Tag Archives: cascaval

Fusilli a la Elena


Dupa atatea mancaruri care urmeaza retetele ad literam, iata in sfarsit ceva fara reteta. Gata, ma pot auto-proclama un adevarat bucatar.;) Nu e cazul, ca nu am studiat asa cum fac cei care urmeaza o scoala, eu o fac doar din pasiune si sunt mai mult autodidacta. Imi place. Nu as putea face asta zilnic intr-un restaurant dar acasa, din cand in cand, pentru mine si cei dragi, da. Revenind, deseori o mancare se gateste din minte cu cateva zile inainte, asa si a mea a inceput de ieri seara. E o intreaga munca in spatele unei mese, chiar daca pare ca nu e asa. Intreaba asta pe oricine trebuie sa gateasca acasa, zilnic.

Ce sa mananc maine, ma intrebam in gand. Faceam o lista mentala cu ce aveam prin congelator, frigider, camara, ca sa nu cumpar prea multe. Aveam chef de paste dar nu le vroiam simple, am mai mancat asa si sunt foarte usor de facut dar ma gandeam, am niste creveti mari in congelator. I-am luat special pentru o mancare cu paste, asa mi-a placut mie. Deci sa recapitulez: creveti am, ce mai am? Paste am si alegerea mea e fusilli, sunt ele asa carliontate cumva si tare dragute arata in farfurie. Usturoi am, fara usturoi nu se poate la paste. O prietena mi-a povestit ca usturoiul nu se marunteste si se consuma ci se zdrobeste, se prajeste in ulei usor, pentru aroma si apoi se arunca. Deci sa ii dau Cezarului ce-i al Cezarului. Usturoiul va fi zdrobit, sa nu supar italienii. 😉

Sunt asa incantata de ce am facut incat am zis ca daca nici pe asta n-o scriu, atunci ce sa scriu? Tot adunate de prin amintiri si foi? E loc si de acestea dar acum incepe artileria grea. Creatia mea. Mai am cateva retete proprii aici, destul de putine, daca ai chef, cauta-le in folderul My own. Una care imi vine acum in minte, pentru ca seamana cu aceasta, este fusilli cu sos de rosii. O minunatie! Oricum retetele mele sunt incercate, ca doar nu le postez de frumusete. Reteta de acum poate fi facuta pentru o persoana sau pentru 2 sau pentru 4, sau etc. Eu voi posta varianta pentru doua. Restul se imparte sau se inmulteste. Si pentru ca e loc de imaginatie, voi adauga si alte optiuni. Te poti juca foarte mult cu reteta asta, de asta imi si place, e versatila. Iar la gust, nu mai zic. Degust.

Iata ce mandra sunt, am numit-o dupa mine. Asa, pentru ca pot. 😉

Fusilli a la Elena

2 portii

Ingrediente:

  • 85 g fusilli de persoana (au italienii dreptate cu gramajul, este exact o portie suficienta pentru a manca pana aproape de saturatie si mai ai loc, un piiiiiiiiiiic – daca preferi portii mai mari, go ahead)
  • 10-12 creveti mari, curatati (in loc de creveti poti pune 2 piepti de pui taiati cubulete)
  • 280-300 g smantana 20% grasime (uite ca nu mai e asa grasa, nu? 😉  dar merge si mai grasa)
  • 4 catei de usturoi zdrobiti (doar pentru aroma, tine minte)
  • 3-4 linguri de ulei
  • un varf de cutit de sare
  • coaja rasa de la 1/2 lamaie (asta face toata diferenta, crede-ma)
  • 2 lingurite oregano (uscat)
  • 1 lingurita rasa nucsoara pudra (obligatoriu)
  • mirodenii amestecate pentru spaghetti (am primit de la o prietena si am zis sa le adaug dar a meritat, deci fa si tu la fel, joaca-te cu orice mirodenie)
  • 2 lingurite ghimbir pudra (sau piper daca vrei, doar ca ghimbirul are o alta aroma si sa stii ca nu e asa de piperat in mancare pe cat se crede)
  • 150 grame casacaval ras
  • parmezan (nu am avut dar daca ai, ce faci?)
  • ciuperci (eu nu am pus dar tu poti, daca iti place)
  • 2 lingurite rase de faina (pentru ingrosare sos – optional, eu am incercat si a fost ok)
  • 2 -3 lingurite de vin alb (nu am avut dar daca aveaaaaaaaaaaaaaaaam… 🙂 )

Preparare:

  • Se vine de la serviciu flamand/a cu gandul la mancare. Se gandeste la ce bine era cand era gata masa, facuta de altcineva, bine-nteles, dar din pacate atunci nu se aprecia. Acum e prea tarziu, deci nu te mai plange. Fa in asa fel incat sa iti arati aprecierea cat nu e prea tarziu. Altfel, e randul tau sa nu fii apreciat/a. :))
  • Se pune o cratita de marime medie, plina cu apa si un pic de sare, pe foc. Se da taaaaare la foc si se roaga in gand sa se fiarba repede ca nu mai poti de foame. Intre timp te misti si scoti pe masa tot ce iti trebuie. Si apoi te schimbi de hainele de serviciu in ceva mai confortabil. Se deschide si geamul de la bucatarie pentru ca se va incalzi intre timp.
  • Cand s-a fiert apa se pun pastele si se asteapta peste 8 minute sau cat scrie pe punga. Daca ar fi sa respecti durata nu ar iesi “al dente” ci ar iesi cam nefacute asa ca lasa-le sa fiarba. Iti vei da seama si singur/a cand s-au facut.
  • Intre timp, curata cateii de usturoi, zdrobeste-i cu lama cutitului asezata intr-o parte, nu cu partea taioasa. Intr-o tigaie, incalzeste uleiul si pune usturoiul pentru aroma. Prajeste-l cca 3- 5 minute, cat sa se rumeneasca si adauga crevetii sau prawns (cum se mai numesc ei intr-o limba de circulatie internationala) si lasa-i si pe ei la rumenit, cca 5 minute.
  • Adauga apoi smantana, amestecand continuu la foc mediu spre mic, apoi mirodeniile, apoi faina daca vrei sa se ingroase sosul, daca nu, nu e musai. Se razuie jumatate de lamaie deasupra si se inspiraaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaa. Asta e cireasa de pe tort, nimic nu se compara cu coaja proaspat rasa de lamaie. Poti folosi si coaja rasa de lamaie din borcan, daca ai, dar nu e acelasi lucru. La final adauga si cca 50 g cascaval ras si amesteca bine. Sosul e gata. Si miroase divin.
  • Verifica daca pastele s-au fiert, fara a fi prea tari sau prea moi si strecoara-le prin sita. Rastoarna-le in portii egale in farfurii si pune deasupra sosul. Presara niste cascaval ras peste tot, toarna un vin alb in pahare si

Pofta buna! Eu stiu ca am avut.

 

La placinte inainte


Da, doar ca pun pariu ca la aceasta placinta inaintezi incet. Eu asa am facut. Am facut-o din drag pentru cineva si finalul a fost ca eu m-am declarat nesatisfacuta de placinta, cu toate ca a iesit foarte bine, iar persoana cealalta s-a declarat incantata. Ce sa mai inteleg? Ca uneori fac si ce nu imi place si se intampla chiar sa nu imi placa pana la final. In schimb altei persoane sa ii placa foarte mult. De gustibur. 🙂 Mai aveam eu reteta pentru blog? Nu aveam. Deci… Am zis ca trec toate retetele gatite de mine aici asa ca nu o pot rata. Doar ca nu e deloc preferata mea si nu as repeta-o decat tot asa, la rugamintea cuiva si mai ales sa imi faca placere acea persoana ca sa repet mancarea. Altfel, nu merge. Refuz sa gatesc asa ceva.  Daca te intrebi ce are de nu imi place, ei bine, are niste legume cu care nu sunt prietena, nu le inghit, au o textura si o infatisare care nu ma atrage. Stiu ca sunt foarte bune si sanatoase dar mie nu imi plac. De exemplu prazul, it is a no-no for me. Nu suport nici placinta de praz, si conform traditiei, a mostenirii culinare, etc, ar trebui sa fiu in al noulea cer cand mananc asa ceva, sub orice forma. Dar nici vorba. De gustibus…Sa tii minte, si daca vrei sa imi faci vreo placere, sa nu imi dai praz, dar daca esti suparat/a atunci ai gasit cum sa ma lasi flamanda. :)) Dar am si eu metode (ce ma amuz). Imi aduc foarte bine aminte ca am mancat minunatia de placinta dar am dat prazul si alte legume cu care sunt certata, la o parte. In orice caz, este o placinta foarte sanatoasa, vegetariana, minunata chiar, pentru cine apreciaza anumite legume. Am cules-o din ‘Good House Keeping Cookery Book’, 1985 si am gatit-o candva , prin 2005, in orasul meu iubit, Londra.

Placinta de legume

4 portii

Ingrediente

  • 3 tulpini praz, medii
  • 275 g nap galben, decojit (termenul in engleza e swede si ma indoiesc ca exista la noi pe piata mai multe soiuri de nap, dar pot gresi)
  • 225 g nap alb, decojit
  • 4 morcovi medii
  • 100 g unt
  • 225 g ciuperci mari, plate, feliate
  • 25 g faina
  • 300 g concentrat vegetal
  • 175 g cascaval razuit (cheddar spune reteta dar il poti inlocui cu orice cascaval romanesc bun si gras)
  • 30 ml (2 linguri) verdeturi proaspete tocate (patrunjel, arpagic, cimbru, maghiran sau sovarf) sau 10 ml  (2 lingurite) verdeata uscata
  • sare
  • piper negru proaspat macinat
  • 175 g aluat fraged
  • 1 ou batut, pentru uns

Preparare:

  • Taie tulpinile de praz in rondele de cca 2,5 cm si spala-le bine in apa rece. Taie napul galben, alb si morcovii in bucati mici.
  • Intr-o tigaie mare, topeste untul si caleste la foc mediu toate legumele taiate mai sus, cca 10 minute, pana se fac aurii. Adauga ciupercile si lasa-le inca 2-3 minute.
  • Pune faina si amesteca incet 1-2 minute. Adauga concentratul vegetal, cate putin si lasa-l sa fiarba, amestecand incontinuu, apoi fa focul mic si mai lasa-l 5-10 minute sau pana cand legumele se inmoaie.
  • Scoate tigaia de pe foc si pune in compozitie cascavalul, verdeturile, sarea si piperul. Pune totul intr-un vas de placinta si lasa sa se raceasca cca 1 ora.
  • Pune aluatul fraged pe o suprafata de lucru, data cu putina faina si intinde-l cu facaletul. Taie din el o fasie lunga si subtire, apoi umezeste marginea vasului de placinta si lipeste-o pe el.
  • Umezeste acum fasia lipita de vas si intinde foaia ramasa peste vasul de placinta. Taie excesul de aluat si apasa marginile pentru a sigila bine placinta. Poti sa ii faci si model pe margine, fie cu o furculita, cutit, etc. ca sa dea un aspect placut. Foloseste restul de aluat ramas pentru a decora placinta dupa gust. Daca te gandesti sa ai o mancare gata facuta pentru o alta zi, acum e momentul sa pui placinta la congelator. Daca nu, unge placinta cu oul batut si pune-o in frigider pentru 15 minute.
  • Dupa acest timp, bag-o in cuptor la 190°C, 375 °F, gaz 5 pentru 15-20 minute pana cand se rumeneste. Serveste-o fierbinte. O poti consuma asa cum e, alaturi de 1-2 legume verzi fierte (pastai verzi, varza de Bruxel) sau legume la wok.

Pofta buna!

Cheesy ;)


Iti plac legumele? Daca nu, imi pare rau pentru tine. Nu stii ce pierzi dar presupun ca nici nu iti pasa. Ok, nu incerc sa te conving, deci da mai departe acum. Ceea ce urmeaza nu e pentru tine. 😉 Chiar daca e ceva foarte delicios, cu cascaval care se intinde ca la pizza in interior, care miroase superb si arata apetisant, nu e pentru tine. De fapt stiu cui i-ar placea cel mai mult. Bunicii. Pentru ca e o mancare de o anumita consistenta, care se mananca foarte usor. Stiu ca bunicii mele i-a placut foarte mult, chiar daca  a mancat pentru prima data asa ceva. Este o mancare foarte sanatoasa, gustoasa, usor de facut si foarte colorata.

Reteta nu este dintr-o carte anume ci de pe un cartonas care se numeste “Original card form Delicious Meals Made Easy” si numele ei este ceva care contine cascaval in continut. Vezi mai jos, daca tot te grabesti. Ce am aflat si mi s-a confirmat de “n” ori, e ca intotdeauna pentru sos, orice sos, cantitatile date sunt insuficiente. Plus ca niciodata nu e suficient de mult sos pentru a satisface placerea cuiva. Asa ca si reteta asta va fi modificata prin partile esentiale, cu adaugiri. Las si originalul sa compari si sa faci cum doresti tu. Ca tu esti sefa/seful in bucatarie acum cand gatesti. Nu ma bag, eu vin doar la masa, invitata, sa mananc. Cum zice si mama: cea mai buna mancare e cea pe care nu o fac eu. 😉 Asa ca astept sa ma chemi.

Cand ma gandesc ce plictisitor se traduce reteta, parca nici nu imi vine s-o scriu. In engleza suna simpatic: Cheesy – topped vegetables.

Legume in sos de cascaval

6 portii

Ingrediente:

  • 3 morcovi, curatati si feliati
  • o conopida taiata in florete
  • 225 g broccoli, taiati si ei in florete
  • 75 g mazare congelata (daca e vara si e deja pe piata, mergi pe cea proaspata, evident. Pentru cea inghetata, preferata mea este petit pois, adica o mazare mai mica, dar orice mazare merge, doar sa fiarba repede)

Sos (aici eu as dubla cantitatile):

  • 40 g (80 g) unt
  • 40 g (80 g) faina
  • 450 ml  (1 l) lapte (aici mergi pe ce continut de grasime doresti, eu merg pe varianta full fat)
  • 100 g (200g) cascaval Gloucester, ras (again ;), sau daca nu doresti, alege cheddar, cascaval romanesc gras, chiar ai ce pune, daca stau sa ma gandesc bine, si unul afumat e bun, pentru o aroma mai speciala. If you ask me, there is never enough cheese, asa ca eu as pune muuult mai muuult, cam jumatate de kg de cascaval)
  • 2 (4) lingurite mustar Dijon
  • 1/4 (1/2) lingurita sare
  • piper negru proaspat macinat daca se poate
  • herbs de Provence (pentru o aroma speciala)

Preparare:

  • Pune la fiert o oala mare cu apa. Cand da in fiert, adauga morcovii rondele si lasa-i 3 minute, apoi adauga conopida, broccoli si mazarea. Lasa-le sa fiarba cca 4 minute sau pana cand se inmoaie.
  • Strecoara legumele si rastoarna-le intr-o tava potrivit de adanca sau un vas yena. Acopera sa stea calde.
  • Pentru sos, topeste untul intr-o tigaie mare (nu uita ca pui jumatate sau un litru de lapte in ea, pe langa restul, asa ca nu vrei sa nu iti incapa). Adauga faina si amesteca usor 1 minut. Ia de pe foc si adauga laptele, putin cate putin, amestecand continuu. Pune iar pe foc mic si continua sa amesteci pana cand sosul se ingroasa. Pune acum trei parti din cascavalul ras, mustar, sare si piper.
  • Rastoarna sosul peste legumele fierte si amesteca pana se acopera bine cu el. Pune peste ele restul de cascaval ras.
  • Incalzeste grill-ul la mediu, pune tava pentru cca 5 minute sau pana cand cascavalul incepe sa “bolboroseasca”. Dupa momentul acesta, poti servi.

Pofta buna!

Tip: Legumele pot varia, in functie de ce se gaseste pe piata sau intr-un anume anotimp.

Ave Caesar!


M-am gandit sa imi incep acest post cu titlul de mai sus decat sa pun pur si simplu numele retetei. E mai interesant asa. Daca nu scriu de fapt nici o reteta si ma apuc sa scriu despre celebrul imparat roman? Ce te faci? Probabil fie citesti sa vezi ce scriu si te gandesti unde se potriveste asta cu retetele cu care te-ai obisnuit fie dai mai departe. E prea mult pentru o zi sa te stresezi cu Cezar. Si poate ai dreptate.

Numai ca vestitul imparat a dat numele lui la atatea: de la cezariana pana la o salata celebra, si daca tu mai stii si altele, fill in. Se potriveste numele dar adevarata poveste a acestei salate e alta. 🙂 Salata asta e extraordinar de gustoasa si usor de facut si mai ales acum, dupa Paste, e o alternativa la mancarurile traditionale, dar destul de grele, de pe mese. Mie una imi place in mod deosebit si am facut-o de cateva ori si aici si la Londra. Ce mai imi place la ea e ca te poti juca, poti adauga ingrediente si este la fel de buna. Pune orice salata doresti, recomand una mai crocanta, nu foarte moale, dar nu incerca cu varza. Nu stiu de ce dar cred ca nu merge bine. Dar tu poti experimenta daca vrei, poate chiar iti place. Gusturile nu se discuta!

Acum ma gandesc la salata asta si deja o vad ce frumos arata, ce culori are in ea si ce aroma are, de la lamaie. Plus ingredientele, numai cand spun parmezan si ansoa si deja e speciala. 🙂 Doar mai adaug ca reteta am luat-o din cartea “Good Houskeeping Cookery Book”, 1985, o carte din care am multe alte retete si care sincer chiar imi place.

Salata lui Cezar

Ingrediente:

  • 1 capatana de usturoi, curatat si zdrobit
  • 150 ml ulei de masline
  • 75 g crutoane
  • 1 salata cos/ iceberg (sau orice salata mai crocanta)
  • sare
  • piper
  • 1 ou
  • 30 ml suc de lamaie (te rog sa storci o lamaie, e mai sanatoasa si mai buna varianta asta, lasa sucul gata facut)
  • 25 g Parmezan, proaspat ras (daca nu ai, incearca cu cheddar sau orice alt cascaval, dar nu e acelasi lucru)
  • 8 ansoa, marunt taiate (aici poti incerca si cu un piept de pui taiat cubulete si rumenit in unt)

Preparare:

  • Pune usturoiul zdrobit in uleiul de masline si lasa-l sa se infuzeze 30 minute.
  • Spala si usuca bine frunzele de salata  si rupele cu mana in bucati potrivite, intr-un vas de salata. E chiar placut sa faci asta. Adauga peste frunze uleiul infuzat si amesteca bine. Pune sare si piper.
  • Fierbe oul 1 minut, sparge-l peste salata si amesteca iar. Oul va fi cam crud dar daca cumva il preferi mai tare, ai de ales. Adauga sucul de lamaie, parmezanul, ansoa si crutoanele si amesteca iar. Serveste imediat.

Tip: Daca servesti ca garnitura ajunge la 4 portii. Eu am servit ca fel principal intotdeauna. E foarte gustoasa si usoara. M-am repetat dar chiar asa e.;)

Pofta buna!

Quelque chose de français


En Garde!

En Garde!

Say Cheese!

Say Cheese!

D'Artois

D’Artois

Azi mi-am propus sa scriu despre o reteta mai speciala (daca ma intrebi, toate retetele mele sunt speciale, deosebite, superbe, elegante, fine, sunt ceva ce nu mananci in fiecare zi dar atunci cand o faci te simti rasfatata/rasfatat ca o/un regina/rege). 😉

Numai dupa nume si suna deja pompos, dar si ingredientele sunt destul de scumpe ca de exemplu cascavalul Gruyere. Ei bine, stiu ca se poate inlocui cu orice cascaval pana la urma dar alege unul bun. Eu as merge pe cheddar care imi place la nebunie. Sau parmezan. Mi s-a facut pofta! But feel free to choose.

Minunatia asta o voi pregati maine dimineata sa fie proaspata, de Paste si abia astept s-o gust. E a doua oara cand o fac. De cele mai multe ori leg retetele de anumite ocazii sau de cum simt eu ca s-ar potrivi intr-un anumit moment. Ca acum, de exemplul de Paste, cand voi avea ceva italian (Tiramisu), ceva frantuzesc (D’Artois) si probabil restul romanesc, dar asa e la mine, o amestecatura de multe ori foarte potrivita. Pentru ca asa simt. Fiecare cu ce-i place. Si cu ce poate. Da, mi-ar placea si uneori reusesc sa fac totul de-un fel. Acum va fi o mixtura gustoasa oricum.

Minunatia despre care vorbesc acum este reteta frantuzeasca cunoscuta care nu e numai gustoasa dar arata impecabil pe o masa, mai ales una de sarbatori. Ce mai e  deosebit la ea de data asta e ca o fac cu aluat de foietaj facut in casa. Prima data am realizat-o cu cel de cumparat, a iesit foarte bine, numai ca de data asta m-am incapatanat sa fac si eu aluat in casa. A fost o cautare pe net, pentru ce aveam nevoie dar cand am citit procesul indelungat si complicat de realizare al aluatului, am renuntat. Apoi am cautat altfel: quick puff pastry. Am gasit o reteta care mi-a placut, asa ca am intrat in bucatarie si am acum in congelator aluat de foietaj home-made dupa Gordon Ramsay. Reteta o gasesti aici, in caz ca esti curios/ curioasa si vrei sa o faci. Nu e minunat? Pentru mine e, pentru ca inca nu stiu cum va iesi minunatia, dar abia astept. Te invit la pateruri de casa.

PATE D’ARTOIS

Ingrediente:

  • 150 – 200 g cascaval Gruyere ras (sau cheddar, parmesan sau cascaval romanesc)
  • 25 g nuci maruntite
  • piper proaspat macinat
  • 1 ou, batut
  • 370 g pachet de aluat de foietaj, dezghetat sau proaspat

Preparare:

  • Intr-un bol, amesteca cascavalul ras, nucile si piperul. Adauga oul, pastrand putin din el pentru a unge pateurile.
  • Intinde aluatul sa fie de cca 40,5 cm x 38 cm.
  • Taie foietajul in 10 bucati care sa masoare aprox. 20,5 x 7,5 cm, fie cu rotita aceea cu model, pentru cine are, pentru mine si altii ca mine, cu un cutit.
  • Pune 5 din cele 10 bucati pe o foaie de copt si adauga in mod egal amestecul din bol, intins pana aproape de margini.
  • Acopera-le  cu celelalte 5 bucati si preseaza usor cu degetul sa le sigilezi marginile. Pune peste ele folie transparenta si lasa-le la frigider pentru 30 minute.
  • Imparte fiecare din cele 5 pateuri in 6-8 parti, fara sa tai aluatul, doar sa il marchezi. Unge cu oul ramas si pune-le in cuptor la 200°C (mark 6) cca 15 minute, pana cresc si se fac aurii. Taie apoi pateurile si serveste-le imediat.

Tip: Poti face pateurile si cu crema de ecler pentru o varianta dulce.

Pofta buna!