Monthly Archives: October 2020

Poveste…


de groaza. 😅

A fost odata, ca niciodata. A fost o data, de doua ori, deja m-am enervat. A fost odata un apartament. Cel in care m-am mutat de cativa ani. Si apartamentul acesta avea lumina. De la becuri. Cica fusese renovat ca lumea, schimbate toate firele electrice, tevile, ce mai, nou-nout. Fostii proprietari isi facusera apartamentul ca sa le placa lor, ca ar fi trebuit sa se mute, dar s-au razgandit. Stateau prea aproape de parinti. Asta da, de groaza. :)) Depinde si de parinti. Uneori iti vine sa fugi cat mai departe de ei, dar parca te urmaresc.

Sa revenim la becuri. Au inceput sa se arda. Azi in sufragerie unul. Apoi al doilea. Apoi unul din peretele de la sufragerie. Apoi unul in dormitor. Apoi al doilea din dormitor. S-a ars si la bucatarie. De baie, ce sa zic, a patit-o si ea. Da, si pe hol, nu am uitat. In decursul anilor am schimbat la becuri de mi s-a urat. Am luat de toate felurile, si din acelea scumpe, economicoase, si din cele clasice, ieftine, am luat albe, mate, transparente, de 100 w, de 150 w, de 75 w., de 60 w. Rezultatul a fost acelasi. Eu trebuia sa am intotdeauna o rezerva sanatoasa de becuri in casa. Si pentru ca le tot schimbam ca pe sosete, am renuntat sa iau si economicoase pentru ca numai economicoase nu erau. Luam din cele de 100 w, clasice, la 1,50 lei, mai ales ca mie chiar imi place lumina lor. E mai calda si mai buna pentru ochii mei.

Explicatie nu aveam de ce se tot ardeau cand imi era mie lumea mai draga, pentru ca la un moment dat, in sufragerie, nu doar ca au crapat toate insa nici cand am pus becuri noi nu s-au mai aprins. Nu mai zic ca a mai cazut reteaua de la Enel. Si sigurantele. Urca-te pe scaun in hol si pune-le la locul lor. Stai cu lanterna pana functioneaza o luminita. Mai aprinde o lumanare. Mai am si o lanterna clasica pe gaz, dar inca nu am folosit-o. Dar de ce crezi ca am luat-o? 🤣

Pana la urma, satula de situatie si neavand lumina de nici un fel, sau doar un bec amarat in toata sufrageria, pentru ca le-am lasat la un moment dat pe toate sa se arda si efectiv nu am mai avut chef sa pun bec nou – cu scuza ca nu sunt toata ziua pe acasa, am cautat un electrician.

Problema e cu increderea. Nu stiam pe nimeni asa ca am rugat pe cineva cunoscut sa imi recomande, in asa fel incat sa nu mai am probleme. Asa am dat peste un nene care parea ok si a venit el in vizita sa vada ce e cu reteaua. A reparat, a schimbat, am vorbit legat de situatie, ce si cum. Asta s-a intamplat cred anul trecut. Si aveam acum lumina. Multa lumina. Eram incantata ca nu voi mai avea probleme.

Dupa destula vreme, cand credeam ca totul e ok, s-a ars un bec. Groaza! Parca stiam ca totul merge bine! Da de unde! Apoi, inca unul, ca becurile astea cand le apuca, unul dupa altul cad. Ca soldatii la datorie. Rasu-plansu. Acum nu am decat un bec in sufragerie, din 5. Noroc ca merge si lampa. In dormitor, din doua becuri, unul a dat ortu popii. Celalalt vad ca se tine cu dintii, de ceva… Noroc ca si aici am o lampa care merge. Cu bucataria, baia si holul stau bine. Nu stiu pana cand. 😂 Noroc ca imi place si asa, mai difuz, parca ar fi atmosfera de Craciun. Mai lipsesc luminitele si decorurile.

Daca asta nu e poveste de groaza, apai nu stiu care ar fi. 😄 Sfarsit!

Seara linistita!

Elena G

Coperta


Ieri am citit o postare a Cristinei, care mi-a amintit si mie de o intamplare personala, asemanatoare cumva. Eu nu am fost nevoita sa ofer nici o carte insa si eu mi-am dorit sa regasesc, o parte, care lipsea. Pe Cristina te invit sa o descoperi aici si mai ales sa citesti povestea “O poza ce-mi aminteste de-o carte” care ma conduce pe mine acum sa scriu o poveste, din copilaria mea.

De cand ma stiu am fost o cititoare inraita si cand eram mica, am dat peste cartea “Din marile legende ale lumii”. Fusese in biblioteca verisorilor mei din partea matusii mai mari, sora tatalui. Pfiu, ce genealogie! Iar ei, crescand si trecand prin niste transformari pe care nu mi le explic, ca eu una nu as fi renuntat la asa carti, au facut curat in biblioteca. Pentru ca in familia mea cartile sunt iubite, au fost primite cu drag si m-am pomenit cu multe, printre care o parte din colectia Jules Verne, alte carti de care nu imi amintesc acum si “Legendele Olimpului” si “Din marile legende ale lumii”. Acestea doua m-au impresionat prin cat erau de mari si groase, pentru desenele si povestile din interior. Mi se pareau fantastice, deosebite. Sunt si acum speciale pentru mine. ♥️

DAR, cartea “Din marile legende ale lumii” nu avea coperta. Totul era superb, povestile, desenele mari si viu colorate. Iti pun aici un link in care am gasit mai multe imagini cu desenele din ea, ca sa iti dai seama cat de frumoase sunt si ce impact au avut asupra mea atunci. Cartea mea e atat de bine pusa ca mi-e foarte greu s-o scot si sa ii fac poze. De cand m-am mutat, cu tot cu carti, ele, saracele, au ramas in cutii. Cand am nevoie, caut in ele dar sunt greu de ridicat. Asta e explicatia.

Revin. Cartea mea nu avea coperta. Imi parea rau insa eu aveam speranta ascunsa ca voi gasi candva coperta, nu stiu cum, dar o voi gasi. Banuiam doar ca este frumoasa. Si dupa cativa ani, la scoala, s-a facut o colecta de maculatura. O initiativa care mi-ar placea sa se repete si acum, pentru ca hartia e reciclabila si ma doare inima cand vad cum se taie copacii.

Nu imi aduc aminte sa fi adus si eu insa stiam ca voi pleca acasa cu ceva. Asa ca, intr-o pauza sau la sfarsitul orelor, m-am dus la maculatura. Era cald, asa ca toate pachetele cu hartii fusesera puse in curtea scolii, intr-un colt, pe jos. Ma chemau! Erau atatea carti si reviste aruncate, nu imi venea sa cred ca oamenii renunta asa usor la ele. Am cautat si am rascolit destul, am ales cateva carti care mi-au atras atentia si la un moment dat vad o coperta colorata, destul de mare. Scria pe ea “Din marile legende ale lumii”. Era chiar coperta, iti dai seama? O GASISEM. Am fost foarte fericita si ma gandeam ca mi s-a indeplinit dorinta mea de ani de zile. Asta e legatura cu povestea Cristinei, daca te intrebi, dar trebuie s-o citesti intai pe a ei ca sa iti dai seama. Nu imi venea sa cred, chiar o gasisem. Care sunt sansele, sa imi zici tu acum? M-am uitat si dupa restul paginilor, ca mie una o dublura nu imi strica, nu la asemenea carte. Din pacate nu am gasit si chiar m-am uitat bine. Dar, mie imi trebuia doar coperta. De asta nu am gasit si restul cartii. 🙂

Aveam cred, 11-12 ani pe atunci. Nici acum nu imi vine sa cred. Asa m-am bucurat, in sfarsit, aveam cartea completa. Era asa cum simteam ca trebuie sa fie, colorata si frumoasa, usor botita pe la margini dar era intreaga. O gasisem pentru ca nu renuntasem niciodata la ea. Iar acum a ajuns intamplarea, o poveste. Asta ca sa stii ca stiu ce inseamna sa pierzi ceva dar sa si regasesti. Daca e cu folos, bine-nteles. Bucuria e inmiita.

Pentru carti si iubitorii de carti.

PS: Pentru ca am vorbit mai ales de carti vechi, te invit sa adaugi in colectia ta si altele, descarcand de pe blogul Parintelui Mihail cateva nestemate, pe care cu generozitate si multa munca, le-a pus online. Sper sa iti fie de folos.

https://patermihail.wordpress.com/2020/10/21/carti-utile-de-descarcat-urgent/

https://patermihail.wordpress.com/2020/10/24/carti-utile-de-matematica-de-descarcat-urgent/

Elena G

Salata de cruditati


Ce buna e vacanta! Chiar ma bucur ca o am pentru ca sunt mai relaxata si apuc sa fac lucruri care imi plac. Ca de exemplu … gatitul. Azi m-am hotarat sa fac o salata de cruditati, destul de simpla. With a twist. E prima data pentru mine, pentru ca de obicei o facea mama si noi o mancam. Era mai simplu. Insa apucandu-ma de ea, mi-am dat seama ca nu e chiar asa de greu sa o faci si mi-am propus sa o repet, mai ales ca e plina de vitamine. Pun aici reteta mea, facuta din amintire. Ca mai imi amintesc si eu cate ceva dar doar ce vreau.

Salata de cruditati

4 portii

Ingrediente:

  • 1 radacina de telina cat pumnul meu (da, stiu, o sa zici ca nu stii cat e pumnul meu asa ca poate fi cat o minge de tenis sau daca o gasesti mai mare, o injumatatesti)
  • 3 morcovi medii
  • 1 mar mediu
  • 375 g iaurt grecesc de 10% grasime / 3 portii de 125 g iaurt, dupa cum gasesti sau maioneza
  • sare

Preparare:

  • Se curata de coaja telina, morcovii si marul si se dau prin razatoare. Aici e bun un ajutor, pentru cine are, sub forma unui aparat electric sau inca doua maini dibace carora sa le placa sa te ajute. Radacina e foarte spornica, dupa cum am constatat eu, si radacina aleasa de mine chiar nu era mare, cam cat 2 mingi de tenis. Jumatate a intrat la salata, jumatate in congelator. Am facut greseala sa o curat in intregime si nu ar fi rezistat prea frumos in frigider. Nici in congelator nu stiu cum va fi dar voi vedea. Nu-i bai.
  • Se pune peste toata razatura iaurtul si putina sare si se amesteca. Aici e twistul, daca te intrebai unde e. In loc de maioneza am pus iaurt. In primul rand pentru ca nu aveam maioneza si apoi m-am gandit ca e o varianta mai sanatoasa. Cu toate ca imi place foarte mult si cu maioneza, nu am rabdare sa o fac si de fiecare data cumpar. Nu acum. Gata salata de cruditati. Miroase minunat telina, e o mancare usoara si sanatoasa si se poate face oricand.

Pofta buna!

Elena G

Continue reading

Don’t Call Me Lover


Elena G

O initiativa grozava


Citind azi pe LinkedIn, am dat peste o postare folositoare. Apartine cuiva pe care urmaresc, Cristian-China Birta. Mi-a placut si am decis sa o dau si eu mai departe, chiar daca numarul meu de cititori este infinit mai mic. Pornesc insa de la premisa ca nu se stie cine are nevoie si nu conteaza numarul de urmaritori. Postarea domnului Cristian o gasiti aici si pagina spre care trimite este aceasta.

Pe scurt, pentru cine nu doreste sa deschida ca nu il/o intereseaza, dar poate dupa descriere, e tentat/a, preiau din postare: “Fundatia Special Olympics România (SOR) lansează astazi Ghidul (tiparit) pentru angajarea persoanelor cu Sindrom Down și platforma dedicată acestuia – https://lnkd.in/ePBpq2B, în cadrul proiectului ”Angajați, NU Asistați!”. Proiectul își propune să pregătească persoanele cu Sindrom Down (SD) pentru angajare, durează 24 de luni (1 noiembrie 2019 – 31 octombrie 2021) și este implementat în 12 orașe din țară.”

Mie mi-a placut initiativa si chiar daca poate e PR din partea firmei, pentru mine este ceva frumos si bun. Daca ajuta pe cineva, ma bucur enorm. De dat mai departe, preluand link-urile de aici sau direct de pe LinkedIn.

Multumesc!

Elena G

Pe cine pacalesti, de fapt?


Mi s-a facut pofta de nuci. E si timpul lor. Asa ca am mers la piata sa imi iau. Imi place sa le am in casa pentru ca nu se stie cand gatesc ceva si merg foarte bine la multe cocaturi, inclusiv la delicioasa si preferata mea paine cu nuci, muuulte nuci.

Am luat si am platit. Am primit rest pe care l-am numarat. E un obicei al meu, pe care l-am invatat de la varul meu primar Lusu si stiu ca e bine sa numeri banii, pentru a evita orice confuzie. Si nu e prima data cand primesc mai mult decat trebuie. Am primit 10 lei in plus. Aici e lectia. Ce faci cand cineva iti da mai mult la rest, sau se incurca oricum? Multi ar zice ca e vina celui/ celei care nu e atent/a si este paguba lui/ei. Nu este asa. Nu ma bucur la paguba nimanui pentru ca ma pun in locul acelei persoane. Si atunci cand iei ceva ce nu iti apartine, te lacomesti si te pacalesti de fapt pe tine. Pentru ca totul se intoarce. Ai deranjat echilibrul moral. Pentru o infima suma e posibil sa platesti de zeci de ori mai mult. Sau daca nu tu, cineva drag. Si nu neaparat in bani se plateste dar apare un necaz, o situatie asa neplacuta ca mai bine esti corect. E cel mai bine asa. Nu stii ce situatie ocolesti atunci cand te ghidezi dupa conduita morala. Stii intrinsec ce e bine si ce e nu. In functie de ce alegi, pui in miscare o intreaga furtuna sau o ploaie binefacatoare. Oricum, in inima ta stii cum e bine. Trebuie doar sa iti exersezi liberul arbitru.

Noapte buna!

Elena G

Self-Reliance


De cativa ani incoace sunt atrasa de self-reliance. In sensul in care inteleg clar acum (adica mi-a cazut si mie fisa in sfarsit, cu niste suturi in spate, evident) si accept ca trebuie sa ma bazez pe mine insami in multe situatii. Si inainte o faceam insa credeam ca totusi nu sunt ok. Ei bine, sunt ok. A, daca cineva se ofera si ajuta cu adevarat, sunt foarte fericita, insa, ce pot face eu, fac si nu ma bazez pe nimeni.

Ca inspiratie urmaresc niste canale foarte reusite ce documenteaza placut si bine o viata independenta si armonioasa. Asa ca le voi trece aici pe o lista si sa stii ca atunci cand ai ganduri multe si aiurea prin cap, chiar iti recomand sa te relaxezi macar urmarind. Self-reliance inseamna, culmea, sa depinzi de natura insa intr-un mod cat mai curat si mai binefacator atat pentru tine cat si pentru natura.

Viata ne-a adus pe toti, cu totul neasteptat, in momentul in care e indicat sa devenim cat mai self-reliant, off grid, home-stead, minimalists, etc. Adica sa fim pe picioarele noastre si sa depindem cat putem doar de noi insine, avand in acelasi timp grija de cei dragi si de alti oameni, in general. Nu se aplica egoismul. Pentru ca back-fires.

Eu am sansa sa fiu inconjurata de o mana de oameni care nu numai ca imi sunt dragi si aproape, insa primesc ajutor si fara sa il cer. Ca nu prea imi place sa cer ajutor, asta e alta mancare de peste. Insa o vorba buna, o plimbare, o comunicare, o imbratisare rezolva foarte mult. Din fericire, ma descurc destul de bine singura insa stiu ca la nevoie, mai ales, ma pot baza pe cineva. Conteaza foarte mult pentru mine asta. La randul meu, vin in intampinare, sper. Mai bine sa zica altii decat eu.

Suficient, acum sa trec la lista, care nu e exhaustiva. Tu decizi daca si ce iti place si m-as bucura sa iti fie de folos. Ba chiar sa gasesti si alte canale pe care, de ce nu, sa le impartasesti aici. O seara frumoasa sa ai!

Elena G