Am ajuns si aici. Inchei aventura australiana cu coralii, pentru ca merita. De fapt aveam de ales intre Sydney sau bariera. Tough choice. Dupa cum vezi, am ales. 🙂 Despre corali nu vreau sa scriu prea multe, cauta pe google ca ai info, insa sunt cu adevarat spectaculosi in realitate. Si daca viata te trimite la ei, trebuie vazuti. Macar cat mai exista. Se straduiesc australienii sa ii tina in viata cat pot ei de mult insa factorul uman afecteaza ireversibil natura, din pacate. Ar trebui probabil interzis turismul pe o suta de ani in zona si nici atunci nu e sigur.
Bariera de corali, partea cea mai frumoasa a ei, se viziteaza cel mai bine din zona de nord, din Cairnes, Port Douglas si alte orase de pe coasta. Sunt o groaza de insule la care se ajunge cu vaporul si de unde se pot face scufundari in adancul oceanului. Si australienii sunt foarte organizati. Am avut de ales dintr-o multitudine de variante din Cairnes si am ales una mai accesibila. Deja ne alintasem cu padurea tropicala asa ca am fost un pic mai modesti de data asta. Excursiile sunt foarte bine gandite si foarte bine puse la punct si costa. Insa sunt pentru toate buzunarele. Noi am ales o excursie la Green Island, cea mai apropiata insula de tarm si de unde poti sa te scufunzi pentru a admira coralii.
Am pornit de dimineata, la vila ni s-a asigurat transportul pana la locul de plecare, care e destul de departe de unde stateam noi si ne-am trezit imbarcati si cu multe explicatii date, pe un vapor destul de incapator care la ora potrivita a plecat spre destinatie. E incredibila plimbarea pe ocean. Am admirat asa multe nuante de albastru, ca atunci cand am mers sa vedem balenele. Albastrul marin e una din cele mai frumoase culori care exista in natura, dupa parerea mea. Plimbarea a avut parte si de valuri, noroc ca nu am rau de mare. Ce naiba, doar sunt fata de la mare, ar fi fost si aiurea. Dar nu imposibil. :)) Am pornit pe o vreme noroasa si vanturoasa si chiar ma gandeam, am ratat inotul, ca nu as fi vrut sa inghet. Insa atunci cand ne-am apropiat de insula, dupa cca 2 ore, a iesit si soarele. Si ce frumoasa s-a facut ziua deodata. 🙂
Vaporul a acostat undeva mai in larg si ne-am pregatit sa coboram si sa ne ducem fiecare la treaba lui. Mama adora apa dar de pe uscat asa ca si-a luat o plimbare cu barca cu fund de sticla, prin care sa admire coralii si pestii si inca o plimbare cu un semi-submarin, pentru ca era doar cam jumatate sufundat in apa, tot cu pereti de sticla. Pozele cele mai multe cu bariera de corali sunt cele facute mai mult de mama, din submarin, macar ca era uscat. Din pacate nu am avut cu mine o protectie pentru mobil asa ca eu am facut poze de deasupra apei.
Eu cu tata am zis ca ne aventuram sa facem snorkeling. Pentru cine nu stie, si recunosc ca nici eu nu am stiut pana la acel moment, snorkeling e un sport desul de nou care inseamna sa inoti/ scufunzi mai mult la suprafata apei, purtand un echipament de baza format din tubul de respirat, vizorul si labele de inot. Ultimele pot lipsi pentru unii inotatori. Uite aici in engleza si aici in romana mai multe explicatii. Era ceva nou si pentru mine si am zis ca trebuie sa incerc, mai ales ca nu trebuie sa ma duc unde e apa foarte adanca. Abia asteptam. Pentru cine avea echipament personal, foarte bine, pentru restul, se putea imprumuta de pe vapor, intra in costul excursiei. Trebuia doar sa dai ca garantie parca 40 de dolari australieni, pe care ti-i luai cand inapoiai echipamentul. Zis si facut. Ne-am trezit noi cu niste googles si tuburi si labe de inot de mai mare dragul. Pentru ca m-a vazut cu ochelari, personalul care dadea echipamentul ma intreaba ce dioptrii am. A fost amuzanta intamplarea. Credeam ca pentru cei cu ochelari se dau niste vizoare mai speciale si mai mari, astfel incat sa se poata sta cu ochelarii pe nas la scufundari. De unde sa stiu eu, neavizata de mine care nu auzise in viata ei de snorkeling? :)) Si cate n-oi mai sti eu!!! Dar lasa, ca doar nu s-o opri soarele din rasarit ca nu stiu eu totul. 😉 Ii spun eu de dioptrii si ma trezesc ca imi da un vizor cu acele dioptrii. Adica nu trebuie sa stau cu ochelarii pe nas ca sa vad si eu o floricica de coral, ca altfel, ceata totala ci vizorul meu e de fapt ochelar. :)) Super tare, nu? Nu vazusem asa ceva niciodata si ma gandeam, wow! Ce au mai inventat si astia. Asa ca, inarmati, ne despartim spre noi orizonturi, pana la ora 12:00 cand trebuia sa ne intoarcem pe nava ca sa servim pranzul, bufet. Tare!
Invat eu cum se folosesc toate si ma indrept cu tata spre o zona cu corali, nu foarte adanca. Daca cumva trebuia sa ma opresc, macar sa simt nisipul sub picioare. Sau sub labe, whatever. Senzatia de inot e incredibila, iti pierzi toata greutatea dar sa inoti pe burta si cu capul in apa, un fel de pluta rasturnata, era o noutate pentru mine. Cel mai greu a fost sa nu ma panichez si sa inghit apa dar am trecut si peste asta. Oricum, cred ca in ziua aia mi-am facut sigur tratamentul pe un an intreg contra sinuzitei, la cata apa sarata am tras pe nas si pe gat si cata mi-a intrat prin urechi. Si ce sarata e, Doamne! Declar Marea Neagra dulce ca o prajiturica. :))
O data ce te prinde microbul sportului asta, chiar e o placere. Am stat o groaza in apa, cu multe opriri, ca sa scap de apa care mai intra in vizor, in rest, calm si dat din maini si din picioare in reluare. Si plimbat printre corali. Unde am fost eu erau corali si nu prea si nici foarte colorati, mai in adanc e mai viu totul. Dar si asa tot am admirat ceva ce nu voi uita toata viata. Am vazut corali in multe culori foarte frumoase, roz, frez, rosii, albi. Astia erau corali vii, i-am atins, ca sa fiu sigura ca nu visez, tare moi si placuti la atingere. Nu imi venea sa cred ca am asa o sansa. Mai erau si corali nevii, saracutii. Astia sunt coralii aia tari si albi pe care i-am vazut in multe case de navigatori din tara. :)) Oricum, erau multi corali dusi (din pacate) si Doamne fereste sa te atingi de ei, din greseala. Zgarie si ustura apoi incat nu iti mai trebuie. De aceea inaintam foarte atent si foarte incet. Si tot m-am zgariat, dar a meritat. :)) Aveam portiuni unde ma puteam strecura printre ei, ca printr-o padure, alte portiuni unde puteam inota deasupra lor. Era incredibil! Sunt atat de diversi ca forme si asa frumos colorati si dispusi peste tot in apa, nu stii unde sa te uiti si ce sa admiri mai intai. Iti canta sufletul de fericire in acel moment. Cireasa de pe tort: o scoica gigant asa cum am admirat eu cand eram mica in cartea “20 000 de leghe sub mari” a lui Jules Verne. Da, am vazut asa ceva, era imensa, cca 1 metru, cat sa incapa un bebelus in ea si era infipta intre niste corali, cu deschizatura in sus si un pic ciobita. Din pacate era si ea trecuta in nefiinta insa ochii mei au vazut in realitate asa ceva. Nu voi uita niciodata. Pe langa ea, pe tot fundul oceanului, pe langa corali, erau si surori si frati de-ai ei, mai mici, probabil inca bebelusi, si vii, cu niste culori incredibile de mov asa cum nici in realitate nu am vazut vreodata. Si acum ma minunez cand vad cu ochii mintii. 🙂
Am mai admirat si pesti, unii aproape invizibili, i-am vazut dupa ce mi-a atras atentia tata ca sa ma uit, apoi si alte culori, galbeni, albastri, mai mici sau mai mari, care traiesc printre corali. M-am straduit sa plutesc si sa misc cat mai putin din brate si picioare ca sa ma uit cu atentie la corali si sa ii vad, ca sa nu se sperie. Oricum cred ca sunt destul de obisnuiti cu prezenta oamenilor. Eu am vazut mai putine insa tata mi-a spus ca a vazut un pui de rechin si un peste foarte lung pe fundul apei pe care l-a si atins si multe alte minunatii.
“Just look at the world around you
Right here on the ocean floor
Such wonderful things surround you
What more is you lookin’ for?
Under the sea
Under the sea
Darling it’s better
Down where it’s wetter
Take it from me”
Soo :)))
Se face ora de masa si cu parere de rau parasim noi locul ala ud si plin de culoare, care incepea sa se cam usuce. Venea refluxul. Mai, si cand a venit, a disparut apa aceea multa asa de repede incat ma intrebam unde e? Ai vazut-o? Pe bune, pana la vapor, deci destul de departe, apa scazuse cam pana la genunchi, aproximativ, nu mai zic ca la mal si cam pana la jumatatea pasarelei, era uscat. Admiram nisipul acolo unde mai inainte inotasem pana la gat. E ceva de vazut la ei, au niste maree incredibile si spectaculoase, pentru ca lasa in urma fundul oceanului plin de corali. Nu-i asa ca e o minunatie? Avea dreptate Sebastian. :)) Racusorul. Ia vezi si te uita la Mica sirena, haide!
Vai, am uitat sa zic de caldura. Deci inainte de a te baga in apa e musai sa te dai cu crema de protectie, asta daca nu vrei sa te faci rosu ca un rac. Sau pentru cine vrea mai multa protectie, costume intregi de inot speciale, pentru a tine de cald si a nu te arde. Hai ca m-am dat eu dar totusi m-am inrosit pe spate, luand urma costumului de baie. Daca tot i-am aratat spatele, ce o fi zis soarele, nu te las, asa de mult te iubeeeesc. :)) Intr-adevar, era foarte cald si balaceala era asa bine-venita!
Revenind, daca tot a disparut apa si era ora de masa, am facut noi pauza si am mancat. Ne-a cazut asa de bine, ca dupa atata inot, mi-era o foame de lup. Plus ca era una din mancarurile mele preferate, chinezeasca.
Apoi, inapoi in apa. Refluxul a durat ceva si abia cand am plecat si-a revenit insa tot nu m-am lasat, am mers pana la o adancime cu ceva apa si am mai inotat oleaca. Am dat si peste o scoica atat de frumoasa pe care deja o vedeam in colectia mea de scoici. Dar cand am luat-o in mana, era grea. Nu, nu insarcinata. Ci doar vie. Asa ca i-am facut poza, ca amintire si am pus-o la loc. Ce mi-am permis sa iau cu mine au fost scoici si bucati mici de corali de pe fundul oceanului si de pe mal, asa cum le-am gasit. Le-am facut un pic curatenie. ;)) Am avut voie, m-am asigurat inainte, pentru orice eventualitate. Dar fara scoici si corali oricum nu plecam. :))
Apoi am facut o plimbare pe insula, care e amenajata foarte frumos si pe care poti sta cate zile te tin buzunarele, au toate conditiile, am admirat niste pasarele atat de simpatice, parca erau gainile noastre, asa se plimbau peste tot. Doar ca era mici si efectiv te inveseleau. Ne-am facut dus ca sa scapam de sare, la dusurile publice de pe insula, ne-am schimbat si ne-am intors pe nava. Am asistat acolo la hranirea pestilor si e iar ceva sa vezi niste fiinte atat de colorate si diferite de ce admiram in apele noastre cum se imbulzesc sa manance si ei la bufet. 😉 Nava s-a miscat si am lasat in urma o insula verde inconjurata de apa albastra si de corali colorati. Pe drum ne-am impartasit fiecare experientele. Si am si tacut pentru ca multe nu se pot exprima in cuvinte, se simt.
Se simt.
Daca as vrea sa repet ceva in viata asta, aventura asta cu snorkeling si corali ar fi una din ele cu siguranta. 🙂
Goodbye, my green island in the sun!
Like this:
Like Loading...
Sweet Nothings 