Uneori e bine sa ii lasi pe oameni sa iti spuna ce au pe suflet. Chiar daca o fac atat de dur si dureros incat plangi pe dinauntru. Poti fi inteles gresit. Poti gresi cumplit, si din nestiinta sau voit, chiar tu sa ii ranesti si sa nu realizezi si sa se ajunga la asta. Suntem fiinte atat de diferite! Stiu ca mai devreme sau mai tarziu, va realiza vorbele spuse aceasta persoana. Culmea e ca nu vede ca ceea ce reproseaza este si la el! Insa eu ma simt ca batuta efectiv. Si nu e prima data cand mi se intampla asta. Insa pentru prima data am invatat ca trebuie sa ma rog. Nu are nici o vina. Si nici eu. Fiecare avem dreptate in felul nostru si imi dau seama ca vede diferit si mai ales pot invata ceva. In general nu ma apar pentru ca se vine atat de tare incat simt ca pun gaz pe foc. Fie si asa. Ce rost are? Oricum putem arunca mingea de la unul la altul si sa nu mai terminam niciodata. In momente din acestea aleg sa tac si sa las asa. Si sa ma retrag. De tot. Din pacate ma urmaresc unele cuvinte si mi-e greu sa trec peste insa ma rog sa gasim fiecare pacea in inima. Trebuie sa ma retrag. Sa fiu lasata in pace.
Elena G