Nu stiu altii cum sunt (ca sa il parafrazez pe Creanga) insa eu ma bucur acum de buna mea. E un martisor tare frumos, si pe dinauntru si pe dinafara. Asa as fi vrut sa am o buna la varsta copilariei. Dar daca nu am avut atunci, poate ca nu as fi apreciat acum ceea ce este si face buna. Nu zic ca buncii mei nu au fost buni, au fost acolo dar prin buna simt toata caldura si iubirea si blandetea unei bunici. E ceea ce am citit in carti si am mai auzit la altii. Si mi-as fi dorit. Ea atinge acea parte a mea care raspunde la vorbe calde si frumoase, la fapte bune si se inmoaie, fara insa a profita de reactia mea. Ea ramane la fel de blanda si de iubitoare si eu la randul meu ii raspund in modul meu si uite-asa ne completam foarte bine. Ba chiar complotam impreuna viitorul si aventuri. Ne uitam la filme, citim, vorbim cate in luna si in stele, mancam impreuna, iesim prin parc, la cumparaturi, desfacem firul in patru si il impletim in cinci, ne ascultam reciproc, ne sunam, ne vizitam, plangem si radem, uneori in acelasi timp, ne ingrijoram una de cealalta (cred ca ea mai mult de mine decat invers dar ce sentiment placut sa stiu ca buna imi poarta de grija), ne sfatuim, ne iubim, ne lasam spatiu atunci cand e nevoie si ne revedem pline de bucurie. Ma simte mai mult ca pe fata ei insa eu o simt ca pe bunica mea de care ma bucur acum, la varsta asta. Ea ma suna sa afle daca am ceva de mancare sau daca am mancat, daca sunt bine. Eu o sun sa o intreb daca are nevoie sa ii iau ceva cand merg la cumparaturi. Cand vine caldura, deja am un loc nou si frumos in care trebuie neaparat sa mergem impreuna. Abia astept. Ea asculta povestile mele de la servici si nu numai si ne amuzam sau ne enervam impreuna si eu o ascult pe ea cu povestile ei de viata si ce se mai intampla in fiecare zi. Si ne avem una pe alta. Nu stiu cate zile va mai avea si nu stie nici ea, ne amuzam impreuna cateodata, pentru ca da, e bine sa si razi despre asta insa stiu ca vreau sa ma bucur de ea si ea de mine.
Ea inchina masa atunci cand mancam impreuna, un obicei pe care eu nu il aveam insa stiu ca de acum incolo nu il voi uita niciodata si stiu ca va fi doar al bunei si la nimanui altcineva. De la ea invat recunostinta pentru orice lucru, cat de mic, simplitatea si viata cumpatata, iubirea si dorul. Trecand peste durerea de al pierde de bunul, gaseste putere sa se bucure de orice, sa aprecieze ceea ce are, cat ar fi de putin, pentru ca are o inima asa de mare si plina de iubire ca nu ii trebuie prea multe. Nu pot fi ca ea insa e un exemplu foarte bun in viata mea si asa as dori oricui sa aiba o buna ca a mea.
Buna mea din Alba, martisorul meu! Sa imi traiesti, buna mea! (Ea ar zice: “Sa imi traiesti, iubirea lui buna!” )
Like this:
Like Loading...
Sweet Nothings 