Category Archives: Sweet nothings

La multi ani X 4 si ciocolata


Azi am avut o zi superba impreuna cu patru prietene apropiate si iubite. Ne-am sarbatorit iar, pentru ca patru dintre noi suntem nascute in mai, iunie si iulie si cu aceasta ocazie ne-am bucurat una de cealalta si de timpul petrecut impreuna, de cadouri, de zambete, de binete si frumusete.

Dar ce te faci cand Cris scoate o ciocolata? Nu ar trebui sa ne repezim la ea sa o desfacem cat mai repede si sa o gustam? Nuuuuuuuu, nu se face asa. Uite cum se face, watch and learn!😌

Anca si cu mine luam ciocolata si incepem sa o descifram (ca e din Grecia adusa si nu scria in engleza, Doamne fereste! 😅) Din obisnuinta, eu caut cantitatea de zahar din continut, asa cum se regaseste ea, intr-un tabel pe spatele ambalajului sau intr-o descriere fara tabel, depinde de fiecare firma cum pune info. Apoi o intoarcem pe ambele parti, Anca incepe sa citeasca, ea stie literele grecesti, gasim zaharul, intrebam daca e cu lapte si apoi o punem pe masa.

Cris a ramas masca. 😲 Si a imortalizat momentul cand noi ne uitam la ciocolata ca la un extraterestru. Asa ceva nu se uita niciodata, nu se astepta sa o studiem cu asa atentie in loc sa o mancam urgent. Dar csf, ncsf!!! Cu noi e grele. 😂

Si a ramas biata ciocolata nemancata. Nici una din noi nu a dorit-o. Poor thing!!! 🤣

Astazi e ziua mea! â™¥ï¸


Constanta mea 💞


La multi ani, orasul meu iubit! ♥️ La multi ani, constanteni! ♥️ Orasul nasterii mele, in care revin si ma incarc cu soare si mare. Astazi este si ziua ta de nume si a tuturor celor ce isi trag radacinile din tine. Sfintii Imparati Constantin si Elena ✝️ sa te ocroteasca si sa te pazeasca! De obicei numele tau il cam uit cand e 21 mai, insa azi m-am gandit la tine si am constientizat ca de fapt e si ziua ta si vreau sa iti urez multi ani si oameni curati si buni sa te locuiasca. Stiu ca nu esti perfect dar sa fiu sincera, nu am gasit un oras perfect, si nici nu te-am apreciat cu inima intotdeauna, (ale tineretii valuri si pitici) insa faptul ca m-am nascut aici nu este o coincidenta si te redescopar in fiecare an si ma bucur de tine si te iubesc. 😍 Astazi este despre tine si constanteni. Intotdeauna vei ocupa un loc special si aparte in inima mea. Amalgamul de oameni, relaxarea, vorba iute si inima calda sunt ceva specific acestei zone frumoase din Dobrogea. Mandra ca sunt din Constanta.

Constanta mea ♥️

Elena G

Dans ♥️


Iubesc o scena de dans frumoasa. Ieri am vazut “The Lost City”. E un film usor si foarte placut, genul de film care ma binedispune intotdeauna. Dar scena de dans mi-a pus un zambet pe fata instantaneu. 😍 Tare as fi vrut sa fiu in locul Sandrei. ☺️ Daydreaming! 🤭 Demult nu am mai vazut pe cineva dansand asa frumos si cald. Daca eram trista si suparata din vreun motiv, mi-a trecut. Scena aceasta va fi mult timp de acum incolo pastila mea de buna-dispozitie. Enjoy and dare to say I am not right!!!

Elena G

PS: beautiful songs to dance on

Frumusete si delicatete


Din fericire, in familia mea nu se arunca tot ce e vechi, mai ales daca e ceva deosebit. Si ceva deosebit sunt si batistele. Candva erau foarte folosite, nu exista buzunar sau geanta in care sa nu fie una. Mama le spala la mana sau in masina de spalat Albalux, cea manuala, in functie de delicatetea lor si stateau frumos calcate si impaturite in sertare, la fiecare in camera. Nu existau servetele asa ca isi faceau treaba pentru care au fost inventate. Acum ca vorbesc despre ele, iti spun ca sunt ecologice si sanatoase. Cu singura diferenta ca nu se arunca, ci se refolosesc, se fierb in caz de, si oricand poti lua sau face altele. Stiu ca mai practice sunt servetele insa pentru cineva care doreste sa traiasca cat mai natural, that’s the way to go. Si altii au trait si n-or murit, ca sa il parafrazez pe parintele Necula. 🤭 Cand scoteai o batista, era ceva important sa arate frumos, pentru ca si batista era luata la analizat, nu doar pantofii. 😉 Bine, unele nu erau decat de frumusete dar in general totul se folosea. Ca sa arate frumos, cand am invatat sa crosetam, am luat multe batiste la rand sa le facem dantele. Inca mai am cateva crosetate de mine, bine ca le-a pastrat mama. Recunosc ca aveam si mai am tendinta sa arunc ca sa nu ma aglomerez dar ma bucur ca nu a fost dupa mine.

Azi imi face mare placere, daca tot stau acasa cu gripa de la gradi, eu si cam toate buburuzele, sa scriu despre batiste. M-am hotarat sa le respal dupa atatia ani de stat, ca ele sunt curate, dar na, timpul, le-am calcat si am zis, ia sa le fac o poza si sa le prezint? Sunt asa de delicate si frumoase ca e pacat sa fie ascunse. Am mai multe, toate de la mama, dar acestea sunt cu totul si cu totul speciale. Multe sunt lucrate manual, pe batist, cu acul, una este pictata, alta este cadou de la Maia mea, cu monograma, are si Chiralina una, alta este primita de mama de la cumnatul ei, navigator si stiu ca asa ceva nu mai vazusem, cu imaginea pe toata suprafata, doua sunt turcesti sau tatarasti, din matase si margine brodata superb. Imi bucura inima la cat de frumoase si speciale sunt si cand le privesc imi reamintesc de acele vremuri si de povestile din spatele lor. Nu am pretentia sa iti reaminteasca nimic, draga cititorule/ cititoare, pentru ca poate ai alta varsta insa imi doresc sa descoperi cate delicatete si frumusete poate sta intr-o simpla batista. Doar sa deschizi ochii si inima. ♥️

12


Azi de Bunavestire, blogul meu a implinit 12 ani. E o zi de bucurie si satisfactie pentru mine, dar si de mirare. Nu imi vine sa cred ca au trecut atatia ani!!! Parca ieri scriam prima postare!

De cativa ani tot ma framantam dar si cand m-am pornit, I was all in. Stiam ca va avea un “stil eclectic” in care baza va fi pe retete culinare plus alte minunatii care imi plac si care vor fi citite sau nu.

Fara sa fac din el ceva regulat totusi am scris destul de mult. Ma bucur ca am ajuns sa scriu si in al doisprezecelea an. O iau incet, de la o zi la alta, ca nu se stie niciodata. Sa ma bucur deocamdata de aceasta varsta si vom vedea ce va fi. Azi e sarbatoare si in cer, si la mine in inima pentru acest hobby.

La multi ani, sa ai o zi binecuvantata! Si tu, blogul meu drag, si tu cititorule.

Elena G

Cashmere


Postarea de azi este o recomandare. Atat de mult imi place, ca mi-am zis sa ii dedic un text special. Este vorba de un vin spumant romanesc pe care l-am descoperit prin 2012. Sau 2013, nu mai tin minte exact dar oricum unul din acesti ani. Eram in Bucuresti, mutata proaspat, bucuroasa ca imi gasisem servici, dupa 3 ani de cautari si stari. Mergand eu la cumparaturi, intr-un supermarket, posibil sa fi cautat cu intentie o sampanie. Cand stiu ca se apropie un alt an, imi doresc sa fiu pregatita. Sau daca gasesc ceva ce mi-ar placea, ca spumant, iau oricand si pastrez pana la momentul potrivit. Uite-asa am dat peste Cashmere. Dupa nume mi-a placut imediat si ma gandeam ca si gustul ar trebui sa fie foarte bun. Mie cuvantul casmir imi da o senzatie de cald, moale, placut, parfumat si senzual in acelasi timp si ma duce cu gandul la un parfum pe care l-am avut acum multi ani, care miroase foarte placut insa doar iarna si la un pulover rosu din casmir pe care l-am purtat cu drag dar, la un moment dat, mi-a scapat la masina, la programul de bumbac. A iesit asa mic ca nu mi-a venit sa cred! 😂

Cashmere nu numai ca avea numele atragator insa si sticla era deosebita, altfel decat ce sa gasea atunci. Am zis sa incerc ceva nou si sa ma rasfat un pic. Si sa rasfat pe cineva. Nu am regretat o clipa. A fost delicios. Nici prea piscator, cum sunt unele spumante, nici sec sa ma usture pe gat, era ideal. A devenit sampania mea preferata si l-am cautat an de an sa il am de revelion. De cele mai multe ori l-am gasit, insa in doar doua locuri. In ultimii ani insa nu am mai dat de el. A disparut cu desavarsire. Nu stiu de ce. L-am cautat si anul trecut, fara nici o speranta. Insa, la una din iesirile mele cu niste cunoscuti, il intreb pe George, ca tot era ospatar la un restaurant. M-am gandit ca trebuie sa il stie, la cate sticle ii trec prin mana. Intr-adevar, ii suna cunoscut. Voiam doar sa se intereseze la restaurant sa vada daca il au si daca il pot cumpara.

Aflu apoi misterul. Zisese ca l-a vazut pe acasa insa nu stia sigur unde. A ramas sa caute si sa imi dea un semn. Era acasa, ca… opritor de usa. 😅 Nici el nu mai stia de cand il are. Pe sticla scria 2008 insa mi-a spus ca il primise de acum ceva ani. Cum, necum, vinul spumant avea 14 ani. Iar la urmatoarea noastra intalnire, cand am facut bradul cu totii, ghici ce primesc de la George, cadou de Craciun? Exact, Cashmere. Ne adusese la toate fetele cate ceva si mie s-a gandit sa imi ofere exact ce imi doream in acel moment. A fost o surpriza, pentru ca nu ma/ne asteptam nici una si in general nu prea ne facem cadouri, insa ne vedem si cantam. Dansam. Degustam. E o atmosfera foarte placuta! ♥️

De Anul Nou am deschis Cashmere. Chiar ma gandeam ce gust o avea, dupa atata timp. A fost mi-nu-nat. Delicios! As bea oricand asa ceva, si eu nu le am cu bautura totusi. Doar ca o fost si s-o dus! Daca mai vreau, singura solutie ar fi o comanda de pe site-ul firmei, aici. Recomand Cashmere Tamaioasa Romaneasca dar si La vie en rose. Insa iubirea mea este primul. O alta solutie ar fi o plimbare pe acolo. Oi vedea ce voi face, sper totusi ca il vor reintroduce in magazine pentru ca mi-as dori sa ma mai bucur de el. Dar daca nu e, atunci ma bucur si de ce am. Ca de exemplu, de Lambrusco Chiarli, recomandat de Anca. O bunatate si acela! Sau un prosecco.

Sanatate! La multi ani! 🥂🍾

Elena G