Archives

بقلاوه


There you go, the recipe in English. Can you guess what it is about? :)) Of course, you are a smart human being. Now, that you know, I must tell you that this recipe is not mine, it is as old “as time” and very popular around the world. I knew about it before I cooked it. But, when I decided to try it, I said I would find the one I am comfortable doing it. In the Practical Encyclopedia of Easteuropean Cooking, 1999, there it was. My mum had a recipe, I had neighbours who did it, friends and so on. But it happened that I wanted to do it later, when I was abroad and I am content with what I found. This is mine, in a way. And now I want to share it with you. You probably say, why? Aren’t there enough already? And I say: why not? :))

Baklava

24 pieces

Ingredients:

  • 175 g/ 6 oz/, 3/4 cup butter, melted (remember, go with 80-82% fat)
  • 400 g/ 14 oz packet filo pastry, thawed if frozen
  • 30 ml/ 2 tbsp lemon juice
  • 60 ml/ 4 tbsp lemon
  • 50 g/ 2 oz,  1/4 cup caster sugar (or any sugar you have in the kitchen)
  • finely grated rind of 1 lemon
  • 10 ml/ 2 tsp cinnamon
  • 200 g/ 7 oz, 1 3/4 cups blanched almonds, chopped (replace almonds with nuts if you don’t have them)
  • 200 g/ 7 oz, 1 3/4 cups walnuts, chopped
  • 75 g/ 3 oz/ 3/4 pistachios or hazelnuts, chopped (again, replace with more nuts :))
  • chopped pistachios, to decorate (or go nuts :)) )
  • Syrup
  • 350 g / 12 oz/ 1 3/4 cups caster sugar
  • 115 g/ 4 oz/ 1/2 cup clear honey
  • 600 ml/ 1 pint/ 2 1/2 cups water
  • 2 strips of thinly pared lemon rind

Method:

  • Preheat the oven to 160 °C, 325 °F, Gas Mark 3. Brush the base of a shallow 30×20 cm/ 12×8 in loose-bottomed or Swiss roll tin with a little of the melted butter.
  • Using the tin as a guide cut the sheets of filo pastry with a sharp  knife to fit the tin exactly. In case you don’t have a similar tin, or you want to use all the pastry, remember that you have to add more ingredients. Do your maths.
  • Place one sheet of pastry in the base of the tin, brush with a little melted butter, then repeat until you have used half of the pastry sheets. Set the remaining pastry aside and cover with a clean dish towel
  • To make the filling, place the lemon juice, honey and sugar in a pan and heat gently until dissolved. Stir in the lemon rind (half of it), cinnamon and chopped nuts. Mix thoroughly.
  • Spread half the filling over pastry, cover with 3 layers of the filo pastry and butter then spread the remaining filling over the pastry.
  • Finish by using up the remaining sheets of the pastry and butter on top and brush the top of the pastry liberally with butter.
  • Using a sharp knife, carefully mark the pastry into squares, almost cutting through the filling. Bake in the preheated oven for 1 hour, or until crisp and golden brown.
  • Meanwhile, make the syrup. Place the caster sugar, honey, water and lemon rind in a pan and stir over a low heat until the sugar and honey have dissolved. Bring to the boil, then boil for a further 10 minutes until the mixture has thickened slightly.
  • Take the syrup off the heat and leave to cool slightly. Remove the baklava from the oven. Remove and discard the lemon rind from the syrup then pour over the pastry. Leave to soak for 6 hours or overnight. Cut into squares and serve, decorated with chopped pistachios.

Iyi iştah!

Tip (for the lazy ones, myself included): use baking paper in the tin and brush it with melted butter. This way, you will have a cleaner and easier to wash tin.

Advertisements

Scrieri si scriituri. Aferim!


Mi-a fost dor sa scriu iar pe blogul meu drag si iubit. L-am cam parasit eu o vreme dar ma intelege el. Scrierea poate fi o forma de terapie, de eliberare si recunosc ca ma ajuta. Plus ca am si un motiv bun. Chiar imi place sa scriu si mai ales cand consider ca am ce. Bine, mai bat campii cu gratie dar blogul meu e intentionat ca sa fie parcurs cu placere si sa aduca informatii pe care poate unii nu le cunosc sau care cred eu ca sunt folositoare. In fond, e si acesta un mijloc de informare, chiar daca blogul are putini cititori. L-am pornit de la inceput cu intentia de a ma axa pe retete de hrana a trupului (pentru ca am avut ocazia intr-o perioada a vietii mele sa gatesc foarte mult si am descoperit nu numai ca sunt buna – so they say, ask the ones who tried what I cooked ;)), combinat cu alte postari despre ce imi place si consider util, frumos, interesant, placut pentru a se regasi aici. Cine il citeste, ma bucur, cine nu, nu e obligat pentru ca eu cred foarte mult in liberul arbitru. Ah, sa nu uit de consecinte. Vin si astea. So, choose wisely! 🙂 Cat se poate, pentru ca de multe ori la momentul respectiv asa credem ca e cel mai bine. In timp se va dovedi daca am ales sau nu bine si asta se cheama experienta.

M-am gandit ca foamea vine mancand si pentru ca in vacanta am mai mult timp, sa incep incet-incet sa completez cu alte retete pe care le-am incercat de-a lungul anilor si care mi-au placut, sau sa introduc retete facute de mine. Au ramas destule nu numai nescrise dar si nefacute in dosarul cu retete. Ma gandesc cu drag ca va veni momentul si pentru acestea, candva. Daca faci ceva cu placere si destul de mult timp, incepi sa si creezi. Eu nu sunt un geniu si nu stiu de la inceput sa fac totul insa in timp am avut niste sclipiri si ma bucur ca pot sa spun ca am si eu ceva facut de mine. Cred ca orice femeie mai ales, care sta mult timp la bucatarie, este un creator si in general in viata, creem cu totii. Daca esti curios/ curioasa, uite-te, poate te inspira sau iti dau vreo idee despre ce sa mananci azi/ intr-o zi cu soare si apoi trecem mai departe: fusilli a la Elena, puiul meu, de Paste numai de bine2 F Words. Sunt putine deocamdata. Acum, scriind, incepe sa imi revina inspiratia (are efect) si ma gandesc ca mai am cateva retete, foarte usoare, pe care nu le-am adaugat inca. Cum termin postarea aceasta, ma apuc de ele cat pot de curand si adaug link-urile. Va urma.

Ce ramasese nescris? Uitandu-ma prin hartii, am dat peste o reteta de baclava. Da, stiu, o sa spui: alta? Dap. De ce nu alta? La cate sunt, am citit si am ales una care m-a atras pe mine si am si facut-o de cateva ori deja. Reteta e scoasa din The Practical Encyclopedia of Easteuropean Cooking, 1999. Nu stiu acum daca o voi adauga si in engleza (copyright reason may be or just plain laziness or poor English from my part or all of them) dar ramane de vazut. Deocamdata iata o reteta de baclava turceasca pe care imi face mare placere sa o gatesc. Cartea recomanda cafeaua amara sa o insoteasca si cred ca zice bine. Acum tu decizi si poate ai alta preferinta. E buna si aceea, de gustibus non es disputandum.

M-am gandit sa adaug acum la ingrediente, la reteta in limba romana, toate masuratorile pentru ca poate ai unul sau alt instrument de masurare, si esti obisnuit intr-un fel si e la fel de corect. Cum de nu m-am gandit mai de demult? Mi-aduc aminte destul de clar si daca ma straduiesc cred ca gasesc si articolul mai pe la inceputuri in care explicam ca nu le voi adauga pe toate pentru ca unii se incurca dar acum mi-a cazut fisa si m-am gandit ca am facut o greseala. Nu e fatala dar … 🙂 Daca esti in strainatate si te-ai si obisnuit cu masuratorile lor, ce faci? Poti transforma dar de ce sa nu fie toata info data de la inceput?

Baclava

24 portii

Ingrediente:

  • 175 g/ 6 oz/, 3/4 cana unt topit (defect profesional ca ma repet, unt de 80-82% grasime)
  • 400 g/ 14 oz pachet de foi de placinta, dezghetat in caz ca a stat la congelator
  • 30 ml/ 2 linguri suc de lamaie (daca nu uiti, spala coaja – eu mai uit dar inca nu am murit, glumesc. La cate prostii bagam in noi, ce mai conteaza cateodata? Nu sunt absurda dar daca uiti, e ok)
  • 60 ml/ 4 linguri lamaie
  • 50 g/ 2 oz,  1/4 cana zahar caster (sau obisnuit daca nu ai)
  • coaja rasa de lamaie (ei, acum ca iti trebuie si asta parca iti vine totusi sa speli lamaia inainte 🙂 )
  • 10 ml/ 2 lingurite scortisoara (minunat condiment)
  • 200 g/ 7 oz, 1 3/4 cana migdale decojite si maruntite (reteta cere, insa stiu ca migdalele nu sunt tot timpul la indemana noastra asa ca poti sari peste , linistit/a)
  • 200 g/ 7 oz, 1 3/4 cana nuci maruntite (poti dubla cantitatea inlocuind migdalele cu nuci)
  • 75 g/ 3 oz/ 3/4 cana alune de padure sau fistic (ce delicatese, Doamne), maruntite (iar le inlocuiesti cu buna si delicioasa noastra nuca)
  • fistic maruntit (sau nuca :)) ) pentru decor

Sirop

  • 350 g / 12 oz/ 1 3/4 cana zahar caster (sau necaster ;)) )
  • 115 g/ 4 oz/ 1/2 cana miere
  • 600 ml/ 1 pint/ 2 1/2 cana apa
  • 2 fasiute de coaja de lamaie (sau mai multe sau deloc, daca nu ai)

Preparare:

  • Incalzeste cuptorul la 160 °C/ 325 °F/ Gas 3. Unge o tava cu fundul detasabil de 30X20 cm/ 12X8 inch sau o tava de dimensiuni asemanatoare, cu putin unt topit.
  • Foloseste ca masura tava si taie foile de placinta sa incapa perfect. Din cauza cantitatii exacte a ingredientelor din reteta nu te-as sfatui sa cauti o tava in care sa se potriveasca foile decat daca esti dispus/a sa maresti cantitatea corespunzator. Te las sa faci calculele.
  • Pune prima foaie de placinta in tava, unge cu unt topit si continua operatiunea pana folosesti jumatate din foile de placinta. Restul acopera-le cu un prosop curat si lasa-le deoparte.
  • Intr-o tigaie pune sucul de lamaie, mierea si zaharul si lasa la incalzit pana se topeste si se omogenizeaza totul. Adauga apoi jumatate din cantitatea de coaja de lamaie rasa, scortisoara si nucile maruntite. Amesteca bine.
  • Pune jumatate din aceasta combinatie in tava peste foi, adauga 3 foi de placinta unse cu unt si apoi restul combinatiei. Mda, cred ca ti-ai castigat dreptul de a gusta,  stiu ca nu ai rabdare.
  • Pune ultimele foi de placinta in tava, ungandu-le pe fiecare cu unt si la sfarsit, unge cu generozitate cu untul ramas ultima foaie de placinta.
  • Cu un cutit ascutit (eu am o problema cu cutitele, recunosc, nu sunt suficient de ascutite pentru mine niciodata), taie in patratele baclavaua dar nu pana la capat, ci mai mult pe deasupra, abia intrand in stratul de nuca. Pune tava in cuptor pentru o ora sau pana se rumeneste deasupra.
  • Intre timp, fa siropul. Intr-o cratita pune zaharul, mierea, apa si cealalta jumatate de coaja rasa de lamaie si amesteca pana se omogenizeaza toate ingredientele, totul la o temperatura joasa. Da focul tare si adu-l la punctul de fierbere apoi lasa-l asa pentru 10 minute pana se ingroasa.
  • Ia siropul de pe foc si lasa-l sa se raceasca. Scoate baclavaua din cuptor. Strecoara siropul pentru a scapa de coaja de lamaie si toarna peste minunatie. Lasa-l sa se imbibe bine pentru 6 ore sau mai bine peste noapte. Taie in forma de patrate si decoreaza cu fistic macinat. Gata.

Pofta buna!

Tip: in tava poti pune o foaie de copt pe care sa o ungi cu unt, daca vrei. Te ajuta sa speli mai usor la final, neprinzandu-se de fundul tavii.

 

 

 

Oda pepenelui


Hai ca nu am mai scris despre mancare de o groaza de ani (exagerez dar imi place 😉 ) si ma tot gandesc de ceva vreme sa inchin o postare pepenelui. Rosu. Caldura mare, mon cher, ca sa il parafrazez pe cetateanul Caragiale si sezonul pepenelui se potrivesc impreuna perfect ca… nu am nici o comparatie potrivita asa ca, completeaza tu cu ce vrei. In orice caz, ce sa mananc la peste 30 de grade Celsius si transpirand in secunda in care mi-am facut un dus sau efectiv stand sau venind de la plaja? Mintea mea nu are nimic in cap in acest moment decat pepenele. Tot e ceva. :)) Putea fi mai rau. 

Nimic nu cade bine decat pepenele, imho. Nu stiu daca tie iti place la fel de mult ca mie sau poate il detesti insa crede-ma ca nimic nu e mai bun ca pepenele acum. Oricum, nu te oblig, dar poti incerca. Ce ai de pierdut? Daca iti place? Nu-i asa ca atunci e bine? Dar tu fa cum crezi. Eu merg acum sa ma infrupt dintr-o felie rece, zemoasa, dulce dar fara sa ti se aplece, de pepene. Abia astept sa imi infig dintii in ea si sa simt cum se topeste miezul transformandu-se in cel mai placut lichid care exista pe suprafata pamantului, care sa ma racoreasca si sa imi astampere setea. Pe caldura asta nici apa nu are efectul asta, doar pepenele. Ma rog, si o bere rece, pentru cei carora le place foarte mult.

De ce sa consumi pepene?

Pro: racoreste, astampara setea, iriga rinichii (pentru indicatii medicale cauta si pe net, eu aduc cateva argumente pe scurt), e dulce dar fara sa fie gretos, inlocuieste foarte bine apa.

Contra? Ei bine, sunt si cateva chestii contra pe care as fi incorecta sa nu le spun, pentru ca exista si nu pot fi neglijate, insa pentru mine, au efect contrar. Nu inseamna ca daca le stiu si le mentionez, ma fac sa ador mai putin pepenele dar asa, ca sa fiu fair, uite-le sau uita-le, cum vrei.;)) E greu domle, iti pica bratele cand il iei. Daca nu ai masina, nu iti ramane decat cosul de cumparaturi pe roti ( stiu, pare babesc dar pentru sanatatea ta, nimic nu mai conteaza) sau bratele alea care se tonifiaza. Apoi, aproape jumatate se arunca, daca te gandesti la coaja. Ma rog, o poti face dulceata daca vrei. Semintele, ori le inghiti (optional) sau le cureti cu cutitul. Dar aproae ca te enerveaza uneori. Te umfla de nu mai poti merge. Te trimite la toaleta cand ti-e lumea mai draga. Nu tine de foame prea mult. E multa zeaaaama si daca il si incerci (adica ii face vanzatorul un dop sa vezi cat e de copt si dulce) cand il cumperi, poate sa cuuurga, iar zeama aia roz lipicioasa nu pica prea bine. Hai ca am scris cam mult la contra. :))

Daca ai avut rabdare sa citesti pana aici, ti-ai dat seama ca nu e vreo reteta, dar urmeaza, insa pepenele e tot mancare si pentru ca imi place foarte mult si pentru ca efectiv il consum zilnic, mi-am dorit sa scriu despre el. Iubesc pepenele. Tu ce fruct iubesti? 

Gata, am plecat sa ma infrupt din felia aceea si zemoasa de pepene care ma asteapta! O seara racoroasa sa ai!

Tortul de vata sau cum fac japonezii prajituri


In Sydney fiind, intr-una din zile am trecut pe langa o coada imensa de oameni care statea la faimosul Uncle Tetsu’s cheesecake. De ce a faimos nu am prea inteles dar ne-am nimerit exact la cca o saptamana de la deschidere asa ca lumea era foarte incantata si doritoare. Atata de doritoare incat, ca sa aiba mai multi sansa de a gusta asa ceva, era regula de a cumpara doar un tort de persoana. Uite aici povestea lui. Se poate sa nu incerc eu asa ceva? Evident ca nu (se poate sa nu incerc, si uite-asa ma invart ca un titirez 😉 ). Mai ales ca era o noutate si plus, era ceva de mancat si arata si mirosea foarte bine. Cam scump la pret dar o data in viata merita. Si in urmatoarea zi am hotarat sa degustam si noi, asa ca ne-am asezat cuminti la coada, foarte organizata si pazita de un angajat, ca sa nu se strecoare nimeni in fata. Iar partea fun era ca puteai urmari prin magazinul numai geamuri,tot procesul de fabricatie. Bine-nteles ca ne-am si pozat, ca marturie, da?

In cca 30 de minute stateam cu tortul cald in mana si mergeam spre hotel. In strainatate si mai ales unde sunt comunitati de asiatici, descoperi nu numai o bucatarie uimitoare dar au acestia niste dulciuri total diferite de cele europene sau cele cu care suntem noi obisnuiti. Sunt mult mai putin dulci, sunt facute din tot soiul de boabe si seminte si daca nu esti obisnuit, nu poti zice ca te atrag. In fond nimic nu se compara cu o savarina sau o sarlota sau mai stiu eu ce alte torturi si prajituri avem noi. Dar merita sa gusti pentru ca poti fi placut surprins. Asa ca de cum am intrat in camera de hotel am desfacut pachetul si ne-a aparut in fata ochilor ceva miiic, rotund, un fel de blat de tort de fapt, cu o puternica aroma de vanilie si ou. Ca sa pricepem noi, astia cu ochii normali, japonezii au denumit tortul cheesecake insa el e cunoscut sub numele de cotton cake la asiatici si exista multe retete dupa care se face. Am degustat noi minunatia, care a alunecat imediat pe gat, asa pufoasa si usoara era si mi-am dat seama ca te prinde, ca un drog. Ai manca si ai tot manca. Cel putin mie mi-a placut. Si apoi mi-am pus intrebarea: dar eu nu pot sa fac asa ceva? Bine-nteles ca pot. Si am facut, intr-o zi cu soare dupa ce ne-am intors acasa. Mai ramane sa il mai fac, evident, in Romania. Am descoperit ca e un tort un pic pretentios, deosebit, ca orice tort, asa ca il fac la vreo ocazie mai speciala, sau nu, ma mai gandesc. Asta cu ocaziile mi-am dat seama in timp ca nu se merita, fie ca nu prea vin, fie ca nu ai timp sau dispozitie exact atunci si viata trece tot asteptand nu stiu ce. So, nici o ocazie speciala, vad eu cand il fac si abia astept sa ma laud cu el iar. :)) Si sa il mancaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaam impreuna, ca se imparte cu cineva. Intotdeauna. 🙂

Pana atunci, pun aici link-ul tortului pe care l-am facut eu, si traducerea pentru cei care nu cunosc limba engleza si vor sa il faca. Nu vor regreta, doar sa ramana deschisi, ca nu e ceva ce au mai mancat. Dar e addictive.

Tort de vata

8 portii

Ingrediente:

  • 230 gr branza Philadelphia (sau orice alta crema de branza la un gramaj apropiat, la temperatura camerei)
  • 1/2 cana lapte
  • 5 oua mari (la temperatura camerei)
  • 1/4 crema de tartar (cream of tartar)
  • 1/4 cana zahar + 1/4 cana zahar
  • 1/4 unt nesarat (cca 80-82% grasime, la temperatura camerei)
  • 1 lingura suc de lamaie
  • 1/4 cana faina (alba)
  • 2 linguri amidon de porumb (cornstarch)

Preparare:

  • Pune pe forma de tort de 20 cm (8 inch) foaie de copt si sigileaz-o bine pe afara cu multa folie de aluminiu pentru a evita scurgerea.
  • Umple o tava de cuptor sau un vas mai mare ca forma de tort cu apa, pana la jumatate si pune-o in cuptor sa se incalzeasca la 157,2-160 °C/ 315 °F, in partea de jos a cuptorului.
  • Separa albusurile de galbenusuri. Bate albusurile incepand cu o viteza mica si terminand cu cea mai mare, pana se intaresc un pic. Adauga crema de tartar si bate in continuare pana se mai intareste un pic. Adauga 1/4 zahar treptat pana se stransforma in bezea.
  • Intr-un alt bol, adauga crema de branza si laptele si bate-le cca 2-3  minute pana se omogenizeaza. Pune untul, restul de zahar si sucul de lamaie si bate cca 1 min. Adauga amidonul de porumb si mai bate un pic. Pune si galbenusurile si hai, inca 1 min de batut. Strecoara apoi tot continutul printr-o sita.
  • Incorporeaza cate 1/3 din bezea in crema cu oua si amesteca usor prin miscari circulare, pana termini toata bezeaua.
  • Pune apoi aluatul in forma de tort si niveleaza-l usor cu o spatula, sa nu aiba dealuri si vai apoi apuca usor forma de tort si loveste de vreo 6 ori in masa ca sa iasa aerul.
  • Aseaza cu grija tortul in vas, la bain-marie si lasa-l la cuptor cca 1 ora si 10 minute. Verifica daca s-a copt dupa acest timp, cu o scobitoare si daca iese curata din centru, atunci stii ca e gata. Miroase minunat in bucatarie acum asa ca eu cred ca te-ai saturat deja.;) Mai lasa-l apoi 10-15 minute sa se coloreze deasupra.
  • Opreste cuptorul, lasa usa deschisa un pic si tortul ca sa se raceasca o ora acolo. Apoi scoate-l din forma, pune-l la frigider sa se raceasca macar 4 ore (da, e mai bun rece) si apoi e numai bun de mancat cu frisca, smantana, sos de ciocolata, fructe si chiar asa simplu, pudrat usor deasupra.

Pofta buuuuuuuuuuuuuuuuuuuunaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaa! ❤

PS: ca tot se apropie atatea zile in care sa sarbatoreste iubirea, va doresc sa o pretuiti, sa fiti iubiti si sa iubiti, sa daruiti si sa pastrati iubirea primita. ❤

Mere, pere in panere


Pardon, in stomac. Stii ceva, azi nu am nici o reteta de post. Mi-am chinuit mintea de azi dimineata ce sa scriu, ca mi-am propus sa o fac in fiecare zi saptamana aceasta dar acum ma chinui pentru ca nu am nici o idee. Asa ca m-am gandit ca pana la urma, se poate si fara o reteta anume. Ia si tu o zi de pauza de mancare si consuma numai fructe. Poftim, iti fac eu o lista cu ce se gaseste acum si ce e in sezon.

Fructe

Ingrediente:

  • mere
  • pere
  • portocale
  • grefe
  • capsuni
  • mandarine
  • banane

Cam aici se opreste lista mea. Mai poti adauga tu, dupa pofta si buzunar. Cred ca stomacul tau iti va fi recunoscator ca il lasi sa se odihneasca un pic. Eu consum fructele cam ca felurile de mancare: dimineata un bol de fructe proaspete, la pranz o farfurie de ciorba de alte fructe proaspete si seara o farfuriuta de fructe proaspete. Recunosc ca intre mese mi se face foame uneori asa ca adag si gustari de si mai multe fructe proaspete. 😛

Daca cumva nu iti convine, uite aici niste retete mai vechi: “Vegetalele la mare pret“, “Post parfumat“.

Pofta buna! Si nu uita, pentru o viata sanatoasa consuma zilnic si fructe! 🙂

Pisc (oturi)


Mi-era dor sa revin. Am retete vechi care se invechesc si mai mult, stand cuminti in dosar, netranscrise si retete noi pe care vreau sa le impartasesc. Azi m-am gandit la pisc (oturi). Sau biscuiti, cum vrei. Da, daca citesti cum trebuie, mai si pisc. 😉 Imi place la nebunie cum iese jocul de cuvinte, ma minunez ce idee geniala am avut. Acum rad, de mine, cu mine, cu tine, de tine, etc. Reteta aceasta o am de la o prietena din Bucuresti, Sabina, cea care imi face si pielea ca de bebelus la cosmetica.  Si cum ne-am impretenit noi, am inceput sa facem si schimb de carti, de retete si de mancaruri. Intr-o zi m-a servit cu cei mai buni biscuiti pe care i-am mancat vreodata. Nu din aceia complicati ci clasicii biscuiti facuti cu untura si scosi la masina de tocat, cu forme. Mai stii de ce vorbesc? Daca iti amintesti sau ai vazut, ma bucur. Sunt BISCUITII COPILARIEI. Biscutii de casa, facuti de mama sau impreuna cu ea. Si ce sa vezi? Biscuitii erau facuti de mama ei. Nici nu se putea altfel. Doar mama face asemenea biscuiti. Au fost deliciosi. Asa aromati si pufosi si dulci si buni, rar le-a fost papilelor mele gustative sa guste. Nu stiu cum ii face dar pe mine m-au fermecat. Si bine-nteles ca am cerut reteta. Mama Sabinei, saru-mana pentru cei mai buni biscuiti mancati vreodata! 🙂 Iata secretul din spatele piscoturilor. Eu am ales sa lucrez cu jumatate din cantitate pentru ca ies prea multi si nici nu am o familie numeroasa ca sa zici ca se termina repede. Dar abia astept (sa fac reteta intreaga). Aici voi pune reteta asa cum am primit-o de la Sabina si te astept. Ca tocmai i-am scos din cuptor. Recunosc ca nu imi ies asa buni ca ai mamei Sabinei dar stiu ca imi plac.

Piscoturile mamei Sabinei

Fara numar

Timp preparare: cca 20-30 min (sa fiu sincera nu m-am cronometrat)

Timp coacere: 10 – 15 minute (tava)

Ingrediente:

  • 1 cana untura (topita) (stiu ca poate strambi din nas dar numai untura ii face asa fragezi si deliciosi. Din pacate eu nu am untura de casa, am gasit de cumparat la Kaufland – in caz ca nu stii de unde sa iei, tocmai ce-am facut reclama ;))
  • 400 g zahar (ca de obicei eu merg pe mai putin, ca de, nu e foarte sanatos)
  • 4 oua
  • 100 ml lapte dulce
  • 1 lingurita amoniac (stins in lapte)
  • coaja de portocala si lamaie (eu adaug si vanilie si scortisoara si nucsoara si nuci, atunci cand am)
  • un varf de cutit de sare (imi zboara gandul la o imagine hazlie cu unul care rupe varful cutitului :)) )
  • 1 plic de praf de copt
  • faina cat cuprinde (ca sa iti iasa un aluat potrivit de tare)

Preparare:

  • Incalzeste cuptorul la cca 180 °C/ 350˚F, gaz 4. Cuptorul meu nu are grade asa ca ma bazez pe instinct, sa fie cald, dar nu fierbinte.
  • Se freaca ouale cu zaharul, se adauga untura, coaja de portocala, amoniacul stins in lapte, sarea apoi faina cu praful de copt. Trebuie sa iti iasa un aluat nici prea tare nici prea moale. Se framanta toate ingredientele apoi se trece aluatul prin masina de tocat, la forma dorita (cand eram mica adoram sa schimb formele sa iasa de toate felurile). Eu nu mai am masina de tocat asa ca impart aluatul in 4 parti si intind cate una cu facaletul pe masa curata, presarata cu putina faina. Si repede si eficient tai cu un cutit forme patrate pe care le pun in tava pe hartie de copt. La jumatate din cantitatea de mai sus imi ies cca 3 tavi, dar acum depinde de marimea tavilor, de marimea cuptorului. Tava se introduce in cuptor si se coace la foc potrivit. In casa va mirosi ca de sarbatori si vei sti ca esti la mama acasa.

Pofta buna!

Inghetata cu dragoste


Vara asta au fost la inaltime capsunile. Am mancat pana m-am saturat si m-am bucurat din tot sufletul ca sunt asa multe si asa accesibile. In fiecare zi aveam pregatit bolul cu capsuni proaspete pe care am ales sa le consum cand cu zahar, cand fara zahar. Mi-am delectat palipelele gustative cu asa delicatese cum sunt capsunile si o voi face in fiecare an. Sa fie caspuni! Romanesti, de preferat!

Cum au fost atat de multe, mi-am zis de ce nu, sa ma apuc sa fac ceva cu ele. Nu gem, din pacate, pentru ca am inca din anii trecuti. Mananc mai rar gem si nu are rost sa ma umplu de borcane, doar asa, de dragul de a le vedea pe raft. Prefer sa mananc ce am si cand aproape se termina, sa incep sa fac proaspat. Ar fi ideal sa fac cate putin din fiecare fructa de vara si toamna dar nu am dispozitia necesara. Cine stie, poate de la anul voi incepe. Never say never.

Revenind la capsuni, am decis ca sunt prea multe. Da, domnule, sunt prea multe acum! 😉 Si m-am cam plictisit sa le consum asa proaspete. Ce-ar fi daca as face o prajitura sau inghetata cu ele. Si uite-asa am inceput sa caut in retele mele adunate de-a lungul timpului. Si ce crezi? Am gasit parfe cu capsuni si coacaze, pe o foaie decupata dintr-o revista. E decupata la limita si nu apare numele revistei si nici data cand a aparut, asa ca daca cineva se sesizeaza, rog sa imi lase un comentariu, mesaj, cum doreste si fac rectificarea. Am decis deci sa fac un parfe cu capsuni, sa am in congelator toata vara si cand mi-o fi pofta de inghetata sa nu cumpar ceva facut din prafuri si mai stiu eu ce, ci sa mananc the real thing, facut de mana mea. Am dublat cantitatea, ca sa am muuuuulta si sa nu fac prea des. Voi pune aici reteta originala, cu comentarii bine-nteles, pe care te rog sa le ignori daca nu sunt asa savuroase. Te indemn din tot sufletul sa faci asa ceva pentru ca este absolut delicioasa, nici nu ti-ai inchipui ca o inghetata de casa poate fi asa de minunata si de fina si de aromata. E ceva de lux, dupa mine, dar te las singur/a sa apreciezi daca am sau nu dreptate. Si nu dureaza chiar asa de mult. Nu uita sa faci loc in congelator

 Parfe cu capsuni si coacaze

6 portii

Ingrediente:

  • 150 g zahar (poti folosi un inlocuitor de zahar natural, cum ar fi fructoza, zaharul din stevie sau trestie de zahar sau ce altceva crezi ca ar merge – daca nu vrei asa dulce, pentru ca iese destul de dulce, poti pune mai putin, cca 100 g, nu e nici o pierdere)

  • 3 galbenusuri

  • 150 ml lapte

  • 1 pliculet zahar vanilat (sau zahar vanilat de casa sau pur si simplu sari peste zahar si pune doar vanilie, esenta sau pastaia de vanilie)

  • 1 pahar de capsuni  (pare putin, eu as merge pe cantitatea dubla sau tripla, imi place sa le vad si sa le gust in inghetata, nu sa le caut)
  • 1 pahar de coacaze (am omis pentru ca nu am gasit la piata)
  • 500 g frisca (eu fac frisca de casa din smantana grasa pe care o bat pana se face frisca. Am fost la Cora si am luat smantana de 30% grasime. Daca stii pe cineva de incredere de la tara, e si mai bine. Oricum, nu lua frisca lichida de la supermarket, pune mana si fa-o tu din smanatana. Daca te grabesti sau nu ajungi, sau din orice alte motive, fa-o asa, treaca de la mine.)

Preparare:

  • Se freaca galbenusurile cu zaharul si zaharul vanilat, se adauga treptat laptele si se pune la fiert in bain-marie, batand cu telul fara intrerupere, pana se ingroasa. Daca vrei sa pui pastaia de vanilie, fa-o in bain-marie si incearca s-o ocolesti cumva cu telul, apoi la final de tot, o poti scoate. Si sa stii ca se ingroasa, se face o crema de vanilie minunata si aromata, de iti pare rau ca trebuie s-o adaugi apoi in frisca. Iti vine s-o mananci cu degetele. Se lasa la racit.
  • Se incorporeaza treptat frisca si fructele zdrobite, se toarna in tavite tapetate cu folie de aluminiu sau alimentara si se pune la congelator cat e nevoie. Eu am ales sa pun continutul in cutii de plastic pentru mancare sau de la alte inghetate, fara nici o folie. Am invatat si din greseli: ca trebuie zdrobite bine fructele. Eu am ales sa o fac mai superficial si chiar sa pastrez mai mult de jumatate din ele intregi. Imi ziceam ca vor arata frumos atunci cand voi taia inghetata si vor avea un gust bun. Da de unde! M-am trezit ca se facusera bocna de inghetate ce erau, nu le mai puteam taia de nici un fel si s-a dus minunatia mea de design. A trebuit sa le culeg asa intregi si aratoase cum erau si sa le las sa se inmoaie, altfel nici nu puteam musca din ele. Deci, zdrobeste-le bine.
  • Parfe-ul se serveste decorat cu fructe proaspete si sos de coacaze. Iti vei dori sa repeti experienta si cu alte fructe.

Pofta buna!