Acum 11 ani

Se nastea blogul meu, intr-o zi de 25 martie. De Buna Vestire, pentru ca imi dorisem sa am o zi speciala pentru el. Cum tot amanam, a venit aceasta zi sfanta si asta a fost. Iar ma coplesesc amintirile, ma repet cu ele. Imi doream sa spun la toata lumea experienta mea in bucatarie, era prima data cand ma simteam buna la ceva si mai ales era prima data cand ceea ce faceam producea bucurie, bucurie care era exprimata sincer si de fiecare data. Asta ma facea sa imi doresc sa ofer si mai mult si ceea ce era nemaipomenit, nu se profita de asta. Era cumva ca in titlul lui Steinhardt, “Daruind vei dobandi”. Se venea in intampinarea mea si simteam ca ceea ce fac nu e dispretuit sau luat de bun si cam atat. Am amintiri asa frumoase din acea vreme! Apoi a venit blogul. El este o marturie a acelei parti de viata, a fericirii mele din acea perioada, in special. Dar de la inceput nu l-am facut sa fie pe o nisa, ci cumva un amestec cu de toate, dulci nimicuri, pentru ca ele sunt foarte importante doar pentru mine si nu am aroganta de a decide pentru altcineva ca ar fi la fel de importante. Este o bucatica din mine si ofera. Fara sa ceara nimic in schimb. Si ma bucur foarte mult cand vad ca e vizitat. Cam asta este. La multi ani, drag blog al meu!<3

Elena G

9

La multi ani, blogul meu iubit! Uite ca au trecut atatia ani si imi aduc aminte cu drag cand am inceput. Au fost atatea ganduri, framantari, nesiguranta, frica dar si incantare, bucurie, o anumita disciplina si pana la urma i-am dat drumul. Am zis, ce-o fi o fi. Bine-nteles ca in acelasi timp ma gandeam si ma incantam ca vin cu ceva mai special pentru ca de atunci mi-am propus sa nu fie un blog doar de mancare, ci ceva asezonat cu ganduri, muzica, diverse lucruri frumoase. Sper ca mi-a iesit. Scopul lui este sa ma ajute sa ma exprim si prin el sa aduc la cunostinta lumii si altceva. Toti ne dorim sa fim altfel decat ceilalti insa acum mi-a venit gandul ca oricum suntem. Suntem unici oricum ai da-o, cu blog sau fara blog. Toti avem ceva special, bun si frumos in noi care ne scoate in evidenta. Si diferit, ca sa ne completam mai bine unii pe altii.

Scriind despre asta iti doresc ca anul acesta, care pentru mine incepe si azi, prin acest blog, sa fie un an al descoperirii si aprecierii a ceea ce este bun, pozitiv si frumos in fiecare, fara a cadea totusi in plasa auto-amagirii. Putina ratiune nu strica. Iar pentru blogul meu, sa aduca in continuare retete interesante sau daca nu interesante, atunci interesant si frumos spuse, ganduri si descoperiri, muzica frumoasa, optimism, relaxare, ras si plans deopotriva, eliberare, lista ramane deschisa. Pentru tine cititorule/ cititoare.

 

Ce mirare ca sunt!

Azi am implinit 6 ani. Da, eu sunt, blogul. M-am “nascut” intr-o zi speciala, pentru ca asa a vrut Elena. Ce-i mai plac zilele speciale, doamne! Ii plac si restul, ca oricum, orice zi e speciala. Dar cand s-a hotarat in sfarsit sa scrie ce o pasioneaza, s-a gandit ca trebuie sa inceapa intr-o zi anume, care sa semnifice ceva si de care sa isi aminteasca cu drag. Si ce zi speciala sa fie? Pai, cand si-a propus sa scrie, trecuse Craciunul. Trecuse si Anul Nou. Hm, o zi mare si frumoasa care urma era chiar aceasta, Buna Vestire. Daca as fi o fiinta, dar nu sunt, as zice ca e o bucurie si o onoare sa prind contur, cuvinte, imagini, tag-uri, titluri si altele intr-o zi care aduce bucurie tuturor. ❤ Chiar e. 🙂

Si iata-ma la 6 ani. Daca eram copil, acum eram la clasa 1. Dar nu sunt. Nu sunt nici copil, nici matur, sunt doar un blog personal. Nu sunt nici jurnal pentru ca aici nu ma destainui, total, doar franturi adunate si aranjate frumos. Ok, stiu ce nu sunt. Dar ce sunt? O fereastra spre sufletul unui om. Una din ferestre. Iar azi e o zi speciala pentru mine. Si tocmai pentru asta, am zis sa nu o mai las pe Elena sa scrie ea de capul ei, sa vin si eu cu varianta mea. Sper sa mai fiu si in anii care vor urma dar daca nu, stiu ca lumea se invarte dupa soare si fara mine. Multumesc ca m-ai scris, multumesc daca m-ai citit, multumesc pentru ca sunt. “Ce bine ca esti, ce mirare ca sunt!”

6 ani

La multi ani, dragul meu blog! Cand au trecut atatia ani? Si de ce te mai pastrez? De ce mai scriu? Nu am raspuns la toate aceste intrebari si la multe altele. Cert e ca au trecut anii si mi-e greu sa realizez ca totusi sunt 6 ani. 6 ani. Am inceput asa cu drag sa scriu, aveam atatea sa scriu si totusi au fost perioade cand nu am facut asta. Rar ma uit in urma si acum am facut asta pentru tine. Dragul meu blog, nu am sarbatorit fiecare an al tau si puteam. Dar nu am facut-o. Sa nu fii suparat. Eu oricum te am si scriu cand am inspiratie, cand cred ca merita sa scriu ceva folositor sau interesant sau doar un nimic dulce. Sper sa fii! Cu drag, Elena :*

4 ani

La multi ani, my baby!

Un an

Buna dimineata! La multi ani! Azi am implinit un an, adica blogul meu are un an. Mititelul, a crescut. Cine ar fi zis asta atunci cand am inceput sa scriu? Trece timpul si inca foarte repede. Mi-aduc aminte ca am asteptat o zi speciala sa incep ce imi propusesem si am ales 25 martie, ca zi sfanta, azi sarbatorindu-se Buna Vestire, deci o zi de bun augur. Tot azi, facand o vizita Wikipediei, am mai aflat ca a inceput razboiul daco-roman, in 101 iHr, primul din cele doua, care au condus evident si de asteptat la cucerirea Daciei de catre Imperiul Roman. Si tot azi, dar in 2010, am scris primul meu post pe blog, intitulat Hello world! La ce am scris acolo, adaug azi ca imi place sa cunosc oameni, nu neparat unii anume, pentru ca poti invata de la oricine, si chiar si de la cei care nu imi fac placere. Stau si ma gandesc, placerea este subiectiva, ca si frumusetea de altfel, impresiile se schimba uneori, asa ca rectific aici si spun ca pana la urma imi face placere sa cunosc oameni. Iar azi, dupa an, descopar lumea si mai mult iar curiozitatea de bebe e din ce in ce mai mare. Atentie, in curand voi incepe sa vorbesc, pazea! Si stai ca voi intra in faza “de ce” – ului. Sa te tii bine. ; ) ) Glumesc. Ma bucur enorm ca am implinit un an, ma bucur ca am inceput acest blog si sper doar sa creasca, bine si fericit. Si sper sa iti faca si tie placere sa il citesti, atunci cand vrei ceva care sa te destinda. Acum voi sufla in singura lumanare de pe tort, deocamdata, si ma voi infrupta din el.