Fusilli a la Elena

Dupa atatea mancaruri care urmeaza retetele ad literam, iata in sfarsit ceva fara reteta. Gata, ma pot auto-proclama un adevarat bucatar.;) Nu e cazul, ca nu am studiat asa cum fac cei care urmeaza o scoala, eu o fac doar din pasiune si sunt mai mult autodidacta. Imi place. Nu as putea face asta zilnic intr-un restaurant dar acasa, din cand in cand, pentru mine si cei dragi, da. Revenind, deseori o mancare se gateste din minte cu cateva zile inainte, asa si a mea a inceput de ieri seara. E o intreaga munca in spatele unei mese, chiar daca pare ca nu e asa. Intreaba asta pe oricine trebuie sa gateasca acasa, zilnic.

Ce sa mananc maine, ma intrebam in gand. Faceam o lista mentala cu ce aveam prin congelator, frigider, camara, ca sa nu cumpar prea multe. Aveam chef de paste dar nu le vroiam simple, am mai mancat asa si sunt foarte usor de facut dar ma gandeam, am niste creveti mari in congelator. I-am luat special pentru o mancare cu paste, asa mi-a placut mie. Deci sa recapitulez: creveti am, ce mai am? Paste am si alegerea mea e fusilli, sunt ele asa carliontate cumva si tare dragute arata in farfurie. Usturoi am, fara usturoi nu se poate la paste. O prietena mi-a povestit ca usturoiul nu se marunteste si se consuma ci se zdrobeste, se prajeste in ulei usor, pentru aroma si apoi se arunca. Deci sa ii dau Cezarului ce-i al Cezarului. Usturoiul va fi zdrobit, sa nu supar italienii. 😉

Sunt asa incantata de ce am facut incat am zis ca daca nici pe asta n-o scriu, atunci ce sa scriu? Tot adunate de prin amintiri si foi? E loc si de acestea dar acum incepe artileria grea. Creatia mea. Mai am cateva retete proprii aici, destul de putine, daca ai chef, cauta-le in folderul My own. Una care imi vine acum in minte, pentru ca seamana cu aceasta, este fusilli cu sos de rosii. O minunatie! Oricum retetele mele sunt incercate, ca doar nu le postez de frumusete. Reteta de acum poate fi facuta pentru o persoana sau pentru 2 sau pentru 4, sau etc. Eu voi posta varianta pentru doua. Restul se imparte sau se inmulteste. Si pentru ca e loc de imaginatie, voi adauga si alte optiuni. Te poti juca foarte mult cu reteta asta, de asta imi si place, e versatila. Iar la gust, nu mai zic. Degust.

Iata ce mandra sunt, am numit-o dupa mine. Asa, pentru ca pot. 😉

Fusilli a la Elena

2 portii

Ingrediente:

• 85 g fusilli de persoana (au italienii dreptate cu gramajul, este exact o portie suficienta pentru a manca pana aproape de saturatie si mai ai loc, un piiiiiiiiiiic – daca preferi portii mai mari, go ahead)
• 10-12 creveti mari, curatati (in loc de creveti poti pune 2 piepti de pui taiati cubulete)
• 280-300 g smantana 20% grasime (uite ca nu mai e asa grasa, nu? 😉  dar merge si mai grasa)
• 4 catei de usturoi zdrobiti (doar pentru aroma, tine minte)
• 3-4 linguri de ulei
• un varf de cutit de sare
• coaja rasa de la 1/2 lamaie (asta face toata diferenta, crede-ma)
• 2 lingurite oregano (uscat)
• 1 lingurita rasa nucsoara pudra (obligatoriu)
• mirodenii amestecate pentru spaghetti (am primit de la o prietena si am zis sa le adaug dar a meritat, deci fa si tu la fel, joaca-te cu orice mirodenie)
• 2 lingurite ghimbir pudra (sau piper daca vrei, doar ca ghimbirul are o alta aroma si sa stii ca nu e asa de piperat in mancare pe cat se crede)
• 150 grame casacaval ras
• parmezan (nu am avut dar daca ai, ce faci?)
• ciuperci (eu nu am pus dar tu poti, daca iti place)
• 2 lingurite rase de faina (pentru ingrosare sos – optional, eu am incercat si a fost ok)
• 2 -3 lingurite de vin alb (nu am avut dar daca aveaaaaaaaaaaaaaaaam… 🙂 )

Preparare:

• Se vine de la serviciu flamand/a cu gandul la mancare. Se gandeste la ce bine era cand era gata masa, facuta de altcineva, bine-nteles, dar din pacate atunci nu se aprecia. Acum e prea tarziu, deci nu te mai plange. Fa in asa fel incat sa iti arati aprecierea cat nu e prea tarziu. Altfel, e randul tau sa nu fii apreciat/a. :))
• Se pune o cratita de marime medie, plina cu apa si un pic de sare, pe foc. Se da taaaaare la foc si se roaga in gand sa se fiarba repede ca nu mai poti de foame. Intre timp te misti si scoti pe masa tot ce iti trebuie. Si apoi te schimbi de hainele de serviciu in ceva mai confortabil. Se deschide si geamul de la bucatarie pentru ca se va incalzi intre timp.
• Cand s-a fiert apa se pun pastele si se asteapta peste 8 minute sau cat scrie pe punga. Daca ar fi sa respecti durata nu ar iesi “al dente” ci ar iesi cam nefacute asa ca lasa-le sa fiarba. Iti vei da seama si singur/a cand s-au facut.
• Intre timp, curata cateii de usturoi, zdrobeste-i cu lama cutitului asezata intr-o parte, nu cu partea taioasa. Intr-o tigaie, incalzeste uleiul si pune usturoiul pentru aroma. Prajeste-l cca 3- 5 minute, cat sa se rumeneasca si adauga crevetii sau prawns (cum se mai numesc ei intr-o limba de circulatie internationala) si lasa-i si pe ei la rumenit, cca 5 minute.
• Adauga apoi smantana, amestecand continuu la foc mediu spre mic, apoi mirodeniile, apoi faina daca vrei sa se ingroase sosul, daca nu, nu e musai. Se razuie jumatate de lamaie deasupra si se inspiraaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaa. Asta e cireasa de pe tort, nimic nu se compara cu coaja proaspat rasa de lamaie. Poti folosi si coaja rasa de lamaie din borcan, daca ai, dar nu e acelasi lucru. La final adauga si cca 50 g cascaval ras si amesteca bine. Sosul e gata. Si miroase divin.
• Verifica daca pastele s-au fiert, fara a fi prea tari sau prea moi si strecoara-le prin sita. Rastoarna-le in portii egale in farfurii si pune deasupra sosul. Presara niste cascaval ras peste tot, toarna un vin alb in pahare si

Pofta buna! Eu stiu ca am avut.

 

De Paste numai de bine!

Daca nu te-ai prins inca (too bad for you), e vorba de paste. Lasa ca vezi mai incolo despre ce e vorba, nu stau sa explic acum. Doar ca azi m-am gandit la o noua reteta de post. Nu voi scrie din cele adunate si facute de mine ci voi scrie din experienta. Dupa atatia ani, pot zice ca am o mica experienta in bucatarie. Nu m-am nascut bucatareasa perfecta asa cum nimeni nu se naste iubit perfect, iubita perfecta, sot sau sotie perfecta, doctor sau mai stiu eu ce alte alegeri face fiecare in viata. Dar se invata, din experiente, ale altora dar mai ales ale noastre. Ne lovim cu capul de tavan si aaa, uite ca e podea pe jos. Asa si eu, dupa ce la inceput in afara de cartofi prajiti si omleta, mare lucru nu prea stiam, din nevoie, din necesitate si apoi din placere am ajuns sa gatesc retete noi. La inceput numai cu foaia in fata, urmaream la centima totul si nu pot sa zic ca nu imi iesea. Imi iesea dar mai departe de reteta nu vedeam si nu indrazneam prea mult. Incet incet, am mai scapat de reteta si am ajuns sa gatesc cam cum gateste orice om, dupa simt. Acum ma uit prin bucatarie si imi ochesc ce imi trebuie, dupa o scurta sau mai lunga deliberare si uneori si cateva cumparaturi si ma apuc de treaba. Azi am zis sa scriu ceva facut de mine. Nu e ceva pretentios si nici nu necesita multa munca si cheltuiala. Am zis sa scriu de paste. Ca tot se apropie. Si stiu cativa prieteni care mor dupa ele. Si eu pe acolo dar nici chiar asa. Deci, astazi te invit la paste cu sos de rosii. 😉

Fusilli cu sos de rosii

Portii: 2

Ingrediente:

• 200 g fusilli fara ou (poti pune mai mult sau mai putin, din experienta am observat ca uneori e prea putin, alteori prea mult si cand e prea mult, alegi cca 85 g fusilli de persoana)
• 400-500 ml rosii tocate in suc de rosii (ideal proaspete dar merg si din conserva sau din cutie de carton, depinde cum ai in casa)
• 300 g ciuperci proaspete (de orice fel, dupa mine, caci imi plac foarte mult. Prelungesc paranteza si adauga ca de curand am descoperit ciupercile uscate. Daaa! Stiu ca e cam tarziu dar asta e. Nu ma dusese mintea pana acolo ca nu stau toata ziua in bucatarie. Cand nu ai proaspete la indemana, te salveaza unele ca acestea in camara)
• sare
• piper
• 1 -2 capatani de usturoi tocat marunt (cica in paste se zdrobeste usturoiul si apoi se scoate dar cum e permis aproape orice in bucatarie, de ce nu as manca bunatate de usturoi in loc sa il arunc. Sa nu imi iau eu doza de “penicilina”? No way! 😉 Daca e capatana mica, e ok sa folosesti 2, si nu uita, sa fie usturoi romanesc, te rog)
• ceapa (optional)
• oregano
• busuioc (optional)
• cimbru (optional)

Preparare:

• Se pune un vas cu apa si putina sare la fiert, suficient de mare sa incapa si sa se intinda pastele. Lasa-le sa inoate in spatiu larg ca sunt mai frumoase asa. Dupa ce apa da in clocot, pune pastele. Lasa-le sa fiarba la foc mediu pana se fac al dente. Eu una le prefer un pic mai moi, pentru daca as respecta timpul de fierbere scris pe punga, ar fi cam nefierte de fapt. Acum, de gustibus.
• Asa. Pana se fierbe apa si apoi pastele te apuci de sos. Se incinge intr-o tigaie un pic adanca uleiul si se caleste usturoiul. Cu cat mai mult cu atat mai bine. Apoi se adauga ceapa. Eu uneori sar peste ea pentru ca, desi stiu ca e buna si sanatoasa, nu o iubesc tot timpul. Si sosul se face si fara ea, bine merci.
• Dupa ce s-au calit acestea, se adauga ciupercile curatate si taiate mediu. Daca cumva gasesti ciuperci mici la piata sau la magazin, doar curata-le, desparte tulpina de palarie si arunca-le asa intregi in tigaie. Sunt tare dragute si gustoase. Lasa-le sa se caleasca, impreuna cu sarea, piperul, oregano, busuioc si cimbru. Daca ai mirodenii proaspete, cu atat mai bine, daca nu, am observat ca uscate fiind, daca le calesc inainte de a adauga sosul, ele se mai inmoaie si sunt mai placute. De asemenea, cimbrul stiu ca se foloseste mai mult la carne dar cred ca merge destul de bine si aici, adauga o aroma si un gust deosebit care cred ca poate placea unora.
• Adauga acum sosul de rosii si lasa totul la foc mic sa scada un pic. Sau un pic mai mult. Poti pune si o lingurita de pasta de rosii, care este mai concentrata.
• Dupa ce pastele s-au fiert, nu mai ramane decat sa le strecori si sa le pui in farfurii. Apoi adauga peste cele 2 portii si sosul de rosii cu ciuperci. Daca ai iesit mai mult sos, e excelent pentru ca imi place sa zic si eu dupa un om foarte intelept ca nu e niciodata suficient sos. Gata. Acum, n-o fi reteta italiana get-beget dar tot buna e. 🙂

Pofta buna!

Pasta, Prawn and Apple Salad

Today, I am going to write about a simple yet stylish recipe, that is just right for a hot summer day. So keep it in mind when is hot outside. I got this from a book I keep mentioning here, “Good Housekeeping Cookery Book” – 1985. All you need is love, pasta, prawn and apples. You can find these in your heart, on the shelves of a supermarket and for the first thing you don’t need money. For the rest, well, you can always ask a friend or your neighbour or your mum. So, you need very little. 😉 Ready, steady, cook

Pasta, Prawn and Apple Salad

Serves 2

Ingredients:

• 175 g (6 oz) pasta shells
• 150 ml (1/2 pint) unsweetened apple juice
• 5 ml (1 tsp) chopped fresh mint
• 5 ml (1 tsp) white wine vinegar (you can use fresh lemon juice instead)
• 225 g (8 oz) peeled prawns
• 2 crisp dessert apples, peeled, cored and roughly chopped
• lettuce leaves
• salt
• pepper
• paprika, to garnish

Method:

• Cook the pasta in boiling salted water for 6-12 minutes until tender or according to the instructions. Drain well, rinse in cold running water and drain again.
• Meanwhile, make the dressing. Whisk together the apple juice, mint, vinegar and seasoning.
• Dry the prawns with absorbent kitchen paper. Quarter, core and roughly chop the apples. Stir the prawns, apple and cooked pasta into the dressing until well mixed. Cover tightly with cling film (or aluminium foil or just a lid for ecological purposes) and refrigerate for 2-3 hours.
• Wash the lettuce leaves, dry and shred finely. Arrange the lettuce in a bowl and spoon the prawn salad on top. Sprinkle with paprika. Now, share the bowl and enjoy the food. x

Bon appetite!

Pentru tine

Paste. Copy/paste. 😉 Stiu ca iti plac pastele asa ca iti dedic aceasta reteta. Nu e poate ce ai tu in gand dar sa stii ca e ceva special oricum. Ca mine. 😉 Acum, scriind reteta, ma gandesc ca trebuie s-o mai gatesc iar. Pentru ca nu imi amintesc prea multe. Vreau sa ii simt gustul pentru ca are o combinatie deosebita din cauza merelor. Cand voi avea ocazia, inspiratia, o voi gati. Prima data s-a intamplat acum multi ani, cand am gasit-o in cartea “Good Housekeeping Cookery Book”, aparuta in 1985, carte pe care am mai amintit-o pe blog, pentru ca am gatit destule retete din ea. Chiar merita sa o ai. Eu una mi-as dori-o sau daca nu cartea, macar un loc in mobila de bucatarie cu dosarele si cartile mele de bucate. De cand visez la asa ceva…printre altele! Daca nu si nu, atunci le gasesc eu un loc undeva, oriunde, de preferat totusi in bucatarie, sa fie la indemana. Am un sentiment de déjà vu ca am mai scris dorinta asta candva. Si am acum un déjà vu la déjà vu. :)). E clar, imi doresc foarte mult si atunci am zis sa ma repet, poate se intampla. Sau sa ma plang, cum se mai spune. Daca nu ma plang, nu primesc, nu? Sau macar sa scriu, ca de primit oricum nu primesc, poate pentru ca nu e momentul. Incep sa filosofez acum si aici e vorba de mancare. Sa revin la subiect. E mult mai interesant si mai apetisant decat filosofia. Si mai colorat. Iata, my dear, reteta de azi. Imi cer scuze, am uitat ca nu iti place pestele sau orice lighioana din mare. Dar sa stii ca sunt delicioase, toate. Facem asa, ca sa fim ambii multumiti, tu mananci pastele si lasa-mi mie crevetii, pe toti ii mananc, cu cea mai mare placere. Sau incearca putin, nu se stie, s-ar putea sa iti placa pana la urma. Asta e si ideea, sa ajunga sa iti placa. 🙂 Daca nu, tot e bine, imi raman mie toti. Yummy. Recomand a se servi vara, pentru ca este o reteta racoroasa. Si e asa usor de facut, in maxim 30 de minute e gata. Chiar daca mai trebuie tinuta la frigider, timpul efectiv de preparare nu depaseste jumatate de ora. E ideala, as zice, pentru ca nu vreau sa stau vara sa folosesc cuptorul sau aragazul prea mult. Nu as chinui pe nimeni in halul acesta. Vara e pentru plimbari si plaja, vacante si mancare usoara. Vara e pentru soare si pentru noi. Vara … vine curand. Enjoy!

Salata de paste cu creveti si mere

2 portii

Ingrediente:

• 175 g paste scoici
• 150 ml suc proaspat de mere
• 5 ml (1 lingura) menta proaspat tocata
• 5 ml (1 lingura) otet din vin alb (sau suc proaspat de lamaie)
• 225 g creveti curatati
• 2 mere tari si dulci, decojite si taiate cubulete
• frunze de salata verde
• sare
• piper
• ardei iute pentru decor

Preparare:

• Fierbe pastele in forma de scoici sau cochilii (daca nu ai, orice paste ar merge) conform instructiunilor de pe punga sau cca 6-12 minute, pana se inmoaie. Se spune ca pastele ideale trebuie sa fie al dente dar e de gustibus. Strecoara-le, spala-le bine sub un jet de apa rece si strecoara-le iar.
• Fa sosul sau dressingul, cum i se spune mai nou, amestecand sucul de mere, menta, otetul si mirodeniile intr-un bol mare.
• Usuca crevetii de excesul de apa cu servetele. Pune-i, alaturi de mere si paste, in bol si amesteca bine sa se combine cu sosul. Acopera vasul cu folie transparenta sau de aluminiu sau un capac, ca sa fie mai ecologic si lasa la frigider pentru 2-3 ore. Asta e bine, daca cumva te scoli dimineata devreme, pentru ca gatesti repede si apoi pleci la plaja. Cand vii, mancarea e gata facuta si te racoreste imediat.
• Pentru o servire ireprosabila, spala frunzele de salata, usuca-le si taie-le fin. Imprastie-le artistic pe un platou si aranjeaza peste ele salata de creveti. Pune putin ardei iute si gata. Sau putem servi impreuna direct din bol. 🙂

Pofta buna!

Courgette Rice With Feta & Olives

This is the last day of July and I would love to end it with a recipe. Especially because I was a bit idle these days, I wasn’t in the mood of writing almost anything. But I will do my best now and put into English my last recipe that was in Romanian. Let me tell you a little about this recipe. As you are already accustomed now, there is a story behind the recipe. I was at my sister’s house and I wanted to impress her with my cooking skills. My sister is very conservative in cooking and she has her tastes, as we all do. I asked her if she had tried a risotto before. She said no. So then, I would make  one for her and her husband to taste and see for themselves how they liked it. I searched the Internet on one of my favorite sites, www.bcgoodfood.com and there I found the recipe. It contained one of my favorite vegetables, courgettes or zucchini. Perfect, I said to myself. It didn’t have meat as well, so it was a very healthy and light dish for a hot summer day. I worked hard but in the end I failed to impress. My sister is just not into rice or anything not-meaty. In my humble opinion, it is a very delicious dish and I would make it anytime. But it is not for everybody. There are people who would hate it and there are people who would love it. So, there you go! 😉 De gustibus non est disputandum.

But in spite of that, for those who would like to try it, here is the recipe, adapted so that it can be made anywhere. I tell you why. In Romania, for example, courgettes are quite expensive and rare in the supermarkets so they can be replaced with another squash that you can find in large amounts everywhere in the summer time. And so on.

Courgette Rice With Feta & Olives

Serves 4

Ready in 25-35 minutes

Ingredients:

• 100 g feta cheese, crumbled (or fat cow cheese that you can find fresh at the market)
• handful of pitted black olives , roughly chopped
• 3 tbsp flat leaf parsley, roughly chopped (this is the best but if it is winter and you can’t find fresh, try dry or may be you put some fresh ones in the freezer)
• 4 tbsp olive oil
• 1 large onion, finely chopped
• 3 courgettes, roughly sliced (or other squash)
• 250 g risotto rice , such as arborio
• 1 l hot vegetable stock (if you don’t have this stock, try boiled water but it will ruin a lot of the taste)
• 140 g petits pois (or go with peas, fresh or frozen)

Method:

• Mix together the feta, olives, parsley and 2 tbsp of the olive oil.
• Heat remaining oil in a large, deep pan. Tip in onion, sizzle gently for 5 minutes until softened. Add courgettes, soften for a couple of minutes, then stir in rice.
• Pour in a ladleful of stock and stir until all the liquid has been absorbed. Add another ladle of stock and repeat until all the stock has been used, adding petit pois a couple of minutes before the last ladle. If you use peas, put them a little more ahead as they take longer to soften. Simmer until rice is tender and juices creamy. Ladle into bowls, then scatter over feta and olive crumble.

Bon appetite!

Risotto With a Twist

Intr-o zi, anul trecut, in bucataria sorei mele, m-am gandit sa gatesc ceva interesant, oricum, mai interesant decat ce gateste ea de obicei. Pentru ca ea este genul mai traditionalist, si imi pare ca ce face e ceva obisnuit, chiar plictisitor. Sora mea gateste foarte bine, multe retete, face niste ciorbe excelente si eu chiar mananc ce gateste ea, eu, care sunt o mofturoasa, mai ales la ciorbe. Dar ea gateste romaneste. Mie imi place sa experimentez, sa incerc idei si retete noi. Trebuie neaparat sa fie din bucataria internationala, retete romanesti oricum mananc toata ziua. Rezultatul lor, nu hartia. :))  Revenind, ma scuzi ca bat campii cu gratie de balerina, eram in bucatarie. Incercand sa imi impresionez sora cu talentele mele de bucatar sef, i-am spus ca o sa pregatesc ceva italian. A mancat vreodata risotto? Nu. Bun, atunci o sa fac un risotto sa vada cum este. M-am pregatit cu sortul de bucatar, am pus-o sa ma ajute la unele chestii, am stat destul sa mestec la acel risotto, deasupra cratitei, pentru daca nu stiai, trebuie mestecat non-stop, pana la final. E un alintat. Dar vai, am esuat lamentabil! Nu numai ca nu a fost impresionata dar nici nu i-a placut prea mult. Si eu aveam impresia ca o sa ramana muta de admiratie. Ce lovitura parerii mele excelente despre mine insami! Aveam impresia ca voi obtine aceeasi reactie ca atunci cand am gatit pentru prima data in viata mea risotto, acum 4-5 ani, la Londra. Lor le placuse atat de mult, s-au exprimat atat de frumos, au fost atat de incantati de mancare iar eu eram in al noualea cer. A trebuit sa ma trezesc si sa nu mai visez cai verzi pe pereti, pentru ca mi-am dat seama ca unora li se va parea extraordinar ceea ce gatesc eu, si sunt destui, deloc impresionati, care vor gandi ca, hm, e ok, dar nu stiu de ce te agiti atata ca nu e cine stie ce. Sau unele mancaruri le vor placea, altele nu. Tine de gustibus. Pentru ca si sorei mele i-au placut unele mancaruri, altele nu, ca risotto acesta.

Mie, in schimb, imi place risotto foarte mult. Nu aveam reteta pe care o incercasem inainte asa ca am cautat alta. Am gasit un risotto vegetarian care contine una din legumele mele preferate: dovlecelul numit zucchini sau courgette. Asa ca din start, de la ingrediente am stiut ca o sa imi placa. Pentru inspiratie si retete m-am intors catre unul din site-urile mele preferate, BBC Good Food – Recipes and cooking tips, asa ca poti verifica reteta de risotto si aici daca iti place in engleza. Dar gustul e acelasi, pe orice limba. Daca nu cunosti asa bine limba engleza, nu-i bai, citeste mai jos reteta si incearc-o. Sunt doua situatii: fie iti place , fie nu. Care din ele va fi?

Risotto cu zucchini, feta si masline

4 portii

Timp: 25-35 minute

Ingrediente:

• 100 g branza feta, maruntita
• o mana de masline negre, carnoase, tocate dar nu foarte marunt
• 3 linguri patrunjel proaspat, tocat nu foarte marunt
• 4 linguri ulei de masline
• 1 ceapa mare, tocata marunt
• 3 dovlecei zucchini, feliati (daca nu gasesti zucchini, incearca cu dovlecei obisnuiti, dar ai grija ca se inmoaie mai repede deci ofera-le mai putin timp de gatit)
• 250 g (o cana) orez risotto (poate fi arborio sau carnaroli, in Romania parca am vazut doar arborio dar sincer nu mai stiu exact ca nu am avut ocazia sa fac pana acum)
• 1 litru supa fiebinte de vegetale (doar zeama, sau apa fiarta dar nu mai este atat de gustos risotto)
• 140 g petit pois (un soi de mazare mica si dulce; daca nu se gaseste atunci mergi pe mazare; pentru iarna o gasesti congelata la diverse super-marketuri iar vara cred ca e intelept sa o cumperi proaspata. Ai grija ca mazarea dureaza mai mult sa se prepare asa ca o poti pune mai devreme decat soiul celalalt)

Preparare:

• Intr-un bol,  amesteca feta, maslinele, patrunjelul si 2 linguri de ulei de masline. Daca nu vrei sa mergi mai departe, serveste aceasta racoroasa si delicioasa combinatie pe paine prajita si tocmai ti-ai luat un pranz usor de vara.;) Sau poate gasesti alte idee de a o consuma, esti libera/ liber sa experimentezi.
• Incalzeste restul de ulei intr-o tigaie mare si adanca. Pune ceapa, prajeste-o cca 5 minute, pana se inmoaie. Adauga dovleceii, lasa-i sa se inmoaie cateva minute apoi pune orezul.
• Pune un polonic de supa vegetala si amesteca pana se absoarbe complet. Repeta operatiunea cu polonicul si amestecul pana se termina toata supa si este complet absorbita. Cu cateva minute inainte de ultimul polonic, adauga petit pois. Lasa la foc incet pana cand totul se inmoaie si devine cremos. Serveste in boluri, peste care pune amestecul de feta cu masline si patrunjel. Datorita faptului ca e asa moale, va avea foarte multa trecere la bunici si copii si de ce nu si la altii care vor aprecia un topping mai special pentru asa o mancare clasica. 🙂

Pofta buna!

Beautiful Italy

Zucchini alla ricotta 

Zucchini alla ricotta my way

Do you want something light, tasty, easy and delicious for a hot summer day? Go for an Italian recipe. Try my suggestion: courgettes stuffed with ricotta or as Italians would say: Zucchini alla Ricotta.

I would eat this meal quite often, if you ask me. Contrary to that, I have made it only twice so far. Once in London, once in Romania. So there is enough time to make it in the near future. My inspiration is in a book I have written about  it here: “Good Housekeeping All Colour Party Cook Book” 1992.

I would also add another recipe for a home-made sauce. This sauce works with everything, from pasta, pizza to this recipe. So you must make it too, but don’t worry, it is very easy.

Let’s get to  work, pardon me, to read. 😉

Zucchini alla Ricotta

(Courgettes stuffed with Ricotta)

Serves 4

Ingredients:

• 8 even-sized courgettes
• 2 tbsp olive oil
• 1 onion, skinned and finely chopped
• 1 garlic clove, skinned and crushed
• 175 g (6 oz) Ricotta cheese (if you don’t have Ricotta, try a fresh cheese)
• 4 tbsp chopped fresh basil (or 2 tsp dried)
• 3 tbsp dried breadcrumbs
• fresh basil sprigs, to garnish
• salt
• freshly ground pepper

For the quick tomato sauce:

• 397 g (14 oz) can tomatoes
• 1 tsp tomato purée
• 1 small onion, skinned and chopped
• 1 clove garlic, skinned and crushed (optional)
• pinch of dried basil
• pinch of sugar
• freshly ground pepper
• 1 tbsp vegetable oil

Method:

• Score the courgettes length-ways with the prongs of a fork, then cut them in half lengthways.
• Scoop out the flesh from the courgette halves with a sharp-edged teaspoon. Leave a thin margin of flesh next to the skin and make sure not to scoop out all the flesh from the bottoms or the skin may break.
• Blanch the courgette shells in boiling salted water for 10 minutes. Drain, then stand skin side up on absorbent paper.
• Heat the oil in a frying pan, add the onion, garlic and scooped-out flesh from the courgettes. Fry gently for about 5 minutes until soft and lightly coloured, then turn into a bowl and add the Ricotta, basil, salt and pepper to taste. Stir well.
• Spoon the Ricotta filling into the drained courgette shells, dividing it equally between them.
• Make the sauce now. The recipe says 300 ml but this sauce makes about 450 ml (3/4 pint). But as they say, there is never enough sauce, so use it all. So, put all the ingredients in a blender or food processor and blend until smooth. If you don’t have either of these, try mash everything or just add them directly to a saucepan. The sauce is perfectly fine like this too.
• Heat in a saucepan for 10-15 minutes until slightly thickened.
• Pour the tomato sauce into the bottom of a shallow ovenproof dish which is large enough to hold the courgettes in a single layer. Place the filled courgettes in the dish side by side. Sprinkle with the breadcrumbs.
• Bake in the oven at 200°C, 400°F, Gas Mark 6 for 20 minutes. Serve hot, garnished with fresh basil sprigs.

Bon appetite!