S.O.S.


Chiar asa, e vorba de un sos care se potriveste minunat la peste, la cartofi prajiti, la paine, la ce vrei tu. Si trebuie sa recunosc ca nu e o reteta proprie dar e nu e nici din vreo carte. Am gustat-o prima data la cumnatul meu, Nicu, care e un bucatar tare bun, si mi-a mers la stomac si la inima din prima. Ce mai, dragoste la prima degustare!!!

El a facut odata peste si asa ne-a servit sosul, la peste. Am ramas cumva setata pe combinatia asta si atunci cand gatesc peste, fac sosul asta, ca tare bine merg impreuna. Pure chemistry! E un sos usor de facut si daca cumva il faci si ai chef de scris, m-as bucura de un feed-back, sa vad si eu daca nu sunt singura care apreciaza la adevarata lui valoare acest sos delicios. Deci, nu iti trebuie prea multe. Acum, il voi reface din minte si voi fi si creativa pentru ca nu mai stiu exact cantitatile dar intelegi tu.

Sosul cumnatului meu Nicolae

4 portii generoase si gustoase

Ingrediente:

  • 500 g iaurt grecesc (10% grasime) – la cat de bun e, cu cat mai mult, cu atat mai bine
  • 1 capatana de usturoi (daca e chinezesc, ca nu ai ce face, si asta e si grasunel, ajunge o capatana, daca e romanesc, e mai mititel asa ca pune doua si in functie de cat de piperat iti place, adaugi sau mai scoti, dupa preferinte)
  • marar proaspat, maruntit (poate fi si decongelat si mai ales optional)
  • sare (de ocna, de Himalaya, de mare, de soare, de ce vrei tu)

Preparare:

  • Se zdrobesc toti cateii de usturoi si se freaca bine intr-un vas. Se adauga sarea si piperul, dupa gust si apoi iaurtul. Se amesteca pana se omogenizeaza.
  • Se pune cu generozitate peste peste, cartofi prajiti, paine si se mananca. Alunga spiritele rele, vaccineaza natural si te scapa de paraziti. All inclusive!

Pofta buna!

Advertisements

Scrieri si scriituri. Aferim!


Mi-a fost dor sa scriu iar pe blogul meu drag si iubit. L-am cam parasit eu o vreme dar ma intelege el. Scrierea poate fi o forma de terapie, de eliberare si recunosc ca ma ajuta. Plus ca am si un motiv bun. Chiar imi place sa scriu si mai ales cand consider ca am ce. Bine, mai bat campii cu gratie dar blogul meu e intentionat ca sa fie parcurs cu placere si sa aduca informatii pe care poate unii nu le cunosc sau care cred eu ca sunt folositoare. In fond, e si acesta un mijloc de informare, chiar daca blogul are putini cititori. L-am pornit de la inceput cu intentia de a ma axa pe retete de hrana a trupului (pentru ca am avut ocazia intr-o perioada a vietii mele sa gatesc foarte mult si am descoperit nu numai ca sunt buna – so they say, ask the ones who tried what I cooked ;)), combinat cu alte postari despre ce imi place si consider util, frumos, interesant, placut pentru a se regasi aici. Cine il citeste, ma bucur, cine nu, nu e obligat pentru ca eu cred foarte mult in liberul arbitru. Ah, sa nu uit de consecinte. Vin si astea. So, choose wisely! ๐Ÿ™‚ Cat se poate, pentru ca de multe ori la momentul respectiv asa credem ca e cel mai bine. In timp se va dovedi daca am ales sau nu bine si asta se cheama experienta.

M-am gandit ca foamea vine mancand si pentru ca in vacanta am mai mult timp, sa incep incet-incet sa completez cu alte retete pe care le-am incercat de-a lungul anilor si care mi-au placut, sau sa introduc retete facute de mine. Au ramas destule nu numai nescrise dar si nefacute in dosarul cu retete. Ma gandesc cu drag ca va veni momentul si pentru acestea, candva. Daca faci ceva cu placere si destul de mult timp, incepi sa si creezi. Eu nu sunt un geniu si nu stiu de la inceput sa fac totul insa in timp am avut niste sclipiri si ma bucur ca pot sa spun ca am si eu ceva facut de mine. Cred ca orice femeie mai ales, care sta mult timp la bucatarie, este un creator si in general in viata, creem cu totii. Daca esti curios/ curioasa, uite-te, poate te inspira sau iti dau vreo idee despre ce sa mananci azi/ intr-o zi cu soare si apoi trecem mai departe: fusilli a la Elena, puiul meu, de Paste numai de bine,ย 2 F Words. Sunt putine deocamdata. Acum, scriind, incepe sa imi revina inspiratia (are efect) si ma gandesc ca mai am cateva retete, foarte usoare, pe care nu le-am adaugat inca. Cum termin postarea aceasta, ma apuc de ele cat pot de curand si adaug link-urile. Va urma.

Ce ramasese nescris? Uitandu-ma prin hartii, am dat peste o reteta de baclava. Da, stiu, o sa spui: alta? Dap. De ce nu alta? La cate sunt, am citit si am ales una care m-a atras pe mine si am si facut-o de cateva ori deja. Reteta e scoasa din The Practical Encyclopedia of Easteuropean Cooking, 1999. Nu stiu acum daca o voi adauga si in engleza (copyright reason may be or just plain laziness or poor English from my part or all of them) dar ramane de vazut. Deocamdata iata o reteta de baclava turceasca pe care imi face mare placere sa o gatesc. Cartea recomanda cafeaua amara sa o insoteasca si cred ca zice bine. Acum tu decizi si poate ai alta preferinta. E buna si aceea, de gustibus non es disputandum.

M-am gandit sa adaug acum la ingrediente, la reteta in limba romana, toate masuratorile pentru ca poate ai unul sau alt instrument de masurare, si esti obisnuit intr-un fel si e la fel de corect. Cum de nu m-am gandit mai de demult? Mi-aduc aminte destul de clar si daca ma straduiesc cred ca gasesc si articolul mai pe la inceputuri in care explicam ca nu le voi adauga pe toate pentru ca unii se incurca dar acum mi-a cazut fisa si m-am gandit ca am facut o greseala. Nu e fatala dar … ๐Ÿ™‚ Daca esti in strainatate si te-ai si obisnuit cu masuratorile lor, ce faci? Poti transforma dar de ce sa nu fie toata info data de la inceput?

Baclava

24 portii

Ingrediente:

  • 175 g/ 6 oz/, 3/4 cana unt topit (defect profesional ca ma repet, unt de 80-82% grasime)
  • 400 g/ 14 oz pachet de foi de placinta, dezghetat in caz ca a stat la congelator
  • 30 ml/ 2 linguri suc de lamaie (daca nu uiti, spala coaja – eu mai uit dar inca nu am murit, glumesc. La cate prostii bagam in noi, ce mai conteaza cateodata? Nu sunt absurda dar daca uiti, e ok)
  • 60 ml/ 4 linguri lamaie
  • 50 g/ 2 oz, ย 1/4 cana zahar caster (sau obisnuit daca nu ai)
  • coaja rasa de lamaie (ei, acum ca iti trebuie si asta parca iti vine totusi sa speli lamaia inainte ๐Ÿ™‚ )
  • 10 ml/ 2 lingurite scortisoara (minunat condiment)
  • 200 g/ 7 oz, 1 3/4 cana migdale decojite si maruntite (reteta cere, insa stiu ca migdalele nu sunt tot timpul la indemana noastra asa ca poti sari peste , linistit/a)
  • 200 g/ 7 oz, 1 3/4 cana nuci maruntite (poti dubla cantitatea inlocuind migdalele cu nuci)
  • 75 g/ 3 oz/ 3/4 cana alune de padure sau fistic (ce delicatese, Doamne), maruntite (iar le inlocuiesti cu buna si delicioasa noastra nuca)
  • fistic maruntit (sau nuca :)) ) pentru decor

Sirop

  • 350 g / 12 oz/ 1 3/4 cana zahar caster (sau necaster ;)) )
  • 115 g/ 4 oz/ 1/2 cana miere
  • 600 ml/ 1 pint/ 2 1/2 cana apa
  • 2 fasiute de coaja de lamaie (sau mai multe sau deloc, daca nu ai)

Preparare:

  • Incalzeste cuptorul laย 160ย ยฐC/ 325ย ยฐF/ Gas 3. Unge o tava cu fundul detasabil de 30X20 cm/ 12X8 inch sau o tava de dimensiuni asemanatoare, cu putin unt topit.
  • Foloseste ca masura tava si taie foile de placinta sa incapa perfect. Din cauza cantitatii exacte a ingredientelor din reteta nu te-as sfatui sa cauti o tava in care sa se potriveasca foile decat daca esti dispus/a sa maresti cantitatea corespunzator. Te las sa faci calculele.
  • Pune prima foaie de placinta in tava, unge cu unt topit si continua operatiunea pana folosesti jumatate din foile de placinta. Restul acopera-le cu un prosop curat si lasa-le deoparte.
  • Intr-o tigaie pune sucul de lamaie, mierea si zaharul si lasa la incalzit pana se topeste si se omogenizeaza totul. Adauga apoi jumatate din cantitatea de coaja de lamaie rasa, scortisoara si nucile maruntite. Amesteca bine.
  • Pune jumatate din aceasta combinatie in tava peste foi, adauga 3 foi de placinta unse cu unt si apoi restul combinatiei. Mda, cred ca ti-ai castigat dreptul de a gusta, ย stiu ca nu ai rabdare.
  • Pune ultimele foi de placinta in tava, ungandu-le pe fiecare cu unt si la sfarsit, unge cu generozitate cu untul ramas ultima foaie de placinta.
  • Cu un cutit ascutit (eu am o problema cu cutitele, recunosc, nu sunt suficient de ascutite pentru mine niciodata), taie in patratele baclavaua dar nu pana la capat, ci mai mult pe deasupra, abia intrand in stratul de nuca. Pune tava in cuptor pentru o ora sau pana se rumeneste deasupra.
  • Intre timp, fa siropul. Intr-o cratita pune zaharul, mierea, apa si cealalta jumatate de coaja rasa de lamaie si amesteca pana se omogenizeaza toate ingredientele, totul la o temperatura joasa. Da focul tare si adu-l la punctul de fierbere apoi lasa-l asa pentru 10 minute pana se ingroasa.
  • Ia siropul de pe foc si lasa-l sa se raceasca. Scoate baclavaua din cuptor. Strecoara siropul pentru a scapa de coaja de lamaie si toarna peste minunatie. Lasa-l sa se imbibe bine pentru 6 ore sau mai bine peste noapte. Taie in forma de patrate si decoreaza cu fistic macinat. Gata.

Pofta buna!

Tip: in tava poti pune o foaie de copt pe care sa o ungi cu unt, daca vrei. Te ajuta sa speli mai usor la final, neprinzandu-se de fundul tavii.

 

 

 

Oda pepenelui


Hai ca nu am mai scris despre mancare de o groaza de ani (exagerez dar imi place ๐Ÿ˜‰ ) si ma tot gandesc de ceva vreme sa inchin o postare pepenelui. Rosu. Caldura mare, mon cher, ca sa il parafrazez pe cetateanul Caragiale si sezonul pepenelui se potrivesc impreuna perfect ca… nu am nici o comparatie potrivita asa ca, completeaza tu cu ce vrei. In orice caz, ce sa mananc la peste 30 de grade Celsius si transpirand in secunda in care mi-am facut un dus sau efectiv stand sau venind de la plaja? Mintea mea nu are nimic in cap in acest moment decat pepenele. Tot e ceva. :)) Putea fi mai rau. 

Nimic nu cade bine decat pepenele, imho. Nu stiu daca tie iti place la fel de mult ca mie sau poate il detesti insa crede-ma ca nimic nu e mai bun ca pepenele acum. Oricum, nu te oblig, dar poti incerca. Ce ai de pierdut? Daca iti place? Nu-i asa ca atunci e bine? Dar tu fa cum crezi. Eu merg acum sa ma infrupt dintr-o felie rece, zemoasa, dulce dar fara sa ti se aplece, de pepene. Abia astept sa imi infig dintii in ea si sa simt cum se topeste miezul transformandu-se in cel mai placut lichid care exista pe suprafata pamantului, care sa ma racoreasca si sa imi astampere setea. Pe caldura asta nici apa nu are efectul asta, doar pepenele. Ma rog, si o bere rece, pentru cei carora le place foarte mult.

De ce sa consumi pepene?

Pro: racoreste, astampara setea, iriga rinichii (pentru indicatii medicale cauta si pe net, eu aduc cateva argumente pe scurt), e dulce dar fara sa fie gretos, inlocuieste foarte bine apa.

Contra? Ei bine, sunt si cateva chestii contra pe care as fi incorecta sa nu le spun, pentru ca exista si nu pot fi neglijate, insa pentru mine, au efect contrar. Nu inseamna ca daca le stiu si le mentionez, ma fac sa ador mai putin pepenele dar asa, ca sa fiu fair, uite-le sau uita-le, cum vrei.;)) E greu domle, iti pica bratele cand il iei. Daca nu ai masina, nu iti ramane decat cosul de cumparaturi pe roti ( stiu, pare babesc dar pentru sanatatea ta, nimic nu mai conteaza) sau bratele alea care se tonifiaza. Apoi, aproape jumatate se arunca, daca te gandesti la coaja. Ma rog, o poti face dulceata daca vrei. Semintele, ori le inghiti (optional) sau le cureti cu cutitul. Dar aproae ca te enerveaza uneori. Te umfla de nu mai poti merge. Te trimite la toaleta cand ti-e lumea mai draga. Nu tine de foame prea mult. E multa zeaaaama si daca il si incerci (adica ii face vanzatorul un dop sa vezi cat e de copt si dulce) cand il cumperi, poate sa cuuurga, iar zeama aia roz lipicioasa nu pica prea bine. Hai ca am scris cam mult la contra. :))

Daca ai avut rabdare sa citesti pana aici, ti-ai dat seama ca nu e vreo reteta, dar urmeaza, insa pepenele e tot mancare si pentru ca imi place foarte mult si pentru ca efectiv il consum zilnic, mi-am dorit sa scriu despre el. Iubesc pepenele. Tu ce fruct iubesti? 

Gata, am plecat sa ma infrupt din felia aceea si zemoasa de pepene care ma asteapta! O seara racoroasa sa ai!

Delfinul si marea


Care este sansa de a vedea un delfin liber? Slaba, ar zice majoritatea. Dar uite ca asa slaba cum este, nu este imposibila. Azi am vazut un delfin. Dimineata, in jur de 9, pe plaja la 2 sau 3 papuci (ma incurc in ei, zau, si nu stiu niciodata care cum dar nu conteaza ๐Ÿ˜‰ ) cum stateam la soare, am auzit strigate si cuvantul delfin. Nu l-am vazut imediat insa mi s-a spus ca e aproape de mal, probabil atras de marea racoroasa si fara valuri – o minunatie, si de oamenii care se balaceau si ei. Delfinii se stie ca sunt prietenosi si curiosi. Si dupa o vreme, i-am vazut si eu spinarea arcuindu-se din apa. Wow! Era atat de aproape de mal si de oameni! Am simtit asa o bucurie vazandu-l. ๐Ÿ™‚ E o sansa rara, cu totul speciala si minunata sa vezi un delfin in mare si asta in timp ce te relaxezi. Am simtit ca a facut ziua mai frumoasa si cumva completa si total neasteptat de buna. Multumesc, delfinas! 

This entry was posted on August 4, 2017, in Uncategorized. Leave a comment

Un cantec pentru inima


Nu stiu ce impact are pentru altcineva, insa eu cand am auzit prima data acest cantec, l-am simtit in inima. Asa o voce sensibila si frumoasa nu am mai auzit demult si dublat cu clipul care este foarte deosebit, devine o incantare pentru ochi, urechi si inima. Te invit sa descoperi o voce superba, Shreya Ghoshal, cea care e in spatele acestei bijuterii muzicale. Asculta mai multe piese interpretate de ea si poate iti va placea si tie. De asemenea cauta si varianta unplugged care e deosebita. Si acum, simte muzica! ๐Ÿ™‚

Ps: vezi si filmul din care face parte, merita.