Archives

Fusilli a la Elena


Dupa atatea mancaruri care urmeaza retetele ad literam, iata in sfarsit ceva fara reteta. Gata, ma pot auto-proclama un adevarat bucatar.;) Nu e cazul, ca nu am studiat asa cum fac cei care urmeaza o scoala, eu o fac doar din pasiune si sunt mai mult autodidacta. Imi place. Nu as putea face asta zilnic intr-un restaurant dar acasa, din cand in cand, pentru mine si cei dragi, da. Revenind, deseori o mancare se gateste din minte cu cateva zile inainte, asa si a mea a inceput de ieri seara. E o intreaga munca in spatele unei mese, chiar daca pare ca nu e asa. Intreaba asta pe oricine trebuie sa gateasca acasa, zilnic.

Ce sa mananc maine, ma intrebam in gand. Faceam o lista mentala cu ce aveam prin congelator, frigider, camara, ca sa nu cumpar prea multe. Aveam chef de paste dar nu le vroiam simple, am mai mancat asa si sunt foarte usor de facut dar ma gandeam, am niste creveti mari in congelator. I-am luat special pentru o mancare cu paste, asa mi-a placut mie. Deci sa recapitulez: creveti am, ce mai am? Paste am si alegerea mea e fusilli, sunt ele asa carliontate cumva si tare dragute arata in farfurie. Usturoi am, fara usturoi nu se poate la paste. O prietena mi-a povestit ca usturoiul nu se marunteste si se consuma ci se zdrobeste, se prajeste in ulei usor, pentru aroma si apoi se arunca. Deci sa ii dau Cezarului ce-i al Cezarului. Usturoiul va fi zdrobit, sa nu supar italienii. 😉

Sunt asa incantata de ce am facut incat am zis ca daca nici pe asta n-o scriu, atunci ce sa scriu? Tot adunate de prin amintiri si foi? E loc si de acestea dar acum incepe artileria grea. Creatia mea. Mai am cateva retete proprii aici, destul de putine, daca ai chef, cauta-le, daca nu, intr-un viitor mi-am facut o nota mentala sa le caut si sa le pun intr-un folder special, pentru a fi mai usor gasite. Si facute, ca doar nu le postez de frumusete. Reteta poate fi facuta pentru o persoana sau pentru 2 sau pentru 4, sau etc. Eu voi posta varianta pentru doua. Restul se imparte sau se inmulteste. Si pentru ca e loc de imaginatie, voi adauga si alte optiuni. Te poti juca foarte mult cu reteta asta, de asta imi si place, e versatila. Iar la gust, nu mai zic. Degust.

Iata ce mandra sunt, am numit-o dupa mine. Asa, pentru ca pot. 😉

Fusilli a la Elena

2 portii

Ingrediente:

  • 85 g fusilli de persoana (au italienii dreptate cu gramajul, este exact o portie suficienta pentru a manca pana aproape de saturatie si mai ai loc, un piiiiiiiiiiic – daca preferi portii mai mari, go ahead)
  • 10-12 creveti mari, curatati (in loc de creveti poti pune 2 piepti de pui taiati cubulete)
  • 280-300 g smantana 20% grasime (uite ca nu mai e asa grasa, nu? 😉  dar merge si mai grasa)
  • 4 catei de usturoi zdrobiti (doar pentru aroma, tine minte)
  • 3-4 linguri de ulei
  • un varf de cutit de sare
  • coaja rasa de la 1/2 lamaie (asta face toata diferenta, crede-ma)
  • 2 lingurite oregano (uscat)
  • 1 lingurita rasa nucsoara pudra (obligatoriu)
  • mirodenii amestecate pentru spaghetti (am primit de la o prietena si am zis sa le adaug dar a meritat, deci fa si tu la fel, joaca-te cu orice mirodenie)
  • 2 lingurite ghimbir pudra (sau piper daca vrei, doar ca ghimbirul are o alta aroma si sa stii ca nu e asa de piperat in mancare pe cat se crede)
  • 150 grame casacaval ras
  • parmezan (nu am avut dar daca ai, ce faci?)
  • ciuperci (eu nu am pus dar tu poti, daca iti place)
  • 2 lingurite rase de faina (pentru ingrosare sos – optional, eu am incercat si a fost ok)
  • 2 -3 lingurite de vin alb (nu am avut dar daca aveaaaaaaaaaaaaaaaam… 🙂 )

Preparare:

  • Se vine de la serviciu flamand/a cu gandul la mancare. Se gandeste la ce bine era cand era gata masa, facuta de altcineva, bine-nteles, dar din pacate atunci nu se aprecia. Acum e prea tarziu, deci nu te mai plange. Fa in asa fel incat sa iti arati aprecierea cat nu e prea tarziu. Altfel, e randul tau sa nu fii apreciat/a. :))
  • Se pune o cratita de marime medie, plina cu apa si un pic de sare, pe foc. Se da taaaaare la foc si se roaga in gand sa se fiarba repede ca nu mai poti de foame. Intre timp te misti si scoti pe masa tot ce iti trebuie. Si apoi te schimbi de hainele de serviciu in ceva mai confortabil. Se deschide si geamul de la bucatarie pentru ca se va incalzi intre timp.
  • Cand s-a fiert apa se pun pastele si se asteapta peste 8 minute sau cat scrie pe punga. Daca ar fi sa respecti durata nu ar iesi “al dente” ci ar iesi cam nefacute asa ca lasa-le sa fiarba. Iti vei da seama si singur/a cand s-au facut.
  • Intre timp, curata cateii de usturoi, zdrobeste-i cu lama cutitului asezata intr-o parte, nu cu partea taioasa. Intr-o tigaie, incalzeste uleiul si pune usturoiul pentru aroma. Prajeste-l cca 3- 5 minute, cat sa se rumeneasca si adauga crevetii sau prawns (cum se mai numesc ei intr-o limba de circulatie internationala) si lasa-i si pe ei la rumenit, cca 5 minute.
  • Adauga apoi smantana, amestecand continuu la foc mediu spre mic, apoi mirodeniile, apoi faina daca vrei sa se ingroase sosul, daca nu, nu e musai. Se razuie jumatate de lamaie deasupra si se inspiraaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaa. Asta e cireasa de pe tort, nimic nu se compara cu coaja proaspat rasa de lamaie. Poti folosi si coaja rasa de lamaie din borcan, daca ai, dar nu e acelasi lucru. La final adauga si cca 50 g cascaval ras si amesteca bine. Sosul e gata. Si miroase divin.
  • Verifica daca pastele s-au fiert, fara a fi prea tari sau prea moi si strecoara-le prin sita. Rastoarna-le in portii egale in farfurii si pune deasupra sosul. Presara niste cascaval ras peste tot, toarna un vin alb in pahare si

Pofta buna! Eu stiu ca am avut.

 

De la mama


Azi am o reteta de la mama mea. Am rugat-o sa mi-o dea ca sa o pun pe blog. Nu ca e vre-un secret de familie dar are o valoare sentimentala aceasta reteta ca stiu ca o face mama. Si am zis ca nu strica s-o am si eu si tu, daca doresti. Atunci cand ma apuc de facut vreo placinta, evident ca prima sursa e in familie, nu? Si placinta mamei e foarte buna. Mie imi place.

Stiu ca ieri trebuia sa scriu reteta dar a intervenit ceva si nu am mai putut. Poti considera ca a fost post negru in locul celui de azi. 🙂 Nu intotdeauna iese cum vreau dar uite ca se potriveste. In fond o zi de post negru e binevenita, organismul se reface si gandurile se aseaza mai bine. Azi in schimb te invit sa iti imaginezi cu puterea mintii, cum se face o placinta de post cu verdeata proaspata: stevie, spanac, urzica, loboda, ce vrei tu.

Placinta de stevie 

Portii: nenumarate, cam o tava de cuptor

Ingrediente:

  • 700-800 gr stevie, spanac sau ce mai vrei tu si in orice combinatie
  • 8 foi de placinta
  • 2 linguri de faina
  • 2 linguri de ulei
  • sare
    Preparare:
  • Opareste stevia, spanacul sau urzica si se lasa la scurs intr-o sita. Dupa ce s-a scurs, amesteca bine cu putina sare, cu faina presarata cate putin si se amesteca fff bine. Adauga si uleiul si amesteca iar ff bine.
  • Pune in tava de placinta o foaie de copt. Unge cu putin ulei si mai pune o foaie peste. Si repeta actiunea iar. Stii cate foi de placinta ai acum in tava? Daca stii, nota 10 de la mine.
  • Toarna acum jumatate din compozitie peste foile din tava. Apoi pune o foaie peste, unge-o cu putin ulei si adauga restul compozitiei peste. Acopera iar cu 2 foi de placinta, unse cu putin ulei, una peste alta. AETNTIE!!! Ultimele 2 foi se pun deasupra, dar fronsate, incretite, peste care se pune iar ulei, un pic mai mult.
  • Stropeste acum placinta cu un pahar mic cu apa rece si pune in cuptorul incins deja. Lasa cca 10 minute la foc tare, dupa care da la medium pana se coace, cam inca 15-20 min, pentru a iesi rumenita.
  • Dupa ce o scoti din cuptor, las-o sa se odihneasca un pic (rabdare, rabdare), acoperita cu cateva servete curate. Pentru a nu le murdari, potriveste peste tava facaletul, cutitele mai lungi pentru a forma un fel de grilaj si a feri ca servetele sa cada peste placinta. Daca veri ceva SIMPLU, acopera cu un capac, si gata cu servete si alte minunatii.
  • Se serveste calduta.

Pofta buna!

Mere, pere in panere


Pardon, in stomac. Stii ceva, azi nu am nici o reteta de post. Mi-am chinuit mintea de azi dimineata ce sa scriu, ca mi-am propus sa o fac in fiecare zi saptamana aceasta dar acum ma chinui pentru ca nu am nici o idee. Asa ca m-am gandit ca pana la urma, se poate si fara o reteta anume. Ia si tu o zi de pauza de mancare si consuma numai fructe. Poftim, iti fac eu o lista cu ce se gaseste acum si ce e in sezon.

Fructe

Ingrediente:

  • mere
  • pere
  • portocale
  • grefe
  • capsuni
  • mandarine
  • banane

Cam aici se opreste lista mea. Mai poti adauga tu, dupa pofta si buzunar. Cred ca stomacul tau iti va fi recunoscator ca il lasi sa se odihneasca un pic. Eu consum fructele cam ca felurile de mancare: dimineata un bol de fructe proaspete, la pranz o farfurie de ciorba de alte fructe proaspete si seara o farfuriuta de fructe proaspete. Recunosc ca intre mese mi se face foame uneori asa ca adag si gustari de si mai multe fructe proaspete. 😛

Daca cumva nu iti convine, uite aici niste retete mai vechi: “Vegetalele la mare pret“, “Post parfumat“.

Pofta buna! Si nu uita, pentru o viata sanatoasa consuma zilnic si fructe! 🙂

De Paste numai de bine!


Hihihi! Daca nu te-ai prins inca (too bad for you), e vorba de paste. Lasa ca vezi mai incolo despre ce e vorba, nu stau sa explic acum. Doar ca azi m-am gandit la o noua reteta de post. Nu voi scrie din cele adunate si facute de mine ci voi scrie din experienta. Dupa atatia ani, pot zice ca am o mica experienta in bucatarie. Nu m-am nascut bucatareasa perfecta asa cum nimeni nu se naste iubit perfect, iubita perfecta, sot sau sotie perfecta, doctor sau mai stiu eu ce alte alegeri face fiecare in viata. Dar se invata, din experiente, ale altora dar mai ales ale noastre. Ne lovim cu capul de tavan si aaa, uite ca e podea pe jos. Asa si eu, dupa ce la inceput in afara de cartofi prajiti si omleta, mare lucru nu prea stiam, din nevoie, din necesitate si apoi din placere am ajuns sa gatesc retete noi. La inceput numai cu foaia in fata, urmaream la centima totul si nu pot sa zic ca nu imi iesea. Imi iesea dar mai departe de reteta nu vedeam si nu indrazneam prea mult. Incet incet, am mai scapat de reteta si am ajuns sa gatesc cam cum gateste orice om, dupa simt. Acum ma uit prin bucatarie si imi ochesc ce imi trebuie, dupa o scurta sau mai lunga deliberare si uneori si cateva cumparaturi si ma apuc de treaba. Azi am zis sa scriu ceva facut de mine. Nu e ceva pretentios si nici nu necesita multa munca si cheltuiala. Am zis sa scriu de paste. :)) Ca tot se apropie. Si stiu cativa prieteni care mor dupa ele. Si eu pe acolo dar nici chiar asa. Deci, astazi te invit la paste cu sos de rosii. 😉

Fusilli cu sos de rosii

Portii: 2

Ingrediente:

  • 200 g fusilli fara ou (poti pune mai mult sau mai putin, din experienta am observat ca uneori e prea putin, alteori prea mult si in acest caz alegi cca 85 g fusilli de persoana)
  • 400-500 ml rosii tocate in suc de rosii (ideal proaspete dar merg si din conserva sau din cutie de carton, depinde cum ai in casa)
  • 300 g ciuperci proaspete (de orice fel, dupa mine, caci imi plac foarte mult. Prelungesc paranteza si adauga ca de curand am descoperit ciupercile uscate. Daaa! Stiu ca e cam tarziu dar asta e. Nu ma dusese mintea pana acolo ca nu stau toata ziua in bucatarie. Cand nu ai proaspete la indemana, te salveaza unele ca acestea in camara)
  • sare
  • piper
  • 1 -2 capatani de usturoi tocat marunt (cica in paste se zdorbeste usturoiul si apoi se scoate dar cum e permis aproape orice in bucatarie, de ce nu as manca bunatate de usturoi in loc sa il arunc. Sa nu imi iau eu doza de “penicilina”? No way! 😉 Daca e capatana mica, e ok sa folosesti 2, si nu uita, sa fie usturoi romanesc, te rog)
  • ceapa (optional)
  • oregano
  • busuioc (optional)
  • cimbru (optional)

Preparare:

  • Se pune un vas cu apa si putina sare la fiert, suficient de mare sa incapa si sa se intinda pastele. Lasa-le sa inoate in spatiu larg ca sunt mai frumoase asa. Dupa ce apa da in clocot, pune pastele. Lasa-le sa fiarba la foc mediu pana se fac al dente. Eu una le prefer un pic mai moi, pentru daca as respecta timpul de fierbere scris pe punga, ar fi cam nefierte de fapt. Acum, de gustibus.
  • Asa. Pana se fierbe apa si apoi pastele te apuci de sos. Se incinge intr-o tigaie un pic adanca uleiul si se caleste usturoiul. Cu cat mai mult cu atat mai bine. Apoi se adauga ceapa. Eu uneori sar peste ea pentru ca, desi stiu ca e buna si sanatoasa, nu o iubesc tot timpul. Si sosul se face si fara ea, bine merci.
  • Dupa ce s-au calit acestea, se adauga ciupercile curatate si taiate mediu. Daca cumva gasesti ciuperci mici la piata sau la magazin, doar curata-le, desparte tulpina de palarie si arunca-le asa intregi in tigaie. Sunt tare dragute si gustoase. Lasa-le sa se caleasca, impreuna cu sarea, piperul, oregano, busuioc si cimbru. Daca ai mirodenii proaspete, cu atat mai bine, daca nu, am observat ca uscate fiind, daca le calesc inainte de a adauga sosul, ele se mai inmoaie si sunt mai placute. De asemenea, cimbrul stiu ca se foloseste mai mult la carne dar cred ca merge destul de bine si aici, adauga o aroma si un gust deosebit care cred ca poate placea unora.
  • Adauga acum sosul de rosii si lasa totul la foc mic sa scada un pic. Sau un pic mai mult. Poti pune si o lingurita de pasta de rosii, care este mai concentrata.
  • Dupa ce pastele s-au fiert, nu mai ramane decat sa le strecori si sa le pui in farfurii. Apoi adauga peste cele 2 portii si sosul de rosii cu ciuperci. Daca ai iesit mai mult sos, e excelent pentru ca imi place sa zic si eu dupa un om foarte intelept ca nu e niciodata suficient sos. Gata. Acum, n-o fi reteta italiana get-beget dar tot buna e. 🙂

Pofta buna!

Cioc! Cioc! Cioc!


Deschide-ti inima! Nu auzi ca bat la poarta ei? Vin cu niste ciocolata. Asa sunt sigura ca vei deschide. 😉 Nu ca daca as veni cu mainile goale nu ai deschide. Glumesc. Stiu ca ai deschide. Dar mai ales acum, pentru ca vreau sa iti povestesc despre ceva. Daca ai chef sa ma citesti pana la final.

De fapt te-am pacalit, vin cu paine. Este paine Marianei, o prietena si o bucatareasa excelenta. Cand ma gandesc la painea ei aburinda, cu seminte, in forme de ursuleti sau mai stiu eu ce alte forme de biscuiti mai foloseste pentru a o orna, imi lasa gura apa. E pur si simplu delicioasa si ii spun de fiecare data cand am ocazia la asa bunatate ca ador sa mananc paine ei calda cu muuult unt si sare, asa, in cantitati industriale. Aproape ca nu m-as mai opri, atat de gustoasa este paine ei. Si de mult timp intentionez sa o fac si eu dar uite ca nu am avut ocazia. Dar o voi face intr-o zi, cu siguranta. Deci este o reteta nefacuta inca dar o am pe lista. Cate mai am acolo, Doamne! Lasa ca le vine randul la toate. 🙂

M-am mai gandit la ceva. E Saptamana Patimilor si mi-am propus ca in fiecare zi sa scriu o reteta. Nu am mai scris de mult timp aici si imi tot propun sa revin. Mai am de adaugat destule si cum e drag inimii mele acest blog, revin. Nu ca sa patimesc, dar cumva ma ajuta. Si mai am o dorinta. Toate retetele de saptamana aceasta sa fie de post, pentru a ajuta si a da idei celor care aleg sa il tina. Cum reteta aceasta e fff usor de facut, sa incepi deci cu ceva usor ca sa iti faca placere. Si ce poate fi mai bun decat paine noastra cea de toate zilele. Iata de ce ai nevoie:

Painea Marianei

Ingrediente: 

  • 1 kg faina integrala (ideal ar fi de la tara, de la moara, etc.)
  • 500 ml apa (mai mult sau mai putin)
  • 50 gr drojdie proaspata
  • 1 lingurita sare (neiodata, de salina, de mare, roz, alba, albastra, depinde ce culoare preferi ;))  )
  • 3-4 linguri ulei masline (ideal ar fi de la mama lui de acasa, ca sa stii ca e original dar acum, te adaptezi cu ce ai, daca nu, si cel de seminte de floarea soarelui, presat la rece daca se poate, e bun)
  • seminte sau mirodenii (optional)

Preparare:

  • Se cerne faina intr-un vas mare. Se pune sarea, drojdia, uleiul. Se amesteca cu apa pana se obtine o coca nici prea moale nici prea tare si se framanta pana nu se mai lipeste de margine. Se adauga la final semintele sau mirodeniile, dupa preferinta. Se lasa apoi in vas acoperita, la caldura, pana isi dubleaza volumul. Asta imi aminteste de copilarie cand trebuia sa imi bag eu degetele mele curioase  si sa impung coca. Cine nu face asta?
  • Dupa ce a crescut, se pune intr-o tava de cuptor, se intinde bine si se orneaza, in caz ca nu ai facut-o inainte, cu seminte, daca cumva vrei sa aiba seminte doar deasupra. Cine doreste, poate folosi o foaie de copt in tava si va fi mai usor de scos painea apoi. Si mai usor de spalat tava, ceea ce este un maaaaare avantaj. Eu si mama asa facem, la multe. Sa ajunga in rai cel care a inventat coala de copt 😉 (e o adaptare la rugaciunea lui Kevin din Home Alone 1: ““Bless this highly nutritious microwavable macaroni and cheese dinner and the people who sold it on sale. Amen.”).
  • Se lasa sa creasca iar ( cand eram mica eram contrariata si o tot intrebam pe mama: dar de ce trebuie sa creasca de atatea ori? nu-i ajunge?)
  • Apoi se pune la cuptor, la foc potrivit, pana se face. Nu am un timp sau o temperatura anume ca nu mi-am notat dar eu cred ca oricine mai trece prin bucatarie si gateste, isi dezvolta un simt anume si de multe ori nu mai are nevoie nici de reteta, nici de timp, nici de temperatura. La o adica, bunicile noastre cum gateau asa bine, fara atatea minunatii in bucatarie? Deci…

Pofta buna la paine!

 

Going Indian IV


Hello! I invite you to go Indian again, with a delicious korma, chicken korma. I must say chicken is not the best of meat but it is light and if freshly cooked, delicious. All kinds of meat are good as long as they are eaten with moderation. I found out that myself, long time ago, when exaggerating with meat, I felt so sick, I hated the sight of it for weeks. When I think than mom was not even cooking it, I was on a summer camp in high-school and everyday, almost three times a day I ate meat in sausages, salami, grilled or cooked. Well, when it is too much, it is too much. I don’t want to be boring or get bored, although sometimes, both happen, at the same time. It is just a passing moment. 🙂 Continue reading, please. 😉 Or not.

Before I get to the actual recipe, I would like to recommend something. I just don’t know how to introduce it. It goes well with chicken korma, an Indian and so Asian food, and “The Arabian Nights: Tales from a Thousand and One Nights”. I started reading it and got immersed into a very different world, beautiful and unique, quite like Indian food. They both come from Asia, in the books there are several references and stories about India so, yes, it goes well. Like a good wine, imho. I so amazed by this book that I started reading it after so many years. When I was a child I read a few stories, and now, getting some volumes of it (I don’t have them all, and what I read is really from a 1987 Romanian edition) I love it. Read it yourself and I think you would love it too.

Back to food, that is an important part of the Tales, here it comes chicken korma, with a home made korma. I got the recipe from “Cookshelf Chicken” by Tom Bridge, looong time ago.

Chicken Korma

Serves 4-6 

Ingredients:

  • 750 g (1 lb/ 10 oz) chicken meat, cut into cubes
  • 300 ml (1/2 pint / 1 1/4 cups) double (heavy) cream
  • 1/2 tsp garam masala

Korma Paste:

  • 2 garlic cloves
  • 2.5 cm (1 inch) fresh ginger root, coarsely chopped
  • 50 g (1 3/4 oz / 1/3 cup) blanched almonds
  • 6 tbsp chicken stock
  • 1 tsp ground cardamom
  • 4 cloves, crushed
  • 1 tsp cinnamon
  • 2 large onions, chopped
  • 1 tsp coriander seeds
  • 2 tsp ground cumin seeds
  • pinch cayenne
  • 6 tbsp olive oil
  • salt and pepper
  • coriander, to garnish

Method:

  • Place all the ingredients for the korma paste into a blender or food processor and blend together until a very smooth paste is formed.
  • Place the cubes of chicken in a bowl and pour over the korma paste. Stir to coat the chicken completely with the paste. Cover and chill in the refrigerator for 3 hours to allow the flavours to permeate the chicken.
  • Simmer the meat in a large saucepan for 25 minutes, adding a little chicken stock if the mixture becomes too dry.
  • Add the double cream and garam masala to the pan and simmer for a further 15 minutes. Allow the korma to stand for 10 minutes before serving. Garnish the chicken korma with fresh coriander and serve with basmati rice.

Bon appetite!

 

Pui, pui, pui


Ieri am gatit. Dupa luni intregi de pauza, am gatit, adica a fost ceva serios, nu o omleta sau vreo salata. Nu ma laud dar asa un eveniment trebuie mentionat. Macar pentru mine, sa stiu cand mai fac asta. Ador sa gatesc dar doar cand vreau eu si doar ce vreau eu. Asa imi place sa spun dar realitatea nu sta chiar asa. Pofta mai vine si mancand si am gatit si cand nu am avut chef sau nu am vrut iar apoi am descoperit ca era chiar placut. In viata facem cu totii asta pentru ca pur si simplu sunt situatii cand nu avem de ales. Oricat ne-am codi, ne-am ascunde, tot facem ce nu vrem. Dar in acelasi timp, facem tot ce putem ca sa nu ajungem prea des in astfel de situatii. Din experienta mea “vasta” stiu ca totusi din experiente invatam. Am invatat sa accept unele lucruri pe care nu le pot schimba pentru ca e mai bine asa. Nu pot schimba faptul ca voi imbatrani. (La partea cu batranetea imi place sa ma amuz de mine si sa spun ca eu la 80 de ani voi arata ca acum, so watch out!) Nu pot schimba oamenii, chiar mi se o prostie sa incerc asa ceva. Pot cel mult influenta dar pana la urma tot mai bine e cand fiecare e unic si frumos in unicitatea sa si se implineste pe sine, traind. Ma plec in fata frumusetii vietii. Redevin umila. Apropo de asta, recitind foaaaarte rar unele posturi vechi, stau si ma minunez de mine, pentru ca mi se par cam “infumurate”. Dar nu le schimb. Asa am simtit eu atunci cand le-am scris si le iubesc si le accept. Sunt ale mele.

Probabil ca dupa o vreme si postul asta mi se va parea nu stiu cum. De asta nu prea recitesc eu ce scriu, pentru ca de multe ori as schimba tot. Ca sa nu mai gandesc prea mult, pentru ca imi dau seama pe propria piele ca “somnul ratiunii naste monstri”, prefer sa nu citesc. E asa simplu! Stiu ce ma deranjeaza si atunci de ce sa ma stresez aiurea? Am alte probleme mai importante. Ca, de exemplu, sa scriu pe blog din cand in cand. E usor sa spun ca nu ma stresez dar practica ma omoara. La fel si la bucatarie. Practica lipseste cu desavarsire aproape. Am mare noroc ca am parte de multa intelegere si nu sunt obligata sa gatesc zilnic. Asa, din cand in cand, imi face imensa placere. Mai ales acum ca am bucatarie noua. Si ca sa o inaugurez si pentru a marca si Festivalul culturii indiene care a avut loc in perioada 20-23 iunie 2013 (asta pentru ca imi era foarte, foarte dor de mancare indiana) am gatit un curry de pui. De mult vroiam sa gatesc un curry si m-am legat de festival, de bucataria noua si voilà, motiv de gatit. Ca de obicei, l-am facut cam piperat pentru anumite gusturi, dar insuficient de piperat pentru gustul meu, care e excelent. Si m-am ales si cu nasul desfundat, si cu intestinul curat. Ce mai, numai avantaje! Din pacate, mama nu a fost de acord cu mine. Dar tot i-a placut. Deci, feed-back excelent. Asa m-am bucurat ca i-a placut, cea mai frumoasa si sincera forma de apreciere e farfuria goala, in cazul bucataresei, adica subsemnata. In cazul oamenilor, faptele si tot asa. Nu zic ca vorbele nu mi-au mangaiat orgoliul, dar combinatia ideala e de fapte si vorbe. Adica in cazul acesta, farfuria goala si vai, ce bine ai gatit, ce mi-a placut, mai vreau, etc. Si nu, nu vreau sa aud: “dar maine ce mancam?” : ))

Reteta de curry am postat aici, pe blog. Azi vreau sa scriu despre o alta mancare indiana foarte cunoscuta: pui Korma. Reteta am cules-o din cartea lui Tom Bridges, “Cookshelf Chiken”, carte  la care m-am dus de multe ori pentru o reteta de pui. Reteta a fost si gatita candva, acum multi ani. Ce sa fac daca imi plac amintirile? Uite, din amintirile mele, si evident cu foaia in fata, scriu acum reteta ca cine stie, poate vrei si tu sa o incerci. Tot candva si apoi sa vorbesti de ea din amintire. Uite acum cu ce ai de a face:

Pui Korma

4-6 portii

Ingrediente:

  • 750 g piept pui, taiat cuburi
  • 300 ml  (1 1/4 cana) smantana grasa
  • 1/2 lingurita garam masala (amestec de mirodenii indiene, pe care daca doresti, il poti prepara si in casa )

Sosul Korma:

  • 2 catei de usturoi
  • 2,5 cm ghimbir proaspat, tocat
  • 50 g (1/3 cana) migdale
  • 6 linguri supa de pui, strecurata
  • 1 lingurita  cardomom pisat
  • 4 cuisoare, zdrobite
  • 1 lingurita scortisoara
  • 2 cepe mari, tocate
  • 1 lingurita seminte coriandru
  • 2 lingurite seminte zdrobite de chimion
  • un varf de cutit de ardei iute
  • 6 linguri ulei masline
  • sare
  • piper
  • coriandru proaspat pentru decorat

Preparare:

  • Pune toate ingredientele pentru sosul korma intr-un blender sau mixer si amesteca-le bine pana se omogenizeaza foarte bine.
  • Pune cuburile de carne de pui intr-un bol si toarna peste ele sosul korma. Amesteca iar foarte bine apoi acopera bolul si pune-l la frigider 3 ore sa se marineze bine.
  • Pune o tigaie mare pe foc si prajeste carnea cca 25 de minute la foc mic, adaugand din cand in cand supa de pui, sa nu se usuce prea tare.
  • Toarna acum smantana aceea grasa, grasa si garam masala in tigaie si mai lasa la foc mic inca cca 15 minute. Cu permisiunea ta, korma va mai sta inca cca 10 minute, dar nu pe foc de data asta sa se aseze bine si sa se infuzeze cu toate aromele.
  • Orneaza cu cateva fire coriandru proaspat si serveste cu orezul meu basmati preferat.

Pofta buna! :*