Tag Archives: calatorie pitoreasca

Dulciurile din ghetute


Mi-a placut o gluma de fb care spune asa:

“Ghici ce era in ghetele mele la 6:30 dimineata?! Eram eu, plecam la serviciu…”

Eu nu m-am trezit chiar asa devreme, doar jumatate de ora mai incolo. Si gluma ramane adevarata in rest. :))

Ca oama, nu am asteptari si mi-am zis ca la mine a venit Mos Nicolae mai devreme. Cand primesc ceva special fara o ocazie anume, ci doar pentru ca atunci de nimereste, ma bucur si leg acel dar de o ocazie speciala cand probabil sau posibil sa nu apara nimic. (Ar trebui insa mi se intampla) Dar ma bucur de ce am, cand am. Asa am evitat sa mai pierd momente doar pentru ca nu se intampla la anumite date (cu toare ca ar fi frumos sa se intample si atunci, macar un pic). Asa, acum sa vedem ce am primit eu de la Sfantul Nicolae. I like to brag about it a little, indulge me. Este o zi deosebita si ma bucur.

Eu am primit de Sfantul Nicolae o excursie la Sibiu. Vara am avut timp liber si niste bani ramasi de la tata, cand a fost el darnic anul trecut, si mi-am oferit o calatorie. Imi doream Maramuresul insa depasea bugetul si am renuntat. Plus ca vroiam sa ma descurc singura si m-a speriat o doamna dintr-o excursie de o zi la bulgari cu ursii si distantele si lipsa curselor. Am zis ca prin paduri si sate ma descurc mai greu si chiar nu as vrea sa ma intalnesc cu ursul. Am facut asta candva. In oras, orice oras, in schimb, ma descurc ca pestele in apa. Nu imi trebuie decat o cazare decenta si o harta. Ce oras mi-am dorit sa vad? Fusesem la Sighisoara, insa la Sibiu nu am fost niciodata. Acum era o ocazie minunata. Am cautat o cazare ok, am gasit chiar in buricul targului, langa Podul Minciunilor. Mi-am luat un bilet dus-intors, mi-am facut o lista cu toate muzeele si locurile pe care mi-as dori sa le vad si am plecat. Au fost 5 zile de vis, cu mult soare si muuult mers pe jos. A meritat. Am vazut tot, mai putin Muzeul de Vanatoare, pentru ca era in renovare. Muzeul Astra m-a impresionat cat era de mare si am prins o zi asa de calda ca m-am topit efectiv. Acolo am stat de vorba cu preotul de la biserica veche si am aflat ca se fac case din lemn de catre meseriasi ai muzeului asa ca am luat cartea de vizita. Poate imi fac o casa din lemn, nu se stie niciodata. Gradina Zoologica e mica dar ingrijita si atat de ieftin biletul, ca nu mi-a venit sa cred.

Am batut parcurile toate, bisericile toate, zidurile si turnurile toate, muzeele, care imi plac oricum, sunt primele pe lista cand ajung intr-un loc nou si am stat de vorba cu cativa oameni. Mi-am luat afine din piata si am venit cu ele la Bucuresti. A iesit un gem de-li-cios. Mi-am dorit salamul meu preferat, de Sibiu, insa, ghinion, nu mai era la magazinul fabricii. Si m-am plimbat de dimineata pana seara. Ce mi-a mai placut a fost atmosfera relaxata din piete, cu terase cochete in care se auzea seara muzica life, de toate genurile dar nu stiu cum se canta ca nu erau amestecate si nici sa iti sparga timpanul. Mi-am propus sa vad biserica de la Biertan si Castelul de lut Valea Zanelor insa mi-am dat seama ca nu am nici o sansa. Nu exista tren si nu exista curse. Am incercat, am vorbit cu cineva insa nu mi-a iesit. Dar am ajuns la Medias, locul acela de unde fiecare familie, cred, are cristal in casa. Acum din pacate nu se mai fabrica insa oraselul este placut si e un fel de Sibiu mic-mic. Acolo am mancat un cremsnit delicios, in singura cofetarie a orasului, cred. Si am vazut toata fortificatia, intr-o plimbare frumoasa sub soarele de vara.

Revenind la Sibiu, totul e impresionant. Si frumos si bibilit. Este impietrit in timp din cauza centrului vechi. Cand ajung intr-un loc nou, cochetez cu ideea, ca o visatoare de sunt, de a trai acolo. Cum ar fi? Cred ca ar fi ok insa am nevoie de o siguranta financiara si emotionala pe care cu greu o gasesc. Nu ma vad mutandu-ma cu totul in alta parte asa, de nebuna. Ca iti trebuie nitica nebunie sa faci asta. Asa ca ramane un vis pe care sunt constienta ca nu il pot transforma in realitate. Mi-e bine unde sunt acum. Nu zic ca nu ar fi poate mai bine in alta parte. Insa nu in orice conditii.

Insa faptul ca am avut ocazia nesperata sa vad Sibiul, a fost un cadou minunat de la Mos Nicolae. Ce as mai putea sa spun despre el? Trebuie sa mergi sa il vezi, sigur iti va placea si tie, cel/ cea care citesti acum. Eu voi lasa acum cateva imagini sa vorbeasca. Noapte buna! Si La Multi Ani sarbatoritilor de azi! Sa va aduca si voua Sfantul Nicolae momente de neuitat si multe dulciuri!

Down Under: Kuranda Scenic Railway, Skyrail Rainforest (XV)


Ajunsi in Cairnes si cu ceva cunostinte despre ce ar merita sa vedem, alegem excursia de o zi intreaga in padurea tropicala. Ai aici mai multe info, insa experienta pe care am avut-o depaseste cu mult imaginile, cuvintele si tot ce mai vrei tu.

Am pornit de dimineata cu masina care a venit sa ne ia de la vila si ne-a dus la gara. Acum am facut cunostinta cu o familie foarte de treaba si inimoasa din Perth cu care ne-am imprietenit si care au fost cumva si ghizii nostri, noi toti avand acelasi traseu. De la gara ne-am urcat intr-un tren care ne-a transportat in timp, acum cca 100 de ani, de cand exista acest traseu superb. In tren an mai facut cunostinta cu o familie de americani si uite-asa am fost impreuna oameni de pe 3 continente si ne-am simtit bine, am ras si am facut poze si am avut numai momente wow. Am trecut prin padurea tropicala listata Unesco, prin tunele de granit si pe langa cascade superbe (Baron Falls), am admirat oceanul de departe si am ajuns la satul Kuranda “The Village in the Rainforest” si caminul aborigenilor Djabugay. Ne-am clatit ochii prin targul de obiecte facute manual, am admirat fluturii australieni si nu numai, din Butterfly Sanctuary, cu peste 2000 de exemplare vii apoi am luat autocarul care ne-a dus in adancul padurii, unde am facut excursia cu masina amfibie prin padurea tropicala, am participat la spectacolul cu muzica si dansuri aborigene, aruncatul cu bumerangul, sulita si cantatul la unul din instrumentele lor specifice, am vizitat mica gradina zoologica si mica gradina botanica, in care am vazut pentru prima data arborele de cacao (daca ar fi crescut si la alte temperaturi ar fi fost tare bine πŸ˜‰ ), am avut parte de un pranz copios cu de toate si mai ales cu frigarui de carne de cangur (btw, noua mea “leguma” favorita :)) ), supa de crocodil fara crocodil (ce l-am mai cautat! 😦 ) si nu in ultimul rand finalul excursiei cu telecabina peste padurea tropicala. Am fost cu totii impresionati de tot ce am vazut si ne-am minunat cum au putut sa construiasca asa ceva in salbaticia aceea. Ca daca te pierzi acolo nici aborigenii nu te mai cauta, asa e de periculos. Dar ce vederi, Doamne! Look and be amazed! Totul la superlativ! Si totul organizat ceas, nu aveai timp de pierdut. Merita sa faci asa ceva in Australia, chiar si numai asta daca nu poti mai mult.

Oricum, cuvintele raman sarace in fata experientelor traite. πŸ™‚

PS: La Sanctuarul cu fluturi ne-am dus convinsi ca este inclus in itinerariu. Puteam sa juram asta. Spunem noi adevarul nostru insa nu se pupa cu ce aveau pe lista cei de acolo. Au sunat, au verificat si prin puterea de convingere a noii noastre prietene, am intrat. :p Dupa nici 5 minute, vine dupa noi una din cele in charge acolo sa ne spuna ca totusi nu e inclus si ca trebuie sa iesim. Ok, ne-am conformat insa tot ea apoi, dupa 1 minut, ne spune ca daca tot am intrat, sa ramanem sa vedem restul si asta e, s-a intamplat, fara sa ne oblige sa platim ceva. Asta da bunavointa! Si uite-asa, am avut parte de bonus la excursie. :)) Si ne-am ales cu niste amintiri de neuitat.