Archives

بقلاوه


There you go, the recipe in English. Can you guess what it is about? :)) Of course, you are a smart human being. Now, that you know, I must tell you that this recipe is not mine, it is as old “as time” and very popular around the world. I knew about it before I cooked it. But, when I decided to try it, I said I would find the one I am comfortable doing it. In the Practical Encyclopedia of Easteuropean Cooking, 1999, there it was. My mum had a recipe, I had neighbours who did it, friends and so on. But it happened that I wanted to do it later, when I was abroad and I am content with what I found. This is mine, in a way. And now I want to share it with you. You probably say, why? Aren’t there enough already? And I say: why not? :))

Baklava

24 pieces

Ingredients:

  • 175 g/ 6 oz/, 3/4 cup butter, melted (remember, go with 80-82% fat)
  • 400 g/ 14 oz packet filo pastry, thawed if frozen
  • 30 ml/ 2 tbsp lemon juice
  • 60 ml/ 4 tbsp lemon
  • 50 g/ 2 oz,  1/4 cup caster sugar (or any sugar you have in the kitchen)
  • finely grated rind of 1 lemon
  • 10 ml/ 2 tsp cinnamon
  • 200 g/ 7 oz, 1 3/4 cups blanched almonds, chopped (replace almonds with nuts if you don’t have them)
  • 200 g/ 7 oz, 1 3/4 cups walnuts, chopped
  • 75 g/ 3 oz/ 3/4 pistachios or hazelnuts, chopped (again, replace with more nuts :))
  • chopped pistachios, to decorate (or go nuts :)) )
  • Syrup
  • 350 g / 12 oz/ 1 3/4 cups caster sugar
  • 115 g/ 4 oz/ 1/2 cup clear honey
  • 600 ml/ 1 pint/ 2 1/2 cups water
  • 2 strips of thinly pared lemon rind

Method:

  • Preheat the oven to 160 °C, 325 °F, Gas Mark 3. Brush the base of a shallow 30×20 cm/ 12×8 in loose-bottomed or Swiss roll tin with a little of the melted butter.
  • Using the tin as a guide cut the sheets of filo pastry with a sharp  knife to fit the tin exactly. In case you don’t have a similar tin, or you want to use all the pastry, remember that you have to add more ingredients. Do your maths.
  • Place one sheet of pastry in the base of the tin, brush with a little melted butter, then repeat until you have used half of the pastry sheets. Set the remaining pastry aside and cover with a clean dish towel
  • To make the filling, place the lemon juice, honey and sugar in a pan and heat gently until dissolved. Stir in the lemon rind (half of it), cinnamon and chopped nuts. Mix thoroughly.
  • Spread half the filling over pastry, cover with 3 layers of the filo pastry and butter then spread the remaining filling over the pastry.
  • Finish by using up the remaining sheets of the pastry and butter on top and brush the top of the pastry liberally with butter.
  • Using a sharp knife, carefully mark the pastry into squares, almost cutting through the filling. Bake in the preheated oven for 1 hour, or until crisp and golden brown.
  • Meanwhile, make the syrup. Place the caster sugar, honey, water and lemon rind in a pan and stir over a low heat until the sugar and honey have dissolved. Bring to the boil, then boil for a further 10 minutes until the mixture has thickened slightly.
  • Take the syrup off the heat and leave to cool slightly. Remove the baklava from the oven. Remove and discard the lemon rind from the syrup then pour over the pastry. Leave to soak for 6 hours or overnight. Cut into squares and serve, decorated with chopped pistachios.

Iyi iştah!

Tip (for the lazy ones, myself included): use baking paper in the tin and brush it with melted butter. This way, you will have a cleaner and easier to wash tin.

Advertisements

S.O.S.


Chiar asa, e vorba de un sos care se potriveste minunat la peste, la cartofi prajiti, la paine, la ce vrei tu. Si trebuie sa recunosc ca nu e o reteta proprie dar e nu e nici din vreo carte. Am gustat-o prima data la cumnatul meu, Nicu, care e un bucatar tare bun, si mi-a mers la stomac si la inima din prima. Ce mai, dragoste la prima degustare!!!

El a facut odata peste si asa ne-a servit sosul, la peste. Am ramas cumva setata pe combinatia asta si atunci cand gatesc peste, fac sosul asta, ca tare bine merg impreuna. Pure chemistry! E un sos usor de facut si daca cumva il faci si ai chef de scris, m-as bucura de un feed-back, sa vad si eu daca nu sunt singura care apreciaza la adevarata lui valoare acest sos delicios. Deci, nu iti trebuie prea multe. Acum, il voi reface din minte si voi fi si creativa pentru ca nu mai stiu exact cantitatile dar intelegi tu.

Sosul cumnatului meu Nicolae

4 portii generoase si gustoase

Ingrediente:

  • 500 g iaurt grecesc (10% grasime) – la cat de bun e, cu cat mai mult, cu atat mai bine
  • 1 capatana de usturoi (daca e chinezesc, ca nu ai ce face, si asta e si grasunel, ajunge o capatana, daca e romanesc, e mai mititel asa ca pune doua si in functie de cat de piperat iti place, adaugi sau mai scoti, dupa preferinte)
  • marar proaspat, maruntit (poate fi si decongelat si mai ales optional)
  • sare (de ocna, de Himalaya, de mare, de soare, de ce vrei tu)

Preparare:

  • Se zdrobesc toti cateii de usturoi si se freaca bine intr-un vas. Se adauga sarea si piperul, dupa gust si apoi iaurtul. Se amesteca pana se omogenizeaza.
  • Se pune cu generozitate peste peste, cartofi prajiti, paine si se mananca. Alunga spiritele rele, vaccineaza natural si te scapa de paraziti. All inclusive!

Pofta buna!

Scrieri si scriituri. Aferim!


Mi-a fost dor sa scriu iar pe blogul meu drag si iubit. L-am cam parasit eu o vreme dar ma intelege el. Scrierea poate fi o forma de terapie, de eliberare si recunosc ca ma ajuta. Plus ca am si un motiv bun. Chiar imi place sa scriu si mai ales cand consider ca am ce. Bine, mai bat campii cu gratie dar blogul meu e intentionat ca sa fie parcurs cu placere si sa aduca informatii pe care poate unii nu le cunosc sau care cred eu ca sunt folositoare. In fond, e si acesta un mijloc de informare, chiar daca blogul are putini cititori. L-am pornit de la inceput cu intentia de a ma axa pe retete de hrana a trupului (pentru ca am avut ocazia intr-o perioada a vietii mele sa gatesc foarte mult si am descoperit nu numai ca sunt buna – so they say, ask the ones who tried what I cooked ;)), combinat cu alte postari despre ce imi place si consider util, frumos, interesant, placut pentru a se regasi aici. Cine il citeste, ma bucur, cine nu, nu e obligat pentru ca eu cred foarte mult in liberul arbitru. Ah, sa nu uit de consecinte. Vin si astea. So, choose wisely! 🙂 Cat se poate, pentru ca de multe ori la momentul respectiv asa credem ca e cel mai bine. In timp se va dovedi daca am ales sau nu bine si asta se cheama experienta.

M-am gandit ca foamea vine mancand si pentru ca in vacanta am mai mult timp, sa incep incet-incet sa completez cu alte retete pe care le-am incercat de-a lungul anilor si care mi-au placut, sau sa introduc retete facute de mine. Au ramas destule nu numai nescrise dar si nefacute in dosarul cu retete. Ma gandesc cu drag ca va veni momentul si pentru acestea, candva. Daca faci ceva cu placere si destul de mult timp, incepi sa si creezi. Eu nu sunt un geniu si nu stiu de la inceput sa fac totul insa in timp am avut niste sclipiri si ma bucur ca pot sa spun ca am si eu ceva facut de mine. Cred ca orice femeie mai ales, care sta mult timp la bucatarie, este un creator si in general in viata, creem cu totii. Daca esti curios/ curioasa, uite-te, poate te inspira sau iti dau vreo idee despre ce sa mananci azi/ intr-o zi cu soare si apoi trecem mai departe: fusilli a la Elena, puiul meu, de Paste numai de bine2 F Words. Sunt putine deocamdata. Acum, scriind, incepe sa imi revina inspiratia (are efect) si ma gandesc ca mai am cateva retete, foarte usoare, pe care nu le-am adaugat inca. Cum termin postarea aceasta, ma apuc de ele cat pot de curand si adaug link-urile. Va urma.

Ce ramasese nescris? Uitandu-ma prin hartii, am dat peste o reteta de baclava. Da, stiu, o sa spui: alta? Dap. De ce nu alta? La cate sunt, am citit si am ales una care m-a atras pe mine si am si facut-o de cateva ori deja. Reteta e scoasa din The Practical Encyclopedia of Easteuropean Cooking, 1999. Nu stiu acum daca o voi adauga si in engleza (copyright reason may be or just plain laziness or poor English from my part or all of them) dar ramane de vazut. Deocamdata iata o reteta de baclava turceasca pe care imi face mare placere sa o gatesc. Cartea recomanda cafeaua amara sa o insoteasca si cred ca zice bine. Acum tu decizi si poate ai alta preferinta. E buna si aceea, de gustibus non es disputandum.

M-am gandit sa adaug acum la ingrediente, la reteta in limba romana, toate masuratorile pentru ca poate ai unul sau alt instrument de masurare, si esti obisnuit intr-un fel si e la fel de corect. Cum de nu m-am gandit mai de demult? Mi-aduc aminte destul de clar si daca ma straduiesc cred ca gasesc si articolul mai pe la inceputuri in care explicam ca nu le voi adauga pe toate pentru ca unii se incurca dar acum mi-a cazut fisa si m-am gandit ca am facut o greseala. Nu e fatala dar … 🙂 Daca esti in strainatate si te-ai si obisnuit cu masuratorile lor, ce faci? Poti transforma dar de ce sa nu fie toata info data de la inceput?

Baclava

24 portii

Ingrediente:

  • 175 g/ 6 oz/, 3/4 cana unt topit (defect profesional ca ma repet, unt de 80-82% grasime)
  • 400 g/ 14 oz pachet de foi de placinta, dezghetat in caz ca a stat la congelator
  • 30 ml/ 2 linguri suc de lamaie (daca nu uiti, spala coaja – eu mai uit dar inca nu am murit, glumesc. La cate prostii bagam in noi, ce mai conteaza cateodata? Nu sunt absurda dar daca uiti, e ok)
  • 60 ml/ 4 linguri lamaie
  • 50 g/ 2 oz,  1/4 cana zahar caster (sau obisnuit daca nu ai)
  • coaja rasa de lamaie (ei, acum ca iti trebuie si asta parca iti vine totusi sa speli lamaia inainte 🙂 )
  • 10 ml/ 2 lingurite scortisoara (minunat condiment)
  • 200 g/ 7 oz, 1 3/4 cana migdale decojite si maruntite (reteta cere, insa stiu ca migdalele nu sunt tot timpul la indemana noastra asa ca poti sari peste , linistit/a)
  • 200 g/ 7 oz, 1 3/4 cana nuci maruntite (poti dubla cantitatea inlocuind migdalele cu nuci)
  • 75 g/ 3 oz/ 3/4 cana alune de padure sau fistic (ce delicatese, Doamne), maruntite (iar le inlocuiesti cu buna si delicioasa noastra nuca)
  • fistic maruntit (sau nuca :)) ) pentru decor

Sirop

  • 350 g / 12 oz/ 1 3/4 cana zahar caster (sau necaster ;)) )
  • 115 g/ 4 oz/ 1/2 cana miere
  • 600 ml/ 1 pint/ 2 1/2 cana apa
  • 2 fasiute de coaja de lamaie (sau mai multe sau deloc, daca nu ai)

Preparare:

  • Incalzeste cuptorul la 160 °C/ 325 °F/ Gas 3. Unge o tava cu fundul detasabil de 30X20 cm/ 12X8 inch sau o tava de dimensiuni asemanatoare, cu putin unt topit.
  • Foloseste ca masura tava si taie foile de placinta sa incapa perfect. Din cauza cantitatii exacte a ingredientelor din reteta nu te-as sfatui sa cauti o tava in care sa se potriveasca foile decat daca esti dispus/a sa maresti cantitatea corespunzator. Te las sa faci calculele.
  • Pune prima foaie de placinta in tava, unge cu unt topit si continua operatiunea pana folosesti jumatate din foile de placinta. Restul acopera-le cu un prosop curat si lasa-le deoparte.
  • Intr-o tigaie pune sucul de lamaie, mierea si zaharul si lasa la incalzit pana se topeste si se omogenizeaza totul. Adauga apoi jumatate din cantitatea de coaja de lamaie rasa, scortisoara si nucile maruntite. Amesteca bine.
  • Pune jumatate din aceasta combinatie in tava peste foi, adauga 3 foi de placinta unse cu unt si apoi restul combinatiei. Mda, cred ca ti-ai castigat dreptul de a gusta,  stiu ca nu ai rabdare.
  • Pune ultimele foi de placinta in tava, ungandu-le pe fiecare cu unt si la sfarsit, unge cu generozitate cu untul ramas ultima foaie de placinta.
  • Cu un cutit ascutit (eu am o problema cu cutitele, recunosc, nu sunt suficient de ascutite pentru mine niciodata), taie in patratele baclavaua dar nu pana la capat, ci mai mult pe deasupra, abia intrand in stratul de nuca. Pune tava in cuptor pentru o ora sau pana se rumeneste deasupra.
  • Intre timp, fa siropul. Intr-o cratita pune zaharul, mierea, apa si cealalta jumatate de coaja rasa de lamaie si amesteca pana se omogenizeaza toate ingredientele, totul la o temperatura joasa. Da focul tare si adu-l la punctul de fierbere apoi lasa-l asa pentru 10 minute pana se ingroasa.
  • Ia siropul de pe foc si lasa-l sa se raceasca. Scoate baclavaua din cuptor. Strecoara siropul pentru a scapa de coaja de lamaie si toarna peste minunatie. Lasa-l sa se imbibe bine pentru 6 ore sau mai bine peste noapte. Taie in forma de patrate si decoreaza cu fistic macinat. Gata.

Pofta buna!

Tip: in tava poti pune o foaie de copt pe care sa o ungi cu unt, daca vrei. Te ajuta sa speli mai usor la final, neprinzandu-se de fundul tavii.

 

 

 

Oda pepenelui


Hai ca nu am mai scris despre mancare de o groaza de ani (exagerez dar imi place 😉 ) si ma tot gandesc de ceva vreme sa inchin o postare pepenelui. Rosu. Caldura mare, mon cher, ca sa il parafrazez pe cetateanul Caragiale si sezonul pepenelui se potrivesc impreuna perfect ca… nu am nici o comparatie potrivita asa ca, completeaza tu cu ce vrei. In orice caz, ce sa mananc la peste 30 de grade Celsius si transpirand in secunda in care mi-am facut un dus sau efectiv stand sau venind de la plaja? Mintea mea nu are nimic in cap in acest moment decat pepenele. Tot e ceva. :)) Putea fi mai rau. 

Nimic nu cade bine decat pepenele, imho. Nu stiu daca tie iti place la fel de mult ca mie sau poate il detesti insa crede-ma ca nimic nu e mai bun ca pepenele acum. Oricum, nu te oblig, dar poti incerca. Ce ai de pierdut? Daca iti place? Nu-i asa ca atunci e bine? Dar tu fa cum crezi. Eu merg acum sa ma infrupt dintr-o felie rece, zemoasa, dulce dar fara sa ti se aplece, de pepene. Abia astept sa imi infig dintii in ea si sa simt cum se topeste miezul transformandu-se in cel mai placut lichid care exista pe suprafata pamantului, care sa ma racoreasca si sa imi astampere setea. Pe caldura asta nici apa nu are efectul asta, doar pepenele. Ma rog, si o bere rece, pentru cei carora le place foarte mult.

De ce sa consumi pepene?

Pro: racoreste, astampara setea, iriga rinichii (pentru indicatii medicale cauta si pe net, eu aduc cateva argumente pe scurt), e dulce dar fara sa fie gretos, inlocuieste foarte bine apa.

Contra? Ei bine, sunt si cateva chestii contra pe care as fi incorecta sa nu le spun, pentru ca exista si nu pot fi neglijate, insa pentru mine, au efect contrar. Nu inseamna ca daca le stiu si le mentionez, ma fac sa ador mai putin pepenele dar asa, ca sa fiu fair, uite-le sau uita-le, cum vrei.;)) E greu domle, iti pica bratele cand il iei. Daca nu ai masina, nu iti ramane decat cosul de cumparaturi pe roti ( stiu, pare babesc dar pentru sanatatea ta, nimic nu mai conteaza) sau bratele alea care se tonifiaza. Apoi, aproape jumatate se arunca, daca te gandesti la coaja. Ma rog, o poti face dulceata daca vrei. Semintele, ori le inghiti (optional) sau le cureti cu cutitul. Dar aproae ca te enerveaza uneori. Te umfla de nu mai poti merge. Te trimite la toaleta cand ti-e lumea mai draga. Nu tine de foame prea mult. E multa zeaaaama si daca il si incerci (adica ii face vanzatorul un dop sa vezi cat e de copt si dulce) cand il cumperi, poate sa cuuurga, iar zeama aia roz lipicioasa nu pica prea bine. Hai ca am scris cam mult la contra. :))

Daca ai avut rabdare sa citesti pana aici, ti-ai dat seama ca nu e vreo reteta, dar urmeaza, insa pepenele e tot mancare si pentru ca imi place foarte mult si pentru ca efectiv il consum zilnic, mi-am dorit sa scriu despre el. Iubesc pepenele. Tu ce fruct iubesti? 

Gata, am plecat sa ma infrupt din felia aceea si zemoasa de pepene care ma asteapta! O seara racoroasa sa ai!

Tortul de vata sau cum fac japonezii prajituri


In Sydney fiind, intr-una din zile am trecut pe langa o coada imensa de oameni care statea la faimosul Uncle Tetsu’s cheesecake. De ce a faimos nu am prea inteles dar ne-am nimerit exact la cca o saptamana de la deschidere asa ca lumea era foarte incantata si doritoare. Atata de doritoare incat, ca sa aiba mai multi sansa de a gusta asa ceva, era regula de a cumpara doar un tort de persoana. Uite aici povestea lui. Se poate sa nu incerc eu asa ceva? Evident ca nu (se poate sa nu incerc, si uite-asa ma invart ca un titirez 😉 ). Mai ales ca era o noutate si plus, era ceva de mancat si arata si mirosea foarte bine. Cam scump la pret dar o data in viata merita. Si in urmatoarea zi am hotarat sa degustam si noi, asa ca ne-am asezat cuminti la coada, foarte organizata si pazita de un angajat, ca sa nu se strecoare nimeni in fata. Iar partea fun era ca puteai urmari prin magazinul numai geamuri,tot procesul de fabricatie. Bine-nteles ca ne-am si pozat, ca marturie, da?

In cca 30 de minute stateam cu tortul cald in mana si mergeam spre hotel. In strainatate si mai ales unde sunt comunitati de asiatici, descoperi nu numai o bucatarie uimitoare dar au acestia niste dulciuri total diferite de cele europene sau cele cu care suntem noi obisnuiti. Sunt mult mai putin dulci, sunt facute din tot soiul de boabe si seminte si daca nu esti obisnuit, nu poti zice ca te atrag. In fond nimic nu se compara cu o savarina sau o sarlota sau mai stiu eu ce alte torturi si prajituri avem noi. Dar merita sa gusti pentru ca poti fi placut surprins. Asa ca de cum am intrat in camera de hotel am desfacut pachetul si ne-a aparut in fata ochilor ceva miiic, rotund, un fel de blat de tort de fapt, cu o puternica aroma de vanilie si ou. Ca sa pricepem noi, astia cu ochii normali, japonezii au denumit tortul cheesecake insa el e cunoscut sub numele de cotton cake la asiatici si exista multe retete dupa care se face. Am degustat noi minunatia, care a alunecat imediat pe gat, asa pufoasa si usoara era si mi-am dat seama ca te prinde, ca un drog. Ai manca si ai tot manca. Cel putin mie mi-a placut. Si apoi mi-am pus intrebarea: dar eu nu pot sa fac asa ceva? Bine-nteles ca pot. Si am facut, intr-o zi cu soare dupa ce ne-am intors acasa. Mai ramane sa il mai fac, evident, in Romania. Am descoperit ca e un tort un pic pretentios, deosebit, ca orice tort, asa ca il fac la vreo ocazie mai speciala, sau nu, ma mai gandesc. Asta cu ocaziile mi-am dat seama in timp ca nu se merita, fie ca nu prea vin, fie ca nu ai timp sau dispozitie exact atunci si viata trece tot asteptand nu stiu ce. So, nici o ocazie speciala, vad eu cand il fac si abia astept sa ma laud cu el iar. :)) Si sa il mancaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaam impreuna, ca se imparte cu cineva. Intotdeauna. 🙂

Pana atunci, pun aici link-ul tortului pe care l-am facut eu, si traducerea pentru cei care nu cunosc limba engleza si vor sa il faca. Nu vor regreta, doar sa ramana deschisi, ca nu e ceva ce au mai mancat. Dar e addictive.

Tort de vata

8 portii

Ingrediente:

  • 230 gr branza Philadelphia (sau orice alta crema de branza la un gramaj apropiat, la temperatura camerei)
  • 1/2 cana lapte
  • 5 oua mari (la temperatura camerei)
  • 1/4 crema de tartar (cream of tartar)
  • 1/4 cana zahar + 1/4 cana zahar
  • 1/4 unt nesarat (cca 80-82% grasime, la temperatura camerei)
  • 1 lingura suc de lamaie
  • 1/4 cana faina (alba)
  • 2 linguri amidon de porumb (cornstarch)

Preparare:

  • Pune pe forma de tort de 20 cm (8 inch) foaie de copt si sigileaz-o bine pe afara cu multa folie de aluminiu pentru a evita scurgerea.
  • Umple o tava de cuptor sau un vas mai mare ca forma de tort cu apa, pana la jumatate si pune-o in cuptor sa se incalzeasca la 157,2-160 °C/ 315 °F, in partea de jos a cuptorului.
  • Separa albusurile de galbenusuri. Bate albusurile incepand cu o viteza mica si terminand cu cea mai mare, pana se intaresc un pic. Adauga crema de tartar si bate in continuare pana se mai intareste un pic. Adauga 1/4 zahar treptat pana se stransforma in bezea.
  • Intr-un alt bol, adauga crema de branza si laptele si bate-le cca 2-3  minute pana se omogenizeaza. Pune untul, restul de zahar si sucul de lamaie si bate cca 1 min. Adauga amidonul de porumb si mai bate un pic. Pune si galbenusurile si hai, inca 1 min de batut. Strecoara apoi tot continutul printr-o sita.
  • Incorporeaza cate 1/3 din bezea in crema cu oua si amesteca usor prin miscari circulare, pana termini toata bezeaua.
  • Pune apoi aluatul in forma de tort si niveleaza-l usor cu o spatula, sa nu aiba dealuri si vai apoi apuca usor forma de tort si loveste de vreo 6 ori in masa ca sa iasa aerul.
  • Aseaza cu grija tortul in vas, la bain-marie si lasa-l la cuptor cca 1 ora si 10 minute. Verifica daca s-a copt dupa acest timp, cu o scobitoare si daca iese curata din centru, atunci stii ca e gata. Miroase minunat in bucatarie acum asa ca eu cred ca te-ai saturat deja.;) Mai lasa-l apoi 10-15 minute sa se coloreze deasupra.
  • Opreste cuptorul, lasa usa deschisa un pic si tortul ca sa se raceasca o ora acolo. Apoi scoate-l din forma, pune-l la frigider sa se raceasca macar 4 ore (da, e mai bun rece) si apoi e numai bun de mancat cu frisca, smantana, sos de ciocolata, fructe si chiar asa simplu, pudrat usor deasupra.

Pofta buuuuuuuuuuuuuuuuuuuunaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaa! ❤

PS: ca tot se apropie atatea zile in care sa sarbatoreste iubirea, va doresc sa o pretuiti, sa fiti iubiti si sa iubiti, sa daruiti si sa pastrati iubirea primita. ❤

Idle March…not


It seems that March is my most productive month of the year so far. I am in the mood for writing, about many, many things but most of them I will keep them unwrapped or just let you have a glimpse of them. Like a teasing. And you can guess whatever you like. It’s up to you. What is up to me is just to lead you on, if I want to. Now make sense of THAT! :))

Disclaimer: “I like nonsense, it wakes up the brain cells.” Dr. Seuss quote.

So from now on proceed with caution. :)) Definitely I am in a joking/ flirting mood today. Or not. Blame it on the weather.

What I like to say and I have no clue how to introduce this is that I want to present to you today a very easy to make sandwich. :)) I came home one day, from the job and I was hungry and tired and I wished I would find something already made but, no chance. On my way I was thinking what should I eat, using what I got. I scrambled my grey cells and probably it would had become an omelette if I hadn’t stop in time. May be I was a bit late because look what I write now. It’s not even proper English.

In fact I knew what I would eat a night before that, but I just like to over-think it. It wakes up my brain. So, today (drummings) I present to you my special sandwich. All you need is ᶫ…. Oh, no, this is not on the menu. Some other time. It is not in the kitchen, on my plate, in the salt, nowhere to find. Precious little thing called … Cynical.

So, here’s to you my own sandwich with just 3 ingredients. Feel free to experiment though.

Sandwich plain and simple

Serves 1

Ingredients:

  • 2 slices of bread
  • 1 egg
  • 2 slices of cheese

Method:

  • This is how I do it: I put a medium size non-stick pan on the stovetop over a medium heat. I crack the egg in the middle, trying not to move the pan as I like my egg as round and as collected as possible. I leave the pan for about 30 seconds so that the egg starts to cook and the white appears and because the pan is large enough, I put next to the egg the 2 slices of bread and cover. After 1-2 minutes, I turn the slices. 1-2 more minutes, then I remove the slices, cover the pan and turn the heat off. The egg will cook a bit more but don’t worry. It will be ok. I like the egg a bit runny but not too much.
  • I spread a bit of butter on the slices (optional) then cover with cheese. I remove the egg from the pan and put it on a slice of bread. I cover with the other slice and it’s done.
  • You can add salad, ham, bacon, cured pork, etc, but remember, simple doesn’t mean less tasty.

Good appetite!

 

Aromanian Pie


Well, with my forgotten English I would like to share with you, other language speaking friends, acquaintances, random readers and food lovers, a new recipe, a traditional one. It is simply called Aromanian pie because I am Aromanian and it is done by all Aromanian women since I don’t know when. I will not get into historical and mythological facts, as I, myself get lost in them too, but I will explain, my way, what are Aromanians, for short. They are people like all these over 7 billion in this world, who live mostly in the Balkan Peninsula and who speak an old and almost lost language, Aromanian and they are close relatives to Romanians. How close or not I will let the historians and others decide, the thing is that their songs, their costumes, their traditions, their food are unique and if you are interested in them just check my youtube channel, my mom’s youtube channel and others on youtube for music mostly, read Irina Nicolau’s book “Aromanian. Beliefs and traditions”, check Proiect Avdhela – The Library of Aromanian Culture, Gustav Weigand’s new published book “. ”ARMÂNII – ȚARĂ ȘI OAMENI””, 1st volume, etc. There are many resources to check, feel free and open minded, mostly. Google is here to help 😉

Ok, let’s get back to our business. This pie was eaten exactly on the first day of this year. How can I forget, right? I was visiting my godson and his family. His grandma offered me this pie and it was absolutely delicious. It reminded me of the pies my grandma did, decades ago and I asked for the recipe. She generously shared it with me and now I  do the same with you. I did it myself too, a couple of weeks ago and it was not as good as my godson’s grandma, Cati, but I think I know better for the next time. So, here it is an old and tasty traditional recipe of a pie.

Aromanian Pie (Cati’s Pie)

Servings: countless, as many as you get from an oven tray.

Ingredients:

  • 500 g flour
  • about 100-150 ml of water
  • a pinch of salt (don’t cripple the knife, you know what I mean;)) )
  • about 3-4 tbsp oil
  • about 4-6 tbsp melted lard (if you haven’t got any, go for butter, 80-82% fat)
  • 500-700 gr spinach or whatever you want in any combination
  • approximately 200-250 g salty cheese (not extremely salty but fatty)
  • 1-2 medium size eggs (preferably free range)

Preparation:

  • Mix flour with oil, water, salt into a kneading bowl and well … knead. Besides the flour and salt, put the rest of the ingredients slowly and check until the dough is not too soft nor too hard. Knead  the dough until no longer sticks on the walls of the bowl.
  • Divide the dough into two equal parts. Spread a sheet from the first part, not very thick nor very thin. Use a traditional paddle called shtzala (it looks funny, in Aromanian would be written like this: șțala) or a longer paddle. In fact the traditional one looks like a paddle without handles, which allows the dough to be stretched into bigger and thinner sheets. Spread 2-3 tablespoons lard or butter on the pie sheet (for my first attempt I put less lard and the sheets were less crounchy). Fold it in 3 parts, the roll, then cover with cling film. Repeat the same steps with the second pie sheet. Put them in the fridge for about an hour or overnight.
  • After an hour or after a day, start preparing the filling. Put the spinach in a pan over medium heat and stir until becomes paste. Add the eggs and the cheese (crumbled with a fork) and lleave for about 1-2 minutes on the heat then remove. You can use also frozen spinach, it is as good.
  • Take the dough from the refrigerator and stretch the sheets on a table sprinkled with a little flour. I use a tray that measures 20 cm wide by 35 cm length (inside) but if you happen to have a tray a little bigger than this, you adapt. As long as it is not too big. Make sure you leave about 2 cm more for the folding of the edges.
  • Place the first sheet in the tray, add all the filling and cover with the second sheet. Do not forget to fold the edges of the sheets, otherwise the filling will get out. Pour a little oil on it, you can spread it  with a brush if you like. This will prevent the dough to hardened. Place the tray in a medium heated oven at about 200 ° C / 400 F for 25-30 minutes. My oven is not that high-tech, so I use my head and eyes and nose and common sense when I cook, so you use them too.
  • Remove the pie when browned a little on top and put a few drops of water all over. That keeps the dough soft and easy to cut and bite. Cover with a clean kitchen towel and possibly a plastic bag or cellophane to keep a bit of moisture in. When it cools, just cut it in same size pieces and serve with yogurt. I like it so. 🙂

Good appetite!