Tag Archives: bucurie

Sticla albastra


Acum cca o luna, rasfoiam ofertele magazinelor, pe aplicatie, sa vad ce imi atrage atentia. Imi place, ma relaxeaza si de multe ori ma ajuta sa iau ce imi trebuie la un pret, sa zicem, de oferta (chiar daca pretul acela e de fapt cel real, sau aproape de cat ar trebui sa coste, dar in fine). Am ajuns la revista pentru magazinul Lidl. Si tot dand pagina cu pagina, mi-a atras atentia o sticla atat de frumoasa si de albastra, albastra ca safirul, ce mai, o minunatie! Si am zis ca trebuie neaparat sa o iau. Faptul ca era cu vin a venit ca un bonus, pentru ca merge la mancare. Deci bifez utilul cu placutul. Din cand in cand, merita. Nu sunt eu o bautoare dar apreciez macar verbal o bautura speciala. E o arta si o munca si acolo. Si de multe ori chiar si recipientele sunt mici opere de arta. Ok, sticla asta nu e ceva special dar culoarea este. Daca era o sticla goala nu ar fi avut acelasi efect (cred eu) pentru ca la mine trebuie sa aiba si o anumita practicalitate obiectul si eu reciclez, deci sticle goale nu cred ca voi cumpara vreodata.

Acum, la cat de mult mi-a placut culoarea, nu conta cum era vinul. Am zis ca iau oricum si vad eu apoi. Dar am avut o surpriza placuta cand l-am baut, era un vin usor. Ca un suc aproape. Sticla insa este o frumusete. Mai inalta decat o sticla obisnuita cu vin, cu un gat lung si fin si o culoare albastra-albastra. Mai ales in soare se vede foarte bine. O pot folosi sa pastrez un alt vin in ea, cand e de casa, sau orice alta bautura care se pastreaza mai bine in sticla decat in plastic, sau sa pun o floare, o crenguta, luminite etc. in ea. E o pata de culoare superba si cum imi place mult albastrul, nu puteam rata. O adaug la colectia mea de sticle speciale (pentru mine) si abia astept sa am ocazia sa o pun in valoare si sa ma bucur vazand-o. Culorile au acest efect asupra mea. Ma bucura foarte mult si ma invelesc, mai ales cand sunt vii si luminoase. Acum am o sticla de culoare albastra, eleganta si frumoasa. Ce bine! 😊

Elena G

A venit Mosul 🤗


Multumesc pentru tot, draga Mosule! 😘 Ai fost mai mult decat generos anul acesta si mi-ai adus exact ce imi doream. Ai venit cu televizorul, care este o minunatie, ce mai! Daca facea si mancare era perfect, insa are tot ce imi doream eu sa aiba, conform listei. Vede atat de colorat si de frumos, e o incantare sa ma uit la programe. La aceasta minunatie a contribuit tata cu fondurile atat de generoase, care mi-au achitat si internetul si telefonul pe tot anul viitor. Multumesc, tata! ♥️ Si prietenele, si cunostintele intrebate care au venit cu sfaturi foarte bune. Multumesc Anca si Georgiana, domnule Vasile!♥️

Nu ti-am zis ca am facut si o economie? 🤫 Am desfiintat in sfarsit cablul, ca il platesc de 7 ani degeaba, mai luam un televizor. 😂 L-am tinut mai mult pentru ai mei ca sa aiba la ce se uita cand vin pe aici insa chiar nu se merita si i-am pus in tema ca daca vor ceva, de pe net pot pune ce vor ei. Win-win. Si toata lumea e fericita.

Multumesc pentru fainaaaaaa!!! 😍 Azi ai venit cu un sac asa de greu, cred ca ai vazut ca am fost asa cuminte ca ce ai zis, stii ceva? Tu meriti tot sacul, ti-l daruiesc. O alta prietena draga, Cris si cu sotul ei, au fost in sfarsit la moara si nu m-au uitat. Am primit un sac cu cea mai faina faina 😉 care exista pe pamant (nu exagerez), adusa si in casa, tot tacamul. Si la un pret de mi-e si jena sa spun, la ce calitate este. Si cum nu prea pot pastra cele 40 de kg, ca daca stateam la casa, in hambar il tineam si zau daca dadeam un gram din faina asta :)), mi-am intins antenele si am gasit cu cine sa il impart. Pentru ca eu am primit asa generos tot, nu as putea sa fac diferit, asa ca faina o dau la fel. O cunostinta draga imi ia jumatate de sac, buna 6 kg si restul raman ale mele. Ii voi trimite si lui tata cateva kg, cate vrea el, si la surori, pentru bunicii mei adormiti 1 kg si restul, paini, painici, cozonaci, placinte, prajituri, torturi, blat de pizza, mucenici si tot ce mai imi trece prin cap si vreau sa fac.

Apai daca astea nu sunt cadouri minunate, nu stiu ce ar putea fi. Sunt foarte fericita!🥰

Elena G

Esti pregatit/a sa devii un Mos Craciun?


Afla in povestea care urmeaza. ♥️ Nu este o scriere originala, am dat peste ea citind blogul Cristinei. Imi place atat de mult ce am citit incat trebuie musai sa dau mai departe, trebuie sa circule. Chiar o cunostinta draga mi-a zis ca i-am dat o idee magica asa ca preiau termenul. Cristina a descoperit pe Blogul Anei si Ana a descoperit pe blogul acesta care a avut ca sursa originala o postare de pe fb a lui Christy Hutchison. Hai ca am ajuns la Cina cea de taina acum. 😄

Am distribuit ieri un articol scris mai demult, despre faptul că să lăsăm copilul să creadă în Moș Crăciun nu înseamnă că îl învățăm să mintă. Mai mulți cititori mi-au trimis link-ul de la acest articol, în care o mamă vorbește despre cum le-a spus ea copiilor acest adevăr. Mi-a plăcut atât de mult, încât am căutat […]

Cum le spunem copiilor adevărul despre Moș Crăciun fără să distrugem bucuria lor — Blogul Anei

„În familia noastră, avem un mod special să facem trecerea copiilor de la a primi daruri de la Moș Crăciun la a deveni un Moș Crăciun. În acest fel, adevărul despre Moș nu este o minciună care este descoperită, ci o serie de fapte bune, în spirit de Crăciun.

Când au 6 -7 ani sau ori de câte ori vedeți acea bănuială în zorii zilei, că Moșul nu poate fi o ființă din carne și oase, asta înseamnă că cel mic este pregătit.

Îl scot „la o cafea” în oraș, oriunde. Primim o masă, ne comandăm băuturile și se face următoarea declarație: „Chiar ai crescut mult în acest an. Nu numai că ești mai înalt, dar pot vedea că și inima ta a crescut. [Și subliniez 2-3 exemple de comportament empatic, când a luat în considerare sentimentele oamenilor, ce fapte bune a făcut în ultimul an] De fapt, inima ta a crescut atât de mult, încât cred că ești gata să devii un Moș Crăciun. Probabil că ai observat cum majoritatea moșilor pe care îi vezi sunt oameni îmbrăcați ca el. Este posibil ca unii dintre prietenii tăi să-ți fi spus chiar că nu există Moș Crăciun. Mulți copii cred asta, dar numai pentru că ei nu sunt încă pregătiți să fie un Moș. Dar TU Ești. Spune-mi cele mai bune lucruri despre Moș Crăciun. Ce primește Moș Crăciun pentru toată străduința lui? [conduci copilul la răspunsuri de la „fursecuri”, până la sentimentul bun că a făcut ceva pentru altcineva] Ei bine, acum Ești gata să-ți faci prima treabă ca Moș!” [Asigurați-vă că mențineți tonul conspirativ adecvat]

Rugăm apoi copilul să aleagă pe cineva pe care îl cunoaște – un vecin, de obicei. Misiunea lui este să descopere în secret, în mod sincer, ceva de care are nevoie persoana, apoi să achiziționeze acel lucru, să îl împacheteze, să îl livreze – și să nu-i dezvăluie niciodată vecinului respectiv de unde a venit cadoul. Să fii Moș nu e ca să obții vreun beneficiu, știți. Este dăruirea dezinteresată.

Copilul meu cel mare a ales-o pe „doamna vrăjitoare” de la colț. Era într-adevăr oribilă – avea un gard în jurul casei și nu-i lăsa niciodată pe copii să intre și să ia vreo minge rătăcită sau un Frisbee. Striga la ei, să se joace mai liniștit, etc – moartea pasiunii. El a observat, când se ducea la școală, că ea ieșea în fiecare dimineață după ziar, în picioarele goale. Așa că s-a gândit că are nevoie de papuci de casă. Apoi a trebuit să facă pe spionul și să afle ce mărime poartă. S-a ascuns în tufișuri într-o sâmbătă și a decis că i s-ar potrivi un M. Ne-am dus la magazin și am cumpărat o pereche de papuci de casă pufoși. I-a împachetat și a scris așa: „Crăciun fericit!.. Moșul.”

După cină, într-o seară, a pornit spre casa ei și a strecurat pachetul sub poartă. A doua zi dimineață, am urmărit-o cum a ieșit după ziar, a luat cadoul și s-a dus înăuntru. Fiul meu era foarte încântat și abia așteptam să văd ce se va întâmpla în continuare. A doua zi dimineață, în timp ce noi plecam la școală, ea era acolo, după ziar, cu papucii cei noi în picioare. Copilul meu era în extaz. A trebuit să-i reamintesc că nimeni NICIODATĂ nu va putea ști că el a fost autorul sau nu va putea fi un Moș Crăciun.

De-a lungul anilor, a ales un număr bun de persoane cărora să le facă mereu un cadou doar pentru ele. Într-un an, și-a aranjat bicicleta, i-a înlocuit jițul și a dat-o uneia dintre fiicele prietenului nostru. Acești oameni au fost și sunt foarte săraci. L-am întrebat pe tată înainte, dacă este în regulă. Bucuria de pe chipul ei, când a văzut bicicleta pe terasă, cu o fundă mare pe ea, a fost aproape la fel de mare ca bucuria de pe chipul fiului meu.

Când a venit timpul ca Fiul nr.2 să intre pe baricade, cel mare a venit și m-a ajutat cu discursul de introducere. Acum, amândoi fac niște cadouri extraordinare și niciodată nu au simțit că au fost mințiți – pentru că au aflat Secretul de a fi un Moș Crăciun.

credit Leslie Rus”

♥️

Elena G

Déjà vu


Zilele acestea am avut iar un deja vu. M-a invitat buna si ce crezi? Primise de la vecinele ei, doua surori simpatice, ca Chip si Dale de haioase si bubbly, salata boeuf. Si in momentul acela i-am spus bunei ca a venit Craciunul. Pentru ca vezi tu, pentru mine, anumite mancaruri sunt asociate cu anumite momente din viata mea. Presupun ca si pentru altii e asemanator. Salata boeuf se facea in casa de Craciun si de Paste. Dar foarte clar am in minte Craciunul si salata. Si tin minte cum mergeam in bucatarie, unde mama punea legumele la fiert si ne ruga, pe sora mea si pe mine sa o ajutam sa faca salata. Noi taiam legumele in cubulete si ea freca maioneza de ii sareau capacele. Si acum ma minunez ca un copil cand ma gandesc cum crestea maioneza aceea doar cu ulei si lamaie. E un proces asa de lung si obositor ca nu ma incumet. Dar imi place produsul final foarte mult, asa acrisor. Se facea multa maioneza. Si noi ne mai serveam din ea pana o folosea.

Si vazand acum salata, impodobita cu muraturi, am simtit asa o bucurie simpla si o senzatie de sarbatoare, de Craciun. Eram la buna in bucatarie. Daca ai citit “Fetita cu chibriturile” de Hans Christian Andersen, mai stii cum s-a simtit fetita cand a avut viziunea cu masa intinsa si gasca fripta? Ceva de genul acela am experimentat si eu. Ne bucuram amandoua de asa o bunatate si ne-am delectat pana cand nu a mai ramas o bucatica. Pana si castronul l-am sters cu o bucata de paine, doar sa nu se piarda maioneza. 🙂 Si ce vrei mai mult decat atata? Sa retraiesc magia copilariei la buna, sa vorbesc cu ea si sa simt toata iubirea care pluteste in bucataria ei mica si luminoasa. Ce noroc pe capul meu.

Ma stradui sa ma bucur de asa momente cat pot si le iau asa cum se intampla. Iti doresc sa ai si tu parte de bucurii asemanatoare si sa nu le tratezi ca si cum ti se cuvin sau tot nu iti ajung. Fac si eu aceleasi greseli si ma stradui sa nu mai repet. Nu, momentele acestea sunt unice si frumoase. Primeste-le cu inima plina. Nu sunt intamplatoare. Si mai tarziu, vei realiza ca sunt mai importante decat orice altceva. Comuniunea aceasta si linistea din inima impreuna cu cineva drag. Am ajuns sa cred foarte mult in echilibru asa ca atunci cand am dezechilibrat ceva am stiut cumva in inima mea ca nu e bine sau am realizat cand era prea tarziu. Si am suportat consecintele.  Aici trebuie sa vezi prioritatile cu adevarat. Am ochelari de cal si stiu ca nu stiu tot. Ma scote din sarite cineva care se vaita si se victimizeaza si se intreaba de ce i se intampla lui/ei si cu ce a gresit de trece prin asa ceva. Mi se pare asa o prefacatorie. Mai ales ca daca ma uit mai bine, nu prea are motive. De fapt se plang persoane care nu prea au motive si nu vor sa vada viata buna pe care o au si care nu e chiar asa cum o zugravesc ele. Se plang persoane care platesc niste greseli facute insa nu vor sa recunoasca. Si tot se cramponeaza de trecut. Vesnic nemultumite, domnule. Devin obositoare, zau. (Ele, eu :)) ) Vad persoane care o duc mult mai greu si nu se vaita deloc, ba chiar apreciaza tot ce au. Cand a fost bine a fost bine, nu? Poate altii sunt mai putini norocosi si ceea ce te nemultumeste pe tine e de fapt o prostie. Si de fapt ce nu e bine? Hai sa o luam la bani marunti si vei vedea ca e intr-adevar o prostie. Bunurile materiale care nu sunt niciodata suficiente? Vorbeste cu un sarac. Comfortul? Vezi o familie care traieste intr-o camera. Nerecunoasterea studiilor, ca la cate ai invatat, trebuie sa fii tratat/a regeste? Nu zau! Plimbarile care nu te multumesc, oricate ar veni? Altii nu au vazut nimic si nu sufera din cauza asta. Incearca sa nu te compari cu altii. Nu stii fiecare prin ce trece si crede-ma ca daca ai schimba viata ta cu a altcuiva pe care invidiezi, te-ai intoarce imediat la ce ai deja si ai fi deodata recunoscator/ recunoscatoare pentru tot. Mai vad unii oameni care se incapataneaza (si eu mai fac asa, guilty) sa fie doar ca ei. Si cand le iese, tot nu le convine. Sau fac atata rau, uneori inconstient, celor din jur, doar pentru a le fi lor bine. Or for the greater good. BS! Si pierd poate mai mult decat castigul acela vremelnic. Sau nu le iese neam si tot nu se opresc sa se gandeasca ca poate nu le va aduce nimic bun in viata ceea ce vor. Poate calea lor e alta dar nu o vad inca. Uite, viata are suisuri si coborasuri. Coborasurile nu sunt degeaba.  Asa ca stop it. Nimic nu e intamplator. Acum devin serioasa si grava si incep sa ma enervez. 🙂 Un exemplu extrem este povestea din spatele acestor cuvinte si nu iti zic nimic, cauta singur/a pe google, ca de asta ai maini si creier. “If you’re not humble, life will visit humbleness upon you.” Si numarul 1. Reciteste valoarea omului in matematica. Totul e bine, intelegi? Si toate se aseaza cum trebuie. 🙂 Have some faith! Amin!

Noroc cu mintea echilibrata si sanatoasa a bunei. Tare bine imi face. There is something good in everything.

Hai, o seara frumoasa si linistita sa ai! Pa

PS: am trisat un pic si iti dau aici povestea din spatele citatului. E o lectie de viata, pentru cine realizeaza.

Bucurie


Saptamana aceasta am asistat la o intamplare care m-a facut sa ma gandesc la importanta pe care o acordam lucrurilor. E o constatare si o parere pur personala, cu care poti sa fii sau nu de acord. Nu pot fi ipocrita sa spun ca eu nu acord importanta lucrurilor si daca as fi in aceeasi situatie posibil sa reactionez asemanator.

Eram la banca si asteptam sa imi vina randul. Nu conteaza care. Se poate intampla la orice banca. Era agitatie la biroul directoarei de sucursala, angajatele care se puteau scuza erau inauntru impreuna cu un domn destul de tanar, care era foarte fericit si le servea cu prajituri si sampanie. Ma gandeam initial ca este ziua lui si le serveste, in fine, se pot face o mie de supozitii si toate pot fi valabile. Dar imi vine randul la ghiseu. Angajatele de la ghiseu pentru ca nu puteau veni in birou, au fost servite foarte frumos de dansul cu prajituri si sampanie. De fapt asteptam sa ma trezesc si eu cu vreo prajitura pusa in fata. :)) Aud cuvantul 15 la un moment dat. Doamna/ domnisoara de la ghiseu, cumva jenata de acest moment pentru ca era cu spectatori (clienti) imi ofera o explicatie. Domnul sarbatorea inchiderea creditului. Presupun ca dupa 15 ani. Si m-a strafulgerat imediat gandul pe care nu am putut sa nu il spun cu glas tare, referitor la cat de important a devenit acest eveniment. Achitarea unui credit bancar devine mai importanta ca Anul Nou, Craciunul, ziua de nastere, nunta, botezul, licenta, you name it, evenimente care marcheaza viata unui om in mod profund. Probabil ca nici daca ii nastea sotia nu era asa de fericit. (Poate exagerez dar ma indoiesc cateodata, allow me to doubt my own doubt) Se obtine atat de greu si se termina… cand se termina. Este foarte important sa scapi cumva de ideea ca banca te “are”. Esti si te simti liber. E un sentiment foarte reconfortant, mai ales in relatie cu o banca.

Ma bucur pentru el insa in acelasi timp ma intristeaza gandul ca un credit iti poate lua ceva din tine, incat in momentul in care scapi de el, zici ca l-ai apucat pe Dumnezeu de picior si iti produce asa o bucurie! Numai ca inteleg ca fara el, cand/ daca nu ai incotro, nu se poate. De fapt, consider ca este singurul imprumut pe care il accept, cu foarte mare greutate oricum, dar e singurul. Pentru orice altceva nu sunt de acord insa asta e parerea mea.