Category Archives: Humour

Reteta … aproape ideala


Trimit ieri un link pe whatsapp la cativa prieteni si cunostinte care ar putea fi interesate, de la un curs recomandat de Eugen Sechila, cel cu care am facut tabara de rezilienta, tabara pe care nu o voi uita niciodata. Uite aici link-ul, e un curs gratuit care pare interesant. Il dau mai departe pentru ca imi place si poate mai e interesat cineva aici. Never say never!

Cum să ai copii mai calmi cu ajutorul naturii

Azi dimineata citesc urmatorul mesaj de la o prietena din Constanta.

Mihaela: Foarte frumos dar ai ceva și pentru “cum sa ai părinți mai calmi”? 🤣🤣🤣🤣

Eu: 😂 sedatif pc

Mihaela: 🤣🤣🤣

Elena G

PS: in nici un caz acest text nu este o reclama la medicament. A se inlocui sedatif pc cu ce vrei tu. 😂

Care e culoarea ta preferata?


M-a intrebat ieri nepotica mea mai mare, Maria. Raspuns: De cativa ani si in prezent si prevad ca in viitor inca ceva vreme, albastrul. Toate nuantele de albastru, cu turcoaz si bleu vara. Doar sunt fata de la mare, nu? I-am explicat ca nu am o culoare preferata si ca de-a lungul timpului am trecut prin perioade de gri, negru, roz, mov, rosu. Nu se stie ce culoare imi va placea peste o zi, o luna sau 3 ani asa ca imi plac cam toate, in functie de cum ma simt. E randul meu acum. Care e culoarea ta preferata, Maria? Si Maria, cu un zambet asa schitat, ca e cam serioasa si mai tacuta de felul ei spune: blue. Asta pentru ca am vorbit in romana, engleza si spaniola cu ea. Ea stie spaniola si ii place foarte mult. Eu o stiu foarte putin.

– Elena, care e culoarea ta preferata? o intreb pe cealalta nepotica, sora ei mai mica, de 4 ani. Elena este o vorbareata si o zambitoare. Uneori ma vad in ea. Si cu zambetul pe toata fata, cu o siguranta zdrobitoare si imediat, spune:

-Curcubeu! 😅

Elena G

Poveste…


de groaza. 😅

A fost odata, ca niciodata. A fost o data, de doua ori, deja m-am enervat. A fost odata un apartament. Cel in care m-am mutat de cativa ani. Si apartamentul acesta avea lumina. De la becuri. Cica fusese renovat ca lumea, schimbate toate firele electrice, tevile, ce mai, nou-nout. Fostii proprietari isi facusera apartamentul ca sa le placa lor, ca ar fi trebuit sa se mute, dar s-au razgandit. Stateau prea aproape de parinti. Asta da, de groaza. :)) Depinde si de parinti. Uneori iti vine sa fugi cat mai departe de ei, dar parca te urmaresc.

Sa revenim la becuri. Au inceput sa se arda. Azi in sufragerie unul. Apoi al doilea. Apoi unul din peretele de la sufragerie. Apoi unul in dormitor. Apoi al doilea din dormitor. S-a ars si la bucatarie. De baie, ce sa zic, a patit-o si ea. Da, si pe hol, nu am uitat. In decursul anilor am schimbat la becuri de mi s-a urat. Am luat de toate felurile, si din acelea scumpe, economicoase, si din cele clasice, ieftine, am luat albe, mate, transparente, de 100 w, de 150 w, de 75 w., de 60 w. Rezultatul a fost acelasi. Eu trebuia sa am intotdeauna o rezerva sanatoasa de becuri in casa. Si pentru ca le tot schimbam ca pe sosete, am renuntat sa iau si economicoase pentru ca numai economicoase nu erau. Luam din cele de 100 w, clasice, la 1,50 lei, mai ales ca mie chiar imi place lumina lor. E mai calda si mai buna pentru ochii mei.

Explicatie nu aveam de ce se tot ardeau cand imi era mie lumea mai draga, pentru ca la un moment dat, in sufragerie, nu doar ca au crapat toate insa nici cand am pus becuri noi nu s-au mai aprins. Nu mai zic ca a mai cazut reteaua de la Enel. Si sigurantele. Urca-te pe scaun in hol si pune-le la locul lor. Stai cu lanterna pana functioneaza o luminita. Mai aprinde o lumanare. Mai am si o lanterna clasica pe gaz, dar inca nu am folosit-o. Dar de ce crezi ca am luat-o? 🤣

Pana la urma, satula de situatie si neavand lumina de nici un fel, sau doar un bec amarat in toata sufrageria, pentru ca le-am lasat la un moment dat pe toate sa se arda si efectiv nu am mai avut chef sa pun bec nou – cu scuza ca nu sunt toata ziua pe acasa, am cautat un electrician.

Problema e cu increderea. Nu stiam pe nimeni asa ca am rugat pe cineva cunoscut sa imi recomande, in asa fel incat sa nu mai am probleme. Asa am dat peste un nene care parea ok si a venit el in vizita sa vada ce e cu reteaua. A reparat, a schimbat, am vorbit legat de situatie, ce si cum. Asta s-a intamplat cred anul trecut. Si aveam acum lumina. Multa lumina. Eram incantata ca nu voi mai avea probleme.

Dupa destula vreme, cand credeam ca totul e ok, s-a ars un bec. Groaza! Parca stiam ca totul merge bine! Da de unde! Apoi, inca unul, ca becurile astea cand le apuca, unul dupa altul cad. Ca soldatii la datorie. Rasu-plansu. Acum nu am decat un bec in sufragerie, din 5. Noroc ca merge si lampa. In dormitor, din doua becuri, unul a dat ortu popii. Celalalt vad ca se tine cu dintii, de ceva… Noroc ca si aici am o lampa care merge. Cu bucataria, baia si holul stau bine. Nu stiu pana cand. 😂 Noroc ca imi place si asa, mai difuz, parca ar fi atmosfera de Craciun. Mai lipsesc luminitele si decorurile.

Daca asta nu e poveste de groaza, apai nu stiu care ar fi. 😄 Sfarsit!

Seara linistita!

Elena G

Amintiri din gradinita (ADG) 1: Sunt foarte suparata!


Intr-o zi, la ora pranzului, cand toti copiii se culca pentru a mai creste 1 cm sau nu, pentru ca unii pleaca acasa si nu dorm, se culca in patut si Iris. Iris e o pretioasa cu personalitate, simpatica precum o veverita si foarte isteata care te poate scoate din calmul zen imediat. E o incapatanata pe cinste. Dupa ce toti s-au culcat, inclusiv ea, o vad la un moment dat sculandu-se si stand in fund pe patut.

– Iris, culca-te la loc! De ce nu dormi? intreb eu.

– Sunt suparata! raspunde ea. Daca era peltica ar fi fost haios intr-un anumit fel dar si asa, la 3 ani ai ei, tot haioasa e. Si se uita cu o privire, se incrunta asa urat, parca ar vrea sa te omoare.

De ce era suparata nu m-am lamurit pentru ca nu a stiut sa raspunda. O conving sa se intinda totusi. Dupa o vreme o vad iar in capul oaselor, acum si incaltandu-se.

– Iris, nu te incalta ca nu pleci nicaieri. Unde sa pleci? Culca-te.

– Sunt foarte suparata!

A trebuit sa plec la o sedinta insa cand m-am intors, suparata sau nesuparata, Iris adormise.

Sfarsit

Sau nu

Elena G

Uite! Nu e!


Azi am avut o experienta pe care nu credeam ca o voi avea vreodata. Care m-a enervat foarte tare, chiar daca la suprafata nu s-a vazut. Auzisem la o verisoara si prin media de temperatura “mortului”, adica de cat de “bune” sunt termometrele acelea ca niste pistoale, cu care se incapataneaza unii sa ne ia temperatura. Dar la mine chiar era stricat rau. Si nu numai unul ci si al doilea.

Ajung eu azi la un interviu. De cand cu nebunia, iar o iau de la capat si chiar daca am mai trecut prin asta la prima criza economica si sunt cumva vaccinata, nu e usor. Imi trebuie multe resurse interne sa trec prin ea. Si ma consuma. Deci ajung la un interviu. E vorba de o gradinita particulara, destul de fitoasa, dar zic, hai sa merg. Poate nu e asa de negru totul. Nu de alta, dar am inceput sa ma feresc, simt eu ca trebuie sa ma feresc, pentru ca nu sunt complementara cu o anumita atitudine si stare. In rest, numai de bine.

De la poarta ma ia doamna asistenta, foarte amabila, si imi pune in frunte pistolul, aproape sa atinga pielea. E un sentiment tare ciudat. Ma gandesc, oare asa s-au simtit oamenii cand erau impuscati in cap? Ca mie una imi repugna total gestul, asa ma simt, de parca ar vrea sa ma omoare. Si ce sa vezi? Aveam temperatura. :)) Ma mai “impusca” de vreo 2 ori. A naibii temperatura, tot acolo era. Stiam ca am mers pe jos foarte mult, prin soare, ca e foarte cald. Insa nu stiam ca am si temperatura. Totusi, avand in vedere istorioarele, banuiam ca e cam prost de felul lui dar nu puteam sa ii spun doamnei, ca stii, un om poate fi stricat, insa o masinarie, Doamne fereste! Glumesc acum insa amar. Totusi nu m-am putut abtine sa nu ii spun ca am cunostinte la care a aratat si 32-33 de grade, ca nu e neaparat “reliable”, ca si unii oameni de altfel. Doamna se panicheaza, recunoaste ca e foarte cald si ca ar putea fi si alte cauze (as putea sa umplu cel putin o pagina cu motive de temperatura), i-am spus ca am mers si pe jos. Imi spune ca revine cu alt pistol. Ok, suit yourself, mi-am zis in gand. Si se intoarce. :)) Iar ma impusca si ce sa vezi, la fel. :)) A naibii temperatura, nu ma parasea deloc. Apoi are geniala idee sa mi-o ia de pe mana. Ca un miracol, pana la mana, s-a mai pierdut pe drum. Aveam 36.6. Chiar am glumit ca nu e statornica si e interesant cum fiecare bucata a corpului are asa, temperatura sa. Eu stiam ca nu am, insa incepea sa ma enerveze situatia. Pentru ca ajungi sa te simti prost, chiar vinovat fara vina. Ma simteam prost, ca, desi nu am temperatura, un “rahat” de pistol, scuzati expresia pistol, imi zice ca am. Ma pune sa ma spal pe maini la chiuveta din curte si ce sa vezi iar, scade miraculos. Deja nu mai imi placea situatia. Chiar si acum cand ma gandesc, scriu si vorbesc despre asta, ma umplu de draci. Multi oameni nevinovati pot ajunge in situatii limita si pentru ce? Mi-am facut o nota mentala ca acasa sa imi iau temperatura cu toate termometrele pe care le am, adica termometrul cu mercur (pe care il am de muuuulti ani si care si-a dovedit eficacitatea din 1714, de cand a fost inventat) si termometrul electronic pe care majoritatea cred ca il avem prin vre-un sertar sau cutie cu medicament, ca un termometru trebuie sa ai in casa.

Deci, cateva ore mai tarziu, cu mers prin supermarket la cumparaturi, mers pe jos prin soare, cu sacosi grele in maini, transpirata, in plin mijlocul zilei si pana seara, a naibii temperatura se incapataneaza sa arate 36.3. Uite cum m-am enervat eu azi! Sper sa imi treaca cu un somn bun, si sa ramana ca o poveste “amuzanta”, pentru ca numai in pielea mea sa nu fi fost azi.

Sfarsit!

Elena G

Terapie


“Snobul” de Alexandru Andy

Elena G

Al treilea


Azi e al treilea … 29 februarie de cand am inceput sa scriu nimicuri dulci. Si evident ca il marchez. Musai sa scriu despre el macar un pic, doar o data la 4 ani vine ziua asta. A venit? Da. A venit si primavara? Inca nu dar o intrebare nu strica niciodata. Asa o fi intrebat si foca noastra dar ursuletul s-a speriat si a cazut pe spate. Wrong hole? May be, may be not. Enjoy some sweet nothing fun! Asa, ca ultima zi de iarna.

Elena G