Category Archives: poetry

blind date


ne-am dat întâlnire
într-un loc neprecizat
într-o zi neprecizată
la o oră neprecizată
fără să-mi spui cine ești
fără sa-ți spun cine sînt.
nu știam cum sîntem îmbrăcați
ce carte să ținem în mână ca semn de recunoaștere
și nici dacă e cazul să purtam vreo pălărie.
nu știam câți ani are celălalt
și de ce. n-aveam idee
cum mergi. cum stai.
cum îl exclami pe vai.
te-am recunoscut după zâmbet.

Iv cel naiv

https://ivcelnaiv.ro/poezie/

Not


You are not your age, nor the size of clothes you wear,
You are not a weight, or the color of your hair.
You are not your name, or the dimples in your cheeks.
You are all the books you read, and all the words you speak.
You are your croaky morning voice, and the smiles you try to hide.
You’re the sweetness in your laughter, and every tear you’ve cried.
You’re the songs you sing so loudly when you know you’re all alone.
You’re the places that you’ve been to, and the one that you call home.
You’re the things that you believe in, and the people whom you love.
You’re the photos in your bedroom, and the future you dream of.
You’re made of so much beauty, but it seems that you forgot
When you decided that you were defined by all the things you’re not.

Erin Hanson

Urare


Clopotele norilor
cu ding-danguri de ninsoare
la-nceputul orelor
iată-le, bat ora mare.
Crugul anului se schimbă,
un cuvânt rămâne-n urmă,
însă prea frumoasa limbă
niciodată nu se curmă,
ci azvârle înainte
noi urări, numai de bine,
prevestite de cuvinte
ninse sus, în înălţime;

Să vă fie anul-an,
suplu ca pe râuri unda,
să nu fie bolovan
peste suflete secunda,
nori să fie doar de ploaie
peste câmpuri, jos, la vale,
niciodată să-ntretaie
raza fragedă de soare;
fie aerul curat,
plin de păsări liniştite,
niciodată sfâşiat
de lungi fumuri stalactite;
limpede vă fie apa,
verde pururea pământul,
nu vi-l tulbure cu sapa
semnul rău, înnămolindu-l;
pasul zvelt şi luna albă,
gestul mâinii prietenos,
niciodată steaua slabă
cu luci mohorât de os,
pâinea să vă stea pe masă
aburindă, aburind
gheaţa ultimă rămasă
pe ferestrele din gând.
Pură fie-vă zăpada,
încălzind la subţioară
floarea albă din livada
înflorită-n primăvară.

Nichita Stanescu

A XI-a porunca


Ascultă, privește și taci!…
Ascultă, să-nveţi să vorbești,
Privește, să-nveţi să clădești.
Și taci, să-nţelegi ce să faci…
Ascultă, privește şi taci!

Când simți că păcatul te paște
Și glasul Sirenei te fură,
Tu pune-ţi lacăt la gură
Şi-mploră doar sfintele moaște –
Când simți că păcatul te paște!…

Când simți că dușmanul te-nvinge,
Smulgându-ți din suflet credința,
Aşteaptă-ţi tăcut biruința
Și candela minții nu-ţi stinge –
Când simți că dușmanul te-nvinge!

Când braţele-ncep să te doară,
De teamă să nu-mbătrâneşti,
Rămâi tot cel care ești –
Aceeași piatră de moară –
Când braţele-ncep să te doară!…

Iar când, cu ochii spre cer,
Te-ntrebi ce-ai putea să mai faci,
Ascultă, privește şi taci!…
Din brațe fă-ţi aripi de fier
Și zboară cu ele spre cer!…

Ion Minulescu

Dedublare


Noaptea cineva umblă cu hainele mele
Şi mi le poartă.
Dimineaţa observ pe pantofi noroi proaspăt,
Cine-o fi semănând la umblet cu mine?

De la o vreme a început
Să-mi îmbrace şi gândurile.
Cînd mă trezesc nu le mai găsesc niciodată
Unde le-am pus.

Sunt uzate, obosite, cu cearcăne în jurul ochilor,
Se cunoaşte că cineva a gândit cu ele
Toată noaptea.

Cine s-o fi potrivind la suflet cu mine?

Marin Sorescu