Intr-o zi, la ora pranzului, cand toti copiii se culca pentru a mai creste 1 cm sau nu, pentru ca unii pleaca acasa si nu dorm, se culca in patut si Iris. Iris e o pretioasa cu personalitate, simpatica precum o veverita si foarte isteata care te poate scoate din calmul zen imediat. E o incapatanata pe cinste. Dupa ce toti s-au culcat, inclusiv ea, o vad la un moment dat sculandu-se si stand in fund pe patut.
– Iris, culca-te la loc! De ce nu dormi? intreb eu.
– Sunt suparata! raspunde ea. Daca era peltica ar fi fost haios intr-un anumit fel dar si asa, la 3 ani ai ei, tot haioasa e. Si se uita cu o privire, se incrunta asa urat, parca ar vrea sa te omoare.
De ce era suparata nu m-am lamurit pentru ca nu a stiut sa raspunda. O conving sa se intinda totusi. Dupa o vreme o vad iar in capul oaselor, acum si incaltandu-se.
– Iris, nu te incalta ca nu pleci nicaieri. Unde sa pleci? Culca-te.
– Sunt foarte suparata!
A trebuit sa plec la o sedinta insa cand m-am intors, suparata sau nesuparata, Iris adormise.
Sfarsit
Sau nu
Elena G
Sweet Nothings 