Of, e tare greu sa ai incredere in oameni! Nu vorbesc de mine dar e vorba de o situatie la care am asistat si care imi lasa un gust amar. Nu imi place sa vad asta si ma supara. Iti dai seama, nu am fost eu direct implicata si tot m-a deranjat. Pentru ca era urat. Insa era de asteptat. Stii cum e cand simti ca nu poti avea incredere in unii oameni? Chiar daca la prima, a doua, a treia vedere par buni, iubitori, te primesc cu bratele deschise de stai si te miri, ce o fi cu astia, dar hai, you give them the benefit of the doubt… until proven otherwise.
Well, proved. :)) Sa vina la tine sa iti ceara ajutorul si tu sa il dai, apoi sa profite si sa refuzi, devii dusmanul lor. Sa minimalizeze importanta a tot ce faci pentru ei. Sa vina cu pretentii si cu o obraznicie greu de suportat, totul mascat cu vorbe mari si o anume superioritate, cu o bunatate falsa. De ce mai afiseaza bunatatea inimii lor cand nu sunt asa? Pentru ca daca nu ar zice ei, nimeni nu ar face-o? Sau poate ar zice alti oameni ca ei, ca asa se recunosc? Cand e vorba sa se impace capra cu varza si le cade bine, e bine, cand nu, nu e bine. Apoi se plang ca viata sunt nedrept. Dap, e strambe. Ce semanam, aia culegem. Falsitatea se simte, mai devreme sau mai tarziu. A good remedy? Distance yourself and stay quiet. And thank them, yes, thank them truly, from the bottom of your heart. Daca la inceput aveai doar instinctul, acum ai dovada. Multumesc!
Elena G
Sweet Nothings 