Azi este ziua Sfintei Mucenite Kyranna din Tesalonic. Am aflat din intamplare, in postarea pe fb a poetei Kira Mantsu. Purtand si ea numele aceste sfinte, a primit urari de La multi ani de la prietenii ei din Grecia.
Asa am descoperit si eu ca sora mea Chiralina, are in sfarsit inca un sfant ocrotitor, caruia chiar ii poarta numele. Intr-o postare anterioara scrisesem cum ei i s-a dat pentru a o ocroti, pe Sfanta Parascheva. Nu stia si nu stiam atunci ca este o sfanta cu numele Kyranna. Azi i-am spus inca o data, oficial, La multi ani! Pentru ca azi e ziua numelui ei si mai este inca o data sarbatorita pe 28 februarie. Stiu ca nu apare in calendarul ortodox roman. Dar este intr-un calendar ortodox si asta e tot ce conteaza. Sfanta Kyranna este o sfanta foarte iubita in Grecia si are o marturie frumoasa, ca toate marturiile despre sfinti. Si ma bucur ca azi sora mea isi sarbatoreste numele.
La multi ani, Chiralina! Sf. Kyranna sa te ocroteasca! 🙏♥️
Anul trecut (deja vorbesc la trecut cand, doar de cateva zile, s-a dus anul vechi) a tot venit Mos Craciun. O veste minunata, o invitatie, o intamplare deosebita, o cunostinta cu care descopar ca am atatea in comun, un cadou gandit cu mine in gand, un concert de muzica, you name it. Sunt atatea cadouri de suflet primite ca nu imi vine sa cred. Uneori stau si ma gandesc ce am facut? Ca nu stiu daca le merit. Si imi vine in cap vorba dintr-un cantec: I must have done something good.
Azi vreau sa vorbesc despre un cadou foarte special, ca toate de altfel, si in acelasi timp sa imi laud o prietena draga, pentru ca merita si pentru ca imi doresc tot ce e mai bun pentru ea: Georgiana. E o autodidacta dedicata care a invatat sa faca produse naturale cosmetice. Dupa ce mi-a povestit de fiecare data cand ne auzeam la un telefon o groaza de chestii, intamplari, sfaturi, lectii, produse reusite si mai putin reusite, mi-a facut o surpriza care m-a lasat fara cuvinte (si pe mine ma lasa fara cuvinte destule in ultima vreme, dar in sens negativ cateodata). Mi-a facut nu doar o groaza de produse cosmetice naturale, cu multa dragoste dar mi le-a si trimis prin posta, de departe, intr-o forma asa frumoasa ca m-a emotionat. ♥️ Atentia la detalii imi place la nebunie. Chiar i-am spus ca nu doar produsele sunt extraordinar de bune dar forma in care le prezinta este absolut minunata. O sa vezi imediat in poze. Ultima poza este o cutie facuta chiar de ea. Acum mi-am adus aminte ca de la ea am de ani de zile si o superba ornamentatie de Craciun, din origami, pe care o scot la sarbatori si imi umple inima de bucurie, stiind ca e de la prietena mea. 💞
Un mare atu pe care il are Georgi, e ca are o pregatire profesionala care o ajuta sa inteleaga si sa faca ceea ce face, mai usor ca mine. Este inginer chimist si a lucrat in laboratoare cu tot felul de produse si instrumente, dar nu pe partea cosmetica, dar totusi ajuta. Stie ce inseamna un laborator, ce ii trebuie, stie sa combine produse si sa faca o magie parfumata divina. E foarte dedicata si se documenteaza, citeste, se aboneaza la tot felul de lectii, cumpara carti. Imi atrage si mie atentia la ce descopera, ca sa fiu si eu atenta. Datorita ei am renuntat de cativa ani la demachierea cu produse din comert si am inceput sa ma demachez cu uleiuri presate la rece, sa le mai combin si sa ma joc cu ele. Si bine am facut ca i-am urmat sfatul. ☺️
Acum, de Craciun ce s-a gandit ea? Sa imi faca o supriza. Nici macar nu mi-a zis. Ma trezesc ca primesc un mesaj de la o firma de curierat ca sa vin la o adresa, sa ridic un colet. M-am speriat nitel. Confirm primirea mesajului dar scriu ca este o problema, ca eu nu am comandat nimic. Si ma suna o doamna sa imi spuna ca eu am un colet. Tot nu m-am prins. Si atunci imi spune din ce tara este. Atunci mi-a cazut fisa. Dar cum nu am reusit sa vorbesc cu Georgi, tot nu aveam o confirmare si ramasesem cu un semn de intrebare. Merg a doua zi si il ridic. Abia acasa, cand am inceput sa scot tot, mi-am dat seama clar. S-a umplut casa de parfum si de cosmetice iar cand le-am vazut, puteam jura ca unele sunt prajiturele. Daca ai citit pana aici, abia acum iti dai seama despre ce e vorba. 🤭
Mi-a facut de toate: crema de ochi, ser de fata, crema de fata cu neroli si crema de fata pentru piele sensibila, scrub de fata, scrub de corp, bomba efervescenta de baie, sapun de Craciun (terminat si minunat), 2 sapunuri cu glicerina in forme delicate de elefant si broasca testoasa, sapun bere (miroase a cacao si caramel pentru mine 😍), sapun avocado, sapun cu sare de mare, crema corp lavanda, balsam de buze. Deja le folosesc, pentru ca fiind naturale, au termen mai scurt de valabilitate decat cele obisnuite si mai ales pentru ca de multi ani nu mai pastrez nimic, folosesc tot ce am. Ce as putea sa mai zic? In viata mea nu m-am rasfatat atat si sunt obligata sa pun atatea pe fata si pe corp cum nu am pus niciodata. Eu mai mult de un demachiant si fffff rar o crema, dar doar daca e nevoie, nu folosesc. Ei, acum e alta situatie. Dar ma simt tare bine. Si pielea mea chiar arata diferit si luminos, as zice. E curata cum nu am mai vazut-o niciodata (am tenul gras, daca ma intelegi) si parfumul domnule, parfumul te imbie musai sa le folosesti. Nu stiu care e preferata mea inca, mai am de folosit cateva. Dar ma bucur de produse naturale, de calitate si mai ales facute de prietena mea, cu toata dragostea, pentru mine, prietena ei. Acum vreau nu vreau, chiar sunt frumoasa! 🤭
La multi ani tuturor celor care citesc acest blog si celor care nu il citesc! Noul An sa va aduca mai multa recunostinta si intelepciune, liniste sufleteasca si credinta in Dumnezeu, iubire si … (completati aici ce va mai doriti, dar aveti grija ce va doriti!!).
Continui lista si anul acesta, cu cele mai citite articole (nici eu nu stiu de ce dar gusturile nu se discuta) si cele mai putin citite articole (why, oh why??? 🥺 ). Sa vedem daca va fi ca anul trecut sau ca anul celalalt, si cam atat, pentru ca am inceput aceasta traditie de abia din 2021.
pentru ca pagina de inceput/ arhiva nu se pune. Din pacate pentru mine, raman in top postari ale altor artisti, dar stii ceva, ma bucura asta. Inseamna ca gusturile mele plac si altora si ca sunt artisti pe care unii abia aici ii descopera (asa cum si eu i-am descoperit in alte parti).
Si acum lista celor mai putine iubite postari 💔(vad ca au fost accesate si cateva poze dar nu le voi pune la socoteala, pentru ca …)
Iata ca sunt in al treilea an de cand efectiv scriu pentru tot ce sunt recunoscatoare in anul care se incheie. Traditia trebuie sa continue. Constat pe propria mea piele ca, cu cat sunt mai recunoscatoare, cu atat am mai multe motive sa continui sa fiu. Ori sunt o optimista incurabila, ori e ceva invatat, ori e ambele. Cred ca e ambele.
Anul acesta a fost plin de momente de neuitat, de oameni dragi, vechi si noi, de mai multe motive de recunostinta. Iti multumesc Doamne pentru tot! 🙏 Iti multumesc pentru:
ca am mai trait un an frumos din aceasta viata
ca am casa si masa
ca am ajuns in locuri noi (imi plac foarte mult calatoriile):
Dunarea la intrarea in tara ( am incheiat traseul cumva, pentru ca anul trecut am vazut Delta Dunarii si varsarea Dunarii in Marea Neagra),
Cazanele Dunarii,
Pestera Cheile Nerei,
statuia lui Decebal de la Cazanele Mici ale Dunarii,
cascada Beusnita,
cascada Bigar,
Lacul Ochiul Beiului,
Manastirea Nera,
o plimbare spectaculoasa cu Semeringul Banatean,
orasul Oravita,
Parc Mulinologic din Sud – Estul Europei (Tinutul Morilor de Apa din Rudaria (de unde am venit cu 4 kg de faina si 2 kg de malai, macinate la moara – as fi luat un sac intreg daca aveam cum 😅 ),
Manastirea Strehaia,
salina Turda, Targu Secuiesc, Baile Tusnad, Parcul Mini Transilvania
Muzeul Micul Paris din Bucuresti,
Casa Mita Bicilista,
strada si muzeul Anton Pann din Bucuresti,
nordul Dobrogei si sudul Dobrogei cu manastiri pe care nu le vazusem inca, Manastirea Saon, Manastirea Cerbu, Manastirea Izvorul Tamaduirii (parca eram undeva in Grecia acolo)
Manastirea Pangarati din judetul Neamt
DORKOVO International Festival for Authentik Folklore, cu locuri atat de frumoase ca mi-as dori sa revin la anul: satul Dorkovo, comuna Pestera cu cetatea antica de pe coline, cu o priveliste de iti taie rasuflarea,
Kazanlak si Festivalul Trandafirilor, Valea Trandafirilor, Manastirea Shipka, mormantul cavalerului trac – excursie de o zi
drumetie in tara Luanei, Buzau, cu schiturile rupestre – excursie de o zi
Atelierul de borangic, Casuta rasturnata, Horezu si Manastirea Horezu – excursie de o zi
locuri revazute:
Salina Tg. Ocna,
Salina Praid,
Sovata cu lacul Ursu,
Alba Iulia,
Sibiu,
Nordul Dobrogei cu Manastirea Cocos, Manastirea Celic-Dere, Padurea Babadagului, satele Sinoe, Istria, Panduru, Manastirea Dervent, Manastirea si pesterea Sf. Andrei, lacul Techirghiol cu o binemeritata balaceala dupa o zi fierbinte in masina prin sudul Dobrogei
Velingrad si defileul Pazardjik (musai sa il vada toata lumea, e spectaculos si te face sa te simti ca in tara)
Bicaz, Manastirea Bistrita, Durau si lacul de acumulare Bicaz, viaductul Poiana Teiului si Piatra Teiului
Slanic Moldova (si aici mi-as dori sa imi iau o casuta 🤭 )
am constatat ca am trecut prin toata tara anul acesta si am o banuiala ca am mai facut asta dar vezi, daca nu imi notez, uit…
prietenele mele dragi din Bucuresti si Constanta 💞
buna 💖
un prieten vechi pe care l-am cunoscut mai bine anul acesta si am descoperit an old soul, un om din alta epoca, bun, atent, sincer, respectuos, amuzant, de cuvant, prezent si foarte muzical, de la care invat foarte multe ♥️
prietenii mei aromani
mama si tatal de-al doilea care sunt prezenti si care au facut ca apartamentul sa se micsoreze (asta sa fie baiul 😅 )
sora mea cu sotul si nepotelele mele pe care in sfarsit le-am revazut si am petrecut cateva saptamani la mare, impreuna cu coatele si picioarele primite in patul pe care l-am impartit cu maimuticile
spectacolele nenumarate la care am fost la Ateneu, Sala Palatului, Teatrul National si de Opereta Ion Dacian, muzee, Lloyd’sPub si alte locuri frumoase si cu acustica buna 😍
ca l-am vazut pe David Garret in sfarsit la Bucuresti 😍
ca i-am ascultat pe Pink Martini (another check off of my bucket list 🤭 ) 💋
ca l-am ascultat in concert si pe Nikos Vertis, trebuie sa recunosc ca jocul de lumini a fost fantastic, pe langa muzica greceasca
ca am revazut “Tache, Ianke si Cadar” la teatrul Soveja din parcul Tabacariei, Constanta
copiii pe care ii am la gradinita, in sfarsit sunt mai mari si ma simt in elementul meu cumva (cand sunt mici nu prea stiu ce sa fac cu ei si bazaie 😅 )
toate cadourile primite, unele cu totul neasteptate dar toate la fel de frumoase
telefonul cu mai multa memorie pentru a imortaliza mai multe momente de neuitat
mancarurile de casa si lucrurile de mana facute cu toata dragostea
vacantele atata de asteptate
plaja de la Constanta si bronzul care s-a dus iar 🤭
plimbarile pe jos si orele de sport pe care le-am facut, nu asa multe cat ar trebui si cat mi-ar placea sa fac dar totusi nu m-am oprit din a le face
oamenii noi pe care i-am cunoscut
intuitia mai ascutita care ma mai salveaza, atunci cand o ascult, din situatii in care intru, din naivitate 🙏
cantecele lui Anton Pann, nu credeam ca o sa imi placa atata de mult ♥️
berea Csiki Sor (recomandare de la un cunoscator)
ca am mers cu trenul chiar mai mult anul acesta (imi aminteste de copilarie)
Murivale, asa cum se semneaza pe operele lui de arta, mi-a dat azi, 23 octombrie 2022, un bulgare de fericire. Avea cativa adunati intr-un cos urias, ca niste lamai galbene-galbene sau ca niste sori mai mici. Luminau depozitul plin de picturi ale lui. Si erau foarte multe picturi.
Pe Murivale, sau pe numele sau adevarat, Vasile Muresan l-am cunoscut prima data anul acesta in primavara, prin intermediul unui prieten deosebit si drag, Constantin. Constantin il stie de multi ani si il viziteaza de cate ori are ocazia. Ca orice artist care se respecta, pe Murivale nu il gasesti impecabil, intr-o casa pusa la punct ci plin de culoare si intotdeauna la treaba. Picteaza foarte mult, picteaza tot ce ii cade in mana si e o prezenta foarte joviala. A avut o idee originala candva, de care povesteste in interviurile date: ca sa faca bulgari de fericire. Prietenul meu a primit unul. Azi am primit si eu unul. ♥️
Asa ca toata ziua m-am plimbat cu fericirea in mana, i-am mai dat-o lui Constantin sa o tina ca sa pot face poze si el glumea ca tine fericirea mea in mainile lui. Eu zic ca fericirea tine doar de mine si nu o pot lasa asa pe mana nimanui, sau cum mai zic unii filosofi, fericirea e in noi. Intentia lui Murivale e ca sa ofer bulgarele unui nepot sau nepoata si care apoi sa isi ia o casa cu el. Am zis ca o sa il tin eu deocamdata. Si eu vreau sa imi iau o casuta asa ca nu se stie. 😉
Fiecare bulgare de fericire vine semnat de artist si atunci cand daruieste unul, te roaga sa ii spui un cuvant, oricare. Pe care apoi Murivale il scrie pe bulgare si voila. Pe bulgarele meu de fericire scrie “cuvant”. Sincera sa fiu, imi doresc sa il pastrez cat voi trai si sa mai glumesc de acum incolo ca am fericirea cu mine. E o idee foarte originala si in acelasi foarte vesela. Bravo, maestre! 👏
Daca vrei sa il cunosti, sa schimbi o vorba cu el (este foarte dornic si deschis), sa ii vezi picturile in micul lui muzeu de acasa, MURIVALE, sa il suni sau sa achizitionezi un tablou de la el sau un bulgare de fericire, il poti gasi pe fb, aici pe pagina de artist si aici pe pagina personala, pe google si in expozitiile la care participa. Eu mi-am facut o nota mentala sa iau candva un tablou de la el. Acum insa are nevoie un pic mai mult ca oricand de aprecieri palpabile deoarece i s-a taiat lumina. 🥺
Te invit sa citesti mai multe despre el pe google si sa ii faci o vizita cat de curand. Toamna si creatiile lui sunt mai mult decat potrivite acum. 🤎
Azi am avut o zi superba impreuna cu patru prietene apropiate si iubite. Ne-am sarbatorit iar, pentru ca patru dintre noi suntem nascute in mai, iunie si iulie si cu aceasta ocazie ne-am bucurat una de cealalta si de timpul petrecut impreuna, de cadouri, de zambete, de binete si frumusete.
Dar ce te faci cand Cris scoate o ciocolata? Nu ar trebui sa ne repezim la ea sa o desfacem cat mai repede si sa o gustam? Nuuuuuuuu, nu se face asa. Uite cum se face, watch and learn!😌
Anca si cu mine luam ciocolata si incepem sa o descifram (ca e din Grecia adusa si nu scria in engleza, Doamne fereste! 😅) Din obisnuinta, eu caut cantitatea de zahar din continut, asa cum se regaseste ea, intr-un tabel pe spatele ambalajului sau intr-o descriere fara tabel, depinde de fiecare firma cum pune info. Apoi o intoarcem pe ambele parti, Anca incepe sa citeasca, ea stie literele grecesti, gasim zaharul, intrebam daca e cu lapte si apoi o punem pe masa.
Cris a ramas masca. 😲 Si a imortalizat momentul cand noi ne uitam la ciocolata ca la un extraterestru. Asa ceva nu se uita niciodata, nu se astepta sa o studiem cu asa atentie in loc sa o mancam urgent. Dar csf, ncsf!!! Cu noi e grele. 😂
Si a ramas biata ciocolata nemancata. Nici una din noi nu a dorit-o. Poor thing!!! 🤣
Nu stiu cum se face dar de cate ori fac paine la Constanta, iese mai buna. Sau asa consider eu. Am cautat diverse explicatii, ca e aerul mai uscat, mai sarat, e marea, poate apa de la robinet ( da, sunt printre ciudatii si rarii, probabil, care inca bea apa de la robinet, dar nu stii ce apa buna de la cismea este in Tomis Nord dar si in Bucuresti in zona in care stau, si uite ca n-am murit 🤭), poate drojdia, poate lumina soarelui in bucatarie, care ajuta altfel cresterea aluatului, am luat la rand totul si tot nu stiu de ce painea iese mai buna. Apoi, daca tot a venit tata la Bucuresti, de ziua mea, iar am facut paine si minune, a iesit bine. M-am declarat satisfacuta, cand am vazut ce repede si frumos a crescut aluatul, apoi ce bine arata dupa coacere, pufoasa. Si mi-am dat seama ca de fapt, chiar e datorita lui tata. Si i-am si zis: “acum imi dau seama ca atunci cand esti tu, painea iese cum trebuie, frumoasa si buna si gustoasa. Cand nu esti tu, nu e aceeasi paine, ma enerveaza!”
Mai ales ca aveam impresia ca la Bucuresti nu iese pentru ca nu e acelasi aer, aceeasi apa, etc. Dar uite ca a venit tata si painea nu a tinut cont de oras. Asa ca de acum incolo o sa fac intotdeauna paine cand e tata cu mine. Iar cand nu este, adica de cele mai multe ori, oricum fac paine, dar o sa o urmaresc ca pe hotii de cai, sa vad ca iar nu e ceva ok si sa ma repet, ca nu e tata. 🤭
Elena G
PS: Tata are o vorba, ca daca faci mancare si pui dragoste, nu are cum sa nu iasa. Eu chiar pun dar painea nu stiu ce are. Cateodata nu iese cum as vrea eu. Dar ma bucur ca atunci cand dau, place. Si asta e, folks!
Sweet Nothings 