Aromanian Pie

Well, with my forgotten English I would like to share with you, other language speaking friends, acquaintances, random readers and food lovers, a new recipe, a traditional one. It is simply called Aromanian pie because I am Aromanian and it is done by all Aromanian women since I don’t know when. I will not get into historical and mythological facts, as I, myself get lost in them too, but I will explain, my way, what are Aromanians, for short. They are people like all these over 7 billion in this world, who live mostly in the Balkan Peninsula and who speak an old and almost lost language, Aromanian and they are close relatives to Romanians. How close or not, I will let the historians and others decide, the thing is that their songs, their costumes, their traditions, their food are unique and if you are interested in them just check my youtube channel, my mom’s youtube channel and others on youtube for music mostly, read Irina Nicolau’s book “Aromanian. Beliefs and traditions”, check Proiect Avdhela – The Library of Aromanian Culture, Gustav Weigand’s new published book “. ”ARMÂNII – ȚARĂ ȘI OAMENI””, 1st volume, etc. There are many resources to check, feel free and open minded, mostly. Google is here to help 😉

Ok, let’s get back to our business. This pie was eaten exactly on the first day of this year. How can I forget, right? I was visiting my godson and his family. His grandma offered me this pie and it was absolutely delicious. It reminded me of the pies my grandma did, decades ago and I asked for the recipe. She generously shared it with me and now I  do the same with you. I did it myself too, a couple of weeks ago and it was not as good as my godson’s grandma, Cati, but I think I know better for the next time. So, here it is an old and tasty traditional recipe of a pie.

Aromanian Pie (Cati’s Pie)

Servings: countless, as many as you get from an oven tray.

Ingredients:

• 500 g flour
• about 100-150 ml of water
• a pinch of salt (don’t cripple the knife, you know what I mean;)) )
• about 3-4 tbsp oil
• about 4-6 tbsp melted lard (if you haven’t got any, go for butter, 80-82% fat)
• 500-700 gr spinach/ garden patience/ nettle, a combination of these or any other green leaves that work in any combination
• approximately 500 g salty cheese (not extremely salty but fatty)
• 2-3 medium size eggs (preferably free range)

Method:

• Mix flour with oil, water, salt into a kneading bowl and well … knead. Besides the flour and salt, put the rest of the ingredients slowly and check until the dough is not too soft nor too hard, so that means that you can add more water and oil if needed. Knead  the dough until no longer sticks on the walls of the bowl.
• Divide the dough into two equal parts. Spread a sheet from the first part, not very thick nor very thin. Use a traditional paddle called shtzala (it looks funny, in Aromanian would be written like this: șțala) or a longer paddle. In fact the traditional one looks like a paddle without handles, which allows the dough to be stretched into bigger and thinner sheets. Spread 2-3 tablespoons lard or butter on the pie sheet (for my first attempt I put less lard and the sheets were less crounchy). Fold it in 3 parts the sheet then cover with cling film. Repeat the same steps with the second pie sheet. Put them in the fridge for about an hour or overnight.
• After an hour or after a day, start preparing the filling. Put the spinach or any greenery in a pan over medium heat together with 1-2 cups of water and stir until it becomes paste and the water evaporates more or less. Add the eggs and the cheese (crumbled with a fork) and leave for about 1-2 minutes on the heat then remove. You can use also frozen spinach, it is as good.
• Take the dough from the refrigerator and stretch the sheets on a table sprinkled with a little flour. Sprinkle a little flour on sheet and start rolling. I use a tray that measures 20 cm wide by 35 cm length (inside) but if you happen to have a tray a little bigger than this, you adapt. As long as it is not too big. Make sure you leave about 2 cm  more of the sheet for the folding of the edges.
• Put again a thin layer of room warm butter/ lard on top and place the first sheet in the tray. If it is too big, just arrange the sheet so it fits. Add all the filling. Spread a bit of lard/ butter/ oil on the second sheet and put it with the oily side on the filling. Do not forget to fold the edges of the sheets, otherwise the filling will get out. Brush a little sheen of oil or warm butter/ lard on top. This will prevent the dough to harden. Place the tray in a medium heated oven at about 200 ° C / 400 F for 25-30 minutes. My oven is not that high-tech, so I use my head and eyes and nose and common sense when I cook, so you use them too.
• Remove the pie when browned a little on top and put a few drops of water all over. That keeps the dough soft and easy to cut and bite. Cover with a clean kitchen towel and possibly a plastic bag or cellophane to keep a bit of moisture in. When it cools, just cut it in same size pieces and serve with yogurt. I like it so. 🙂

Good appetite!

Pita armaneasca

Hello everyone! Bine te-am regasit! In sfarsit ma adun sa scriu al doilea post pe anul acesta nou-nout. M-am gandit mult la multe si la ce sa scriu, si daca sa mai scriu dar uite ca tot apare ceva frumos si parca e pacat. Oricum, se pare ca orice as face, tot eu sunt “divina”, asa ca tot inainte. Scriu.

Azi vreau sa aduc in fata o reteta noua si ganduri noi. Reteta am primit-o chiar in prima zi a anului nou, cand am fost invitata la una din finele mele, Magda si mama ei m-a servit cu o placinta delicioasa, incat bine-nteles ca i-am cerut reteta. Culmea, sunt si ruda cu fina mea, ca de, se adevereste cum zic eu de obicei: noi aromanii suntem rude intre noi. E o vorba doar de-a mea, nu e adevarata tot timpul dar daca intrebi s-ar putea sa descoperi surprize. Depinde de surpriza, asa ca alegi, ca sa nu zici dupa aceea ca nu iti place raspunsul. Eu intreb de obicei, din obisnuinta, nu de alta dar mai descopar rude noi. Nu ca nu as avea destule dar unde sunt atatea, mai incap si altele. 😉 (Fac o paranteza si legat de placinta, daca vrei o varianta mai usoara, in caz ca nu ai timp, dispozitie, etc, te trimit la reteta de placinta a mamei, care e la fel de buna. Doar e facuta de mama, nu? 😉 insa e facuta cu foi de placinta de cumparat )

Am facut recent pita (mamei finei mele), ca asa se spune in aromana la placinta si trebuie sa spun ca mi-a iesit dar nu perfect. Nu exista masuratori fixe si am facut din ochi, adica mi-am scos ochii si i-am pus in placinta. Si apoi i-am mancat si au revenit la loc asa ca acum pot sa vad si sunt martora ca a mers. 😛 Ce mai pot spune e ca acum stiu ca la a doua incercare stiu ca va iesi mai bine si uite asa ma voi perfectiona pana cand va iesi perfecta ca lui Cati. Imi trebuie doar exercitiu. Pentru prima incercare, mi-am pus sortul meu de bucatarie, rosu cu buline (ador bulinele dar nu chiar peste tot, doar ca imi plac), am scos ingredientele pe masa, sa le am la indemana pe toate si am inceput.

Pita armaneasca sau pita di veardza (culeasa de la Cati Gagu, mama finei Magda)

Portii: nenumarate, cat o tava de cuptor. 

Ingrediente:

• 500 g faina
• cca 100-150 ml apa
• un varf de cutit sare (nu ciunti cutitul, stii la ce ma refer ;)) )
• cca 3-4 linguri ulei
• cca 4-6 linguri untura (de casa, de preferat) sau unt gras de 80-82% grasime sau ulei
• 500-700 gr stevie, spanac sau ce mai vrei tu si in orice combinatie
• cca 500 g branza sarata (nu foarte sarata dar sa fie grasa)
• 2-3 oua batute bine (de preferat de tara, eco, free range, fericite, cum ii spui nu conteaza)

Preparare:

• Se amesteca faina cu uleiul, apa si sarea si se framanta. In afara de faina si sare, care raman fixe ca masura, restul le pui din ochi, pana se face o coca nici prea moale, nici prea tare si care se framanta pana nu se mai lipeste.
• Se imparte coca in doua parti egale. Se intinde o foaie din prima parte, nici foarte groasa, nici foarte subtire (te-ai lamurit, nu?). Se va folosi facaletul sau șțala cum se zice la aromani. De fapt șțala e doar un bat mai lung, fara manere, cum vezi ca are facaletul, ceea ce permite realizarea acelor foi mare si subtiri de placinta armaneasca. Se unge foaia cu 2-3 linguri de untura sau unt (la prima mea incercare cred ca am pus cam putina untura, nu s-a facut ca aluatul de pate cu branza, cum zic eu, dar cam asa trebuie sa arate, fara sa fie neaparat unsuroasa). Se impatureste in 3 parti si se ruleaza apoi se acopera cu folie alimentara.
• Se face la fel cu a doua parte a cocai si ambele foi astfel intinse, unse, impaturite, rulate si impachetate se pun la frigider, pentru cca o ora sau pentru o fragezire mai buna, peste noapte.
• Dupa o ora sau a doua zi, dupa preferinta si timp, se prepara umplutura. Se pune in tigaie sau ceaun stevia sau spanacul impreuna cu 1-2 cani apa si se gateste pana se inmoaie si se mai evapora apa din ea. Se strecoara. Se adauga apoi branza si ouale batute. Eu am la congelator stevie, gata preparata exact pentru o tava, pusa de mama, asa ca se poate folosi si asa.
• Se scot foile din frigider si se intind fiecare pe rand cu șțala, pe masa presarata cu un pic de faina. Pui faina si pe fiecare foaie. Eu am descoperit ca sunt perfecte pentru tava pe care o folosesc eu la placinta asa ca le intind aproximativ pe marimea ei. Foile nu trebuie sa fie perfecte pentru ca in tava le incretesti. Folosesc o tava cu masurile de 20 latime pe 35 lungime (interior) dar daca se intampla sa ai o tava un pic mai mare decat aceasta, te adaptezi. Doar sa nu fie exagerata, cativa cm in plus sunt ok dar sa nu fie prea multi totusi. Fiecare foaie se mai unge cu un strat subtire de unt/ untura/ ulei.
• Pentru a-ti usura munca, pune intai in tava o foaie de copt. Se pune apoi prima foaie cu partea unsa in sus, se adauga toata umplutura si se acopera cu cea de-a doua foaie, cu partea unsa in jos. Nu uita de marginile foilor, se impaturesc ca sa nu iasa compozitia. Se toarna un pic ulei peste aluat, pe care il poti intinde cu o pensula de uns. Pentru un gust si o aroma deosebita se poate inlocui uleiul cu unt moale in strat subtire. Sau cu untura. Se pune pita la cuptorul incins mediu sau la cca 200 °C/ 400˚F pentru cca 25-30 de minute. Nu am cuptor “intelijent” dar asta nu ma impiedica sa-mi folosesc capul si ochii si bunul simt pentru a face o mancare asa ca foloseste-le si tu.
• Se scoate atunci cand s-a rumenit un pic deasupra si se pun cateva picaturi de apa pe toata suprafata. Asta face ca aluatul de deasupra sa ramana fraged si usor de taiat si placut la muscat. Se acopera cu un prosop curat de bucatarie si eventual cu o punga de plastic sau celofan pentru a mentine umezeala inauntru si a o face mai moale. Apoi se taie cand se raceste un pic si se serveste cu iaurt. Cel putin mie asa imi place. 🙂

Pofta buna!

Azi, 27.04. 2020 am refacut reteta si iata ce mi-a iesit! Am mancat cu buna asa ca pozele cu pita taiata sunt facute in bucataria ei, ca atunci cand am facut cozonacul.

                               

 

 

 

De la mama

Azi am o reteta de la mama mea. Am rugat-o sa mi-o dea ca sa o pun pe blog. Nu ca e vre-un secret de familie dar are o valoare sentimentala aceasta reteta ca stiu ca o face mama. Si am zis ca nu strica s-o am si eu si tu, daca doresti. Atunci cand ma apuc de facut vreo placinta, evident ca prima sursa e in familie, nu? Si placinta mamei e foarte buna. Mie imi place.

Stiu ca ieri trebuia sa scriu reteta dar a intervenit ceva si nu am mai putut. Poti considera ca a fost post negru in locul celui de azi. 🙂 Nu intotdeauna iese cum vreau dar uite ca se potriveste. In fond o zi de post negru e binevenita, organismul se reface si gandurile se aseaza mai bine. Azi in schimb te invit sa iti imaginezi cu puterea mintii, cum se face o placinta de post cu verdeata proaspata: stevie, spanac, urzica, loboda, ce vrei tu. E o varianta a pitei armanesti pe care o gasesti tot aici pe blog. Doar ca aceea se face de la 0 iar aceasta e un pic mai usoara pentru ca se face cu foi de cumparat, atunci cand nu ai prea mult timp sau esti obosit(a).

Placinta de stevie cu foi fine de placinta (a la mama)

Portii: nenumarate, cam o tava de cuptor

Ingrediente:

• 700-800 gr stevie, spanac sau ce mai vrei tu si in orice combinatie
• 8 foi de placinta (aprox. un pachet de foi fine de placinta)
• 2 linguri de faina
• 2 linguri de ulei
• sare

Preparare:

• Opareste stevia, spanacul sau urzica si se lasa la scurs intr-o sita. Dupa ce s-a scurs, amesteca bine cu putina sare, cu faina presarata cate putin si se amesteca fff bine. Adauga si uleiul si amesteca iar ff bine.
• Pune in tava de placinta o foaie de copt. Unge cu putin ulei si mai pune o foaie peste. Si repeta actiunea iar. Stii cate foi de placinta ai acum in tava? Daca stii, nota 10 de la mine.
• Toarna acum jumatate din compozitie peste foile din tava. Apoi pune o foaie peste, unge-o cu putin ulei si adauga restul compozitiei peste. Acopera iar cu 2 foi de placinta, unse cu putin ulei, una peste alta. ATENTIE!!! Ultimele 2 foi se pun deasupra, dar fronsate, incretite, peste care se pune iar ulei, un pic mai mult.
• Stropeste acum placinta cu un pahar mic cu apa rece si pune in cuptorul incins deja. Lasa cca 10 minute la foc tare, dupa care da la medium pana se coace, cam inca 15-20 min, pentru a iesi rumenita.
• Dupa ce o scoti din cuptor, las-o sa se odihneasca un pic (rabdare, rabdare), acoperita cu cateva servete curate. Pentru a nu le murdari, potriveste peste tava facaletul, cutitele mai lungi pentru a forma un fel de grilaj si a feri ca servetele sa cada peste placinta. Daca vrei ceva SIMPLU, acopera cu un capac, si gata cu servete si alte minunatii.
• Se serveste calduta, cu iaurt.

Pofta buna!

Cioc! Cioc! Cioc!

Deschide-ti inima! Nu auzi ca bat la poarta ei? Vin cu niste ciocolata. Asa sunt sigura ca vei deschide. 😉 Nu ca daca as veni cu mainile goale nu ai deschide. Glumesc. Stiu ca ai deschide. Dar mai ales acum, pentru ca vreau sa iti povestesc despre ceva. Daca ai chef sa ma citesti pana la final.

De fapt te-am pacalit, vin cu paine. Este paine Marianei, o prietena si o bucatareasa excelenta. Cand ma gandesc la painea ei aburinda, cu seminte, in forme de ursuleti sau mai stiu eu ce alte forme de biscuiti mai foloseste pentru a o orna, imi lasa gura apa. E pur si simplu delicioasa si ii spun de fiecare data cand am ocazia la asa bunatate, ca ador sa mananc paine ei calda cu muuult unt si sare, asa, in cantitati industriale. Aproape ca nu m-as mai opri, atat de gustoasa este paine ei. Si de mult timp intentionez sa o fac si eu dar uite ca nu am avut ocazia. Dar o voi face intr-o zi, cu siguranta. Deci este o reteta nefacuta inca dar o am pe lista. Cate mai am acolo, Doamne! Lasa ca le vine randul la toate. 🙂

M-am mai gandit la ceva. E Saptamana Patimilor si mi-am propus ca in fiecare zi sa scriu o reteta. Nu am mai scris de mult timp aici si imi tot propun sa revin. Mai am de adaugat destule si cum e drag inimii mele acest blog, revin. Nu ca sa patimesc, dar cumva ma ajuta. Si mai am o dorinta. Toate retetele de saptamana aceasta sa fie de post, pentru a ajuta si a da idei celor care aleg sa il tina. Cum reteta aceasta e fff usor de facut, sa incepi deci cu ceva usor ca sa iti faca placere. Si ce poate fi mai bun decat paine noastra cea de toate zilele. Iata de ce ai nevoie:

Painea Marianei

Ingrediente: 

• 1 kg faina integrala (ideal ar fi de la tara, de la moara, etc.)
• 500 ml apa (mai mult sau mai putin)
• 50 gr drojdie proaspata
• 1 lingurita sare (neiodata, de salina, de mare, roz, alba, albastra, depinde ce culoare preferi ;))  )
• 3-4 linguri ulei masline (ideal ar fi de la mama lui de acasa, ca sa stii ca e original dar acum, te adaptezi cu ce ai, daca nu, si cel de seminte de floarea soarelui, presat la rece daca se poate, e bun)
• seminte sau mirodenii (optional)

Preparare:

• Se cerne faina intr-un vas mare. Se pune sarea, drojdia, uleiul. Se amesteca cu apa pana se obtine o coca nici prea moale nici prea tare si se framanta pana nu se mai lipeste de margine. Se adauga la final semintele sau mirodeniile, dupa preferinta. Se lasa apoi in vas acoperita, la caldura, pana isi dubleaza volumul. Asta imi aminteste de copilarie cand trebuia sa imi bag eu degetele mele curioase  si sa impung coca. Cine nu face asta?
• Dupa ce a crescut, se pune intr-o tava de cuptor, se intinde bine si se orneaza, in caz ca nu ai facut-o inainte, cu seminte, daca cumva vrei sa aiba seminte doar deasupra. Cine doreste, poate folosi o foaie de copt in tava si va fi mai usor de scos painea apoi. Si mai usor de spalat tava, ceea ce este un maaaaare avantaj. Eu si mama asa facem, la multe. Sa ajunga in rai cel care a inventat coala de copt 😉 (e o adaptare la rugaciunea lui Kevin din Home Alone 1: ““Bless this highly nutritious microwavable macaroni and cheese dinner and the people who sold it on sale. Amen.”).
• Se lasa sa creasca iar ( cand eram mica eram contrariata si o tot intrebam pe mama: dar de ce trebuie sa creasca de atatea ori? nu-i ajunge?)
• Apoi se pune la cuptor, la foc potrivit, pana se face. Nu am un timp sau o temperatura anume ca nu mi-am notat dar eu cred ca oricine mai trece prin bucatarie si gateste, isi dezvolta un simt anume si de multe ori nu mai are nevoie nici de reteta, nici de timp, nici de temperatura. La o adica, bunicile noastre cum gateau asa bine, fara atatea minunatii in bucatarie? Deci…

Pofta buna la paine!

 

Panem nostrum cotidianum I

De cand am gustat prima data, m-am indragostit. Numai ca nu stiu de ce nu am fost curioasa sa fac in casa. Nu m-am gandit, poate si pentru ca se poate cumpara. La Londra se gaseste peste tot si tot aici am facut cunostinta cu ea prima data. A fost coup de feudre. Mama a gustat si ea insa ea nu a uitat si a fost mai isteata ca mine. Chiar s-a apucat de facut si a si impartit-o frateste, de curand, cu Mihaela, nepoata ei iar feed-back-ul a fost extraordinar.

Cred ca te intrebi acum despre ce tot insir eu aici de cateva randuri. Vorbesc despre painea noastra cea de toate zilele. Dar cu o mica diferenta: painea cu usturoi. Daca mama tot a facut-o inaintea mea, m-am gandit ca nu ar fi rau sa scriu reteta aici, ca sa nu o uit, nu de alta. Plus ca retetele mele preferate imi place sa le impart cu lumea. Lumea mea exterioara fiind destul de mica, le impart mai ales cu lumea mea interioara, care e plina mai ales de monstri, pardon, zane si spiridusi si animale care vorbesc. Paranteza asta absurda trebuie sa se potriveasca cu descrierea mea, nu crezi? Daca nu, mai citeste o data. Daca nu si nu, lasa-ma.

Sa nu ratacesc prea mult prin mintea mea ca uit pentru ce m-am apucat sa scriu. Vorbeam de paine. Paine cu usturoi. Este deosebit de delicioasa, sa te lingi pe degete, nu alta, dar si foaaaaaaaaaaaaaarte usor de facut.  Si se poate pastra si congelata foarte bine, in cazul in care vrei sa fii pregatita pentru alta data. Aviz amatoarelor si amatorilor.

Sa nu uit. Reteta am cules-o din culegerea “Complete  Comfort Food”, contributing editor: Bridget Jones (nu, nu este personajul din cartile lui Helen Fielding), 2009.

Paine cu usturoi

3-4 portii

Ingrediente:

• 1 bagheta frantuzeasca sau paine obisnuita  (de obicei este mai reusita reteta cu bagheta iar la paine as alege una coapta pe vatra dar tu alegi cum iti place mai mult, pana la urma)
• 115 g (4 oz, 1/2 cana) unt nesarat, la temperatura camerei (unt dde cca 80-82 % grasime, neaparat)
• 5-6 capatani usturoi, tocat
• 30-45 ml (2-3 linguri) verdeata proaspata, ca patrunjel, asmatui si putin tarhon (daca nu ai decat patrunjel, e foarte bun si acela)
• 15 ml (1 lingura) arpagic proaspat
• sare grunjoasa
• piper negru proaspat macinat, daca se poate

Preparare:

• Se incalzeste cuptorul la 200°C, 400°F, nr. 6 la cuptorul cu gaz. Amesteca si freaca bine untul cu usturoiul si verdeata,  impreuna cu sarea si piperul. Poti varia, amestecand untul cu masline tocate sau rosii uscate, impreuna cu putina coaja de lamaie sau alte combinatii de mirodenii, verdeata si legume sau fructe, dupa imaginatie. Imi ploua deja in gura cand scriu. 😉
• Taie painea in diagonala, in felii de cca 1 1/2 cm grosime, dar ai grija sa nu tai pana jos in asa fel incat painea sa ramana intreaga.
• Unge cu grija feliile cu portii egale de unt cu verdeata si ai grija sa ramana painea intreaga cand faci asta. Daca mai ramane unt, intinde-l deasupra painii.
• Impacheteaza bagheta magica si aromata in folie de aluminiu sau daca nu ai, in foaie de copt si lasa la cuptor cca 20-25 de minute, pana cand untul s-a topit si crusta a devenit crocanta si aurie. Cand servesti, nu ramane decat sa rupi feliile.

Pofta buna!

Aluat fraged

Am decis sa scriu separat reteta de aluat de la quiche Lorraine pentru ca e mai usor de folosit atunci cand doresti sa faci si alte retete care il cer. Aluatul zic. El se foloseste la placinte cu mere, cu fructe de padure, placinta de legume,  tarte de lamaie, si alte tarte,  etc. Nu stiu exact de ce, dar traducerea de aluat fraged merge mai bine in romana, decat sa ii spun aluat shortcrust, cu toata ca nu este acelasi lucru nici ca ingrediente nici ca modalitate de coacere. Dar in fine, alta traducere nu am. Imi place genul asta de aluat pentru ca e gras, simti untul din el. Mama spune ca e prea gras, dar asta e savoarea lui. 🙂 Sa trec la reteta.

Aluat fraged (sau shortcrust)

Ingrediente:

• 175 g faina alba sau integrala
• un varf de cutit de sare
• 75 g unt (80-82 grasime, altfel nu garantez ca iese bine, dar poate ma insel)
• cca 4-6 linguri apa rece

Preparare:

• Prepara aluatul. Stiu ca este putin de munca, numai ca merita. Amesteca faina si sarea intr-un bol. Taie untul in bucati mici si adauga-l la mestecul de faina.
• Folosind ambele maini (hei, copile, chiar te vei murdari cu aluat, dar ce fericita/ fericit vei fi si ce piele fina vei avea dupa, nici nu ai idee), freaca intre degete bucatile de unt cu faina pana cand totul capata aspect de pesmet fin.
• Adauga apa imprastiind-o peste aluat si amesteca cu o lingura sau cu un cutit de tort pana cand aluatul incepe sa se adune in bucati mari.
• Cu o mana aduna bucatile si framanta aluatul cateva secunde. Aluatul acesta poate fi folosit imediat dar se recomanda sa il lasi sa se “odihneasca” cca 30 de minute in frigider, la rece, sau chiar maxim doua zile cu conditia sa il tii intr-o folie de plastic.
• Pe suprafata de lucru, imprastie putina faina si cu un facalet intinde aluatul sa ia forma rotunda, intr-o singura directie, intorcand de cateva ori daca e nevoie. Grosimea ideala ar fi de 3 mm. Nu trage sau intinde aluatul. Cand il lasi la cuptor, temperatura normala pentru el este de 200-220°C, 400-425 °F, nr. 6-7 la cuptorul cu gaz.
• “Baking blind” cum ar zice englezii sau coacere fara umplutura, este procesul de coacere fara umplutura (stiu ca ma repet, bare with me) care se realizeaza atunci cand continutul acestei placinte nu trebuie copt sau necesita doar putin timp de coacere. Intai pune aluatul cu grija intr-o forma de placinta . Inteapa aluatul asezat in forma cu o furculita apoi adauga o bucata de foaie de copt taiata pe masura, pe care sa pui niste boabe de fasole crude, paste uscate sau orez. Coace intai aluatul la temperatura de mai sus pentru 10-15 minute, apoi indeparteaza foaia si fasolea si mai lasa-l la cuptor inca 5 minute sa se faca crocant. Apoi scoate-l si lasa-l sa se raceasca inainte de a-l indeparta din forma lui sau nu. (Boabele de fasole le poti refolosi).
• Pentru forme mici de placinta este suficient sa intepi aluatul cu o furculita inainte de a il pune la cuptor. Formele acestea de aluat pot fi pastrate cateva zile intr-un  recipient bine sigilat.

Distractie placuta!

Shortcrust Pastry

There are some basic recipes that you can’t do without, and shortcrust pastry is one of them. It is also fun to make and easy. Try it. You will need this for all kind of recipes so take note. The source of inspiration is this book again: “Good Housekeeping Cookbook ” 1992. The pastry can be used for quiche lorraine, wholemeal vegetable pie, lemon meringue pie and many others.

Shortcrust pastry

Ingredients:

• 175 g (6 oz) plain white or wholemeal flour
• pinch of salt
• 75 g (3 oz) butter
• 3-5 tbsp cold water

Method:

• Mix the flour and salt together in a bowel. Cut the fat into small pieces and add it to the flour.
• Using both hands, rub the fat into the flour between finger and thumb tips until the mixture resembles fine breadcrumbs. (I love this part!)
• Add the water, sprinkling it evenly over the surface. Stir it in with a round-bladed knife until the mixture begins to stick together in large lumps.
• With one hand, collect the mixture together and knead lightly for a few seconds to give a firm, smooth dough. The pastry can be used straight away, but is better allowed to “rest” for about 30 minutes. It can also be wrapped in cling film and kept in the refrigerator for a day or two.
• To roll out: sprinkle a very little flour on a working surface and the rolling-pin, not on the pastry, and roll out the dough evenly in one direction only, turning it occasionally. The ideal thickness is usually about 0.3 cm (1/8 inch). Do not pull or stretch the pastry. When cooking shortcrust pastry, the usual oven temperature is 200-220°C (400-425 °F), mark 6-7.
• Baking blind is the process of baking a pastry case without the filling – essential if the filling is to be uncooked or if it only requires a short cooking time. First shape the pastry into the baking tin. Prick the pastry base with a fork. For large cases, cut a round of greaseproof paper rather larger than the tin. Use this to line the pastry and weight it down with some dried beans, pasta or rice. Alternatively, screw up a piece of foil and use that to line the base of the pastry case.
• Bake the pastry at the temperature given in the recipe for 10-15 minutes, then remove the baking beans and paper or foil lining and return the tin to the oven for a further 5 minutes to crisp the pastry. Leave the baked case to cool and shrink slightly before removing it from the tin. (The baking beans can be kept for use again). For small cases, it is usually sufficient to prick the pastry well with a fork before baking.
• Baked unfilled pastry can be kept for a few days in an airtight container.