Monthly Archives: November 2020

Care e culoarea ta preferata?


M-a intrebat ieri nepotica mea mai mare, Maria. Raspuns: De cativa ani si in prezent si prevad ca in viitor inca ceva vreme, albastrul. Toate nuantele de albastru, cu turcoaz si bleu vara. Doar sunt fata de la mare, nu? I-am explicat ca nu am o culoare preferata si ca de-a lungul timpului am trecut prin perioade de gri, negru, roz, mov, rosu. Nu se stie ce culoare imi va placea peste o zi, o luna sau 3 ani asa ca imi plac cam toate, in functie de cum ma simt. E randul meu acum. Care e culoarea ta preferata, Maria? Si Maria, cu un zambet asa schitat, ca e cam serioasa si mai tacuta de felul ei spune: blue. Asta pentru ca am vorbit in romana, engleza si spaniola cu ea. Ea stie spaniola si ii place foarte mult. Eu o stiu foarte putin.

– Elena, care e culoarea ta preferata? o intreb pe cealalta nepotica, sora ei mai mica, de 4 ani. Elena este o vorbareata si o zambitoare. Uneori ma vad in ea. Si cu zambetul pe toata fata, cu o siguranta zdrobitoare si imediat, spune:

-Curcubeu! 😅

Elena G

Q


Intrebare: ce televizor sa imi iau? Stiu, tara arde si babele se piaptana but hear me out. Am un televizor vechi si nu ma uit la el, nu pentru ca e vechi dar de ani de zile nu prea am ce sa vad la el. Insa deodata, dupa atata timp, si pentru ca am o stabilitate, vreau sa ma innoiesc. Nu e obligatoriu si ma pot razgandi oricand insa imi doresc sa ma uit la filme aproape ca la cinema, si sa mai vad ceva frumos pe un ecran mai mare decat cei 14″ ai laptopului meu. Initial am vrut sa mi-l iau singura insa tata s-a oferit asa ca e cadou de la el. Doar sa imi aleg eu ce vreau. Cum sunt foarte atenta si recunoscatoare, nu vreau sa profit asa ca bugetul e primul stabilit atunci cand trebuie sa cumpar ceva. Il gasesti mai jos. Va fi pentru muuulti ani luat, sper, asa ca e important sa fie unul cat de cat bun. Dar nu stiu ce sa iau. La multe chestii stiu clar ce vreau. La altele sunt clueless total. Intreb in stanga, in dreapta, prieteni, cunoscuti, doar-doar ma ajuta sa imi fac o idee mai clara si apoi hotarasc eu cum e mai bine.

Am zis sa intreb si aici, pentru prima data. Imi permit pentru ca simt asa o comunitate apropiata si draga. Si chiar daca in afara de doua persoane cu blog aici, nu cunosc pe altcineva personal, ma simt bine cu voi, cei care treceti pe aici si interactionati pe pagina sau nu. Asadar, daca cineva care citeste postarea asta are vre-un sfat, e binevenit si primit. Sa iti zic ce caut, ca am niste linii directoare:

  • TV smart 4k, diagonala 108/109 sau 123 cm, inca nu sunt sigura si nu stiu de ce as alege una in detrimentul alteia dar poate zilele astea ma hotarasc.
  • Buget 1500 pentru 108/109 si 2000 pentru 123. Bine-nteles ca e binevenita o oferta si se poate sub sau peste, nu exagerat, daca intr-adevar se merita, asta in urma raspunsului la intrebarea mea: DE CE?
  • HDR sau HDR+
  • An productie 2020 iar daca e 2019 – DE CE?
  • 50 hz la acest pret dar oare este ceva si la 100 hz?
  • Wifi
  • macar 2 HDMI si 2 USB – DE CE mai putine sau mai multe?
  • slot CI+
  • Mirroring
  • Ambilight – stiu ca trece de bugetul meu dar am zis sa incerc
  • sa mearga repede si bine, atat TV-ul cat si telecomanda
  • telecomanda smart – merita?
  • procesor – am citit ceva dar sunt confuza, sa fie unul ok
  • culorile cate mai bune, fara rosu, negru sau altceva prea mult, nici aici nu ma pricep
  • va fi utilizat sa vad filme de pe laptop, youtube, canal TV de la Digi si cam atat. Un tv normal, nu un calculator mare
  • si altele care acum imi scapa dar poate le stie altcineva

Multumesc anticipat pentru rabdare si intelegere!

Elena G

Mi-e dor


Mi-e dor de copii. Mi-e dor sa merg la gradinita. Mi-e dor sa ii vad in realitate si sa ii mangai. Mi-e dor sa vorbesc cu ei si sa rad cu ei, de ei. Am inceput sa ii visez. Nu zilnic, dar de cand am inceput sa fac munca de acasa, ii visez. Azi noapte s-a intamplat iar. Imi visez copiii de la alte joburi avute. Imi visez colege si foste colege. Visez scoala, gradinita, after-school-ul. Visez ca sunt la clasa, ca vorbesc cu ei. Se amesteca asa copiii mari cu cei mici si ma trezesc cu dorul. Pe care nu stiam ca il am.

Cand eram plecata din tara visam la fel, ma visam acasa si ii luam la rand pe toti: rude apropiate sau departate, colegi chiar din scoala generala, oameni uitati pe care doar visul mi-i aducea aminte, oameni care nu mai sunt, apareau pur si simplu in vise si ma trezeam cu sentimentul ca nu sunt unde trebuie.

Vreau sa merg la servici, sa vorbesc cu colegele, sa ma joc cu copiii.

Fiecare perioada a anului scolar e minunata. Totusi acum vine iarna. Gandeste-te ce frumos e acum la gradinita si la scoala! Se invata poezii de iarna, colinde, se fac tot felul de obiecte decorative, e o atmosfera incarcata de bucurie si asteptam cu totii sa vina Craciunul. E o atmosfera aparte perioada aceasta si pentru copiii e exact momentul lor. Impodobim bradul, decoram clasa, ascultam toata ziua cantece de iarna. Ce cantece frumoase de iarna exista!

Imi lipsesc.

Elena G

Cerceii


Vineri m-am intalnit cu niste cunoscuti. Ii stiu de atatia ani incat ii consider ca o familie. Ne vedem cand putem, insa ne vedem. Facem drumetii impreuna, cantam, dansam, vorbim, citim, participam la diverse evenimente culturale. Trebuie sa schimb timpul verbului acum. Pune partea cu evenimentele la trecut.

Reusim noi sa ne intalnim si acum si socializam, citim, gustarim, pentru ca de multe ori fiecare aduce cate ceva si ne simtim bine. Cantam, dansam, totul intr-un cadru din ce in ce mai auster si din ce in ce mai putini, ca imi sangereaza inima. Simt mai intens pentru ca stiu ca se poate termina oricand. Dar bine ca am amintiri frumoase. 😊 E cumva ca ultima noapte de dragoste fiecare intalnire. Hope not. 🙏

De acasa imi pun niste cercei pe care i-am luat de curand, de pe site-ul acela chinezesc pe care il stie toata lumea. Sunt gablonzuri insa daca imi plac, imi plac. Daca nu imi plac, pot fi si din platina, ca nu ii port nici sa ma tai. Cerceii i-am luat pentru ca imi amintesc de altii, pe care i-am avut acum multi ani si pe care i-am purtat cu foarte mult drag, muuult timp.

Ma vede una din cunostinte cu nume de cantec, Mi-re-la si ii admira asa de mult! Ma intreaba de unde i-am luat, ca vrea si ea. I-am trimis link pentru ca sa ii fie mai usor sa ii comande. Si imi spune ca nu ii va purta cand ne vom vedea. Sa ii port doar eu si ea ii va purta in alta parte dar nu la intalnirile noastre. Am ramas foarte surprinsa. Felul cum a spus a fost asa de delicat si de atent. I-am replicat ca nu as indrazni sa spun nimanui ce sa poarte si cand sa poarte ceva iar cerceii astia sunt pe un site, ii poate lua oricine. Are liberul arbitru de a-i purta chiar si cand ne vedem. Dar ea a spus ca nu si nu. Eu ca da si da. A ramas ca ea, ca simt ca nu ii va purta, chiar daca eu sigur voi purta altii.

Dar felul cum a spus-o mi-a placut foarte mult. Cu drag si bunatate, ca si cum mi-ar oferi un dar. Darul de a fi singura care ii poarta.

Multumesc! ☺️

Elena G

Opinie


Din start afirm ca pot gresi si ca nu detin adevarul absolut. Eu singura ma pun sub semnul intrebarii pentru ca asa raman deschisa. Insa se intampla uneori sa trebuiasca sa imi dau cu parerea, ceruta. Persoana care ma intreaba are sentimentul ca nu greseste si ca merita mult mai mult decat primeste. Si vrea sa auda poate o validare a acestei pareri de sine. Eu il numesc misecuvinism, descrie foarte bine comportamentul.

Sunt pusa sa spun care din cele doua alegeri in urma unui concurs este mai buna, pentru ca persoana in cauza considera ca merita primul loc. Insa vad ambele lucrari. Ca sa alegi, implica foarte mult subiectivism. Uneori castiga pe merit cineva, alteori, altcineva pierde in ciuda faptului ca lucrarea sa e mai buna. Insa eu am invatat de mica, ca nu conteaza asta. Fac o mica paranteza aici si revin la intamplarea care ma determina acum sa scriu postarea. Deci, eu nu am luat niciodata premiul 1 cu coronita. Invatatoarea mea avea clar favoriti si mai ales o favorita. Dumnezeu sa o ierte, ca a nedreptatit la greu! M-a durut la acel moment insa mama ne spunea ca nu conteaza daca avem sau nu coronita, oricand ne putem face singure, si asta se intampla in fiecare vara in tabara la munte, unde culegeam si impleteam coronite din margarete. Si ne bucuram simplu. Imi placea la nebunie sa le fac, invatasem cu ata sau mai ales cand nu o aveam, in drumetie, cu firul ierbii. Si acum am poze cu coronita. De atunci imi plac foarte mult margaretele de munte.

Si uite-asa mi-a trecut supararea ca nu am primit ce meritam, mai ales ca in clasa I chiar meritam si eu o coronita. Singura coronita pentru ca stiu ca dupa aceea nu am mai invatat de premiul 1. Inchei paranteza.

Vad eu ambele lucrari. Ambele sunt foarte diferite insa munca din spatele fiecareia este imensa. Este greu de ales si totusi cineva trebuie sa aleaga. Bine ca nu am fost eu. Insa acum a trebuit sa aleg cumva si am simtit eu ca vroia sa ii spun ca ea merita premiul 1 mai mult decat cealalta persoana. Stii cum e, mai ales cand ti se spune ca vrea o parere. Apoi aude ceva ce nu ii convine pentru ca nu pot sa mint. Am spus ca e greu de ales, ambele lucrari sunt foarte complexe. Pana si mie imi e greu sa aleg, pentru ca am vazut munca din spate. Si incepe cu descrierea muncii si cu acel hint, daca intelegi ce vreau sa spun. Pe mine asta ma enerveaza pentru ca nu vad si eu un om multumit si recunoscator. Nici eu nu sunt. Tot timpul exista ceva de comentat si negat, ca asa si pe dincolo, totul e nedrept. Insa la un concurs este cel mai toxic sa mergi pe premisa ca vrei sa castigi. Bucura-te de drum. E un concurs, for God’s sake, nu e ceva de viata si de moarte. Poftim acum, bucura-te de orice, ca si asa nu prea avem multe. Pe bune acum! Si nemultumitului i se ia darul. Imi pare rau.

Imi pare rau ca nu a auzit ceea ce credea ca ii voi spune. Insa e parerea mea si mi-o mentin. Si simt ca s-a suparat. Chiar daca nu recunoaste. Ce e asa de greu sa spui, da, poate ai si tu dreptate. Pana la urma si cealalta lucrare este complexa, recunoaste munca din spatele ei, cu gratie, si multumeste. Greu cu oamenii, cand orgoliul e mai mare decat casa.

Imi pare rau pentru ca am dezamagit-o insa m-as dezamagi pe mine daca nu as spune cum e. Plus ca e persoana care spune ca poti sa ii spui in fata ca nu se supara. Si exact astfel de persoane sunt de fapt cele care, daca le spui ceva ce nu le convine, se supara. De ce or mai zice unii sa fii sincer cu ei cand simti foarte clar ca nu le convine, e un mister pentru mine. Afiseaza asa un aer de superioritate si sentimentul ca tu gresesti spunand ceea ce simti! Proiectie la maxim! Greu.

PS: ca reminder pentru vesnica nemultumire, pun aici poezia “Multumesc” gasita pe linkedn, care pe mine ma ajuta sa nu mai fiu asa. Chiar daca postarea este pentru altcineva, care culmea, stie, insa ce te faci cu practica. Recunostinta este un muschi ce trebuie exersat. Go for it!

Elena G

Dobrogea ♥️


La multi ani, Dobrogea mea! Azi este ziua ta, zi care comemoreaza unirea cu Romania, pe 14 noiembrie 1878. E relativ noua aceasta sarbatoare si daca nu o vedeam azi pe un site nu stiam, chiar daca in fiecare an citesc despre ea. Uit. Dobrogea e un taram mai putin popularizat si ziua unirii ei nu are rasunetul unirii Moldovei cu Tara Romaneasca sau al unirii Ardealului cu Romania. Singurul impact major, cand toata lumea isi aduce aminte de ea este vara, cand se vine la mare.

Dar Dobrogea este mai mult decat atat, chiar daca marea este foarte importanta si face parte din ea. Mi-e greu sa o descriu, chiar daca m-am nascut aici. Eu o simt speciala. Pentru ca locul in care m-am nascut ma cheama. Am avut o perioada cand nu mi-a fost bine aici si am plecat, am respins-o si am zis ca o urasc. Nu imi placea nimic din Dobrogea, o vedeam uneori inferioara. Ea nu are muntii maiestuosi, limba taraganata si calmul oamenilor. Are involburarea marii, limba iute, nerabdare, graba, are un valmasag de populatii atat de pestrit si cu toate acestea atat de ingaduitor. E un exemplu de amestec plin de pace. E o nebunie plina de soare si frumusete, o veselie si o modestie amestecata cu mandrie.

Insa s-a intamplat, dupa ani, sa revin. Mi s-a umplut inima de bucurie. Imi dau seama ca intotdeauna o voi iubi, chiar daca nu am stiut asta si chiar daca viata ma duce prin alte zone, orase, Dobrogea, Constanta vor ramane vesnic in inima mea. Nu refuz nici ideea de a reveni permanent aici, insa las viata sa se intample. Daca e sa fie, sa fie primit.

La multi ani, Dobrogea mea!♥️

Inchei acum cu un cantec. Am stat si m-am gandit ce cantec sau poate ce clip cu Dobrogea ar fi potrivit. Greu de ales insa pana la urma m-am hotarat la o geampara, un dans cu cantec ce imi place la nebunie sa il dansez. Si care ne invita. Sa o descoperim, redescoperim si sa o iubim.

Elena G