Tag Archives: amintiri

Amintiri


Cand eram mica, ascultam multa muzica la radio. Nu erau pe atunci atatea jucarii si site-uri. Printre multe feluri de muzica, ascultam cu placere si muzica balcanica. Venind din Constanta, eram si sunt obisnuita cu muzica diversa, m-as plictisi enorm sa stau sa ascult doar un singur fel. Prindeam cu antena radioului posturi bulgaresti si sarbesti. Dadeau asa o muzica frumoasa, mai completam si cu o caseta bulgareasca pe care o ascultam foarte des, mai dansam, mai cantam. πŸ™‚ Pe youtube mi-am facut un playlist cu acest gen de muzica si ma bucur cand recunosc cate o melodie din copilarie sau descopar ceva nou.

Asa am descoperit-o pe Silvana ArmenuliΔ‡. Am ascultat prima piesa de aici, insa acum cativa ani nu a percutat ca acum. Greu de descris. Asa ca am cautat mai multe cantece de-ale ei si am dat peste alta piesa. Wow! Nu am inteles cuvintele (le-am cautat traducerea dupa), insa am simtit o durere si o tristete iremediabile. E greu sa exprim emotiile prin care am trecut. Le-am lasat sa iasa din inima si sa coboare incet pe obraji. M-am adancit in ele. Atat de mult imi plac melodiile acestea doua, ca de cateva ore tot pe replay sunt si tot aceleasi emotii incerc. Poate nu sunt pe gustul tuturor insa eu vreau sa le pun aici. Si sa spun ca muzica balcanica, pentru mine, este atat de vesela, dar in acelasi timp foarte trista. Melodiile de inima albastra sau cele care vorbesc despre un eveniment istoric dureros ma rascolesc profund. E adevarat ca am crescut si cu povesti de la bunicii mei, greu de digerat de cei care nu au trait asa ceva. M-au marcat…. πŸ™‚ Auditie placuta!

Elena G

Luna floare


Imi place luna plina. As sta sa o privesc mult timp. Luna plina de mai se mai numeste si Luna Florilor sau Luna Floare. Azi este luna plina, ultima pe acest an. Super plina. Probabil pentru ca e mai plina decat o alta luna plina? Nu inteleg insa nu conteaza. Are un nume foarte frumos. Un nume care imi trezeste amintiri dulci-amarui. Si cum imi plac zilele cu semnificatii, azi o marchez cu un post. Acesta. Si mai e si 7, un numar care e preferat. Si mai e si mai, luna mea. Ce de luni ale mele! Candva am fost si eu o floare si am avut si eu la randul meu o floare. Doar ca mi-au cazut petalele. Ar fi urmat acum o dedicatie din toata inima pentru floarea mea insa nu mai e floarea mea. Raman doar amintiri si petale. Adio!

We see the same moon, you and I…

Elena G

O amintire


Se pare ca trebuie sa fac un lucru de doua ori, ca sa iasa bine. Am scris pana acum un articol asa de drag mie si l-am pierdut, pentru ca internetul nu a vrut. Nu ma pot pune cu el. Dar parca as fi ca in bancul cu Dumnezeu care a creat intai barbatul si apoi femeia. Trebuia si eu sa fac o ciorna mai intai. ;))

Sa trecem si la lucruri serioase acum. Citind azi diverse, am dat peste un articol care mi-a trezit o amintire tare veche, din copilaria mea, pe care nu credeam ca o mai am, dar uite ca era acolo, undeva, ascunsa bine printre alte amintiri. Articolul “vinovat” se numeste “Patrimoniul uitat: bisericile de lemn din Romania” si m-a dus cu gandul la o manastire deosebita pe care am vizitat-o demult, cand eram prin scoala generala, impreuna cu mama si sora mea. Eram prin zona si prin cineva de acolo, am ajuns noi, calatoarele, la Manastirea Dintr-un Lemn. Se numeste asa pentru ca povestea spune ca un cioban de prin partea locului a visat Icoana Maicii Domnului ascunsa intr-un stejar. Si trezindu-se, a cautat el copacul si taindu-l, a dat peste icoana. Pe locul acela a construit el o bisericuta folosind doar trunchiul stejarului. De aici si denumirea “dintr-un lemn”. πŸ™‚ Daca ti-am trezit curiozitatea, cauta aici si aici si oriunde pe google informatii mai multe.

Mi-aduc aminte si acum ce mirate eram noi, copii fiind, de cum poate fi construita o bisericuta dintr-un singur trunchi de copac. Abia asteptam sa vedem si cu mintea noastra ne inchipuiam ceva asemanator cu bisericile clasice. Dar nu mica ne-a fost mirarea si dezamagirea cand am vazut-o. Era asa de mica si de neagra! πŸ™‚ In fond, cat de mare putea fi o biserica construita dintr-un copac? Nu mai vazusem niciodata asa ceva dar a compensat cu zona in care era asezata. Acum stiu de ce era asa dar ce vrei, minte de copil. Mi-as dori sa am iar ocazia sa o vad si mi-as dori sa o regasesc in documentar. Daca nu e, nu-i bai, stiu ca sunt mai Β mult de 20 de biserici de lemn in tara asta frumoasa si toate merita vizitate si pastrate. Documentarul ramane oricum o valoare si ma bucur ca a fost realizat. Dar daca e bisericuta, iti dai seama ce m-as bucura! Eu ma gandesc si ma razgandesc de mai multe ori pana pe 15 aprilie, dar daca iei tu revista poate imi spui si mie daca este mentionata. Si multumesc in avans pentru gest.

Ma bucur de asa amintire si sper sa am ocazia sa ajung la cateva sau chiar la toate manastirile din film si nu numai. De fapt, daca stau sa ma gandesc bine, am vazut chiar destule manastiri de lemn dar e loc de mai mult. Pun si eu pe harta cateva, din cele de care imi aduc aminte ca le-am vizitat: biserica inimii mele, din parcul Tabacarie, Constanta, biserica de lemn din parcul Titan, Bucuresti, manastirea Doamnei si manastirea Sf. Ilie din Toplita, biserica din lemn din Bilbor. Trebuie vizitate, pentru pacea pe care ne-o aseaza in inima, pentru locurile atat de potrivit alese si atat de intime, pentru viata simpla pe care o evoca, pentru intoarcerea la radacini. Iti doresc sa ai parte de multe calatorii (sunt una din bucuriile singurei vieti pe care o avem) si sa ajungi la patrimoniul uitat al Romaniei. La cat mai multe amintiri frumoase, ascunse in minte si in inima…