Acum ceva vreme am fost la un eveniment la Societatea Culturala Aromana din Bucuresti. Tema principala a fost comemorarea unui alpinist roman, primul care a ajuns pe unul din varfurile foarte dificile ale muntelui Himalaia. O poveste despre sacrificiu si pasiune pentru munte. Legatura lui cu aromanii? Pai era casatorit cu o aromanca. Bingo! 😉
Moderatorul evenimentului, Alexandru Gica m-a rugat sa cant ceva si, in functie de dispozitie (ca de, ai de a face cu artisti, oameni cu toane si toate cele :P, mai abitir ca la altii) sa si prestez. Am zis de ce nu, ca tot imi place mie sa cant, dar asa, mai mult la dus. Glumesc. Rotitele mele s-au invartit si ma gandeam ce melodie se potriveste. Trebuia ceva de munte sau dor. De obicei acestea cam merg mana in mana si din ce piese stiu, am selectat cateva dar una rezona pentru mine mai mult ca oricare. Stiam instinctiv ca e cea mai potrivita si am nimerit-o foarte bine. Sa nu ma deochi. Am ales o piesa pe care o auzeam de mica la mama, piesa care mi-a ramas mie in suflet (si mama ca doar e mama), e ca un ecou de jale si mi-a placut foarte mult. Are ea ceva, nu pot sa zic exact ce, dar are. Si ma bucur ca am avut ocazia s-o interpretez, cu multe emotii, ca de obicei.
Nu stiu povestea din spatele cantecului dar deduci si tu din traducere, ca am zis ca trebuie tradus, e prea frumos sa nu fac asta. Mama mi-a povestit ca il stia si ea din casa, deci pot zice ca e al ei cumva, cu toate ca e si al altora pentru ca unii, putini, il stiu, dar nu pse prea canta. Si mama e deosebita, ca uite ce bijuterie mi-a dat. Acum, pentru ca a placut (a fost o surpriza pentru mine – nu stiam ce impact va avea, fiind un cantec vechi) si pentru ca si-au dorit si altii sa-l invete, stiu ei cine, ii pun azi versurile pe net. Pe tine, care nu stii aromana, te invit sa il descifrezi in romana si sa te bucuri de o poezie remarcabila si plina de sensibilitate si iubire. Recantand multe piese aromane, redescopar frumusetea unor poezii cu totul speciale care au un ecou aparte in sufletul meu. Sper ca citind aceste versuri, care sunt traduse totusi stangaci, sa vibreze si in tine poezia. Si pentru edificare, o prima auditie (sper sa revin cu o a doua, mai reusita), de la minutul 1:14:26. Auditie frumoasa! Am revenit cu a doua auditie, incepand de la minutul 36:05. 🙂
Ai, munte, frate
Ai, munte, frate,
Apleacî-ţi frâmtea-nghiosu
Ai, munte frate,
Apleacî-ţi frâmtea-nghiosu
S’me-alin pi tini, lăi, munte frate
Sî-ni vedu a mea hoarî
S’me-alin pi tini, lăi, munte frate
Sî-ni vedu vruta ţi-adarî
Ş-cara-s me-agârşi-o
Mini nu-ar s’mai hio
Cî mari-i dorlu-şi multu-i greu
Cara-s me-gârşi-o
Mini nu-ar s’mai hio
Lăi munte, lăi, frate a meo
Ş-cara-s me-aşteaptî
De-anaparti ta zinu
Ş-cara-s me-aşteaptî
De-anaparti ta zinu
O, munte, frate, apleacî-ţi frâmtea
Împadi tas dipunu
O, munte, frate, apleacî-ţi frâmtea
Împadi tas dipunu
Tas u başu pi frâmti
Sî-ni mi-aduc-aminti
Cî mari-i dorlu-şi multu-i greu
Tas u başu pi frâmti
Sî-ni mi-aduc-aminti
Lăi munte, lăi frate-a meo
– SE REPETA PRIMA STROFA
O, munte, frate
O, munte, frate,
Apleaca-ti varful
O, munte frate,
Apleaca-ti varful
Sa urc pe tine, frate munte
Sa-mi vad satul
Sa urc pe tine, frate munte
Sa vad ce face iubita mea
Si daca m-a uitat
Eu n-am sa mai fiu eu insumi
Ca mi-e tare dor si greu fara ea
Si daca m-a uitat
Eu n-am sa mai fiu eu insumi
O, munte, o, frate al meu
Si daca ma va astepta
Din departari sa ma intorc
Si daca ma va astepta
Din departari sa ma intorc
O, munte, frate, apleaca-ti varful
Ca sa pot cobori
O, munte, frate, apleaca-ti varful
Ca sa pot cobori
S-o sarut pe frunte
Ca sa-si aminteasca de mine si s
Ca mi-e tare dor si greu fara ea
S-o sarut pe frunte
Sa-si aminteasca de mine si sa nu ma mai uite
O, munte, o, frate al meu.