu pate. Pateul este preferatul meu dintre toate produsele de patiserie (dupa el vine strudelul cu mere, cu scortisoara si multa, multa nuca, daca se poate). Este mic, patratos, cu branza sarata care tine de foame. Fata de restul produselor care sunt imense si obosesti pana le mananci, cu pateul e exact cum trebuie.  Nici prea mult, nici prea putin. De mult nu am mai mancat, asa ca azi mi-am propus sa fac o tava de pateuri, din care am mancat cateva. Dar de dimineata, drumurile m-au scos afara si cand am trecut pe langa o patiserie care mie imi place, ce crezi ca mi-am luat? Un pateu, evident. Cum aveam mainile ocupate, am zis sa nu mananc pe drum, ca e incomod, cu toate ca mie chiar imi place sa mananc din mers. Insa acum nu era cazul. Asa ca m-am tras langa un zid, mi-am eliberat mainile si am inceput sa il devorez, sufland din cand in cand pentru ca era foarte fierbinte.

Concentrata cum eram eu pe pateul meu, m-am si mirat cand nu prea departe de mine aud o voce. Un barbat, mai saracut, asezat pe o bordura inalta, ma roaga sa ii iau si lui un pateu. Iar sunt surprinsa pentru ca patesc rar asta. Cum sa nu ii iau cuiva care imi cere de mancare? Nu ceruse bani, ca asta chiar ma enerveaza de multe ori cand aud, insa la mancare mi se inmoaie inima. E groaznic sa nu ai ce manca. Cred ca toti trebuie sa cerem de mancare cand ne e foame. Ca omul acesta. Probabil i se facuse pofta uitandu-se cum mananc si a cerut la fel. Putea sa ceara orice pana la urma, o pizza, un strudel, o placinta. Nu, el a vrut doar pateu. I-am spus ca ii iau imediat, numai sa termin si eu. Si apoi i-am dat un pateu, pe care l-a primit cu un “Bogdaproste”. I-am raspuns “Sa fie primit!”. Inima mea a zambit, gandindu-se la cei adormiti. Mai ales in momente ca acestea imi aduc aminte de ei. Pe un ton mai glumet, sper sa le fi ajuns un pateu, ca sunt cam multi.

Sfarsit

Elena G