Amintiri din gradinita (ADG) 1: Sunt foarte suparata!


Intr-o zi, la ora pranzului, cand toti copiii se culca pentru a mai creste 1 cm sau nu, pentru ca unii pleaca acasa si nu dorm, se culca in patut si Iris. Iris e o pretioasa cu personalitate, simpatica precum o veverita si foarte isteata care te poate scoate din calmul zen imediat. E o incapatanata pe cinste. Dupa ce toti s-au culcat, inclusiv ea, o vad la un moment dat sculandu-se si stand in fund pe patut.

– Iris, culca-te la loc! De ce nu dormi? intreb eu.

– Sunt suparata! raspunde ea. Daca era peltica ar fi fost haios intr-un anumit fel dar si asa, la 3 ani ai ei, tot haioasa e. Si se uita cu o privire, se incrunta asa urat, parca ar vrea sa te omoare.

De ce era suparata nu m-am lamurit pentru ca nu a stiut sa raspunda. O conving sa se intinda totusi. Dupa o vreme o vad iar in capul oaselor, acum si incaltandu-se.

– Iris, nu te incalta ca nu pleci nicaieri. Unde sa pleci? Culca-te.

– Sunt foarte suparata!

A trebuit sa plec la o sedinta insa cand m-am intors, suparata sau nesuparata, Iris adormise.

Sfarsit

Sau nu

Elena G

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.