بقلاوه

There you go, the recipe in English. Can you guess what it is about? :)) Of course, you are a smart human being. Now, that you know, I must tell you that this recipe is not mine, it is as old “as time” and very popular around the world. I knew about it before I cooked it. But, when I decided to try it, I said I would find the one I am comfortable doing it. In the Practical Encyclopedia of Easteuropean Cooking, 1999, there it was. My mum had a recipe, I had neighbours who did it, friends and so on. But it happened that I wanted to do it later, when I was abroad and I am content with what I found. This is mine, in a way. And now I want to share it with you. You probably say, why? Aren’t there enough already? And I say: why not? :))

Baklava

24 pieces

Ingredients:

• 175 g/ 6 oz/, 3/4 cup butter, melted (remember, go with 80-82% fat)
• 400 g/ 14 oz packet filo pastry, thawed if frozen
• 30 ml/ 2 tbsp lemon juice
• 60 ml/ 4 tbsp lemon
• 50 g/ 2 oz,  1/4 cup caster sugar (or any sugar you have in the kitchen)
• finely grated rind of 1 lemon
• 10 ml/ 2 tsp cinnamon
• 200 g/ 7 oz, 1 3/4 cups blanched almonds, chopped (replace almonds with nuts if you don’t have them)
• 200 g/ 7 oz, 1 3/4 cups walnuts, chopped
• 75 g/ 3 oz/ 3/4 pistachios or hazelnuts, chopped (again, replace with more nuts :))
• chopped pistachios, to decorate (or go nuts :)) )

Syrup

• 350 g / 12 oz/ 1 3/4 cups caster sugar
• 115 g/ 4 oz/ 1/2 cup clear honey
• 600 ml/ 1 pint/ 2 1/2 cups water
• 2 strips of thinly pared lemon rind

Method:

• Preheat the oven to 160 °C, 325 °F, Gas Mark 3. Brush the base of a shallow 30×20 cm/ 12×8 in loose-bottomed or Swiss roll tin with a little of the melted butter.
• Using the tin as a guide cut the sheets of filo pastry with a sharp  knife to fit the tin exactly. In case you don’t have a similar tin, or you want to use all the pastry, remember that you have to add more ingredients. Do your maths.
• Place one sheet of pastry in the base of the tin, brush with a little melted butter, then repeat until you have used half of the pastry sheets. Set the remaining pastry aside and cover with a clean dish towel
• To make the filling, place the lemon juice, honey and sugar in a pan and heat gently until dissolved. Stir in the lemon rind (half of it), cinnamon and chopped nuts. Mix thoroughly.
• Spread half the filling over pastry, cover with 3 layers of the filo pastry and butter then spread the remaining filling over the pastry.
• Finish by using up the remaining sheets of the pastry and butter on top and brush the top of the pastry liberally with butter.
• Using a sharp knife, carefully mark the pastry into squares, almost cutting through the filling. Bake in the preheated oven for 1 hour, or until crisp and golden brown.
• Meanwhile, make the syrup. Place the caster sugar, honey, water and lemon rind in a pan and stir over a low heat until the sugar and honey have dissolved. Bring to the boil, then boil for a further 10 minutes until the mixture has thickened slightly.
• Take the syrup off the heat and leave to cool slightly. Remove the baklava from the oven. Remove and discard the lemon rind from the syrup then pour over the pastry. Leave to soak for 6 hours or overnight. Cut into squares and serve, decorated with chopped pistachios.

Iyi iştah!

Tip (for the lazy ones, myself included): use baking paper in the tin and brush it with melted butter. This way, you will have a cleaner and easier to wash tin.

S.O.S.

Chiar asa, e vorba de un sos care se potriveste minunat la peste, la cartofi prajiti, la paine, la ce vrei tu. Si trebuie sa recunosc ca nu e o reteta proprie dar e nu e nici din vreo carte. Am gustat-o prima data la cumnatul meu, Nicu, care e un bucatar tare bun, si mi-a mers la stomac si la inima din prima. Ce mai, dragoste la prima degustare!!!

El a facut odata peste si asa ne-a servit sosul, la peste. Am ramas cumva setata pe combinatia asta si atunci cand gatesc peste, fac sosul asta, ca tare bine merg impreuna. Pure chemistry! E un sos usor de facut si daca cumva il faci si ai chef de scris, m-as bucura de un feed-back, sa vad si eu daca nu sunt singura care apreciaza la adevarata lui valoare acest sos delicios. Deci, nu iti trebuie prea multe. Acum, il voi reface din minte si voi fi si creativa pentru ca nu mai stiu exact cantitatile dar intelegi tu.

Sosul cumnatului meu Nicolae

4 portii generoase si gustoase

Ingrediente:

• 500 g iaurt grecesc (10% grasime) – la cat de bun e, cu cat mai mult, cu atat mai bine
• 1 capatana de usturoi (daca e chinezesc, ca nu ai ce face, si asta e si grasunel, ajunge o capatana, daca e romanesc, e mai mititel asa ca pune doua si in functie de cat de piperat iti place, adaugi sau mai scoti, dupa preferinte)
• marar proaspat, maruntit (poate fi si decongelat si mai ales optional)
• sare (de ocna, de Himalaya, de mare, de soare, de ce vrei tu)

Preparare:

• Se zdrobesc toti cateii de usturoi si se freaca bine intr-un vas. Se adauga sarea si piperul, dupa gust si apoi iaurtul. Se amesteca pana se omogenizeaza.
• Se pune cu generozitate peste peste, cartofi prajiti, paine si se mananca. Alunga spiritele rele, vaccineaza natural si te scapa de paraziti. All inclusive!

Pofta buna!

Ps: nu-i asa ca seamana cu tsatsiki un pic? 🙂

Scrieri si scriituri. Aferim!

Mi-a fost dor sa scriu iar pe blogul meu drag si iubit. L-am cam parasit eu o vreme dar ma intelege el. Scrierea poate fi o forma de terapie, de eliberare si recunosc ca ma ajuta. Plus ca am si un motiv bun. Chiar imi place sa scriu si mai ales cand consider ca am ce. Bine, mai bat campii cu gratie dar blogul meu e intentionat ca sa fie parcurs cu placere si sa aduca informatii pe care poate unii nu le cunosc sau care cred eu ca sunt folositoare. In fond, e si acesta un mijloc de informare, chiar daca blogul are putini cititori. L-am pornit de la inceput cu intentia de a ma axa pe retete de hrana a trupului (pentru ca am avut ocazia intr-o perioada a vietii mele sa gatesc foarte mult si am descoperit nu numai ca sunt buna – so they say, ask the ones who tried what I cooked ;)), combinat cu alte postari despre ce imi place si consider util, frumos, interesant, placut pentru a se regasi aici. Cine il citeste, ma bucur, cine nu, nu e obligat pentru ca eu cred foarte mult in liberul arbitru. Ah, sa nu uit de consecinte. Vin si astea. So, choose wisely! 🙂 Cat se poate, pentru ca de multe ori la momentul respectiv asa credem ca e cel mai bine. In timp se va dovedi daca am ales sau nu bine si asta se cheama experienta.

M-am gandit ca foamea vine mancand si pentru ca in vacanta am mai mult timp, sa incep incet-incet sa completez cu alte retete pe care le-am incercat de-a lungul anilor si care mi-au placut, sau sa introduc retete facute de mine. Au ramas destule nu numai nescrise dar si nefacute in dosarul cu retete. Ma gandesc cu drag ca va veni momentul si pentru acestea, candva. Daca faci ceva cu placere si destul de mult timp, incepi sa si creezi. Eu nu sunt un geniu si nu stiu de la inceput sa fac totul insa in timp am avut niste sclipiri si ma bucur ca pot sa spun ca am si eu ceva facut de mine. Cred ca orice femeie mai ales, care sta mult timp la bucatarie, este un creator. Si in general in viata, creem cu totii. Daca esti curios/ curioasa, uite-te, poate te inspira sau iti dau vreo idee despre ce sa mananci azi/ intr-o zi cu soare si apoi trecem mai departe: fusilli a la Elena, puiul meu, de Paste numai de bine, 2 F Words. Sunt putine deocamdata. Acum, scriind, incepe sa imi revina inspiratia (are efect) si ma gandesc ca mai am cateva retete, foarte usoare, pe care nu le-am adaugat inca. Cum termin postarea aceasta, ma apuc de ele cat pot de curand si adaug link-urile. Va urma.

Ce ramasese nescris? Uitandu-ma prin hartii, am dat peste o reteta de baclava. Da, stiu, o sa spui: alta? Dap. De ce nu alta? La cate sunt, am citit si am ales una care m-a atras pe mine si am si facut-o de cateva ori deja. Reteta e scoasa din The Practical Encyclopedia of Easteuropean Cooking, 1999. Nu stiu acum daca o voi adauga si in engleza (copyright reason may be or just plain laziness or poor English from my part or all of them) dar ramane de vazut. Deocamdata iata o reteta de baclava turceasca pe care imi face mare placere sa o gatesc. Cartea recomanda cafeaua amara sa o insoteasca si cred ca zice bine. Acum tu decizi si poate ai alta preferinta. E buna si aceea, de gustibus non es disputandum.

M-am gandit sa adaug acum la ingrediente, la reteta in limba romana, toate masuratorile pentru ca poate ai unul sau alt instrument de masurare, si esti obisnuit intr-un fel si e la fel de corect. Cum de nu m-am gandit mai de demult? Mi-aduc aminte destul de clar si daca ma straduiesc cred ca gasesc si articolul mai pe la inceputuri in care explicam ca nu le voi adauga pe toate pentru ca unii se incurca dar acum mi-a cazut fisa si m-am gandit ca am facut o greseala. Nu e fatala dar … 🙂 Daca esti in strainatate si te-ai si obisnuit cu masuratorile lor, ce faci? Poti transforma dar de ce sa nu fie toata info data de la inceput?

Baclava

24 portii

Ingrediente:

• 175 g/ 6 oz/, 3/4 cana unt topit (defect profesional ca ma repet, unt de 80-82% grasime)
• 400 g/ 14 oz pachet de foi de placinta, dezghetat in caz ca a stat la congelator
• 30 ml/ 2 linguri suc de lamaie (daca nu uiti, spala coaja – eu mai uit dar inca nu am murit, glumesc. La cate prostii bagam in noi, ce mai conteaza cateodata? Nu sunt absurda dar daca uiti, e ok)
• 60 ml/ 4 linguri lamaie
• 50 g/ 2 oz,  1/4 cana zahar caster (sau obisnuit daca nu ai)
• coaja rasa de lamaie (ei, acum ca iti trebuie si asta parca iti vine totusi sa speli lamaia inainte 🙂 )
• 10 ml/ 2 lingurite scortisoara (minunat condiment)
• 200 g/ 7 oz, 1 3/4 cana migdale decojite si maruntite (reteta cere, insa stiu ca migdalele nu sunt tot timpul la indemana noastra asa ca poti sari peste, linistit/a)
• 200 g/ 7 oz, 1 3/4 cana nuci maruntite (poti dubla cantitatea inlocuind migdalele cu nuci)
• 75 g/ 3 oz/ 3/4 cana alune de padure sau fistic (ce delicatese, Doamne), maruntite (le poti inlocui cu buna si delicioasa noastra nuca)
• fistic maruntit (sau nuca :)) ) pentru decor

Sirop

• 350 g / 12 oz/ 1 3/4 cana zahar caster (sau necaster ;)) )
• 115 g/ 4 oz/ 1/2 cana miere
• 600 ml/ 1 pint/ 2 1/2 cana apa
• 2 fasiute de coaja de lamaie (sau mai multe sau deloc, daca nu ai)

Preparare:

• Incalzeste cuptorul la 160 °C/ 325 °F/ Gas 3. Unge o tava cu fundul detasabil de 30X20 cm/ 12X8 inch sau o tava de dimensiuni asemanatoare, cu putin unt topit.
• Foloseste ca masura tava si taie foile de placinta sa incapa perfect. Din cauza cantitatii exacte a ingredientelor din reteta nu te-as sfatui sa cauti o tava in care sa se potriveasca foile decat daca esti dispus/a sa maresti cantitatea corespunzator. Te las sa faci calculele.
• Pune prima foaie de placinta in tava, unge cu unt topit si continua operatiunea pana folosesti jumatate din foile de placinta. Restul acopera-le cu un prosop curat si lasa-le deoparte.
• Intr-o tigaie pune sucul de lamaie, mierea si zaharul si lasa la incalzit pana se topeste si se omogenizeaza totul. Adauga apoi jumatate din cantitatea de coaja de lamaie rasa, scortisoara si nucile maruntite. Amesteca bine.
• Pune jumatate din aceasta combinatie in tava peste foi, adauga 3 foi de placinta unse cu unt si apoi restul combinatiei. Mda, cred ca ti-ai castigat dreptul de a gusta,  stiu ca nu ai rabdare.
• Pune ultimele foi de placinta in tava, ungandu-le pe fiecare cu unt si la sfarsit, unge cu generozitate cu untul ramas ultima foaie de placinta.
• Cu un cutit ascutit (eu am o problema cu cutitele, recunosc, nu sunt suficient de ascutite pentru mine niciodata), taie in patratele baclavaua dar nu pana la capat, ci mai mult pe deasupra, abia intrand in stratul de nuca. Pune tava in cuptor pentru o ora sau pana se rumeneste deasupra.
• Intre timp, fa siropul. Intr-o cratita pune zaharul, mierea, apa si cealalta jumatate de coaja rasa de lamaie si amesteca pana se omogenizeaza toate ingredientele, totul la o temperatura joasa. Da focul tare si adu-l la punctul de fierbere apoi lasa-l asa pentru 10 minute pana se ingroasa.
• Ia siropul de pe foc si lasa-l sa se raceasca. Scoate baclavaua din cuptor. Strecoara siropul pentru a scapa de coaja de lamaie si toarna peste minunatie. Lasa-l sa se imbibe bine pentru 6 ore sau mai bine peste noapte. Taie in forma de patrate si decoreaza cu fistic macinat. Gata.

Pofta buna!

Tip: in tava poti pune o foaie de copt pe care sa o ungi cu unt, daca vrei. Te ajuta sa speli mai usor la final, neprinzandu-se de fundul tavii.

 

 

 

Aromanian Pie

Well, with my forgotten English I would like to share with you, other language speaking friends, acquaintances, random readers and food lovers, a new recipe, a traditional one. It is simply called Aromanian pie because I am Aromanian and it is done by all Aromanian women since I don’t know when. I will not get into historical and mythological facts, as I, myself get lost in them too, but I will explain, my way, what are Aromanians, for short. They are people like all these over 7 billion in this world, who live mostly in the Balkan Peninsula and who speak an old and almost lost language, Aromanian and they are close relatives to Romanians. How close or not, I will let the historians and others decide, the thing is that their songs, their costumes, their traditions, their food are unique and if you are interested in them just check my youtube channel, my mom’s youtube channel and others on youtube for music mostly, read Irina Nicolau’s book “Aromanian. Beliefs and traditions”, check Proiect Avdhela – The Library of Aromanian Culture, Gustav Weigand’s new published book “. ”ARMÂNII – ȚARĂ ȘI OAMENI””, 1st volume, etc. There are many resources to check, feel free and open minded, mostly. Google is here to help 😉

Ok, let’s get back to our business. This pie was eaten exactly on the first day of this year. How can I forget, right? I was visiting my godson and his family. His grandma offered me this pie and it was absolutely delicious. It reminded me of the pies my grandma did, decades ago and I asked for the recipe. She generously shared it with me and now I  do the same with you. I did it myself too, a couple of weeks ago and it was not as good as my godson’s grandma, Cati, but I think I know better for the next time. So, here it is an old and tasty traditional recipe of a pie.

Aromanian Pie (Cati’s Pie)

Servings: countless, as many as you get from an oven tray.

Ingredients:

• 500 g flour
• about 100-150 ml of water
• a pinch of salt (don’t cripple the knife, you know what I mean;)) )
• about 3-4 tbsp oil
• about 4-6 tbsp melted lard (if you haven’t got any, go for butter, 80-82% fat)
• 500-700 gr spinach/ garden patience/ nettle, a combination of these or any other green leaves that work in any combination
• approximately 500 g salty cheese (not extremely salty but fatty)
• 2-3 medium size eggs (preferably free range)

Method:

• Mix flour with oil, water, salt into a kneading bowl and well … knead. Besides the flour and salt, put the rest of the ingredients slowly and check until the dough is not too soft nor too hard, so that means that you can add more water and oil if needed. Knead  the dough until no longer sticks on the walls of the bowl.
• Divide the dough into two equal parts. Spread a sheet from the first part, not very thick nor very thin. Use a traditional paddle called shtzala (it looks funny, in Aromanian would be written like this: șțala) or a longer paddle. In fact the traditional one looks like a paddle without handles, which allows the dough to be stretched into bigger and thinner sheets. Spread 2-3 tablespoons lard or butter on the pie sheet (for my first attempt I put less lard and the sheets were less crounchy). Fold it in 3 parts the sheet then cover with cling film. Repeat the same steps with the second pie sheet. Put them in the fridge for about an hour or overnight.
• After an hour or after a day, start preparing the filling. Put the spinach or any greenery in a pan over medium heat together with 1-2 cups of water and stir until it becomes paste and the water evaporates more or less. Add the eggs and the cheese (crumbled with a fork) and leave for about 1-2 minutes on the heat then remove. You can use also frozen spinach, it is as good.
• Take the dough from the refrigerator and stretch the sheets on a table sprinkled with a little flour. Sprinkle a little flour on sheet and start rolling. I use a tray that measures 20 cm wide by 35 cm length (inside) but if you happen to have a tray a little bigger than this, you adapt. As long as it is not too big. Make sure you leave about 2 cm  more of the sheet for the folding of the edges.
• Put again a thin layer of room warm butter/ lard on top and place the first sheet in the tray. If it is too big, just arrange the sheet so it fits. Add all the filling. Spread a bit of lard/ butter/ oil on the second sheet and put it with the oily side on the filling. Do not forget to fold the edges of the sheets, otherwise the filling will get out. Brush a little sheen of oil or warm butter/ lard on top. This will prevent the dough to harden. Place the tray in a medium heated oven at about 200 ° C / 400 F for 25-30 minutes. My oven is not that high-tech, so I use my head and eyes and nose and common sense when I cook, so you use them too.
• Remove the pie when browned a little on top and put a few drops of water all over. That keeps the dough soft and easy to cut and bite. Cover with a clean kitchen towel and possibly a plastic bag or cellophane to keep a bit of moisture in. When it cools, just cut it in same size pieces and serve with yogurt. I like it so. 🙂

Good appetite!

Pita armaneasca

Hello everyone! Bine te-am regasit! In sfarsit ma adun sa scriu al doilea post pe anul acesta nou-nout. M-am gandit mult la multe si la ce sa scriu, si daca sa mai scriu dar uite ca tot apare ceva frumos si parca e pacat. Oricum, se pare ca orice as face, tot eu sunt “divina”, asa ca tot inainte. Scriu.

Azi vreau sa aduc in fata o reteta noua si ganduri noi. Reteta am primit-o chiar in prima zi a anului nou, cand am fost invitata la una din finele mele, Magda si mama ei m-a servit cu o placinta delicioasa, incat bine-nteles ca i-am cerut reteta. Culmea, sunt si ruda cu fina mea, ca de, se adevereste cum zic eu de obicei: noi aromanii suntem rude intre noi. E o vorba doar de-a mea, nu e adevarata tot timpul dar daca intrebi s-ar putea sa descoperi surprize. Depinde de surpriza, asa ca alegi, ca sa nu zici dupa aceea ca nu iti place raspunsul. Eu intreb de obicei, din obisnuinta, nu de alta dar mai descopar rude noi. Nu ca nu as avea destule dar unde sunt atatea, mai incap si altele. 😉 (Fac o paranteza si legat de placinta, daca vrei o varianta mai usoara, in caz ca nu ai timp, dispozitie, etc, te trimit la reteta de placinta a mamei, care e la fel de buna. Doar e facuta de mama, nu? 😉 insa e facuta cu foi de placinta de cumparat )

Am facut recent pita (mamei finei mele), ca asa se spune in aromana la placinta si trebuie sa spun ca mi-a iesit dar nu perfect. Nu exista masuratori fixe si am facut din ochi, adica mi-am scos ochii si i-am pus in placinta. Si apoi i-am mancat si au revenit la loc asa ca acum pot sa vad si sunt martora ca a mers. 😛 Ce mai pot spune e ca acum stiu ca la a doua incercare stiu ca va iesi mai bine si uite asa ma voi perfectiona pana cand va iesi perfecta ca lui Cati. Imi trebuie doar exercitiu. Pentru prima incercare, mi-am pus sortul meu de bucatarie, rosu cu buline (ador bulinele dar nu chiar peste tot, doar ca imi plac), am scos ingredientele pe masa, sa le am la indemana pe toate si am inceput.

Pita armaneasca sau pita di veardza (culeasa de la Cati Gagu, mama finei Magda)

Portii: nenumarate, cat o tava de cuptor. 

Ingrediente:

• 500 g faina
• cca 100-150 ml apa
• un varf de cutit sare (nu ciunti cutitul, stii la ce ma refer ;)) )
• cca 3-4 linguri ulei
• cca 4-6 linguri untura (de casa, de preferat) sau unt gras de 80-82% grasime sau ulei
• 500-700 gr stevie, spanac sau ce mai vrei tu si in orice combinatie
• cca 500 g branza sarata (nu foarte sarata dar sa fie grasa)
• 2-3 oua batute bine (de preferat de tara, eco, free range, fericite, cum ii spui nu conteaza)

Preparare:

• Se amesteca faina cu uleiul, apa si sarea si se framanta. In afara de faina si sare, care raman fixe ca masura, restul le pui din ochi, pana se face o coca nici prea moale, nici prea tare si care se framanta pana nu se mai lipeste.
• Se imparte coca in doua parti egale. Se intinde o foaie din prima parte, nici foarte groasa, nici foarte subtire (te-ai lamurit, nu?). Se va folosi facaletul sau șțala cum se zice la aromani. De fapt șțala e doar un bat mai lung, fara manere, cum vezi ca are facaletul, ceea ce permite realizarea acelor foi mare si subtiri de placinta armaneasca. Se unge foaia cu 2-3 linguri de untura sau unt (la prima mea incercare cred ca am pus cam putina untura, nu s-a facut ca aluatul de pate cu branza, cum zic eu, dar cam asa trebuie sa arate, fara sa fie neaparat unsuroasa). Se impatureste in 3 parti si se ruleaza apoi se acopera cu folie alimentara.
• Se face la fel cu a doua parte a cocai si ambele foi astfel intinse, unse, impaturite, rulate si impachetate se pun la frigider, pentru cca o ora sau pentru o fragezire mai buna, peste noapte.
• Dupa o ora sau a doua zi, dupa preferinta si timp, se prepara umplutura. Se pune in tigaie sau ceaun stevia sau spanacul impreuna cu 1-2 cani apa si se gateste pana se inmoaie si se mai evapora apa din ea. Se strecoara. Se adauga apoi branza si ouale batute. Eu am la congelator stevie, gata preparata exact pentru o tava, pusa de mama, asa ca se poate folosi si asa.
• Se scot foile din frigider si se intind fiecare pe rand cu șțala, pe masa presarata cu un pic de faina. Pui faina si pe fiecare foaie. Eu am descoperit ca sunt perfecte pentru tava pe care o folosesc eu la placinta asa ca le intind aproximativ pe marimea ei. Foile nu trebuie sa fie perfecte pentru ca in tava le incretesti. Folosesc o tava cu masurile de 20 latime pe 35 lungime (interior) dar daca se intampla sa ai o tava un pic mai mare decat aceasta, te adaptezi. Doar sa nu fie exagerata, cativa cm in plus sunt ok dar sa nu fie prea multi totusi. Fiecare foaie se mai unge cu un strat subtire de unt/ untura/ ulei.
• Pentru a-ti usura munca, pune intai in tava o foaie de copt. Se pune apoi prima foaie cu partea unsa in sus, se adauga toata umplutura si se acopera cu cea de-a doua foaie, cu partea unsa in jos. Nu uita de marginile foilor, se impaturesc ca sa nu iasa compozitia. Se toarna un pic ulei peste aluat, pe care il poti intinde cu o pensula de uns. Pentru un gust si o aroma deosebita se poate inlocui uleiul cu unt moale in strat subtire. Sau cu untura. Se pune pita la cuptorul incins mediu sau la cca 200 °C/ 400˚F pentru cca 25-30 de minute. Nu am cuptor “intelijent” dar asta nu ma impiedica sa-mi folosesc capul si ochii si bunul simt pentru a face o mancare asa ca foloseste-le si tu.
• Se scoate atunci cand s-a rumenit un pic deasupra si se pun cateva picaturi de apa pe toata suprafata. Asta face ca aluatul de deasupra sa ramana fraged si usor de taiat si placut la muscat. Se acopera cu un prosop curat de bucatarie si eventual cu o punga de plastic sau celofan pentru a mentine umezeala inauntru si a o face mai moale. Apoi se taie cand se raceste un pic si se serveste cu iaurt. Cel putin mie asa imi place. 🙂

Pofta buna!

Azi, 27.04. 2020 am refacut reteta si iata ce mi-a iesit! Am mancat cu buna asa ca pozele cu pita taiata sunt facute in bucataria ei, ca atunci cand am facut cozonacul.

                               

 

 

 

De la mama

Azi am o reteta de la mama mea. Am rugat-o sa mi-o dea ca sa o pun pe blog. Nu ca e vre-un secret de familie dar are o valoare sentimentala aceasta reteta ca stiu ca o face mama. Si am zis ca nu strica s-o am si eu si tu, daca doresti. Atunci cand ma apuc de facut vreo placinta, evident ca prima sursa e in familie, nu? Si placinta mamei e foarte buna. Mie imi place.

Stiu ca ieri trebuia sa scriu reteta dar a intervenit ceva si nu am mai putut. Poti considera ca a fost post negru in locul celui de azi. 🙂 Nu intotdeauna iese cum vreau dar uite ca se potriveste. In fond o zi de post negru e binevenita, organismul se reface si gandurile se aseaza mai bine. Azi in schimb te invit sa iti imaginezi cu puterea mintii, cum se face o placinta de post cu verdeata proaspata: stevie, spanac, urzica, loboda, ce vrei tu. E o varianta a pitei armanesti pe care o gasesti tot aici pe blog. Doar ca aceea se face de la 0 iar aceasta e un pic mai usoara pentru ca se face cu foi de cumparat, atunci cand nu ai prea mult timp sau esti obosit(a).

Placinta de stevie cu foi fine de placinta (a la mama)

Portii: nenumarate, cam o tava de cuptor

Ingrediente:

• 700-800 gr stevie, spanac sau ce mai vrei tu si in orice combinatie
• 8 foi de placinta (aprox. un pachet de foi fine de placinta)
• 2 linguri de faina
• 2 linguri de ulei
• sare

Preparare:

• Opareste stevia, spanacul sau urzica si se lasa la scurs intr-o sita. Dupa ce s-a scurs, amesteca bine cu putina sare, cu faina presarata cate putin si se amesteca fff bine. Adauga si uleiul si amesteca iar ff bine.
• Pune in tava de placinta o foaie de copt. Unge cu putin ulei si mai pune o foaie peste. Si repeta actiunea iar. Stii cate foi de placinta ai acum in tava? Daca stii, nota 10 de la mine.
• Toarna acum jumatate din compozitie peste foile din tava. Apoi pune o foaie peste, unge-o cu putin ulei si adauga restul compozitiei peste. Acopera iar cu 2 foi de placinta, unse cu putin ulei, una peste alta. ATENTIE!!! Ultimele 2 foi se pun deasupra, dar fronsate, incretite, peste care se pune iar ulei, un pic mai mult.
• Stropeste acum placinta cu un pahar mic cu apa rece si pune in cuptorul incins deja. Lasa cca 10 minute la foc tare, dupa care da la medium pana se coace, cam inca 15-20 min, pentru a iesi rumenita.
• Dupa ce o scoti din cuptor, las-o sa se odihneasca un pic (rabdare, rabdare), acoperita cu cateva servete curate. Pentru a nu le murdari, potriveste peste tava facaletul, cutitele mai lungi pentru a forma un fel de grilaj si a feri ca servetele sa cada peste placinta. Daca vrei ceva SIMPLU, acopera cu un capac, si gata cu servete si alte minunatii.
• Se serveste calduta, cu iaurt.

Pofta buna!

Mere, pere in panere

Pardon, in stomac. Stii ceva, azi nu am nici o reteta de post. Mi-am chinuit mintea de azi dimineata ce sa scriu, ca mi-am propus sa o fac in fiecare zi saptamana aceasta dar acum ma chinui pentru ca nu am nici o idee. Asa ca m-am gandit ca pana la urma, se poate si fara o reteta anume. Ia si tu o zi de pauza de mancare si consuma numai fructe. Poftim, iti fac eu o lista cu ce se gaseste acum si ce e in sezon.

Fructe

Ingrediente:

• mere
• pere
• portocale
• grefe
• capsuni
• mandarine
• banane

Cam aici se opreste lista mea. Mai poti adauga tu, dupa pofta si buzunar. Cred ca stomacul tau iti va fi recunoscator ca il lasi sa se odihneasca un pic. Eu consum fructele cam ca felurile de mancare: dimineata un bol de fructe proaspete, la pranz o farfurie de ciorba de alte fructe proaspete si seara o farfuriuta de fructe proaspete. Recunosc ca intre mese mi se face foame uneori asa ca adag si gustari de si mai multe fructe proaspete. 😛 Nu in fiecare zi, insa mi se intampla sa am zile mai mult de fructe decat de mancare. 🙂

Daca cumva nu iti convine, uite aici niste retete mai vechi: “Vegetalele la mare pret“, “Post parfumat“.

Pofta buna! Si nu uita, pentru o viata sanatoasa consuma zilnic si fructe! 🙂