Tortul de vata sau cum fac japonezii prajituri

In Sydney fiind, intr-una din zile am trecut pe langa o coada imensa de oameni care statea la faimosul Uncle Tetsu’s cheesecake. De ce a faimos nu am prea inteles dar ne-am nimerit exact la cca o saptamana de la deschidere asa ca lumea era foarte incantata si doritoare. Atata de doritoare incat, ca sa aiba mai multi sansa de a gusta asa ceva, era regula de a cumpara doar un tort de persoana. Uite aici povestea lui. Se poate sa nu incerc eu asa ceva? Evident ca nu (se poate sa nu incerc, si uite-asa ma invart ca un titirez 😉 ). Mai ales ca era o noutate si plus, era ceva de mancat si arata si mirosea foarte bine. Cam scump la pret dar o data in viata merita. Si in urmatoarea zi am hotarat sa degustam si noi, asa ca ne-am asezat cuminti la coada, foarte organizata si pazita de un angajat, ca sa nu se strecoare nimeni in fata. Iar partea fun era ca puteai urmari prin magazinul numai geamuri,tot procesul de fabricatie. Bine-nteles ca ne-am si pozat, ca marturie, da?

In cca 30 de minute stateam cu tortul cald in mana si mergeam spre hotel. In strainatate si mai ales unde sunt comunitati de asiatici, descoperi nu numai o bucatarie uimitoare dar au acestia niste dulciuri total diferite de cele europene sau cele cu care suntem noi obisnuiti. Sunt mult mai putin dulci, sunt facute din tot soiul de boabe si seminte si daca nu esti obisnuit, nu poti zice ca te atrag. In fond nimic nu se compara cu o savarina sau o sarlota sau mai stiu eu ce alte torturi si prajituri avem noi. Dar merita sa gusti pentru ca poti fi placut surprins. Asa ca de cum am intrat in camera de hotel am desfacut pachetul si ne-a aparut in fata ochilor ceva miiic, rotund, un fel de blat de tort de fapt, cu o puternica aroma de vanilie si ou. Ca sa pricepem noi, astia cu ochii normali, japonezii au denumit tortul cheesecake insa el e cunoscut sub numele de cotton cake la asiatici si exista multe retete dupa care se face. Am degustat noi minunatia, care a alunecat imediat pe gat, asa pufoasa si usoara era si mi-am dat seama ca te prinde, ca un drog. Ai manca si ai tot manca. Cel putin mie mi-a placut. Si apoi mi-am pus intrebarea: dar eu nu pot sa fac asa ceva? Bine-nteles ca pot. Si am facut, intr-o zi cu soare dupa ce ne-am intors acasa. Mai ramane sa il mai fac, evident, in Romania. Am descoperit ca e un tort un pic pretentios, deosebit, ca orice tort, asa ca il fac la vreo ocazie mai speciala, sau nu, ma mai gandesc. Asta cu ocaziile mi-am dat seama in timp ca nu se merita, fie ca nu prea vin, fie ca nu ai timp sau dispozitie exact atunci si viata trece tot asteptand nu stiu ce. So, nici o ocazie speciala, vad eu cand il fac si abia astept sa ma laud cu el iar. :)) Si sa il mancaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaam impreuna, ca se imparte cu cineva. Intotdeauna. 🙂

Pana atunci, pun aici link-ul tortului pe care l-am facut eu, in original, si aici pe blog, traducerea pentru cei care nu cunosc limba engleza si vor sa il faca. Nu vor regreta, doar sa ramana deschisi, ca nu e ceva ce au mai mancat. Dar e addictive.

Tort de vata

8 portii

Ingrediente:

• 230 gr branza Philadelphia (sau orice alta crema de branza la un gramaj apropiat, la temperatura camerei)
• 1/2 cana lapte
• 5 oua mari (la temperatura camerei)
• 1/4 crema de tartar (cream of tartar)
• 1/4 cana zahar + 1/4 cana zahar
• 1/4 unt nesarat (cca 80-82% grasime, la temperatura camerei)
• 1 lingura suc de lamaie
• 1/4 cana faina (alba)
• 2 linguri amidon de porumb (cornstarch)

Preparare:

• Pune pe forma de tort de 20 cm (8 inch) foaie de copt si sigileaz-o bine pe afara cu multa folie de aluminiu pentru a evita scurgerea.
• Umple o tava de cuptor sau un vas mai mare ca forma de tort cu apa, pana la jumatate si pune-o in cuptor sa se incalzeasca la 157,2-160 °C/ 315 °F, in partea de jos a cuptorului.
• Separa albusurile de galbenusuri. Bate albusurile incepand cu o viteza mica si terminand cu cea mai mare, pana se intaresc un pic. Adauga crema de tartar si bate in continuare pana se mai intareste un pic. Adauga 1/4 zahar treptat pana se stransforma in bezea.
• Intr-un alt bol, adauga crema de branza si laptele si bate-le cca 2-3  minute pana se omogenizeaza. Pune untul, restul de zahar si sucul de lamaie si bate cca 1 min. Adauga amidonul de porumb si mai bate un pic. Pune si galbenusurile si hai, inca 1 min de batut. Strecoara apoi tot continutul printr-o sita.
• Incorporeaza cate 1/3 din bezea in crema cu oua si amesteca usor prin miscari circulare, pana termini toata bezeaua.
• Pune apoi aluatul in forma de tort si niveleaza-l usor cu o spatula, sa nu aiba dealuri si vai apoi apuca usor forma de tort si loveste de vreo 6 ori in masa ca sa iasa aerul.
• Aseaza cu grija tortul in vas, la bain-marie si lasa-l la cuptor cca 1 ora si 10 minute. Verifica daca s-a copt dupa acest timp, cu o scobitoare si daca iese curata din centru, atunci stii ca e gata. Miroase minunat in bucatarie acum asa ca eu cred ca te-ai saturat deja.;) Mai lasa-l apoi 10-15 minute sa se coloreze deasupra.
• Opreste cuptorul, lasa usa deschisa un pic si tortul ca sa se raceasca o ora acolo. Apoi scoate-l din forma, pune-l la frigider sa se raceasca macar 4 ore (da, e mai bun rece) si apoi e numai bun de mancat cu frisca, smantana, sos de ciocolata, fructe si chiar asa simplu, pudrat usor deasupra.

Pofta buuuuuuuuuuuuuuuuuuuunaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaa! ❤

PS: ca tot se apropie atatea zile in care sa sarbatoreste iubirea, va doresc sa o pretuiti, sa fiti iubiti si sa iubiti, sa daruiti si sa pastrati iubirea primita. ❤

Povestea tartei de lamaie

Tip: daca nu iti plac povestile, treci direct la reteta, mai jos….mult mai jos.

Nu stiu cat de popular este acest desert la noi, dar este racoros si cu un gust special, un fel de sweet and sour pie. Merge in orice anotimp dar vara are o savoare deosebita. Si nu uita, contine multa vitamina C. Tick all the boxes, right? May be, may be not. Imi amintesc eu cand am auzit prima data de acest desert, ma gandeam, cine face asa ceva si cum ar fi la gust? E ceva de capul lui sau e o alta ciudatenie englezeasca? Ei bine, dupa mine, a fost initial o ciudatenie, pentru ca nu numai ca nu mancasem asa ceva pana atunci dar nici nu stiam  cum se gateste si apoi, ce e cornflour? Hm… ar fi amidonul sau faina de porumb, got it? Bun, ca am stabilit asta, cu toate ca am mai adaugat retete care contin minunatia, sa trec mai departe. In rest cam aveam pe toate in bucatarie. Si am facut placinta. Nu numai ca mi-a placut dar am repetat-o de atunci de cateva ori. Imi pare rau ca nu am poze, stiu ca tot spun ca o sa fac dar toate la timpul lor. Daca poti sa iti imaginezi placinta fara poze, atunci meriti doua portii. Este un exercitiu ‘intelectual’ care nu e usor pentru oricine si necesita o anumita indemanare si talent. Sa ai efectiv imaginea in capul tau e mare lucru, cu tot cu culoare, aspect, chiar miros. Si apoi s-o compari cu realitatea, daca exista… Gandeste-te numai putin (fac o paranteza aici), cand eram mica, citeam multe carti cu povesti din care efectiv lipseau imaginile, abia daca aveau 2-3 imagini, cat se te ghideze cu personajele si actiunea, restul era povestea. Asa erau multe carti atunci si am mai citit undeva ca nu era o idee rea deloc. Mintea omeneasca este foarte puternica si merita o asemenea incercare, poate mult mai mult decat stim noi. Si de ce sa nu ne ridicam cat de cat la nivelul ei? Deci, pana la urma, fac un maare bine neadaugand poze. Joking. Vor fi si poze atunci cand am, dar pana atunci, pune-ti mintea la contributie si citeste. Povestea unei retete de tarta cu un fruct mai neobisnuit: lamaia. Poveste adaptata dupa ” Lemon Meringue Pie – Original card from Delicious Meals Made Easy”. Sa incep, asadar…

A fost o data ca niciodata, ca de n-ar fi nu s-ar povesti, a fost o data

Spiritul TARTEI DE LAMAIE. Stia din experienta ca dureaza vreo 20 de minute ca sa fie preparata si 40 de minute ca sa coaca la cuptor, dar pana la asta mai este cale luunga. Sa ne-ajunga. Tarta noastra sedea impartita pe bucati in camara pentru ca vezi tu, inca nu era facuta dar visa sa se adune din diferite ingrediente si sa devina o tarta adevarata. Pentru asta avea nevoie de o gospodina indemanatica si buna bucatareasa care sa adune cu grija ingredientele si multa voie buna. De pe rafturile camarii, bucatareasa noastra a adunat:

225 g de biscuiti digestivi pe care i-a zdrobit (daca nu exista in camara asa ceva, exista cu siguranta orice alt fel de biscuiti, important e sa fie proaspeti pana la urma) si 50 g unt, topit (unt gras, gras si bun)pentru blat. Putea alege sa faca si cu aluat fraged blatul insa s-a hotarat la biscutii digestivi, pentru ca era mai rapid;

sucul a trei lamai stoarse bine si coaja lor, 4 linguri de amidon de porumb (sau faina de porumb sau faina de grau in cele din urma), 50 g zahar si 3 galbenusuri pentru umplutura;

si 3 albusuri, inca 100 g zahar si 3/4 lingurita de esenta de vanilie pentru bezea.

Pentru ca sa faca placinta, gospodina a incalzit dinainte cuptorul  la 170 °C/ 325°F, nr 3 pentru cuptorul cu gaz. Isi luase toate precautiile pentru a fi in regula pentru orice fel de cuptor ce s-ar fi aflat in bucatarie. Povestea noastra e bine sa fie aplicabila la multe bucatarii iar gospodina din poveste este una foarte atenta. Ca nu se stie cine o citeste si are cuptor cu gaz si apoi isi zice: Dar bine , eu la ce temperatura incalzesc cuptorul? Asa ca gospodina s-a gandit sa faca treaba complet. Revenind, a pus apoi biscuitii zdrobiti intr-un bol si peste ei a adaugat untul topit. Cu o lingura de lemn a amestecat bine ingredientele si a pus blatul astfel format intr-o farfurie speciala de tarta cu diametrul de 23 de cm. Exact, 23, nici mai mare , nici mai mica. De ce? Pentru ca asa stia si spiritul tartei ca trebuie.

Pentru umplutura a amestecat bine zeama de lamaie, coaja de lamaie si faina de porumb intr-un bol mare. Ce arome au invadat bucataria! In acel moment au intrat in bucatarie copiii, dupa miros. Dar cum inca nu terminase treaba, gospodina i-a trimis afara sa se joace. A fiert 450 ml de apa si a adaugat destula in bol apoi, ca sa faca omogenizeze bine compozitia.

A pus-o apoi intr-un vas pe foc si a amestecat la foc mic, continuu, pana s-a ingrosat. A adaugat si zaharul, a lasat sa se raceasca putin, apoi a adaugat galbenusurile si a amestecat iar sa se omogenizeze, dupa care a rasturnat totul in farfuria de tarta.

Cand totul a fost gata, gospodina noastra s-a apucat sa faca bezeaua, o alta delicatesa. Pentru asta, a batut bine albusurile intr-un alt bol mare si apoi a adaugat treptat zaharul, cam doua treimi din el, amestecand cu mixerul bine. Restul de zahar si esenta de vanilie le-a amestecat cu miscari circulare in bezea. Apoi cu mare grja a intins bezeaua peste tarta, stiind ca prin coacere, ea se va mai strange asa ca a acoperit bine marginile. A facut modele cu dosul unei linguri si a pus-o la cuptor sa se coaca cca 40 de minute.

Apoi a lasat-o sa se raceasca si a servit-o imediat cu familia, la desert. Tarta cu lamaie a fost foarte fericita, a ajuns sa fie intregita din elemente separate. Ce isi putea dori mai mult, decat sa fie savurata la masa. Poftim la masa! Atat de savuroasa a fost ca nu a ramas o faramita din ea. Iar gospodina a fost si ea multumita.

Si-am incalecat pe-o sea si v-am spus povestea asa.

Sfarsit

PS: recitind postarea, mai tarziu, e drept (cam prin 2020 ca mi s-a facut pofta de tarta asta) mi-am dat seama ca ea, ca poveste, e ok, insa daca vrea cineva sa o faca, si crede-ma, chiar merita facuta, e greu de urmarit reteta. Asa ca revin si daca ai avut rabdare si placere sa citesti pana jos, vei da peste reteta ordonata si usor de urmarit.

Tarta de lamaie

Preparare: 20 min plus racire     Timp gatit: 40 min

8 portii

Ingrediente:

• 225 g (8 oz) biscuiti digestivi, zdrobiti
• 50 g (2 oz)  unt, topit
• sucul si coaja de la 3 lamai mari
• 4 linguri amidon porumb sau faina daca nu ai amidon
• 50 g (2 oz) zahar caster (sau zahar pudra, ca inlocuitor)
• 3 galbenusuri
• 3 albusuri
• 100 (4 oz) zahar caster
• 1/4 lingurita esenta de vanilie

Preparare:

• Incalzeste cuptorul la 170 °C/ 325 °F/ gas 3. Pune biscuitii intr-un bol. Adauga untul topit si amesteca bine cu o lingura de lemn. Intr-o tava de tarta de circa 23 cm diametru, sau in orice alta tava de marime asemanatoare, pune amestecul acesta si apasa ca sa formezi baza pentru tarta.
• Pentru umplutura, amesteca intr-un alt bol maricel sucul, coaja de lamaie si amidonul. Fierbe 450 ml apa si toarna din ea cat sa obtii o pasta usor moale.
• Transfera pasta intr-o cratita si pune-o la foc mic, amestecand continuu pana se ingroasa. Adauga zaharul caster. Lasa sa se raceasca un pic si adauga galbenusurile. Rastoarna compozitia peste biscuiti.
• Pentru bezea, bate intr-un vas albusurile pana se formeaza varfuri moi. Adauga 2-3 din zaharul caster, cate putin, sa formeze o bezea mai tare. Pune si restul de zahar si esenta de vanilie, amestecand cu miscari circulare, ca sa ramana aerata.
• Intinde bezeaua peste compozitie si modeleaz-o frumos cu dosul unei linguri. Coace tarta in cuptor pentru cca 40 minutes sau pana se rumeneste usor. Lasa la racit la temperatura camerei si apoi in frigider. Macar 1 ora in frigider. Apoi o poti consuma.

Pofta buna!

Sweet & Sour

Stii cum e cand ai o stare de lehamite, cand nimic nu iti convine si in acelasi timp nici chef nu ai ca sa schimbi ceva? Daca tot e asa, hai sa mai gatesc un pic. Daca nu in mod real, macar intelectual. Ca totul e aici, in cap. Daca imi trece sau nu, nu stiu. Dar cum zice floare mea: poti incerca :).

Mi-am luat dosarul meu de retete ca sa aleg ceva. Si mi-au cazut ochii pe o reteta cu mancare chinezeasca celebra, porc in sos dulce – acrisor sau pe limba lui Shakeaspeare: Sweet & Sour Pork. Cum am ajuns eu la aceasta reteta este deja previzibil. La Londra (orasul meu de suflet) am gasit minunatia intr-un “Original card from “Delicious Meals Made Easy”. Am citit reteta (sa nu razi, dar e o idee fantastica sa citesti retete si sa iti inchipui cam cum ar fi, plus ca e o modalitate interesanta de petrecere a timpului liber si ofera un subiect de conversatie palpitant. In fond, cui nu-i place sa vorbeasca despre mancare? Name one, I dare you!). Si mi-am adus aminte in acelasi timp ca am mancat acum muuuulti ani la un restaurant chinezesc in Constanta acest fel de mancare si mi-a placut foarte mult. Nici nu credeam ca voi ajunge sa am posibilitatea sa gatesc chiar eu asa ceva, pe acele vremuri nici nu indrazneam sa cred ca e posibil. M-am bucurat ca pot sa fac si eu ceva ce numai in restaurant am mancat.

Din fericire se poate gati si la noi acum, gasesti toate ingredientele. Pe unul singur inca nu l-am vazut: e vorba de niste pastai numite “mange tout”. Tu sigur insa vei manca tot, chiar si fara pastaile astea. 😉 Si ce culori vei vedea si ce miros vei simti! Adauga si cel mai parfumat orez din lume, orezul basmati sau taitei cu ou sau de orez (chinese noodles) ca side dish si you are hooked.

Porc in sos dulce – acrisor

4 portii

Ingrediente:

• 2 linguri  sos soia light (I know, you may not find light or dark soy sauce so go for whatever soy sauce you find)
• 2 linguri vin de orez sau sherry
• 2 catei  usturoi, zdrobiti
• 2, 5 cm ghimbir, curatat de coaja si ras
• 450 g porc filet, taiat in cubulete de 2, 5 cm latura
• 1 lingura de amidon sau faina de porumb (daca nu ai, faina obisnuita merge)
• 2 linguri otet de orez (sau otet de cidru sau otetul de mere)
• 2 linguri sos de rosii
• 3 linguri miere (sa nu fie zaharisita)
• 2 linguri ulei
• 1 ardei rosu gras, curatat si taiat cubulete
• 1 ardei galben, curatat si taiat cubulete
• 175 g mange tout
• 227 g conserva ananas in suc propriu (optional)

Preparare:

• Amesteca intr-un bol sosul de soia, vinul de orez sau sherry, usturoiul si ghimbirul. Pune bucatelele de porc, amesteca bine, acopera cu o folie de plastic sau aluminiu (vezi ca va mirosi in frigider, nu e pentru cei slabi de inima ;)) si pune bolul in frigider la marinat pentru 2 ore. Daca vrei sa se marineze mai mult, fa totul de cu seara si lasa la frigider peste noapte.
• Strecoara carnea si pastreaza sosul de marinat. In el adauga amidonul sau faina, otetul de orez, sosul de rosii si mierea si amesteca bine.
• Scoate de la pastrare wok-ul. 🙂 Sau o tigaie mare. Pune o lingura de ulei, lasa-l sa se incinga si rastoarna apoi bucatile de carne. Prajeste-le cca 5 minute la foc mare amestecand continuu si scoate-le.
• Adauga inca o lingura de ulei in wok. Rastoarna ardeiul rosu, ardeiul galben si mange tout si prajeste totul la foc mare pentru 2 minute.
• Pune peste legume sosul de marinat si amesteca pana se ingroasa. Pune si carnea si lasa inca un minut pe foc incins, amestecand continuu.
• Pentru o varianta mai dulce, mai parfumata, mai aromata, adauga o data cu sosul de marinat si continutul conservei de ananas. Yummy!
• Serveste cu orez basmati, fiert corespunzator indicatiilor de pe pachet si amestecat cu unt si putina sare. Sau noodles amestecati tot cu unt.

Pofta buna!

Going Indian II

:)) Mi-a placut atat de mult sa povestesc despre curry ca nu ma pot abtine sa nu scriu despre o alta reteta indiana extraordinar de gustoasa. O singura data am realizat-o dar si acum ma gandesc la ea, cat de buna a iesit si ce mult ne-a placut. Am mancat atunci unul din cei mai gustosi piepti de pui din viata mea. Nu stiu de la ce, dar ma gandesc ca marinarea lor in niste minunatii de mirodenii si iaurt i-a facut atat de buuni si de moi, efectiv te lingeai pe degete. Asa mi-ar placea sa ii ma fac , poate candva, undeva.

Reteta asta e specific indiana dar foarte buna. Ingredientele se cam gasesc acum peste tot (asta pentru ca fac eu revizuire in 2017 la text :)) ) deci se poate face mancarea. Merita, macar o data. Este delicioasa. Si are si un nume haios, parca s-ar juca copiii cu cuvintele. Poate inseamna ceva dar ce mai conteaza. Poate inseamna ce e scris sub titlul ei in engleza. Da, si reteta asta e dintr-o carte de bucate in engleza “Golden India – Indian Recipes 1996”  si din ce mi s-a spus, cartea asta are retetele mai aproape de original decat multe altele. De ce? Pentru ca se pare ca multe carti de bucate le adapteaza pentru a fi accesibile si mai aproape de gusturile europene. Daca este sau nu asa, prove me wrong!

Sa nu uit sa adaug, ca orice mancare orientala care se respecta, se consuma cu orezul cel mai bun din lume, orezul basmati. Ca sa il faci cu adevarat delicios (dar el de obicei se consuma simplu), dupa ce il fierbi conform instructiunilor de pe punga, amesteca-l nu cu ulei ci cu unt. Nici nu ai idee cat de bun iese si ce incantator miroase. Pune mult unt si il mananci cu nasul si cu ochii. Asta ca side dish. Ca fel principal, treci la distractie in bucatarie.

Pui Badam Pasanda

Pui cu sos aromat de migdale

4-5 portii

Timp preparare: 2 1/2 ore

Timp de gatit: 30 minute

Ingrediente:

• 10 bucati piept de pui, marime medie, dezosate, fara piele si batute bine
• 50 g (1/2 cana) de migdale feliate
• 340 ml (1 1/3 cana) supa de pui
• 8-10 cuisoare
• 20 g/  4 tsp coriandru tocat (optional)
• 15 g/ (1 lingura) amidon sau faina de grau daca nu ai amidon
• 3 linguri pasta de usturoi
• 3 linguri pasta de ghimbir
• 5-6 nucsoare verzi
• 1 1/4 cana ulei
• 2 cepe medii, tocate marunt
• 1 g de sofran, dizolvat intr-o lingurita de lapte (ce culoare frumoasa o sa se faca, e splendida)
• sare
• 1 lingurita de piper alb
• 1 cana de iaurt (asta e un ingredient minune, fragezeste extraordinar, dar alege unul gras, e mai bun)

Preparare:

• Pune deoparte 6-7 mgidale iar restul piseaza-le pana le faci pulbere si pune-le deoparte. Eu le-as pune in robot sa le faca repede.
• Unge pieptii de pui cu toate minunatiile: pasta de usturoi, pasta de ghimbir. Amesteca intr-un bol iaurtul cu putina sare si  pune inauntru pieptii sa se acopere pe toata suprafata, apoi lasa-i la marinat vreo 2 ore la frigider. Pentru a nu mirosi prea puternic, acopera bolul cu folie transparenta.
• Incalzaste uleiul intr-o tigaie si prajeste apoi puiul pana este aproape facut. Scoate-l si lasa-l intr-o parte sa se odihneasca. Saracutul, e plin de arome acum dar nu te infige in el. Inca. The best is yet to come.
• In acelasi ulei, prajeste usor ceapa, nucsoarele verzi si cuisoarele. Pune si praful de migdale, mai prajeste putin apoi adauga piperul alb, supa de pui si amidonul. Lasa pe foc pana cand sosul se ingroasa.
• Scoate de pe foc minunatia, strecoara totul printr-o sita si reincalzeste.
• Adauga in acest sos delicios pieptii de pui si lasa-i la foc mic cca 10 minute sau pana cand puiul este moale. Adauga sofranul dizolvat.
• Ca metoda de servire,adauga deasupra  felii de migdale si coriandru proaspat tocat (optional). Serveste fierbinte cu paine Naan sau Parantha. Sus am spus ca il servesti cu orez basmati, pentru ca nu am vazut painea indiana decat rar aici. (asta ramane valabil si in 2017 😛 ) Si ce delicioasa este, incalzita in cuptor si apoi cu putin unt pe ea. Te lingi pe degete, nu alta. Dar pana atunci, orezul e perfect.

Pofta buna!

Mi-am adus aminte de painea indiana ca tot am scris despre ea si trebuie s-o laud si pe ea putin. Este prea buna. As manca-o si goala, doar unsa cu unt, atat de mult imi place. Am avut o incercare nereusita acasa pentru ca faina nu a fost buna, mi-au lipsit si seminte de ceapa ca sa ii dea gustul specific, in fine, chiar nu mi-a iesit deloc. Dar nu imi pare rau. E atat de buna in comert, chiar merita cumparata.

My first recipe

Stiu, nu e prima reteta pe blog, dar e prima reteta adevarata din viata mea, cea cu care am inceput si care mi-a deschis apetitul pentru gatit. Mi-aduc aminte ca era prin ianuarie 2005 si se apropia Anul Nou chinezesc la Londra. Trebuia sa gatesc ceva si nu stiam ce. Ca sa imi vina inspiratia ma uit de obicei pe reviste, prin carti de bucate, pe internet. Pe atunci nu stiam bine calculatorul , nici acces la un calculator nu prea aveam dar citeam tot ce imi cadea in mana. Fiecare lant de magazine care se respecta are cate o revista pe care o gasesti la casa, gratuit. Tesco este un astfel de magazin, si aici am gasit eu o reteta care mi-a placut cum suna dar si cum arata. Pe mine ma poate atrage fie poza, fie, in cazul in care nu are asa ceva, ingredientele si metoda de preparare. Si decid daca vreau sa o prepar sau nu. Deci, in cinstea acelui an chinezesc, am decis ca trebuie neaparat sa pregatesc o mancare chinezeasca. Pentru ziua respectiva. Am fost o rasfatata, pentru ca nu cred ca am repetat mai mult de 2-3 ori o reteta si nu am mancat aceeasi mancare doua zile consecutie. Pentru un an intreg  am trecut prin toata bucataria internationala si am avut ziua si mancarea, cu desertul aferent, normal. Dar asta nu se intampla decat o data in viata. Partea buna e ca am invatat sa gatesc, ca am descoperit ca sunt chiar buna la asta si o fac cu pasiune, ca am mancat preparate pe care poate nu le-as fi mancat niciodata, fie din cauza exotismului lor, fie din cauza costului foarte ridicat. Cum imi place mie sa glumesc, am mancat mai ceva ca la un restaurant de lux si stiu ce am mancat, pentru ca eu am facut totul. Dar am avut parte de niste oameni extraordinari care m-au incurajat constant si impreuna cu care ne-am minunat de cat de rasfatate sunt papilele noastre gustative. Way beyond imagination!

Reteta care urmeaza este o reteta traditionala ce a fost reinnointa pentru a fi mai putin bogata in grasimi. Ce imi place si ador la mancarea asiatica, cea chinezeasca sau tailandeza (cea indiana dureaza ceva mai mult uneori)  e ca se face extrem de rapid, multe ingrediente se pun la marinat peste noapte sau de dimineata si la pranz, in cateva  minute totul se arunca in wok (tigaia aceea uriasa si rotunda specifica bucatariei asiatice) si e gata. Nu-i fantastic? Mie imi place la nebunie. Iar mirosurile care se amesteca, culorile si gustul sunt fantastice. Pentru cea/cel care adora ca si mine aceasta bucatarie plina de arome, pentru cea/cel care nu a gustat niciodata asa ceva dar vrea sa incerce, pentru o seara placuta, iti recomand din tot sufletul aceasta reteta. Te vei indragosti de noodles (taitei chinezesti) si de wok. Eu una asa am patit.

Sper sa traduc pe aproape unele cuvinte caci este in limba engleza. Dar mai ales, sper sa gasesti aceasta reteta la fel de gustoasa si de usor de facut ca si mine. Si mai sper ca sa ajunga cat mai curand la noi pe piata aproape toate ingredientele care se gasesc in strainatate. Acolo unde banuiesc ca nu se gasesc , le voi da  si voi pune si un inlocuitor, in asa fel incat sa nu pierzi prea mult doar pentru ca un ingredient nu exista aici. In bucatarie e permis orice, deci nu ca poti, dar TREBUIE sa fii creativ. Si gustul va fi la fel de creativ.

Taitei cu pui si nuci acaju

4 portii, timp 20 min.

Ingrediente:

SOS

• 1 lingura sherry sau vin de gatiti chinesesc (sau vin alb romanesc)
• 1 lingurita ulei de susan (ulei de floarea soarelui)
• 1 1/2 lingura  sos de soia light (la noi exista doar un fel, unde m-am uitat eu, poate ma insel)
• 1/2 lingurita de amidon (faina de porumb i se mai spune, sau faina normala daca nu ai amidon)
• 4 linguri apa

Restul retetei

• 250 g taitei de ou latime medie (exista multe latimi dar astia merg aici)
• 1 lingura ulei de alune (ulei de floarea soarelui)
• 4 piepti de pui dezosati si fara piele taiati in bucati de 2-5 cm
• sare
• 50 g nuci acaju (nuci romanesti)
• 2 ardei rosii curatati si taiati in patrate mari
• 2 bucati de usturoi,  taiate marunt (eu ii mai dau prin razatoare, e mai simplu pentru mine)
• 1 legatura de ceapa proaspata de primavara, taiata pe lungime

Preparare:

• Combina toate ingredientele  pentru sos intr-un vas.
• Fierbe  taiteii conform recomandarilor de pe pachet, strecoara si pune deoparte.
• Incalzeste uleiul in wok sau daca nu ai, intr-o tigaie adanca si mare pana devine fierbinte. “Mangaie” puiul cu sare si prajeste-l pentru 5 minute in wok. Scoate-l din tigaie si pune-l deoparte.
• Adauga nucile acaju si ardeii in wok si prajeste 1 minut. Adauga apoi usturoiul, ceapa si prajeste pentru inca un minut, amestecand continuu. Pune apoi si puiul, adauga sosul si mesteca pentru 3-4 minute pana cand puiul s-a patruns si ardeii sunt moi (dar nu foarte moi).
• Rastoarna totul peste taitei si serveste cu nuci acaju.

Pofta buna!

Incearca sa mananci cu betisoare ca sa te saturi mai repede, altfel nu mai ramane pentru nimeni. 😉