Tag Archives: ajutor

Despre milostenie


Postul acesta a fost scris anul trecut insa nu ma adunam sa il public. Facand eu curat prin blog, pe la drafturi, l-am redescoperit si am zis ca acum e momentul. E saptamana Patimilor cand, daca am fi avut noi oamenii milostenie, poate nu s-ar mai fi numit asa. πŸ™‚

“Azi mi s-a intamplat ceva neobisnuit dar nu atat de ciudat cat interesant. De la servici am zis sa fac niste cumparaturi. In drumul meu este un supermarket. Cand sa intru, iese un batranel, imbracat nu numai foarte saracios dar si rupt, si murdar, caruia ii bipuie ceva. Il ia paza si descopera ca a furat din magazin un iaurt si un salam. Cand l-am auzit spunandu-i paznicului sa il ierte ca a luat pentru ca i-e foame, mi s-a rupt inima. Ma gandeam ca e ca o scena din “Mizerabilii” de Victor Hugo, cu personajul care a furat o paine, de foame, fiind prea sarac sa isi permita pana si amaratul acela de codru de paine. Prima reactie a fost sa ma opresc si sa spun ca platesc eu dar nu stiam exact ce sa fac asa ca m-am invartit un pic apoi am revenit la intrare ca sa ma ofer sa ii achit eu ce furase. Acum era alta problema. Paznicul spunea sa nu fac asta, ca batranelul si altii probabil, care inspira mila, iau ceva din magazin ca apoi sa ii ajute cineva si sa repete figura. Am ramas surprinsa pentru ca nu ma gandisem asa departe si simteam ca are si el dreptate. Dar vorbele lui mi-au adus aminte de ceva asemanator patit acum ceva luni cu o batranica. Statea pe langa rafturi si se plangea ca nu ii ajung banii si zicea ca vrea ceva, ce evident alegeai si tu. Mama a facut la fel, i-a luat, ca sa isi faca o pomana dar apoi cand am plecat, batranica intrase iar in magazin sa repete povestea. Ei bine, asa m-a dus si pe mine gandul, insa pentru ca era vorba de mancare, am decis totusi sa ii platesc ce luase, sa fie pomana pentru bunicii mei. Imi doream sa cred ca totusi va manca, arata tare slab. Daca nu, atunci era decizia lui, eu nu il controlam. I s-a dat drumul, el a iesit si i-am zis sa ma astepte la iesire. Mai aveam ceva de luat asa ca dura un pic. Imi fac eu cumparaturile si ies. La iesire, nimeni. Ma uit in stanga, dreapta, nici urma de batran. Imi trecuse prin cap ca s-ar putea sa plece dar speram sa nu o faca. Asa ca m-am trezit cu un salam si un iaurt pe care nu aveam cui sa le dau. Dar pentru ca erau pentru pomana, m-am gandit sa scanez oamenii, ca sigur gasesc pe cineva care are intr-adevar nevoie de ele. Si dupa 1-2 persoane care nu m-au convins, imi iese in cale o femeie, spre 60 de ani, imbracata toata in negru, mai saracacioasa si cu o sacosa mare in mana. O opresc si o intreb daca primeste ceva. Si cand dai e bine sa mai intrebi, pentru stiu din experienta ca nu toata lumea primeste pomana. Ea a zis ca da. Si dupa ce ii dau ce luasem, face cruce deasupra lor si imi spune ca Maica Domnului m-a adus la ea. Se ducea la o batranica in spital si erau binevenite toate. Ce m-am bucurat! Am simtit ca pana la urma au ajuns unde trebuie. O explicatie trebuia sa imi dau. :)”

Acum, pentru ca am pomenit intamplarea aceasta, vreau sa spun ca milostenia nu tine de cel care o primeste, ci de cel care o da. Se spune ca e bine sa dai de pomana si nu trebuie sa il judeci pe cel care o primeste, pentru ca Dumnezeu le vede pe toate. Daca dai, da, fara alte explicatii. Si mai ales, fa-o si fara a fi ceruta. Cand vezi pe cineva la nevoie si poti ajuta, fa-o. Unii nu cer de rusine si totusi au nevoie. Altii cer cu tupeu ba iti si spun ce si cat se la dai. Am intalnit de toate felurile. Daca nu iti place sa dai bani, da o apa, un covrig, o haina, o vorba buna, o umbrela pentru adapostirea de ploaie, un umar si o ascultare.

Elena G

Despre imprumut


O parere personala doar, pe care o si aplic. Alege sa traiesti o viata fara imprumuturi. O viata simpla. Ea poate fi foarte frumoasa si fericita. Dovada e ceea ce pierdem acum, si nu am stiut sa apreciem. Imprumutul inseamna sa iti creezi obligatii si uneori dusmani. Imprumutul nu inseamna ca cineva e dator se ajute pe altcineva si nici cel ajutat sa uite ajutorul primit. Daca cineva s-a imprumutat, intotdeauna sa dea inapoi. Daca “uita” ca a fost ajutat la nevoie, a stricat echilibrul natural si daca nu face ce e corect, atunci altcineva va raspunde pentru el.

Acum, mai mult ca oricand, e posibil sa ajungi la imprumuturi. Insa daca ai dus o viata simpla, momentul acesta vine mai tarziu, mult mai tarziu sau poate se regleaza toate si nu se ajunge acolo. Am fost crescuta sa ma intind cat tine plapuma si daca vreodata ajung sa ma imprumut, intotdeauna sa returnez si sa apreciez ca exact atunci cand aveam nevoie, am avut parte de ajutor. Pentru mine imprumutul e ceva foarte serios. De aceea straduieste-te sa nu te imprumuti daca nu e ceva de viata si de moarte. Restul sunt doar mofturi, gen sa oferi o excursie scumpa celor dragi, sau sa iti largesti o afacere, etc. Daca vrei imprumut pentru asa ceva, apeleaza la o banca. Vezi conditiile.Β  Nu apela la cineva care poate isi va rupe din venitul familiei si mai ales nu trata superficial ajutorul oamenilor.

O cale sa nu ajungi la imprumut si sa iti tii cheltuielile sub control este sa platesti cash. S-a dovedit stiintific ca atunci cand platesti cash, esti mult mai atent la banii cheltuiti si faci economii. Renunta la card sau foloseste-l foarte rar, doar atunci cand cumperi online. In rest nu. Daca ai norocul de a avea o casa fara rate, pune-ti deoparte banii pe care i-ai fi dat ca chirie, sau macar o parte din ei, intotdeauna, chiar daca ai si copii. Nu ai vrea sa te imprumuti la ei la nevoie, sa ii ingreunezi. Si nici sa ai o situatie in care sa nu ii poti ajuta cu ceva doar pentru ca, stiind ca putand economisi, totusi ai ales sa n-o faci. Alege sa fii pe picioarele tale intotdeauna. E omeneste si minunat sa te poti baza pe oameni insa viata ne arata ca nu ne putem culca pe-o ureche. Eu sunt prevazatoare si prefer sa pun raul inainte si sa stiu ca ma pot descurca si singura.

In cazul in care trebuie sa iti iei o casa in rate, fa compromisuri la distanta, locatie, suprafata, sau oriunde poti. 20-25-30 de ani pentru niste ziduri sunt multi ani si nu stii niciodata ce se intampla. Pe termen lung trebuie sa iti poti achita ratele fara sa mori de foame, sau sa pierzi casa. Gandeste-te sa ai intotdeauna deoparte bani pentru cel putin 6 luni, chiar 1 an in avans la rata. Uita de ei, sunt ca si cum ai avea pentru chirie, poti gandi si asa. In caz de ceva, esti asigurat. Si daca ai ocazia sa achiti mai repede, fa-o. Chiar si cu cheltuieliΒ  in plus, scapa de streangul asta care se cheama banca. E un sacrificiu dar te scapa de mult stres. Straduieste-te sa nu alegi niciodata intre bani si sanatatea ta fizica si psihica.

Situatia asta financiara pune multa presiune pe multi, inclusiv pe mine. Am intrat intr-o stare de urgenta si eu, simt asta. O situatie de supravietuire. Ce se poate face in acest caz? Sincer, eu am reevaluat ceea ce conteaza in aceasta viata si mi-am schimbat unele idei. Nu imi doresc sa mai trec prin asa ceva si nici macar 1% nu vreau sa suport. Insa stiu ca totul e trecator, cat vom fi aici pe pamant? 70-100 de ani poate? Ma mai descarc aici dar mai ales celor apropiati. Vorbesc de acele persoane pe care le simt eu apropiate. Ca animale sociale, simt ca am fost loviti exact in calcaiul lui Ahile. Si ma doboara uneori situatia aceasta. Avem liberul arbitru dat de Dumnezeu si unii oameni se cred ei insisi Dumnezei si decid. Ma sperie totul. Mi-e frica sa ies din casa, mi-e frica sa vad politisti si sa aud prin megafoane sa stam in casa. Mi-e frica de mentalitatea asta de turma. Mi-e frica de un 1984. Mi-e frica de oamenii care nu mai sunt oameni. Si ma bantuie vorba aceasta a lui Benjamin Franklin: “Those who would give up essential liberty to purchase a little temporary safety, deserve neither liberty nor safety.”

Elena G