Archives

La multi aaaaaaaaaaaaaaaaaaaani!


La multi ani, mama mea si a surorii mele! Sa fii sanatoasa pana la adanci batraneti, sa ai parte de bucurii si iubire si muuuuuuulte calatorii, sa mai scoti un CD, sa fii fericita! Lista ramane deschisa dar sa stii ca te iubesc si ca sunt mandra de tine si cu tine! โค

img_4072

Din arhiva familiei: “Recolta de scoici pe King Island, Wellington Point”, 17.07.2016

 

Advertisements

Down Under: Brisbane (I)


Uite ca am ajuns si aici. Nici eu nu stiu cum, m-or fi iubit astia care dau viza, ca altfel nu imi explic. Si probabil am fost foarte cuminte, ca doar nu cad asa lucrurile bune din cer doar ca exist. Si probabil ca nu mi-a pasat prea mult, am fost recunoscatoare pentru toate calatoriile facute pana acum si am zis gata, ce o fi, o fi. Daca primesc viza, inseamna ca asa trebuie sa fie, iar daca nu, sunt foarte fericita si stand pe-un picior de plai (ai ghicit, de Romania vorbesc). Dar nitel cu capul in jos e chiar fun. Si uite-ma vara, ca atunci se intampla cele mai multe lucruri frumoase, luand-o pe drumuri, schimband avioane dupa avioane si stand in fund cu orele, adica nu asa, 1-2 ci 14 pentru un drum. De asta mi s-a latit mie. :(( Bootylicious, ce mai! :))

Oricum, ca toate calatoriile, si aceasta face parte din calatoria vietii mele si sunt foarte entuziasmata de ce mi s-a intamplat asa ca am zis neaparat sa scriu, macar asa pentru mine (si restul web-ului). Daca iti place ce citesti, nu inseamna ca iti spun sa ajungi neaparat acolo, pentru ca nu e posibil sa vezi toata lumea dar e posibil sa te bucuri de tot ce ai , chiar langa tine. ๐Ÿ™‚

Ajung intr-un final si vreo 2 zile de drum la destinatie: Brisbane. De ce acolo si nu Sydney? Uite-asa, ca pot! O sa vezi tu ca ajung si acolo, ai nitica rabdare si cateva episoade in plus. Oricum, acum aseaza-te si treci prin primul episod si daca nu o sa zici ca esti acolo, atunci lasa-te de citit. ๐Ÿ˜‰ Cand imi zicea mama ca acolo e altfel, nu o credeam. Ei, acum zic si eu ca ea: acolo e altfel! :))

Ajung eu in Brisbane si sunt luata de la aeroport cu mare “pompa” (o masinuta simpatica pe care mi-as dori-o si eu) si nu stiu cum se face ca dupa o noapte de somn, a doua zi sunt fresh. Acum, inchide ochii si vei trece printr-un oras frumos, curat al naibii (am vazut eu si alte tari dar astia chiar pastreaza), cu un aer atat de curat si limpede (cica stratul de ozon e divina) si cu oameni simpli si draguti (sounds familiar?) Deocamdata sa trecem prin vecini, ca sa cunoastem cu cine avem de a face. Deci, primul contact e cu o scoala unde imigrantii si cei care locuiesc legal (nu prea se sta altfel) invata engleza, gratuit. M-a frapat prezenta mochetelor pretutindeni dar exista o explicatie: ei nu ai zapada, nu au noroi si este cald tot timpul anului (nu ninge niciodata si temperaturile scad foarte rar sub 15 grade) asa ca daca vrei sa mergi descult prin scoala, n-ai decat. Nu mai zic de dotare (ma gandesc cat se trage de foi si de cerneala si de imprimanta si de muuuulte ca sa ajunga la noi) si ii spuneam mamei ca daca intr-o gradi sau scoala generala s-ar scoate atatea materiale cat scot ei pe zi, ar fi in coma. :)) Tare risipitori sunt astia, mon cher! ๐Ÿ˜‰

Apoi alt lucru care m-a frapat: toaletele!!! Se zice ca gradul de civilizatie e dat, printre altele, de simpla prezenta a toaletelor publice. Si ce toalete! Stiu ca poate nu e interesant dar e totusi fascinant sa vezi asa ceva foarte des, prin tot orasul, sa intri si sa vezi ca exista hartie igienica si sapun, sa nu scoti un ban ca sa platesti pentru asta si sa mai ai si robinet special pentru apa potabila. Apropo de asta, mi-a placut si prezenta tasnitorilor peste tot, ย atat de diverse si de simpatice, ca sa iti potolesti setea.

Si inca un lucru definitoriu pentru Brisbane si pentru intreg statul Queensland: gratarele publice!!! Deci ai inteles, te-am trecut prin mochete, materiale didactice, toalete si acum gratare. Stai ca mai urmeaza, asta e doar inceputul. Gratarele lor sunt alimentate cu energie electrica, gaz si lemn, pentru cele mai vechi. Sunt din inox, sunt accesorizate cu perie speciala si alte minunatii, se pornesc cu un buton si se opresc automat in cca cateva minute pentru a nu fi periculoase si se curata dupa ce le folosesti. Oricum vin dupa tine cei de la primarie sa mai igienizeze o data. Si unde sunt gratare, sunt si banci cu mese, acoperite de cele mai multe ori, pentru a te proteja de soare si ploi si ai ghicit, toalete publice. :)) Te las pe tine sa iti scormonesti creierul sa iti dai seama de ce.

Alte lucruri pe care le-am observat au fost cosurile de gunoi, din inox, acoperite, circulatul pe stanga, faptul ca autobuzele au soseaua lor speciala, despartita cu zid de restul strazilor, in mare parte (cam o treime din drum il faci fara sa te impedici de semafoare si alte masinute si ajungi repede), fructele exotice proaspete (asta chiar mi-a placut, sunt tare gustoase), stilul arhitectural specific queenslandez, casele foarte intinse, cladirile de la mall-uri si alte institutii publice mai degraba pe latime intinse decat pe inaltime. Au destul spatiu, slava Domnului! Daca am vazut cladiri inalte a fost doar in centrul orasului, in rest, te uiti si vezi cerul. Si ce cer frumos! Si ziua, si noaptea. Ziua, cu niste nori tare simpatici, cu niste culori fantastice la apusul soarelui iar noaptea! Noapte plina de stele si cu o luna atat de mare si frumoasa! Tare mult imi place cerul noaptea, sa stau sa il privesc si acolo am avut ocazia din plin.

Iar un lucru simpatic la ei, in cartierele mai departe de centru, vezi semne de atentie la canguri si koala. Ei, asa ceva nu vezi oriunde. ;))

Ar mai fi atatea de zis dar mai enumar scurt cateva acum si apoi mergem la plimbare prin parc: pretul benzinei, dureros de mic, trandafirii curcubeu (cand i-am observat prima data am zis ca nu sunt adevarati dar cand i-am atins, m-am convins), pretul untului (ador untul, de ce trebuie sa fie atat de accesibil acolo. :((

Ce poti face intr-un oras? Neaparat iei contactul cu natura, sa te mai aduca cu picioarele pe pamant, sa te echilibreze si sa iti bucure sufletul. Brisbane are multe parcuri, unul mai frumos ca altul, mai bibilit si mai atragator. Azi mergem prin parcul Roma. De ce? Pentru ca am ramas impresionata de el. Este un parc nou, terminat recent, facut cu multa grija si atentie la detaliu. Mai multe amanunte aiciย si vei descoperi si singur/a ca merita vazut. M-a frapat ca era totul nou, ca intr-o casa noua, stii senzatia! ๐Ÿ™‚ Si sa vad si harti ale parcului, care e impartit tematic, asta chiar m-a dat pe spate. Harta pentru parc!!! Dar e necesara, stiu ei ce stiu, cu harta in mana l-am vazut si eu. :)) Am dat peste padure tropicala, flori de toate culorile si soiurile, atat de frumos aranjate, poduri peste parc, pentru a-l putea admira de la inaltime, cascade, wi-fi (nu se putea fara), loc pentru spectacole, soparle peste tot si destul de mari, atat de multe ca efectiv calcai pe ele, ceea ce era sa mi se intample. Se confunda atat de bine cu cimentul si sunt atat de lungi si de linistite ca treci foarte aproape de ele si nici nu se sinchisesc de tine. Ce infumurate! ;)) Dar una peste alta, e un parc spectaculos care te umple de bucurie. Din ย pacate eu l-am vazut iarna (la ei) dar vara e si mai colorat si vesel. Imi spuneau ai mei ca toti copacii sunt plini de flori vara, dar nu pot decat sa imi imaginez si sa caut poze pe net si sa zambesc, ca l-am vazut. Chiar si iarna e frumos.

Ar mai fi atatea de povestit, nici nu stiu de unde sa incep si unde sa termin. ๐Ÿ™‚ Orice calatorie e nesfarsita in amintire dar pentru ca intervine uitarea, am zis sa imi pun gandurile si impresiile in cuvinte si la batranete sa recitesc cu drag si sa zambesc ca s-a intamplat. Si sa am ce povesti la nepoti, evident.

M-am gandit sa adaug pozele la final, asa ca despre tot ce am vorbit mai sus, te invit sa calatoresti in imagini printr-o tara de la capatul pamantului, care nu a avut nici un razboi pe teritoriul ei (te pune pe ganduri, nu?).

Enjoy!

Poze din arhiva personala

Ce mirare ca sunt!


Azi am implinit 6 ani. Da, eu sunt, blogul. M-am “nascut” intr-o zi speciala, pentru ca asa a vrut Elena. Ce-i mai plac zilele speciale, doamne! Ii plac si restul, ca oricum, orice zi e speciala. Dar cand s-a hotarat in sfarsit sa scrie ce o pasioneaza, s-a gandit ca trebuie sa inceapa intr-o zi anume, care sa semnifice ceva si de care sa isi aminteasca cu drag. Si ce zi speciala sa fie? Pai, cand si-a propus sa scrie, trecuse Craciunul. Trecuse si Anul Nou. Hm, o zi mare si frumoasa care urma era chiar aceasta, Buna Vestire. Daca as fi o fiinta, dar nu sunt, as zice ca e o bucurie si o onoare sa prind contur, cuvinte, imagini, tag-uri, titluri si altele intr-o zi care aduce bucurie tuturor. โค Chiar e. ๐Ÿ™‚

Si iata-ma la 6 ani. Daca eram copil, acum eram la clasa 1. Dar nu sunt. Nu sunt nici copil, nici matur, sunt doar un blog personal. Nu sunt nici jurnal pentru ca aici nu ma destainui, total, doar franturi adunate si aranjate frumos. Ok, stiu ce nu sunt. Dar ce sunt? O fereastra spre sufletul unui om. Una din ferestre. Iar azi e o zi speciala pentru mine. Si tocmai pentru asta, am zis sa nu o mai las pe Elena sa scrie ea de capul ei, sa vin si eu cu varianta mea. Sper sa mai fiu si in anii care vor urma dar daca nu, stiu ca lumea se invarte dupa soare si fara mine. Multumesc ca m-ai scris, multumesc daca m-ai citit, multumesc pentru ca sunt. “Ce bine ca esti, ce mirare ca sunt!”

6 ani


La multi ani, dragul meu blog! Cand au trecut atatia ani? Si de ce te mai pastrez? De ce mai scriu? Nu am raspuns la toate aceste intrebari si la multe altele. Cert e ca au trecut anii si mi-e greu sa realizez ca totusi sunt 6 ani. 6 ani. Am inceput asa cu drag sa scriu, aveam atatea sa scriu si totusi au fost perioade cand nu am facut asta. Rar ma uit in urma si acum am facut asta pentru tine. Dragul meu blog, nu am sarbatorit fiecare an al tau si puteam. Dar nu am facut-o. Sa nu fii suparat. Eu oricum te am si scriu cand am inspiratie, cand cred ca merita sa scriu ceva folositor sau interesant sau doar un nimic dulce. Sper sa fii! Cu drag, Elena :*

O amintire


Se pare ca trebuie sa fac un lucru de doua ori, ca sa iasa bine. Am scris pana acum un articol asa de drag mie si l-am pierdut, pentru ca internetul nu a vrut. Nu ma pot pune cu el. Dar parca as fi ca in bancul cu Dumnezeu care a creat intai barbatul si apoi femeia. Trebuia si eu sa fac o ciorna mai intai. ;))

Sa trecem si la lucruri serioase acum. Citind azi diverse, am dat peste un articol care mi-a trezit o amintire tare veche, din copilaria mea, pe care nu credeam ca o mai am, dar uite ca era acolo, undeva, ascunsa bine printre alte amintiri. Articolul “vinovat” se numeste “Patrimoniul uitat: bisericile de lemn din Romania” si m-a dus cu gandul la o manastire deosebita pe care am vizitat-o demult, cand eram prin scoala generala, impreuna cu mama si sora mea. Eram prin zona si prin cineva de acolo, am ajuns noi, calatoarele, la Manastirea Dintr-un Lemn. Se numeste asa pentru ca povestea spune ca un cioban de prin partea locului a visat Icoana Maicii Domnului ascunsa intr-un stejar. Si trezindu-se, a cautat el copacul si taindu-l, a dat peste icoana. Pe locul acela a construit el o bisericuta folosind doar trunchiul stejarului. De aici si denumirea “dintr-un lemn”. ๐Ÿ™‚ Daca ti-am trezit curiozitatea, cauta aici si aici si oriunde pe google informatii mai multe.

Mi-aduc aminte si acum ce mirate eram noi, copii fiind, de cum poate fi construita o bisericuta dintr-un singur trunchi de copac. Abia asteptam sa vedem si cu mintea noastra ne inchipuiam ceva asemanator cu bisericile clasice. Dar nu mica ne-a fost mirarea si dezamagirea cand am vazut-o. Era asa de mica si de neagra! ๐Ÿ™‚ In fond, cat de mare putea fi o biserica construita dintr-un copac? Nu mai vazusem niciodata asa ceva dar a compensat cu zona in care era asezata. Acum stiu de ce era asa dar ce vrei, minte de copil. Mi-as dori sa am iar ocazia sa o vad si mi-as dori sa o regasesc in documentar. Daca nu e, nu-i bai, stiu ca sunt mai ย mult de 20 de biserici de lemn in tara asta frumoasa si toate merita vizitate si pastrate. Documentarul ramane oricum o valoare si ma bucur ca a fost realizat. Dar daca e bisericuta, iti dai seama ce m-as bucura! Eu ma gandesc si ma razgandesc de mai multe ori pana pe 15 aprilie, dar daca iei tu revista poate imi spui si mie daca este mentionata. Si multumesc in avans pentru gest.

Ma bucur de asa amintire si sper sa am ocazia sa ajung la cateva sau chiar la toate manastirile din film si nu numai. De fapt, daca stau sa ma gandesc bine, am vazut chiar destule manastiri de lemn dar e loc de mai mult. Pun si eu pe harta cateva, din cele de care imi aduc aminte ca le-am vizitat: biserica inimii mele, din parcul Tabacarie, Constanta, biserica de lemn din parcul Titan, Bucuresti, manastirea Doamnei si manastirea Sf. Ilie din Toplita, biserica din lemn din Bilbor. Trebuie vizitate, pentru pacea pe care ne-o aseaza in inima, pentru locurile atat de potrivit alese si atat de intime, pentru viata simpla pe care o evoca, pentru intoarcerea la radacini. Iti doresc sa ai parte de multe calatorii (sunt una din bucuriile singurei vieti pe care o avem) si sa ajungi la patrimoniul uitat al Romaniei. La cat mai multe amintiri frumoase, ascunse in minte si in inima…