I don’t think most kids today know what an apron is. The principle use of Mom’s or Grandma’s apron was to protect the dress underneath because she only had a few. It was also because it was easier to wash aprons than dresses and aprons used less material. But along with that, it served as a potholder for removing hot pans from the oven.
It was wonderful for drying children’s tears, and on occasion was even used for cleaning out dirty ears.
From the chicken coop, the apron was used for carrying eggs, fussy chicks, and sometimes half-hatched eggs to be finished in the warming oven.
When company came, those aprons were ideal hiding places for shy kids..
And when the weather was cold, she wrapped it around her arms.
Those big old aprons wiped many a perspiring brow, bent over the hot wood stove.
Chips and kindling wood were brought into the kitchen in that apron.
From the garden, it carried all sorts of vegetables. After the peas had been shelled, it carried out the hulls.
In the fall, the apron was used to bring in apples that had fallen from the trees.
When unexpected company drove up the road, it was surprising how much furniture that old apron could dust in a matter of seconds.
When dinner was ready, she walked out onto the porch, waved her apron, and the men folk knew it was time to come in from the fields to dinner.
It will be a long time before someone invents something that will replace that ‘old-time apron’ that served so many purposes.
Send this to those who would know (and love) the story about aprons.
REMEMBER:
Mom’s and Grandma’s used to set hot baked apple pies on the window sill to cool. Her granddaughters set theirs on the window sill to thaw.
They would go crazy now trying to figure out how many germs were on that apron.
I don’t think I ever caught anything from an apron – but love
De mult ma gandeam sa scriu un articol despre homeschooling sau pe romaneste, scoala acasa. Nu e un concept nou deloc, gandeste-te ca inainte de a fi institutionalizata educatia, cu un anume scop, scoala chiar se facea acasa. Acum se revine la origini, dupa cum observ si devine din ce in ce mai cunoscuta si chiar populara in Romania, chiar daca legal este din 2002. Exista multe informatii legate de cum se face, nu o sa scriu despre asta ci doar parerea mea, proprie si personala. Subiectiva evident, insa ce nu e subiectiv pe lumea aceasta?
De cand am auzit de homeschooling, acum multi ani, mie mi-a placut ideea. Am rezonat. Pentru ca uitandu-ma la mine, si stiind cum sunt ( partial, pentru ca nu ma cunosc total), eu as fi vrut sa fac scoala acasa. Si m-am gandit si ca daca as avea copii, tot acasa as vrea sa faca scoala. Evident ca nu se pot face toti anii insa cel putin primele 8 clase si chiar liceu, in functie de copil, cred ca e super. Atata timp cat se poate echivala cu scoala de stat, e foarte bine. Apoi l-am descoperit pe John Taylor Gatto si a lui superba carte pe care ti-o recomand din tot sufletul, “Dumbing Us Down: The Hidden Curriculum of Compulsory Schooling”. O poti asculta pe yt aici, in 8 episoade sau o poti achizitiona sa o citesti cu ochii tai, sa subliniezi si sa scrii pe ea ceea ce iti place (pe anumite carti am ajuns la concluzia ca e chiar indicat sa scrii ;)) ; uite si o idee buna de cadou de Craciun). Cartea lui Gatto te duce la a doua lui carte “Weapons of Mass Instruction: A Schoolteacher’s Journey Through the Dark World of Compulsory Schooling”, la bibliografia din spatele cartilor si la alte descoperiri pe yt care iti ridica valul de pe ochi, cum zice o colega de-a mea.
Instinctiv stiam de ce mi-ar fi placut sa fiu scolita acasa, insa citind si ascultand, am aflat si de ce, intr-un mod academic. In nici un caz nu imi place ideea de a mi se impune ce, cand, cat si cum sa invat. Pentru ca suntem toti unici si minunati asa cum suntem, asa si educatia in scoala ar trebui sa fie. Insa este imposibil.
Din perspectiva mea, ca adult, privind la copilul din mine, tare m-as fi tinut acasa. Homeschooling inseamna si sa urmaresc ce ma atrage, iar educatia formala din Romania iti impune sa treci prin niste materii ca sa mergi mai departe. Dar, daca nu sunt un Leonardo Da Vinci, la ce imi trebuie sa aprofundez formule matematice si altele la scoala, care acum chiar nu imi sunt de folos? In schimb, aprofundand ce imi place, sa devin foarte buna in domeniu? Pentru ca tot acolo se ajunge, la specializare. Cred si ca homeschooling-ul m-ar fi ajutat sa imi doresc sa cunosc acele materii care sunt mai respingatoare pentru mine, atata timp cat nu mergeam prea departe. Sunt o curioasa din fire si, natural, as fi vrut sa aflu cat mai multe despre orice. Pana as fi vazut ce ma atrage cel mai tare. Pentru ca daca ma pasioneaza ceva, sunt in stare sa nu dorm.
In clipul de mai sus, Jordan Peterson, un psiholog clinician, intelectual și profesor de psihologie de o modestie si o inteligenta aparte, pe care il ascult cu drag in multele lui conferinte inregistrate, si pe care ti-l recomand si tie, prezinta ambele fete ale problemei. Imi place asta la el, reuseste, cu discernamant, sa se puna si in locul celuilalt. Sa vada ambele perspective si sa argumenteze de ce da, de ce nu. Ca orice om cu carte care ma inspira, evident ca ma straduiesc sa nu il pun pe un piedestal pentru ca de-a lungul timpului, am fost dezamagita si am realizat ca eu nu sunt de acord cu tot ce zice cineva. Iar daca o ia grav pe aratura, din punctul meu de vedere, raman cu ce e in regula dar restul nu mai primeste timp sau atentie din partea mea. Revenind, Jordan pune in balanta si personalitatea parintilor pentru ca da, unii chiar nu pot sa fie buni educatori si atunci ori raman copiii la scoala sau angajeaza in privat. Cam ca pe vremuri, cu guvernante si profesori chemati acasa. 🙂
In mare si in ocean, eu agreez aceasta forma de invatamant si in ciuda aspectelor negative, care exista si ele, din punctul meu de vedere, cele pozitive cantaresc mult mai mult. Iar cand ma uit si la comentarii, pentru ca intotdeauna le citesc, sunt curioasa ce parere au oamenii, mai mult peste postari pozitive dau. Acum, tine de multe, dar sa stii ca financiar, acolo unde majoritatea se opresc, tot acolo se ajunge. Aduc argumentul scolii gratuite din Romania, care numai gratuita nu e. Iar calitatea si implicarea naturala a copiilor in homeschooling o depaseste, imho, pe cea oferita de scoala. Doar ca e nevoie si de o implicare si renuntare totala de sine a unuia dintre parinti, iar cel care sustine financiar familia sa nu ramana nici el pe dinafara. Aici e o problema insa where there’s a will, there’s a way.
Ce surpriza frumoasa astazi! Am deschis blogul si ce mi-au vazut ochii. Un coleg de-al meu fff de treaba, Marius Zarnescu, un frate mai mare in multe, dar si in ale blogului (eu sunt inca bebelus pe aici si nu cred ca voi depasi aceasta faza, nu de alta, dar e tare placut doar sa mananci si sa dormi 😉 ) a scris despre blogul meu. Wow, mi-a crescut nasul.:) Dar ma bucur atat de mult de asta incat trebuie sa scriu, i-am citit pana si mamei articolul, cu voce tare. Uite aici un extras:
Şi-a făcut blog… Sweet Nothings by Elena Granzulea. O colegă de-a mea fff de treabă, cu o pasiune tare interesantă printre altele. Gătitul, arta gătitului mai exact. Aşa, mai gătesc şi eu, însă îţi trebuie talent să faci din asta…o artă.
Sweet Nothings 