Ieri am citit o postare a Cristinei, care mi-a amintit si mie de o intamplare personala, asemanatoare cumva. Eu nu am fost nevoita sa ofer nici o carte insa si eu mi-am dorit sa regasesc, o parte, care lipsea. Pe Cristina te invit sa o descoperi aici si mai ales sa citesti povestea “O poza ce-mi aminteste de-o carte” care ma conduce pe mine acum sa scriu o poveste, din copilaria mea.
De cand ma stiu am fost o cititoare inraita si cand eram mica, am dat peste cartea “Din marile legende ale lumii”. Fusese in biblioteca verisorilor mei din partea matusii mai mari, sora tatalui. Pfiu, ce genealogie! Iar ei, crescand si trecand prin niste transformari pe care nu mi le explic, ca eu una nu as fi renuntat la asa carti, au facut curat in biblioteca. Pentru ca in familia mea cartile sunt iubite, au fost primite cu drag si m-am pomenit cu multe, printre care o parte din colectia Jules Verne, alte carti de care nu imi amintesc acum si “Legendele Olimpului” si “Din marile legende ale lumii”. Acestea doua m-au impresionat prin cat erau de mari si groase, pentru desenele si povestile din interior. Mi se pareau fantastice, deosebite. Sunt si acum speciale pentru mine. ♥️
DAR, cartea “Din marile legende ale lumii” nu avea coperta. Totul era superb, povestile, desenele mari si viu colorate. Iti pun aici un link in care am gasit mai multe imagini cu desenele din ea, ca sa iti dai seama cat de frumoase sunt si ce impact au avut asupra mea atunci. Cartea mea e atat de bine pusa ca mi-e foarte greu s-o scot si sa ii fac poze. De cand m-am mutat, cu tot cu carti, ele, saracele, au ramas in cutii. Cand am nevoie, caut in ele dar sunt greu de ridicat. Asta e explicatia.
Revin. Cartea mea nu avea coperta. Imi parea rau insa eu aveam speranta ascunsa ca voi gasi candva coperta, nu stiu cum, dar o voi gasi. Banuiam doar ca este frumoasa. Si dupa cativa ani, la scoala, s-a facut o colecta de maculatura. O initiativa care mi-ar placea sa se repete si acum, pentru ca hartia e reciclabila si ma doare inima cand vad cum se taie copacii.
Nu imi aduc aminte sa fi adus si eu insa stiam ca voi pleca acasa cu ceva. Asa ca, intr-o pauza sau la sfarsitul orelor, m-am dus la maculatura. Era cald, asa ca toate pachetele cu hartii fusesera puse in curtea scolii, intr-un colt, pe jos. Ma chemau! Erau atatea carti si reviste aruncate, nu imi venea sa cred ca oamenii renunta asa usor la ele. Am cautat si am rascolit destul, am ales cateva carti care mi-au atras atentia si la un moment dat vad o coperta colorata, destul de mare. Scria pe ea “Din marile legende ale lumii”. Era chiar coperta, iti dai seama? O GASISEM. Am fost foarte fericita si ma gandeam ca mi s-a indeplinit dorinta mea de ani de zile. Asta e legatura cu povestea Cristinei, daca te intrebi, dar trebuie s-o citesti intai pe a ei ca sa iti dai seama. Nu imi venea sa cred, chiar o gasisem. Care sunt sansele, sa imi zici tu acum? M-am uitat si dupa restul paginilor, ca mie una o dublura nu imi strica, nu la asemenea carte. Din pacate nu am gasit si chiar m-am uitat bine. Dar, mie imi trebuia doar coperta. De asta nu am gasit si restul cartii. 🙂
Aveam cred, 11-12 ani pe atunci. Nici acum nu imi vine sa cred. Asa m-am bucurat, in sfarsit, aveam cartea completa. Era asa cum simteam ca trebuie sa fie, colorata si frumoasa, usor botita pe la margini dar era intreaga. O gasisem pentru ca nu renuntasem niciodata la ea. Iar acum a ajuns intamplarea, o poveste. Asta ca sa stii ca stiu ce inseamna sa pierzi ceva dar sa si regasesti. Daca e cu folos, bine-nteles. Bucuria e inmiita.
Pentru carti si iubitorii de carti.
PS: Pentru ca am vorbit mai ales de carti vechi, te invit sa adaugi in colectia ta si altele, descarcand de pe blogul Parintelui Mihail cateva nestemate, pe care cu generozitate si multa munca, le-a pus online. Sper sa iti fie de folos.
https://patermihail.wordpress.com/2020/10/21/carti-utile-de-descarcat-urgent/
https://patermihail.wordpress.com/2020/10/24/carti-utile-de-matematica-de-descarcat-urgent/
Elena G
Sweet Nothings 