Archives

Tortul de vata sau cum fac japonezii prajituri


In Sydney fiind, intr-una din zile am trecut pe langa o coada imensa de oameni care statea la faimosul Uncle Tetsu’s cheesecake. De ce a faimos nu am prea inteles dar ne-am nimerit exact la cca o saptamana de la deschidere asa ca lumea era foarte incantata si doritoare. Atata de doritoare incat, ca sa aiba mai multi sansa de a gusta asa ceva, era regula de a cumpara doar un tort de persoana. Uite aici povestea lui. Se poate sa nu incerc eu asa ceva? Evident ca nu (se poate sa nu incerc, si uite-asa ma invart ca un titirez 😉 ). Mai ales ca era o noutate si plus, era ceva de mancat si arata si mirosea foarte bine. Cam scump la pret dar o data in viata merita. Si in urmatoarea zi am hotarat sa degustam si noi, asa ca ne-am asezat cuminti la coada, foarte organizata si pazita de un angajat, ca sa nu se strecoare nimeni in fata. Iar partea fun era ca puteai urmari prin magazinul numai geamuri,tot procesul de fabricatie. Bine-nteles ca ne-am si pozat, ca marturie, da?

In cca 30 de minute stateam cu tortul cald in mana si mergeam spre hotel. In strainatate si mai ales unde sunt comunitati de asiatici, descoperi nu numai o bucatarie uimitoare dar au acestia niste dulciuri total diferite de cele europene sau cele cu care suntem noi obisnuiti. Sunt mult mai putin dulci, sunt facute din tot soiul de boabe si seminte si daca nu esti obisnuit, nu poti zice ca te atrag. In fond nimic nu se compara cu o savarina sau o sarlota sau mai stiu eu ce alte torturi si prajituri avem noi. Dar merita sa gusti pentru ca poti fi placut surprins. Asa ca de cum am intrat in camera de hotel am desfacut pachetul si ne-a aparut in fata ochilor ceva miiic, rotund, un fel de blat de tort de fapt, cu o puternica aroma de vanilie si ou. Ca sa pricepem noi, astia cu ochii normali, japonezii au denumit tortul cheesecake insa el e cunoscut sub numele de cotton cake la asiatici si exista multe retete dupa care se face. Am degustat noi minunatia, care a alunecat imediat pe gat, asa pufoasa si usoara era si mi-am dat seama ca te prinde, ca un drog. Ai manca si ai tot manca. Cel putin mie mi-a placut. Si apoi mi-am pus intrebarea: dar eu nu pot sa fac asa ceva? Bine-nteles ca pot. Si am facut, intr-o zi cu soare dupa ce ne-am intors acasa. Mai ramane sa il mai fac, evident, in Romania. Am descoperit ca e un tort un pic pretentios, deosebit, ca orice tort, asa ca il fac la vreo ocazie mai speciala, sau nu, ma mai gandesc. Asta cu ocaziile mi-am dat seama in timp ca nu se merita, fie ca nu prea vin, fie ca nu ai timp sau dispozitie exact atunci si viata trece tot asteptand nu stiu ce. So, nici o ocazie speciala, vad eu cand il fac si abia astept sa ma laud cu el iar. :)) Si sa il mancaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaam impreuna, ca se imparte cu cineva. Intotdeauna. 🙂

Pana atunci, pun aici link-ul tortului pe care l-am facut eu, si traducerea pentru cei care nu cunosc limba engleza si vor sa il faca. Nu vor regreta, doar sa ramana deschisi, ca nu e ceva ce au mai mancat. Dar e addictive.

Tort de vata

8 portii

Ingrediente:

  • 230 gr branza Philadelphia (sau orice alta crema de branza la un gramaj apropiat, la temperatura camerei)
  • 1/2 cana lapte
  • 5 oua mari (la temperatura camerei)
  • 1/4 crema de tartar (cream of tartar)
  • 1/4 cana zahar + 1/4 cana zahar
  • 1/4 unt nesarat (cca 80-82% grasime, la temperatura camerei)
  • 1 lingura suc de lamaie
  • 1/4 cana faina (alba)
  • 2 linguri amidon de porumb (cornstarch)

Preparare:

  • Pune pe forma de tort de 20 cm (8 inch) foaie de copt si sigileaz-o bine pe afara cu multa folie de aluminiu pentru a evita scurgerea.
  • Umple o tava de cuptor sau un vas mai mare ca forma de tort cu apa, pana la jumatate si pune-o in cuptor sa se incalzeasca la 157,2-160 °C/ 315 °F, in partea de jos a cuptorului.
  • Separa albusurile de galbenusuri. Bate albusurile incepand cu o viteza mica si terminand cu cea mai mare, pana se intaresc un pic. Adauga crema de tartar si bate in continuare pana se mai intareste un pic. Adauga 1/4 zahar treptat pana se stransforma in bezea.
  • Intr-un alt bol, adauga crema de branza si laptele si bate-le cca 2-3  minute pana se omogenizeaza. Pune untul, restul de zahar si sucul de lamaie si bate cca 1 min. Adauga amidonul de porumb si mai bate un pic. Pune si galbenusurile si hai, inca 1 min de batut. Strecoara apoi tot continutul printr-o sita.
  • Incorporeaza cate 1/3 din bezea in crema cu oua si amesteca usor prin miscari circulare, pana termini toata bezeaua.
  • Pune apoi aluatul in forma de tort si niveleaza-l usor cu o spatula, sa nu aiba dealuri si vai apoi apuca usor forma de tort si loveste de vreo 6 ori in masa ca sa iasa aerul.
  • Aseaza cu grija tortul in vas, la bain-marie si lasa-l la cuptor cca 1 ora si 10 minute. Verifica daca s-a copt dupa acest timp, cu o scobitoare si daca iese curata din centru, atunci stii ca e gata. Miroase minunat in bucatarie acum asa ca eu cred ca te-ai saturat deja.;) Mai lasa-l apoi 10-15 minute sa se coloreze deasupra.
  • Opreste cuptorul, lasa usa deschisa un pic si tortul ca sa se raceasca o ora acolo. Apoi scoate-l din forma, pune-l la frigider sa se raceasca macar 4 ore (da, e mai bun rece) si apoi e numai bun de mancat cu frisca, smantana, sos de ciocolata, fructe si chiar asa simplu, pudrat usor deasupra.

Pofta buuuuuuuuuuuuuuuuuuuunaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaa! ❤

PS: ca tot se apropie atatea zile in care sa sarbatoreste iubirea, va doresc sa o pretuiti, sa fiti iubiti si sa iubiti, sa daruiti si sa pastrati iubirea primita. ❤

Idle March…not


It seems that March is my most productive month of the year so far. I am in the mood for writing, about many, many things but most of them I will keep them unwrapped or just let you have a glimpse of them. Like a teasing. And you can guess whatever you like. It’s up to you. What is up to me is just to lead you on, if I want to. Now make sense of THAT! :))

Disclaimer: “I like nonsense, it wakes up the brain cells.” Dr. Seuss quote.

So from now on proceed with caution. :)) Definitely I am in a joking/ flirting mood today. Or not. Blame it on the weather.

What I like to say and I have no clue how to introduce this is that I want to present to you today a very easy to make sandwich. :)) I came home one day, from the job and I was hungry and tired and I wished I would find something already made but, no chance. On my way I was thinking what should I eat, using what I got. I scrambled my grey cells and probably it would had become an omelette if I hadn’t stop in time. May be I was a bit late because look what I write now. It’s not even proper English.

In fact I knew what I would eat a night before that, but I just like to over-think it. It wakes up my brain. So, today (drummings) I present to you my special sandwich. All you need is ᶫ…. Oh, no, this is not on the menu. Some other time. It is not in the kitchen, on my plate, in the salt, nowhere to find. Precious little thing called … Cynical.

So, here’s to you my own sandwich with just 3 ingredients. Feel free to experiment though.

Sandwich plain and simple

Serves 1

Ingredients:

  • 2 slices of bread
  • 1 egg
  • 2 slices of cheese

Method:

  • This is how I do it: I put a medium size non-stick pan on the stovetop over a medium heat. I crack the egg in the middle, trying not to move the pan as I like my egg as round and as collected as possible. I leave the pan for about 30 seconds so that the egg starts to cook and the white appears and because the pan is large enough, I put next to the egg the 2 slices of bread and cover. After 1-2 minutes, I turn the slices. 1-2 more minutes, then I remove the slices, cover the pan and turn the heat off. The egg will cook a bit more but don’t worry. It will be ok. I like the egg a bit runny but not too much.
  • I spread a bit of butter on the slices (optional) then cover with cheese. I remove the egg from the pan and put it on a slice of bread. I cover with the other slice and it’s done.
  • You can add salad, ham, bacon, cured pork, etc, but remember, simple doesn’t mean less tasty.

Good appetite!

 

Aromanian Pie


Well, with my forgotten English I would like to share with you, other language speaking friends, acquaintances, random readers and food lovers, a new recipe, a traditional one. It is simply called Aromanian pie because I am Aromanian and it is done by all Aromanian women since I don’t know when. I will not get into historical and mythological facts, as I, myself get lost in them too, but I will explain, my way, what are Aromanians, for short. They are people like all these over 7 billion in this world, who live mostly in the Balkan Peninsula and who speak an old and almost lost language, Aromanian and they are close relatives to Romanians. How close or not I will let the historians and others decide, the thing is that their songs, their costumes, their traditions, their food are unique and if you are interested in them just check my youtube channel, my mom’s youtube channel and others on youtube for music mostly, read Irina Nicolau’s book “Aromanian. Beliefs and traditions”, check Proiect Avdhela – The Library of Aromanian Culture, Gustav Weigand’s new published book “. ”ARMÂNII – ȚARĂ ȘI OAMENI””, 1st volume, etc. There are many resources to check, feel free and open minded, mostly. Google is here to help 😉

Ok, let’s get back to our business. This pie was eaten exactly on the first day of this year. How can I forget, right? I was visiting my godson and his family. His grandma offered me this pie and it was absolutely delicious. It reminded me of the pies my grandma did, decades ago and I asked for the recipe. She generously shared it with me and now I  do the same with you. I did it myself too, a couple of weeks ago and it was not as good as my godson’s grandma, Cati, but I think I know better for the next time. So, here it is an old and tasty traditional recipe of a pie.

Aromanian Pie (Cati’s Pie)

Servings: countless, as many as you get from an oven tray.

Ingredients:

  • 500 g flour
  • about 100-150 ml of water
  • a pinch of salt (don’t cripple the knife, you know what I mean;)) )
  • about 3-4 tbsp oil
  • about 4-6 tbsp melted lard (if you haven’t got any, go for butter, 80-82% fat)
  • 500-700 gr spinach or whatever you want in any combination
  • approximately 200-250 g salty cheese (not extremely salty but fatty)
  • 1-2 medium size eggs (preferably free range)

Preparation:

  • Mix flour with oil, water, salt into a kneading bowl and well … knead. Besides the flour and salt, put the rest of the ingredients slowly and check until the dough is not too soft nor too hard. Knead  the dough until no longer sticks on the walls of the bowl.
  • Divide the dough into two equal parts. Spread a sheet from the first part, not very thick nor very thin. Use a traditional paddle called shtzala (it looks funny, in Aromanian would be written like this: șțala) or a longer paddle. In fact the traditional one looks like a paddle without handles, which allows the dough to be stretched into bigger and thinner sheets. Spread 2-3 tablespoons lard or butter on the pie sheet (for my first attempt I put less lard and the sheets were less crounchy). Fold it in 3 parts, the roll, then cover with cling film. Repeat the same steps with the second pie sheet. Put them in the fridge for about an hour or overnight.
  • After an hour or after a day, start preparing the filling. Put the spinach in a pan over medium heat and stir until becomes paste. Add the eggs and the cheese (crumbled with a fork) and lleave for about 1-2 minutes on the heat then remove. You can use also frozen spinach, it is as good.
  • Take the dough from the refrigerator and stretch the sheets on a table sprinkled with a little flour. I use a tray that measures 20 cm wide by 35 cm length (inside) but if you happen to have a tray a little bigger than this, you adapt. As long as it is not too big. Make sure you leave about 2 cm more for the folding of the edges.
  • Place the first sheet in the tray, add all the filling and cover with the second sheet. Do not forget to fold the edges of the sheets, otherwise the filling will get out. Pour a little oil on it, you can spread it  with a brush if you like. This will prevent the dough to hardened. Place the tray in a medium heated oven at about 200 ° C / 400 F for 25-30 minutes. My oven is not that high-tech, so I use my head and eyes and nose and common sense when I cook, so you use them too.
  • Remove the pie when browned a little on top and put a few drops of water all over. That keeps the dough soft and easy to cut and bite. Cover with a clean kitchen towel and possibly a plastic bag or cellophane to keep a bit of moisture in. When it cools, just cut it in same size pieces and serve with yogurt. I like it so. 🙂

Good appetite!

Fusilli a la Elena


Dupa atatea mancaruri care urmeaza retetele ad literam, iata in sfarsit ceva fara reteta. Gata, ma pot auto-proclama un adevarat bucatar.;) Nu e cazul, ca nu am studiat asa cum fac cei care urmeaza o scoala, eu o fac doar din pasiune si sunt mai mult autodidacta. Imi place. Nu as putea face asta zilnic intr-un restaurant dar acasa, din cand in cand, pentru mine si cei dragi, da. Revenind, deseori o mancare se gateste din minte cu cateva zile inainte, asa si a mea a inceput de ieri seara. E o intreaga munca in spatele unei mese, chiar daca pare ca nu e asa. Intreaba asta pe oricine trebuie sa gateasca acasa, zilnic.

Ce sa mananc maine, ma intrebam in gand. Faceam o lista mentala cu ce aveam prin congelator, frigider, camara, ca sa nu cumpar prea multe. Aveam chef de paste dar nu le vroiam simple, am mai mancat asa si sunt foarte usor de facut dar ma gandeam, am niste creveti mari in congelator. I-am luat special pentru o mancare cu paste, asa mi-a placut mie. Deci sa recapitulez: creveti am, ce mai am? Paste am si alegerea mea e fusilli, sunt ele asa carliontate cumva si tare dragute arata in farfurie. Usturoi am, fara usturoi nu se poate la paste. O prietena mi-a povestit ca usturoiul nu se marunteste si se consuma ci se zdrobeste, se prajeste in ulei usor, pentru aroma si apoi se arunca. Deci sa ii dau Cezarului ce-i al Cezarului. Usturoiul va fi zdrobit, sa nu supar italienii. 😉

Sunt asa incantata de ce am facut incat am zis ca daca nici pe asta n-o scriu, atunci ce sa scriu? Tot adunate de prin amintiri si foi? E loc si de acestea dar acum incepe artileria grea. Creatia mea. Mai am cateva retete proprii aici, destul de putine, daca ai chef, cauta-le, daca nu, intr-un viitor mi-am facut o nota mentala sa le caut si sa le pun intr-un folder special, pentru a fi mai usor gasite. Si facute, ca doar nu le postez de frumusete. Reteta poate fi facuta pentru o persoana sau pentru 2 sau pentru 4, sau etc. Eu voi posta varianta pentru doua. Restul se imparte sau se inmulteste. Si pentru ca e loc de imaginatie, voi adauga si alte optiuni. Te poti juca foarte mult cu reteta asta, de asta imi si place, e versatila. Iar la gust, nu mai zic. Degust.

Iata ce mandra sunt, am numit-o dupa mine. Asa, pentru ca pot. 😉

Fusilli a la Elena

2 portii

Ingrediente:

  • 85 g fusilli de persoana (au italienii dreptate cu gramajul, este exact o portie suficienta pentru a manca pana aproape de saturatie si mai ai loc, un piiiiiiiiiiic – daca preferi portii mai mari, go ahead)
  • 10-12 creveti mari, curatati (in loc de creveti poti pune 2 piepti de pui taiati cubulete)
  • 280-300 g smantana 20% grasime (uite ca nu mai e asa grasa, nu? 😉  dar merge si mai grasa)
  • 4 catei de usturoi zdrobiti (doar pentru aroma, tine minte)
  • 3-4 linguri de ulei
  • un varf de cutit de sare
  • coaja rasa de la 1/2 lamaie (asta face toata diferenta, crede-ma)
  • 2 lingurite oregano (uscat)
  • 1 lingurita rasa nucsoara pudra (obligatoriu)
  • mirodenii amestecate pentru spaghetti (am primit de la o prietena si am zis sa le adaug dar a meritat, deci fa si tu la fel, joaca-te cu orice mirodenie)
  • 2 lingurite ghimbir pudra (sau piper daca vrei, doar ca ghimbirul are o alta aroma si sa stii ca nu e asa de piperat in mancare pe cat se crede)
  • 150 grame casacaval ras
  • parmezan (nu am avut dar daca ai, ce faci?)
  • ciuperci (eu nu am pus dar tu poti, daca iti place)
  • 2 lingurite rase de faina (pentru ingrosare sos – optional, eu am incercat si a fost ok)
  • 2 -3 lingurite de vin alb (nu am avut dar daca aveaaaaaaaaaaaaaaaam… 🙂 )

Preparare:

  • Se vine de la serviciu flamand/a cu gandul la mancare. Se gandeste la ce bine era cand era gata masa, facuta de altcineva, bine-nteles, dar din pacate atunci nu se aprecia. Acum e prea tarziu, deci nu te mai plange. Fa in asa fel incat sa iti arati aprecierea cat nu e prea tarziu. Altfel, e randul tau sa nu fii apreciat/a. :))
  • Se pune o cratita de marime medie, plina cu apa si un pic de sare, pe foc. Se da taaaaare la foc si se roaga in gand sa se fiarba repede ca nu mai poti de foame. Intre timp te misti si scoti pe masa tot ce iti trebuie. Si apoi te schimbi de hainele de serviciu in ceva mai confortabil. Se deschide si geamul de la bucatarie pentru ca se va incalzi intre timp.
  • Cand s-a fiert apa se pun pastele si se asteapta peste 8 minute sau cat scrie pe punga. Daca ar fi sa respecti durata nu ar iesi “al dente” ci ar iesi cam nefacute asa ca lasa-le sa fiarba. Iti vei da seama si singur/a cand s-au facut.
  • Intre timp, curata cateii de usturoi, zdrobeste-i cu lama cutitului asezata intr-o parte, nu cu partea taioasa. Intr-o tigaie, incalzeste uleiul si pune usturoiul pentru aroma. Prajeste-l cca 3- 5 minute, cat sa se rumeneasca si adauga crevetii sau prawns (cum se mai numesc ei intr-o limba de circulatie internationala) si lasa-i si pe ei la rumenit, cca 5 minute.
  • Adauga apoi smantana, amestecand continuu la foc mediu spre mic, apoi mirodeniile, apoi faina daca vrei sa se ingroase sosul, daca nu, nu e musai. Se razuie jumatate de lamaie deasupra si se inspiraaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaa. Asta e cireasa de pe tort, nimic nu se compara cu coaja proaspat rasa de lamaie. Poti folosi si coaja rasa de lamaie din borcan, daca ai, dar nu e acelasi lucru. La final adauga si cca 50 g cascaval ras si amesteca bine. Sosul e gata. Si miroase divin.
  • Verifica daca pastele s-au fiert, fara a fi prea tari sau prea moi si strecoara-le prin sita. Rastoarna-le in portii egale in farfurii si pune deasupra sosul. Presara niste cascaval ras peste tot, toarna un vin alb in pahare si

Pofta buna! Eu stiu ca am avut.

 

Pita armaneasca


Hello everyone! Bine te-am regasit! In sfarsit ma adun sa scriu al doilea post pe anul acesta nou-nout. M-am gandit mult la multe si la ce sa scriu, si daca sa mai scriu dar uite ca tot apare ceva frumos si parca e pacat. Oricum, se pare ca orice as face, tot eu sunt “divina”, asa ca tot inainte. Scriu.

Azi vreau sa aduc in fata o reteta noua si ganduri noi. Reteta am primit-o chiar in prima zi a anului nou, cand am fost invitata la una din finele mele, Magda si mama ei m-a servit cu o placinta delicioasa, incat bine-nteles ca i-am cerut reteta. Culmea, sunt si ruda cu fina mea, ca de, se adevereste cum zic eu de obicei: noi aromanii suntem rude intre noi. E o vorba doar de-a mea, nu e adevarata tot timpul dar daca intrebi s-ar putea sa descoperi surprize. Depinde de surpriza, asa ca alegi, ca sa nu zici dupa aceea ca nu iti place raspunsul. Eu intreb de obicei, din obisnuinta, nu de alta dar mai descopar rude noi. Nu ca nu as avea destule dar unde sunt atatea, mai incap si altele. 😉 (Fac o paranteza si legat de placinta, daca vrei o varianta mai usoara, in caz ca nu ai timp, dispozitie, etc, te trimit aici, unde gasesti o alta placinta, a mamei mele de data aceasta si care e la fel de buna. Doar e facuta de mama, nu? 😉 )

Am facut recent pita (mamei finei mele), ca asa se spune in aromana la placinta si trebuie sa spun ca mi-a iesit dar nu perfect. Nu exista masuratori fixe si am facut din ochi, adica mi-am scos ochii si i-am pus in placinta. Si apoi i-am mancat si au revenit la loc asa ca acum pot sa vad si sunt martora ca a mers. 😛 Ce mai pot spune e ca acum stiu ca la a doua incercare stiu ca va iesi mai bine si uite asa ma voi perfectiona pana cand va iesi perfecta ca lui Cati. Imi trebuie doar exercitiu. Pentru prima incercare, mi-am pus sortul meu de bucatarie, rosu cu buline (ador bulinele dar nu chiar peste tot, doar ca imi plac), am scos ingredientele pe masa, sa le am la indemana pe toate si am inceput.

Pita armaneasca sau pita di veardza (culeasa de la Cati Gagu, mama finei Magda)

Portii: nenumarate, cat o tava de cuptor. 

Ingrediente:

  • 500 g faina
  • cca 100-150 ml apa
  • un varf de cutit sare (nu ciunti cutitul, stii la ce ma refer ;)) )
  • cca 3-4 linguri ulei
  • cca 4-6 linguri untura (de casa, de preferat, iar daca nu ai, merge si untul gras de 80-82% grasime)
  • 500-700 gr stevie, spanac sau ce mai vrei tu si in orice combinatie
  • cca 200-250 g branza sarata (nu foarte sarata dar sa fie grasa)
  • 1-2 oua (de preferat de tara, eco, free range, fericite, cum ii spui nu conteaza)

Preparare:

  • Se amesteca faina cu uleiul, apa si sarea si se framanta. In afara de faina si sare, care raman fixe ca masura, restul le pui din ochi, pana se face o coca nici prea moale, nici prea tare si care se framanta pana nu se mai lipeste.
  • Se imparte coca in doua parti egale. Se intinde o foaie din prima parte, nici foarte groasa, nici foarte subtire (te-ai lamurit, nu?). Se va folosi facaletul sau șțala cum se zice la aromani. De fapt șțala e doar un bat mai lung, fara manere, cum vezi ca are facaletul, ceea ce permite realizarea acelor foi mare si subtiri de placinta armaneasca. Se unge foaia cu 2-3 linguri de untura sau unt (la prima mea incercare cred ca am pus cam putina untura, nu s-a facut ca aluatul de pate cu branza, cum zic eu, dar cam asa trebuie sa arate, fara sa fie neaparat unsuroasa). Se impatureste in 3 parti si se ruleaza apoi se acopera cu folie alimentara.
  • Se face la fel cu a doua parte a cocai si ambele foi astfel intinse, unse, impaturite, rulate si impachetate se pun la frigider, pentru cca o ora sau pentru o fragezire mai buna, peste noapte.
  • Dupa o ora sau a doua zi, dupa preferinta si timp, se prepara umplutura. Se pune in tigaie sau ceaun stevia sau spanacul si se incalzeste pana se face ca o pasta. Se adauga branza si 1-2 oua si se ia de pe foc. Eu am la congelator stevie, gata preparata exact pentru o tava, pusa de mama, asa ca se poate folosi si asa.
  • Se scot foile din frigider si se intind fiecare pe rand cu șțala, pe masa presarata cu un pic de faina. Eu am descoperit ca sunt perfecte pentru tava pe care o folosesc eu la placinta asa ca le intind pe marimea ei si cca 2 cm in plus pentru margine. Folosesc o tava cu masurile de 20 latime pe 35 lungime (interior) dar daca se intampla sa ai o tava un pic mai mare decat aceasta, te adaptezi. Doar sa nu fie exagerata, cativa cm in plus sunt ok dar sa nu fie prea multi totusi.
  • Se pune prima foaie in tava, se adauga toata umplutura si se acopera cu cea de-a doua foaie. Nu uita de marginile foilor, se impaturesc ca sa nu iasa compozitia. Se toarna un pic ulei peste, il poti intinde cu o pensula de uns ca sa uniformisezi mai usor si mai bine. Se pune pita la cuptorul incins mediu sau la cca 200 °C/ 400˚F pentru cca 25-30 de minute. Nu am cuptor “intelijent” dar asta nu ma impiedica sa-mi folosesc capul si ochii si bunul simt pentru a face o mancare asa ca foloseste-le si tu.
  • Se scoate atunci cand s-a rumenit un pic deasupra si se pun cateva picaturi de apa pe toata suprafata. Asta face ca aluatul de deasupra sa ramana fraged si usor de taiat si placut la muscat. Se acopera cu un prosop curat de bucatarie si eventual cu o punga de plastic sau celofan pentru a mentine un pic umezeala inauntru si a o face mai moale. Apoi se taie cand se raceste un pic si se serveste cu iaurt. Cel putin mie asa imi place. 🙂

Pofta buna!

 

 

 

De la mama


Azi am o reteta de la mama mea. Am rugat-o sa mi-o dea ca sa o pun pe blog. Nu ca e vre-un secret de familie dar are o valoare sentimentala aceasta reteta ca stiu ca o face mama. Si am zis ca nu strica s-o am si eu si tu, daca doresti. Atunci cand ma apuc de facut vreo placinta, evident ca prima sursa e in familie, nu? Si placinta mamei e foarte buna. Mie imi place.

Stiu ca ieri trebuia sa scriu reteta dar a intervenit ceva si nu am mai putut. Poti considera ca a fost post negru in locul celui de azi. 🙂 Nu intotdeauna iese cum vreau dar uite ca se potriveste. In fond o zi de post negru e binevenita, organismul se reface si gandurile se aseaza mai bine. Azi in schimb te invit sa iti imaginezi cu puterea mintii, cum se face o placinta de post cu verdeata proaspata: stevie, spanac, urzica, loboda, ce vrei tu.

Placinta de stevie 

Portii: nenumarate, cam o tava de cuptor

Ingrediente:

  • 700-800 gr stevie, spanac sau ce mai vrei tu si in orice combinatie
  • 8 foi de placinta
  • 2 linguri de faina
  • 2 linguri de ulei
  • sare
    Preparare:
  • Opareste stevia, spanacul sau urzica si se lasa la scurs intr-o sita. Dupa ce s-a scurs, amesteca bine cu putina sare, cu faina presarata cate putin si se amesteca fff bine. Adauga si uleiul si amesteca iar ff bine.
  • Pune in tava de placinta o foaie de copt. Unge cu putin ulei si mai pune o foaie peste. Si repeta actiunea iar. Stii cate foi de placinta ai acum in tava? Daca stii, nota 10 de la mine.
  • Toarna acum jumatate din compozitie peste foile din tava. Apoi pune o foaie peste, unge-o cu putin ulei si adauga restul compozitiei peste. Acopera iar cu 2 foi de placinta, unse cu putin ulei, una peste alta. AETNTIE!!! Ultimele 2 foi se pun deasupra, dar fronsate, incretite, peste care se pune iar ulei, un pic mai mult.
  • Stropeste acum placinta cu un pahar mic cu apa rece si pune in cuptorul incins deja. Lasa cca 10 minute la foc tare, dupa care da la medium pana se coace, cam inca 15-20 min, pentru a iesi rumenita.
  • Dupa ce o scoti din cuptor, las-o sa se odihneasca un pic (rabdare, rabdare), acoperita cu cateva servete curate. Pentru a nu le murdari, potriveste peste tava facaletul, cutitele mai lungi pentru a forma un fel de grilaj si a feri ca servetele sa cada peste placinta. Daca veri ceva SIMPLU, acopera cu un capac, si gata cu servete si alte minunatii.
  • Se serveste calduta.

Pofta buna!

Mere, pere in panere


Pardon, in stomac. Stii ceva, azi nu am nici o reteta de post. Mi-am chinuit mintea de azi dimineata ce sa scriu, ca mi-am propus sa o fac in fiecare zi saptamana aceasta dar acum ma chinui pentru ca nu am nici o idee. Asa ca m-am gandit ca pana la urma, se poate si fara o reteta anume. Ia si tu o zi de pauza de mancare si consuma numai fructe. Poftim, iti fac eu o lista cu ce se gaseste acum si ce e in sezon.

Fructe

Ingrediente:

  • mere
  • pere
  • portocale
  • grefe
  • capsuni
  • mandarine
  • banane

Cam aici se opreste lista mea. Mai poti adauga tu, dupa pofta si buzunar. Cred ca stomacul tau iti va fi recunoscator ca il lasi sa se odihneasca un pic. Eu consum fructele cam ca felurile de mancare: dimineata un bol de fructe proaspete, la pranz o farfurie de ciorba de alte fructe proaspete si seara o farfuriuta de fructe proaspete. Recunosc ca intre mese mi se face foame uneori asa ca adag si gustari de si mai multe fructe proaspete. 😛

Daca cumva nu iti convine, uite aici niste retete mai vechi: “Vegetalele la mare pret“, “Post parfumat“.

Pofta buna! Si nu uita, pentru o viata sanatoasa consuma zilnic si fructe! 🙂