Monthly Archives: March 2021

Acum 11 ani


Se nastea blogul meu, intr-o zi de 25 martie. De Buna Vestire, pentru ca imi dorisem sa am o zi speciala pentru el. Cum tot amanam, a venit aceasta zi sfanta si asta a fost. Iar ma coplesesc amintirile, ma repet cu ele. Imi doream sa spun la toata lumea experienta mea in bucatarie, era prima data cand ma simteam buna la ceva si mai ales era prima data cand ceea ce faceam producea bucurie, bucurie care era exprimata sincer si de fiecare data. Asta ma facea sa imi doresc sa ofer si mai mult si ceea ce era nemaipomenit, nu se profita de asta. Era cumva ca in titlul lui Steinhardt, “Daruind vei dobandi”. Se venea in intampinarea mea si simteam ca ceea ce fac nu e dispretuit sau luat de bun si cam atat. Am amintiri asa frumoase din acea vreme! Apoi a venit blogul. El este o marturie a acelei parti de viata, a fericirii mele din acea perioada, in special. Dar de la inceput nu l-am facut sa fie pe o nisa, ci cumva un amestec cu de toate, dulci nimicuri, pentru ca ele sunt foarte importante doar pentru mine si nu am aroganta de a decide pentru altcineva ca ar fi la fel de importante. Este o bucatica din mine si ofera. Fara sa ceara nimic in schimb. Si ma bucur foarte mult cand vad ca e vizitat. Cam asta este. La multi ani, drag blog al meu!<3

Elena G

Preasinji cu sânâtati!


Azi dimineata am gasit pe fb o poveste asa frumoasa, care m-a emotionat foarte tare. Este o poveste in care m-am regasit si eu si mi-am dorit sa o impartasesc aici. I-am cerut permisiunea Danielei Kostea, o cunostinta draga de la Comunitatea Aromana. Ea expune foarte sensibil un foarte vechi obicei crestin ortodox care se face la aromani, in ziua de Lasatul Secului si cum se facea la ea in familie. Dupa poveste urmeaza o traducere in limba engleza acestui obicei, preluat de pe grupul Armânamea Trâ Europa, o comunitate initiata si dirijata de Puiu Bajdechi.

“Armânii au, printre altele, 2 mari sărbători: “Stâmâria”-15 august, Adormirea Maicii Domnului și “Dumânica di Lasa preasinj”- Duminica începutului de Post Mare. În fiecare an de “Lasa preasinj” veneam acasă la Constanța pentru a sărbători împreună cu bunicii și restul familiei apropiate, din casă, adică aproximativ 25 persoane. Ne ofeream unul altuia câte un dar simbolic (o portocală, un măr, o bucată de pită, etc) și ne ceream iertare pentru păcatele de peste an, pentru a intra în post cu pace. Mi-am amintit scriind, momentele când îi ceream iertare lu’ maia, sărutându-i mâna:-“Ljeartâ-nj câbătslj, maie”(un amestec de sentimente de dragoste pt ea, timiditate și rușine, căci erau mai mulți ochi ațintiți și nu prea voiam să recunosc că aș fi avut păcate, greșeli) – “Ljirtati s-tsâ hibâ, feata mea. Tini nu ai câbăts.” (Mereu spunea asta și aproape că o credeam, ceea ce nu mă ajuta deloc în lupta cu dușmanul meu pricipal-mândria) Un fel de “spovedanie” de dinainte de spovedanie. Oricum, plecam toți mai ușurați, mai împăcați, după momentele de profundă smerenie în fața celor mai în vârstă, iar noi fiind cei mai mici trebuia să trecem pe la toți ai noștri și să ne smerim în fața lor. Mare lucru pentru care sunt foarte recunoscătoare! O pregătire cu adevărat profundă pe care desigur că nu știu câți dintre noi o conștientizau și o integrau. Eu sigur nu. Mâine va fi greu. Bunicii nu mai sunt, dar noi trebuie să continuăm să ne smerim și pentru propria noastră înviere.” Daniela Kostea

“Lasa preasinji” SundayThe “lasa preasinji” Sunday marks the beginning of the Lent period – 6 weeks of soul purification. During this day, the Armãns/Aromanians ask forgiveness one to each other, the relatives come together, the family is gathering around the table full with goodies. According to the custom, the younger people go to the elder ones, the godsons to their godfathers, celebrating together with different food/meal specialties.The young people are doing rosary in front of the elder ones and in return they are receiving belssing and money. The forgiveness is asked by the following words: “Ljeartã-nj cãbãtsli!”, and suddelny the answer comes: “Ljirtati s-hibã!”. At the end of the celebration, the most aged man from the family is doing the “hasca” (“hara-hasca”) habit/custom – the children’s happiness. An approx. 1m thread is hanged up at one rolling pin’s end. At the other thread’s end is hanged up a boiled egg or a small piece of halvah. All around stay in kneeling position, trying to catch the egg/halvah with the mouth. It is said that the one that succeed to catch the egg/halvah will be full of luck and fortune.” Puiu Bajdechi

Surse: https://www.facebook.com/danutza.costea , https://www.facebook.com/fimirida.armanamea/

Am facut si eu hasca. Recunosc ca imi placea mai mult ca ne vedeam cu verisorii si ca mancam bunatati, ca nu le aveam foarte des pe masa. Doar la sarbatori mai vedeam asa o masa incarcata. Si imi placea halvaua aceea tare si plina de nuci, cum nu mai gasesc acum. Partea cu sarutatul mainii si cerutul iertarii, zau daca ma atrageau. Insa abia acum constientizez si integrez aceasta traditie. Finalul povestii Danielei mi-a umplut inima. ❤

Preasinji cu sânâtati!

Post binecuvantat!

Elena G