Am citit recent o poezie, scurta, fara titlu. Poate are, poate nu. Pana il aflu, am pus eu, pentru articol, unul. Dar are un poet in spate. Si o sensibilitate aparte.
Nici prea bogat, nici să cerșesc…
Eu sunt atât cât dăruiesc.
Adun, dar unde să le iau?
Eu sunt atât cât pot să dau.
Ajuns la Cer de pe pământ…
Cât am iertat, atâta sunt.
Şi voi rămâne într-o zi
Atât cât am putut iubi.
Constantin Voicu (poet, publicist)
Elena G
Pingback: Cele mai citite? ♥️ Cele mai necitite? 💔 | Sweet Nothings
Pingback: Anul Nou cu trei de doi | Sweet Nothings
https://www.facebook.com/Bloguluneitarancute/
E foarte frumoasă, într-adevăr, și nu o știam.
Îți mulțumesc, Elena! ❤
Cu placere, Cris! Ma bucur ca iti place. E ca o rugaciune, frumoasa in simplitatea si claritatea ei. ♥️