Rumanian Baked Fish

I found this recipe years ago, in a book from a London library. It was called, the book I mean, “Encyclopedia of European Cooking” and it was from 1962. It is interesting how words, not more than 70 years ago, changed so much. I am not a linguist but here it is a nice to read and to follow “rumanian” recipe. 🙂

Rumanian Baked Fish

Serves 4

Ingredients:

• 4 cutlets any firm, white fish
• 4 oz French beans
• 4 oz carrots
• 2 tbsp cooked peas
• 1 onion
• 1 tbsp sultanas
• 2-3 tomatoes
• 2-3 cloves garlic
• few springs parsley
• 1 gill sherry
• 1 tsp cummin seeds
• salt and pepper
• frying oil
• 1 gill water

Method

• Place the fish into a deep oven dish, greased with oil. Chop the onion and fry for a few minutes in hot oil, then add sliced French beans and diced carrots. Fry for 5 minutes then mix with the tomatoes, cut in quarters, the peas, aultanas, chopped garlic, cummin seeds, salt and pepper. Add the sherry and water, stir well then pour over the fish. Cover with lid and cook in a moderate oven for 30 minutes. Then take off the lid and cook for another 5-10 minutes.

Enjoy your meal!

Glossary

gill – or teacup is a unit of measurement for volume equal to a quarter of a pint.

Elena G

Stiu ca stii ca sssss

M-am chinuit sa gasesc o imbarligatura de limba pentru titlu. Pentru ca ma gandesc intotdeauna la un titlu si cere si el ceva munca. Vroiam ceva cu peste insa nu am gasit nimic potrivit asa ca am adaptat. Daca in ultima vreme am tot scris despre acest animal minunat, curat si plin de oase, mai adaug o reteta. Sau doua, sau noua… Sa vad cum stau cu inspiratia de a scrie. (doar o parte e inspiratie, stiu, pentru ca reteta numai inspiratie nu e, atunci cand e luata de undeva)

Cu aceasta ocazie mi-am dat seama ca nu am o reteta romaneasca. Stiu si de ce. Initial blogul se dorea o amestecatura de retete care mi se pareau mie mai speciale, mai deosebite si evident, din bucataria internationala. Asa de atrasa am fost de ce am descoperit prin experienta mea de amator in bucatarie! O mare parte din viata nu am mancat decat romaneste asa ca nu avea nici un farmec pentru mine sa scriu despre asta. In schimb bucataria internationala era ceva nou. Insa s-a intamplat sa se intample, si acum, ca sa repar o nedreptate, si sa echilibrez balanta, voi adauga si o reteta romaneasca, asa, oficiala, culeasa de undeva tiparit, zic. Vor mai fi si altele, pentru ca, oricat am respins eu asta o vreme, mi-am dat seama ca gresesc si desigur, va fi o reteta minunata si speciala ca asa le consider eu pe toate pe cele pe care le adaug aici. :))

Acum ceva amuzant sper. Reteta aceasta am cules-o dintr-o carte de bucate in limba engleza. Oamenii astia au facut niste carti despre lume ceva de speriat. Am dat peste “Encyclopedia of European Cooking” din 1962 intr-o biblioteca din Londra si ce crezi? Avea si sectiunea de “Rumanian cooking”. Dap, asa e scris. Am ramas uimita sa o gasesc si bine-nteles ca mi-am dorit sa gatesc romaneste, asa deodata. :)) Ca sa vada si altii ca si noi avem o bucatarie foarte buna. Azi voi scrie aici reteta de la pagina 415, reteta foarte interesanta si romaneasca, ca asa “zice” ei, englezii . ;)) Imi aduce aminte de prima mea reteta si in acelasi timp a doua postare de pe blog. Devin nostalgica. 🙂 Sa purcedem dar. Sa nu uit, sa citesti si reteta originala in engleza sa vezi acolo cuvinte! Urmeaza.

Peste la cuptor

4 portii

Ingrediente: 

• 4 bucati de peste cu carne alba, mai tare un pic sa nu se faramiteze
• 4 oz/ 115 g pastai verzi
• 4 oz/ 115 g morcovi
• 2 linguri de mazare fiarta
• 1 ceapa
• 1 lingura stafide
• 2-3 rosii
• 2-3 catei de usturoi
• cateva fire de patrunjel
• cca 150 ml sherry (daca nu ai, orice alt vin alb merge, ca sunt sigura ca la 1962 numai sherry nu puneau romanii in peste)
• 1 lingurita seminte chimion
• sare si piper
• ulei
• cca 150 ml apa

Preparare:

• Unge o tava mai adanca cu ulei. Aseaza pestele.
• Taie ceapa si caleste-o cateva minute in ulei fierbinte intr-o tigaie, adauga pastaile si morcovii taiati cubulete. Mai prajeste circa 5 minute apoi adauga iar rosiile, taiate in 4, mazarea, stafidele, usturoiul maruntit, semintele de chimion, sarea si piperul. Pune si apa si sherry. Toata combinatia aceasta rastoarn-o peste peste. :))
• Pune un capac peste tava si introdu-o in cuptor, la foc moderat pentru cca 30 minute. (inca nu erau grade pe atunci vad). Indeparteaza capacul si mai lasa in cuptor 5-10 minute.

Pofta buna rumaneste!

Elena G

Mission Impossible: Operatiunea “Cozonacul”

Anul acesta mi s-a pus pata, efectiv, sa fac un cozonac. Nu la masina de paine ci asa, the old fashioned way. Pentru ca nu am masina de paine, altfel never say never. 😉 Am timp mai mult, Craciunul vine abia marti si nu sunt nici obosita, nici grabita ca altfel, nu il mai fac. Am observat ca nu sunt singura care considera ca atunci cand esti pe graba, stresat(a), obosit(a), parca nu iti mai vine sa faci ceva si ajungi chiar sa nu mai faci. Dar acum imi doresc foarte mult sa fac un cozonac, primul din viata mea. Am ajutat cand eram mica dar nu e acelasi lucru. Asa ca o data decisa, ma cam tin de cuvant. Chiar si buna m-a sunat, la un moment dat, sa ma intrebe daca nu cumva m-am razgandit. Vorbiseram sa il facem impreuna, dupa reteta ei. Ca tot imi povestea ea ce cozonaci frumosi facea. Eu am zis ca il fac singura dupa reteta mamei (ca si mama facea niste cozonaci, Doamne!!!) dar s-a oferit. Asa ca am acceptat. Si i-am spus la telefon ca daca mi s-a pus pata, patata ramane. :)) Imi face placere si pentru ca nu am facut niciodata si pentru ca acum simt ca e momentul. Nu se stie daca voi repeta experienta dar daca am dispozitia, de ce nu? Daca nu, stiu cateva locuri in care se face un cozonac bun. Exista solutii pentru orice, dupa cum vezi. 🙂 Si nu exclud nici o varianta. 

Asa ca m-am pregatit mental si fizic pentru noua misiune “imposibila”, nume de cod COZONAC. Am facut lista si am bifat incet-incet tot ce era pe ea, mi-am pregatit muschii pentru cea mai faimoasa bataie a anului, cu aluat si i-am drumul. Terenul a fost la buna, ca daca tot e co-productie si sub ghidarea ei, ii era mai usor la ea acasa. Mai vrei ceva? Doar colinde in surdina si mult drag. Am decis sa facem 4 cozonaci doar ca reteta ce urmeaza are cantitatile necesare doar pentru doi si dublezi tu mai departe. Isi mai aminteste cineva tavile acelea vechi de cozonac? Eu da, ca am ajutat ani la rand in bucataria familiei la cozonaci. Din pacate nu mai am asa tavi dar are buna. Eu am tavile acelea mici si prapadite (ca asa imi place sa le zic, cand le vad, ca zau asa sunt) care se gasesc acum in comert, in care faci si chec si alte minunatii dar nu pot zice ca sunt suficiente pentru cozonac, iti trebuie 3-4 ca sa fii sigur/a ca incape tot.  Deci cu acelea am mers la inaintare iar buna cu cele mari si gata. Ne-am  descurcat, ca doar suntem mari. ;)) Asa ca sambata de dimineata, adica ieri, pe la 9, m-a chemat buna, deja incalzise bucataria, facuse maiaua si am purces la framantare. A inceput ea si cand mi-a venit si mie randul, asa m-am lipit de coca! Si ea de mine, eram plina pe maini. Pana la urma l-a framantat mai mult buna si am constatat ca nu dureaza totul chiar asa mult, ca deja ma gandeam ca pana seara stam. De fapt, pana pe la 2 si un pic, cand a scos  buna ultimii cozonaci din cuptor. Doamne, ce frumos mirosea in casa! Stau acum si ma gandesc ca sambata am avut parte de una din cele mai frumoase zile ale vietii mele. Parca devenisem iar copil si retraiam o amintire pe care nu am avut-o niciodata dar care mi-a fost data acum in dar sa o traiesc, sa ajut pe buna cu cozonacii, intr-o casa calda si plina de miresme imbietoare, cu colinde romanesti in surdina si multa pace si bucurie in inima. Cantam cu buna din cand in cand, ne bucuram ambele de cozonacii nostri minunati si ne spuneam ca abia asteptam sa vina Craciunul sa ii mancam. Urmeaza acum reteta, asa cum o am de la buna si iti doresc sa ai parte de o zi la fel de luminoasa si frumoasa asa acum am avut-o eu, chiar daca faci sau nu cozonaci.

COZONACUL BUNEI

Ingrediente:

• 1 kg faina alba 000 (sau din cea pe  are scrie ca e de cozonac)
• 4 oua medii, la temperatura camerei
• 300 g zahar 
• 100 g unt (gras) topit, caldut
• 25 g drojdie proaspata
• 0,5 l lapte, caldut
• 2 plicuri zahar vanilat Bourbon (se pare ca e mai bun decat restul sau poti pune semintele de la o pastaie de vanilie)
• 1 lingurita coaja rasa de lamaie si 1 lingurita coaja rasa de portocala (nu uita sa speli fructele inainte pentru ca in coaja se depoziteaza multe substante nocive, in caz ca nu esti de acord, poti inlocui cu esente)
• 4-6 linguri ulei caldut
• 1 galbenus batut pentru uns cozonacii
• jumatati de nuci pentru ornat

Pentru umplutura:

• 1/2 kg nuci, macinate cat sa ramana bucati sa se vada frumos si sa se rontaie cu pofta
• 2-3 linguri cacao (20-22% grasime)
• 2 albusuri (optional)
• 2-3 linguri zahar praf/ tos (dupa gust)
• lapte

Preparare:  

• Se incalzeste laptele cu coaja de lamaie si portocala, vanilia/ zaharul vanilat. Din acest amestec caldut se ia cca 1/2 pahar, se adauga un varf de cutit de sare si se introduce drojdia ca sa se topeasca. Faina se pune intr-un lighean de framantat sau covata daca ai cum face rost de asa ceva. In faina se face o groapa nici prea mica, nici prea mare si se lasa in ea maiaua cu drojdie. Se adauga un pic de faina in ea, se amesteca usor, se mai pune un pic de strat de faina deasupra si se lasa sa creasca, cu ligheanul acoperit cu o panza curata, eventual pe aragazul incalzit, pe un fund de lemn mai mare. Se verifica cresterea atunci cand stratul de faina de deasupra e crapat. In acest moment e gata de framantat. 
• Se adauga incet laptele si se framanta iar. Se adauga si untul, cate putin, in parti, nu direct peste faina si se framanta. Apoi se adauga si uleiul, la fel ca untul. Nu te opresti din framantat nici o clipa. Uite asa ne-am facut noi bratele frumoase si pielea mainilor catifelata. Daca ar sti toata lumea acest secret de frumusete! ;)) Chiar are efect si ma bucur de cate ori am ocazia sa imi pun mainile in vreo coca. Deci framanti pana face basici aluatul de cozonac. Nu dureaza mult, nu te speria. 
• In momentul cand a facut asta, inseamna ca aluatul e pregatit sa creasca asa ca se pune ligheanul peste cuptorul incalzit, se acopera iar cu panza, nu inainte de a aseza un sucitor sau orice alt bat de lemn curat pe care il ai la indemana, peste marginile ligheanului. Rolul lui e sa mai opreasca coca din crescut si de a sustine panza sa nu cada in lighean. Bine, nu creste atat de mult, depinde de cantitate si marimea ligheanului. Acum il lasi in pace si te apuci de umplutura.
• Se adauga albusurile, un pic de lapte, zaharul praf, cacao si cateva picaturi de esente preferate (la mine ar fi o amestecatura, depinde de ce am in casa, la buna a fost doar rom). Daca nu ai oua suficiente, sa stii ca la aceasta crema poti folosi doar laptele si e in regula.
• Verifici cresterea aluatului si in momentul cand e gata, il mai framanti un pic si il imparti in tot atatea parti egale cate forme de cozonac ai, adica 2 din tavile vechi sau 3, din tavile de acum, potrivite ca sa incapa frumos si suficient. Cantitatea ideala e cca 2/3 din tava pentru ca la crestere sa ajunga pana la margine, fara a da in afara totusi. Se aseaza toate frumos pe masa de lucru, nu inainte de a fi fost unsa cu ulei. Pentru a nu se lipi coca, poti pune inca un pic de ulei in lighean, inainte de a o framanta de final. Acum iei una din parti si o intinzi cu mainile cat sa formeze un fel de farfurie de pizza de cca 30 cm. Poti face si sub forma de dreptunghi, cum iti cade mai bine. Intinzi pe toata suprafata aluatului umplutura de nuca (atat mie cat si bunei ne place doar cu nuca, dar daca ai si alte preferinte, fii liber/a sa experimentezi), avand grija sa fie si aceasta dozata in mod egal pentru fiecare cozonac. Acum, rulezi aluatul, il bibilesti ca pe un cocon (arata ca un bebelus) si il asezi frumos in prima tava, acoperita cu foaie de copt, pentru a-ti usura viata. 😉 In cazul in care te-ai murdarit de cacao sau a cazut si pe masa, te speli rapid cu apa si stergi apoi masa, pentru ca aluatul sa fie curat atunci cand il rulezi. Repeti operatia pana termini cozonacii. Acum asezi tavile pe aragaz, ca niste soldatei si astepti sa creasca iar. Nu e nevoie sa acoperi cozonacii de data asta, iar coca creste foarte frumos. 
• In functie de cantitatea care intra in fiecare cuptor, pregatesti acum doar cozonacii care intra primii. Ii ungi cu galbenusul batut si asezi deasupra nucile. Dupa cum vezi, la cozonacii mari poti aseza 4 iar la cei mai mititei, 3 nuci. Daca ai alte preferinte, poti inlocui cu: mac, zahar, seminte de susan, etc.
• Se introduc cozonacii in cuptorul cald, la o temperatura de cca 180°C. Se lasa aproximativ 30 de minute si se intorc apoi inca cca 15 minute. Verifici cu un pai subtire daca s-au copt si ii scoti. Ii lasi cca 10 minute sa se raceasca si ii scoti din tava, indepartezi foaia de copt si ii lasi neacoperiti, pana se racesc complet. Ii mai intorci din cand in cand ca sa nu se turteasca. Dupa ce s-au racit complet, ii poti pune la loc in forme sau nu, ii acoperi cu coala de hartie curata si panza si eventual intr-o punga curata de plastic, in cazul in care ii pastrezi mai multe zile, pana la Craciun si dupa. Acum, depinde de tine cat rezista, pentru ca sunt irezistibili. Te invit acum sa privesti si de Craciun te astept la cozonac. 🙂

Craciun fericit!

La galuste

Imi plac foarte mult galustele cu prune. Am mancat rar, facute de vecina mea din Constanta, doamna Popazu, Dumnezeu s-o odihneasca! Cred ca odata pe an, toamna, suna la usa noastra si ne trezeam cu o farfurie cu galuste cu prune delicioase. Nu stiam cum se fac si nici nu am fost curioasa, cred, sa ma interesez, pana abia acum cateva zile. De ce? Pentru ca acum cca o saptamana am primit iar. De la alte vecine simpatice dar din Bucuresti. Si au fost asa de bune (galustele) incat ca un facut, m-am intrebat pentru prima data cum se fac si daca nu as putea face si eu. Aveam asa o idee demult cum ca se fac greu si cand aud asa ceva, din start imi spun ca eu nu cred ca voi face vreodata. Dar vorba aceea cu niciodata. O fi fost momentul acum, nu stiu ce sa zic. S-au potrivit cumva planetele, am eu ceva timp la dispozitie si sunt mai relaxata si linistita, nu am mai gatit demult si m-a apucat asa un chef si un dor si o fericire de gatit incat mi-am zis ca in acest sfarsit de saptamana fac galuste cu prune. Asa ca m-am uitat pe net, am gasit multe retete, mi-am facut lista cu ce am de cumparat si m-am apucat de treaba azi de dimineata cu asa o bucurie ca s-a transmis si in galuste. Nu am fost multumita de o anume reteta asa ca am adunat de ici, de colo si mi-am facut propria reteta de galuste. Se fac destul usor si abia dupa ce le-am facut mi-am dat seama ca nu trebuia sa imi fie frica de ele. Sunt delicioase si evident ca am de gand sa mai fac, chiar si cu alte fructe, asa drag mi-a fost sa le gatesc. Si s-au dus ca painea calda. Le-am impartit in stanga si in dreapta si ma bucur ca feed-back-ul a fost pozitiv, avand in vedere ca e prima data cand le fac. Iata reteta mea culeasa din alte retete si daca te multumeste, te invit sa o folosesti si tu.

Galuste cu prune

Portii: cca 15-20 (pentru prune mititele)

Ingrediente:

• 700-750 gr cartofi fierti (albi, fainosi)
• 2 oua
• 15-20 prune fara sambure
• 200 g faina
• 2 linguri unt
• 200 gr pesmet
• 100 gr unt (iti mai aduci aminte cum insist eu? 80-82% grasime, daca ai de casa, esti norocoasa/ norocos)
• 100-160 gr zahar brun
• nuci/ migdale sau alte seminte, maruntite (optional)
• 1-2 lingurite scortisoara
• 2 lingurite sare
• 1/2 lingurita nucsoara

Preparare:

• Umple o cratita suficient de mare, in care sa incapa toti cartofii, cu apa si pune-o la fiert. Pentru a nu inghiti multa apa si a fi nevoit/sa sa pui apoi multa faina care intareste aluatul, fierbe cartofii in coaja. Se recomanda doar cartofi albi, fainosi.
• Intre timp, intr-o tigaie de marime medie, pune 100 gr unt sa se topeasca la foc mediu, fara sa il arzi. Acum poti adauga semintele, daca ai si daca vrei, sa le rumenesti usor. Eu am preferat fara pentru ca mai cant si trebuie sa fiu atenta la gat. Semintele irita. Adauga apoi pesmetul si amesteca-l cu o lingura de lemn pana se rumeneste frumos. La final, adauga zaharul brun, si stinge focul, sau stinge focul si adauga imediat zaharul. Cum vrei, tot acolo e. El se va amesteca si se va carameliza foarte putin. Cand se mai raceste, poti adauga scortisoara dupa gust si nucsoara. Daca nu ai mirodenii, ajunge si pesmetul cu zahar. Lasa sa se raceasca.
• Inainte sau dupa pesmet, scoate samburii din prune (exista si galuste cu prune cu samburi dar e de gustibus, eu prefer fara, deocamdata, ca nu se stie, poate vreodata voi face si cu samburi asa ca nu pot zice ca e definitiv ceva). Pune prunele intr-un vas cu 2-3 linguri zahar brun peste ele (absoarbe umezeala din fructe) si amesteca-le. Daca prunele nu sunt asa de moi, merge si fara zahar dar chiar le da o aroma mai deosebita si le indulceste nitel, ca tot sunt ele mai acrisoare. Tot aici poti adauga inca o lingurita de scortisoara dar e optional.
• Cand cartofii sunf fierti, scoate-i din cratita, strecoara-i si decojeste-i. Eu nu i-am lasat sa se raceasca, a fost ok sa lucrez cu ei si fierbinti, pentru ca in timpul procesului de zdrobire, se mai racesc ei oricum, pana la o temperatura rezonabila ca sa poti lucra cu mana. Fa-i piure fie cu ce iti place tie mai mult sau cu ce ai la indemana, sunt multe instrumente. Eu am un pasator de piure sau cum i-o mai zice la acest instrument si m-am obisnuit asa. Plus ca e mai usor de spalat asa ca bifeaza si partea practica, ce imi place mie foarte mult. Adauga cele doua oua, 2 linguri de unt (daca nu ai unt merge si ulei, cca 2-3 linguri, dar nu are acelasi gust, crede-ma. Daca cumva faci de post, atunci da, oriunde vezi unt, pui ulei), un varf de cutit de sare, faina si amesteca bine. Va iesi un aluat usor lipicios dar destul de consistent.
• Am citit ca se poate lucra pe uscat, adica cu faina pe maini si pe suprafata de lucru, sau pe umed. Am ales pe umed asa ca din aceasta experienta, am fost chiar multumita. O recomand. Nu stiu cum e pe uscat dar cand voi mai face si voi alege aceasta metoda, revin aici si imi spun parerea proprie si personala. Deocamdata, pot zice ca a fost bine asa. Deci, cu mainile vesnic umede, am luat din ochi (o barna) o cantitate oarecare si am aplatizat-o in palma. Se ia apoi una bucata pruna care se acopera cu aluatul. Lucreaza usor in palma galusca pentru a se uniformiza si a acoperi bine toata pruna. Dupa caz, mai adauga aluat sau mai scoate. Stratul nu trebuie sa fie foarte gros dar nici foarte subtire, pentru a nu se rupe. Daca vrei, poti lucra si cu jumatati de pruna, pentru a face mai multe si marunte. Se aseaza galusca astfel formata pe o tava umeda ca sa nu se lipeasca. Si tot asa se lucreaza pana se termina aluatul si prunele.
• Intr-o alta cratita (sau din motive de spatiu, goleste cratita in care au fiert cartofii, spal-o bine si umple-o iar cu apa curata) se pune apa rece cu doua lingurite de sare si se da in fiert. Cu mainile umede si cu lingura aceea cu care ai scos cartofii, spalata si ea, introdu cca 4 galuste in apa fierbinte care fierbe la foc mediu. Lasa la fiert galustele pana se ridica la suprafata apei. Le poti lasa chiar mai mult, ca sa se fiarba si prunele din interior, cum vrei. Dar ca sa stii. Le scoti din cratita una cate una. Le introduci in tigaia racita cu pesmet (tot din motive practice, ca oricum o golesti si o speli la final) sau intr-un vas in care ai rasturnat pesmetul facut. Le rostogolesti ca sa se acopere bine cu pesmet si le asezi frumos sa stea cuminti pe un platou.
• Le poti consuma calde sau reci, simple sau decorate cu: 2 linguri de smantana/ iaurt simplu grecesc (varianta mai sanatoasa), nuci pisate, cateva frunze de menta, scortisoara…

Pofta buna!

PS: Daca nu faceam poze, nu credeam nici eu ca am facut asa ceva. Dar mi-au iesit si sunt foarte incantata. Am pus toata inima mea in ele, asa mi s-a spus. Si chiar asa a fost, le-am facut asa de bucuroasa. Si abia astept sa mai fac si alta data. 🙂

Pisc (oturi)

Mi-era dor sa revin. Am retete vechi care se invechesc si mai mult, stand cuminti in dosar, netranscrise si retete noi pe care vreau sa le impartasesc. Azi m-am gandit la pisc (oturi). Sau biscuiti, cum vrei. Da, daca citesti cum trebuie, mai si pisc. 😉 Imi place la nebunie cum iese jocul de cuvinte, ma minunez ce idee geniala am avut. Acum rad, de mine, cu mine, cu tine, de tine, etc. Reteta aceasta o am de la o cunostinta draga din Bucuresti, Sabina, cea care imi face si pielea ca de bebelus la cosmetica.  Si cum ne-am impretenit noi, am inceput sa facem si schimb de carti, de retete si de mancaruri. Intr-o zi m-a servit cu cei mai buni biscuiti pe care i-am mancat vreodata. Nu din aceia complicati ci clasicii biscuiti facuti cu untura si scosi la masina de tocat, cu forme. Mai stii de ce vorbesc? Daca iti amintesti sau ai vazut, ma bucur. Sunt BISCUITII COPILARIEI. Biscutii de casa, facuti de mama sau impreuna cu ea. Si ce sa vezi? Biscuitii erau facuti de mama ei. Nici nu se putea altfel. Doar mama face asemenea biscuiti. Au fost deliciosi. Asa aromati si pufosi si dulci si buni, rar le-a fost papilelor mele gustative sa guste. Nu stiu cum ii face dar pe mine m-au fermecat. Si bine-nteles ca am cerut reteta. Mama Sabinei, saru-mana pentru cei mai buni biscuiti mancati vreodata! 🙂 Iata secretul din spatele piscoturilor. Eu am ales sa lucrez cu jumatate din cantitate pentru ca ies prea multi si nici nu am o familie numeroasa ca sa zici ca se termina repede. Dar abia astept (sa fac reteta intreaga). Aici voi pune reteta asa cum am primit-o de la Sabina si te astept. Ca tocmai i-am scos din cuptor. Recunosc ca nu imi ies asa buni ca ai mamei Sabinei dar stiu ca imi plac.

Piscoturile mamei Sabinei

Fara numar

Timp preparare: cca 20-30 min (sa fiu sincera nu m-am cronometrat)

Timp coacere: 20 – 25 minute (tava)

Ingrediente:

• 1 cana untura (topita) (stiu ca poate strambi din nas dar numai untura ii face asa fragezi si deliciosi. In caz ca nu iti place cu untura, poti inlocui cu un pachet de 200 g de unt de 80-82% grasime. Din pacate eu nu am untura de casa, am gasit de cumparat la Kaufland – in caz ca nu stii de unde sa iei, tocmai ce-am facut reclama ;))
• 300 g zahar (ca de obicei eu merg pe mai putin, ca de, nu e foarte sanatos)
• 4 oua
• 100 ml lapte dulce sau iaurt
• 1 lingurita amoniac (stins in lapte/ iaurt)
• coaja de portocala si lamaie (eu adaug si vanilie si scortisoara si nucsoara si nuci, atunci cand am)
• un varf de cutit de sare (imi zboara gandul la o imagine hazlie cu unul care rupe varful cutitului :)) )
• 1 plic de praf de copt
• faina cat cuprinde (ca sa iti iasa un aluat potrivit de tare)
• seminte de floarea soarelui, chia, stafide, nuca de cocos, optional

Preparare:

• Incalzeste cuptorul la cca 180 °C/ 350˚F, gaz 4. Cuptorul meu nu are grade asa ca ma bazez pe instinct, sa fie cald, dar nu fierbinte.
• Se freaca ouale cu zaharul, se adauga untura, coaja de portocala, amoniacul stins in lapte, sarea apoi faina cu praful de copt. Trebuie sa iti iasa un aluat nici prea tare nici prea moale. Se framanta toate ingredientele apoi se trece aluatul prin masina de tocat, la forma dorita (cand eram mica adoram sa schimb formele sa iasa de toate felurile). Poti lasa 30 minute aluatul in frigider, iese mai bine. Eu nu mai am masina de tocat asa ca impart aluatul in 4 parti si intind cate una cu facaletul pe masa curata, presarata cu putina faina. Si repede si eficient tai cu un cutit forme patrate pe care le pun in tava pe hartie de copt. La jumatate din cantitatea de mai sus imi ies cca 3 tavi, dar acum depinde de marimea tavilor, de marimea cuptorului. Tava se introduce in cuptor si se coace la foc potrivit. In casa va mirosi ca de sarbatori si vei sti ca esti la mama acasa.

Pofta buna!