Salata de primavara

Stiu ca am tot scris despre retete mai complicate, mai speciale insa acelea nu se pot face foarte des, necesita un buget, timp, efort mai lung si nu tot timpul exista si dispozitia. Pentru ca de cele mai multe ori se gateste pentru ca trebuie si cand o faci zilnic, iti cam piere cheful sa stai mult timp in bucatarie. E munca si numai cine nu gateste decat foarte rar, nu stie ce inseamna. In timpurile de acum sa zicem ca e mai usor si mai fentezi cu ceva semi-preparat sau o mancare in oras. Sau your SO (Significant Other) intelege si apreciaza ceea ce faci si te ajuta partial sau schimba rolurile din cand in cand. Si e tare frumos asa, un echilibru si o armonie.

Insa am postat aici si retete simple care se fac repede. Azi m-am gandit sa postez reteta de salata pe care o fac cand vine primavara. E ca o gura de aer proaspat dupa o iarna plina de muraturi si alte preparate. Apar acum salata verde, ceapa verde, ridichile si doar cu aceste 3 ingrediente ai cea mai delicioasa si gustoasa salata de primavara. Poti imbogati cu leurda, untisor, usturoi verde, castravete, marar proaspat insa daca nu le ai in casa in acel moment, nu-i bai. Pe acestea trei sa le ai. Nu e greu de facut. Se poate manca simplu cu paine si branza, vinete sau zacusca pe paine pentru cine tine post, oua ochiuri, gratar de orice fel, cartofi prajiti, piure sau fierti, etc. Uite cum o fac si daca cumva nu te-a tentat pana acum, poti incerca. Nu ai nimic de pierdut. Ai de castigat vitamine si minerale proaspete si un zambet. Pentru ca aceasta salata te inveseleste. La mine are acest efect. Ea nu doar hraneste insa iti aduce si bucurie. De aceea trebuie sa iti placa foarte mult ce mananci. Si sa iti fie si foame, evident.

Salata de primavara

2 portii

Ingrediente:

• aprox. 10-12 frunze de salata verde (cat o palma de mari; daca sunt mai mici, din interiorul salatei sau alt soi mai mititel, poti mari numarul)
• 4-6 cepe verzi (numarul poate scadea in functie de gustibus si marimea lor)
• 6-8 ridichi (si aici numarul e variabil, in functie de preferinte si marimea ridichilor)
• zeama de la jumatate de lamaie sau 3-4 linguri otet (sa fie otet cat mai bun si natural) – poti scadea sau mari numarul de linguri sau poti adauga o lamaie intreaga, daca iti place mai acru sau nu
• 3-4 linguri ulei (merge cam orice ulei, eu il prefer pe cel de floarea soarelui, pentru ca asa am mancat de cand eram mica si chiar imi place foarte mult – ma straduiesc sa iau din cel presat la rece si nerafinat) – poti pune si din ochi si gusti si mai adaugi, dupa gust
• sare (de preferat sarea mai grunjoasa si fara iod, din salina sau de mare insa nu e sfarsitul lumii daca pui ce ai in casa, doar sa nu exagerezi)
• optional usturoi verde, castravete, marar, leurda (am redescoperit usturoiul de ceva timp, pentru ca inainte il mancam rar si din acela vechi, catel, nu verde si imi place acum nemaipomenit de mult, ma straduiesc sa nu lipseasca din nici o salata, il cumpar instinctiv impreuna cu ceapa, plus ca ma gandesc, ce penicilina buna e :)) )

Preparare:

• Frunzele de salata, ceapa si ridichile se spala bine cu apa rece. Se indeparteaza partea mai groasa de la frunze daca este prea dura (la salata aparuta la inceput, nu e necesar, e corcanta si gustoasa, dar cu cat trec saptamanile, spre sfarsitul primaverii, partea aceea devine mai tare si incepe sa nu prea mai imi placa si poate nici tie). Se poate taia cu cutitul daca vrei sa termini mai repede sau rupi cu mana in bucati potrivit de mari-mici. Se taie si ceapa marunt, impreuna cu frunzele. Daca  frunzele sunt vestejite sau urate, taie pana unde iti place. Indeparteaza inceputul si sfarsitul ridichilor (adica frunzele cu tulpini si radacina) si taiele in felii, semicercuri, etc.
• Pune-le pe toate intr-un castron suficient de mare ca sa nu dea pe afara atunci cand amesteci. Pune otetul sau sucul de lamaie, uleiul, sarea, amesteca bine si voila! Salata e gata si miroase imbietor. Cand nu ma pot abtine, ajung sa o mananc goala, de buna ce e. 🙂

Pofta buna!

Iar in bucatarie

Hi,hi,hi. Azi voi gati. In sfarsit, ca nu mai gatisem demult. Virtual, evident. In realitate, la fel de rar dar tot sofisticat. Chiar mama spune ca ma complic uneori. Alteori insa simplific cu un sandvici (conform dex). Sau oua prajite. Sau piure, etc. 😛 Whatever! Numai sa fie ceva rapid ca nu am timp sau chef sa stau in bucatarie. Dar azi, azi voi “sta”. Ceea ce “gatesc” este foarte gustos, o musaca with a twist, cum imi place sa mai zic. Pentru ca se face cu cascaval si nu orice cascaval, ci Gruyere. Si se face si cu vinete. Cat imi plac mie legumele astea, nici nu ai idee. Sunt ideale pentru musaca, sunt ingredientul principal si mai ales traditional. Imho. Am mancat si cred ca am gatit o data si cu cartofi, de curiozitate, sa vad cum iese. Nu mi-a placut. De aceea, iti zic, gateste musacaua cu vinete. Este delicioasa.

Azi deci, mergem prin Grecia, tara care a dat varianta cea mai cunoscuta si degustata de musaca.Cel putin asa zice Google. Si reteta mea, tot in stil grecesc este. Am cules-o din Josceline Dimbleby – “Marvellous Meal With Mince”, 1982, in Londra, iar. Orasul meu de suflet. Acum m-am pornit, daca am mentionat de Londra. Am invatat sa iubesc orasul asta, secunda de secunda, ora de ora, zi de zi, luna de luna si an de an. A fost iubire cu forta, dar chiar a mers de data asta, pentru ca recunosc ca al doilea an a fost de vis si asta a facut mai usoara adaptarea. A durat ceva dar a meritat. Dupa ploaie a iesit soarele, asa  a fost la mine. 🙂  Ii iubesc ceata, ploaia, cladirile superb intretinute, parcurile, oamenii, turistii, metroul, autobuzele, dar mai ales zona centrala. 😉 Doar nu credeai ca alte zone. Recunosc, sunt snoaba. Guilty. So what? I am not the only one.

Sa revin la minunatia asta de musaca, ce miroase incredibil cand se coace in cuptor. De la niste mirodenii delicioase ca scortisoara, patrunjel, nucsoara, piper. Citeste mai departe, dar sa nu te sperii. Un “mic” amanunt: iar sunt vase de spalat. De asta e buna o masina de spalat vase, pentru astfel de mancaruri. I wish! Totusi merita pentru ca rezultatul e ca te vei linge pe degete dupa ce o gusti. De fapt, ti se face foame incepand de la miros. Si merita tot efortul. Serveste mancarea asta cu legume fierte de orice fel, e foarte consistenta si o echilibrezi cu ceva usor. Sau cu ce doresti. Si acompaniaza totul cu un vin rosu.

Musaca cu cascaval Gruyere

Ingrediente:

• 550-675 g  vinete (aprox. 3 vinete medii)
• suc de lamaie (stii, stoarce lamaia)
• 2 cepe
• 25 g unt de cca 80 % grasime (nu margarina, nu e buna, stii deja)
• 450 g carne tocata de miel (daca vrei putin diferit adauga cantitati egale de miel si vita care sa faca 450 g)
• 2 lingurite scortisoara pudra (remember, for the twist)
• 2 linguri piure de rosii (sau suc de rosii mai concentrat, in cazul in care nu ai piure)
• 6 linguri apa
• o mana de patrunjel, tocat marunt
• 200 g cascaval Gruyere, feliat subtire
• sare
• piper

Pentru sos:

• 50 g unt de cca 80 % grasime
• 50 g faina
• 450 ml lapte (da, gras, vezi ca stii)
• putina nucsoara (daca o razui atunci, are un miros adorabil, nu se poate compara cu cea pudra deja din plicuri)
• 2 galbenusuri
• 2 linguri smantana (reteta zice din cea slaba, dar eu zic din cea grasa, alege, ai voie)
• sare
• piper

Preparare:

• Cojeste vinetele, taie-le felii de cca 5 mm – 1 cm diametrul si unge-le rapid cu suc de lamaie ca sa nu se innegreasca. Freaca-le apoi cu sare si pune-le intr-o strecuratoare pentru cca 30 de minute ca sa se strecoare sucul amar care ar rezulta din ele.
• Curata si marunteste ceapa. Topeste untul intr-o tigaie mare, adanca si prajeste ceapa la foc mic pana se inmoaie. Adauga carnea tocata de miel si prajeste-o la foc mediu, amestecand si maruntind ca sa se patrunda bine. Adauga apoi scortisoara, sarea si piperul. Urmeaza piureul de rosii si apa. Amesteca si lasa totul la foc mediu pana cand e toata apa absorbita. Opreste focul si amesteca la final patrunjelul tocat.
• Fierbe apa intr-o cratita mare si adauga feliile de vinete. Acopera si lasa-le cca 2 minute la foc mare. Scoate-le si clateste-le rapid cu apa rece, sa opresti fierberea.
• Intr-un vas termorezistent de cca 1.4 – 1.7  litri (gen yena, prin care se vad frumos straturile, daca doresti) aseaza un strat de felii de vinete, apoi un strat de carne si un strat de cascaval Gruyere, si tot asa pana termini cantitatile. Termina cum  ai inceput, cu un strat de vinete.
• Petru sos, topeste untul intr-o cratita, indeparteaza-o de foc si adauga faina. Adauga si laptele, gradat. Pune cratita pe foc mediu sa fiarba, amestecand continuu. Lasa la foc mic si amesteca inca 3 minute. Adauga sarea, piperul si nucsoara. Hmmm! Acum va mirosi incantator. Ia de pe foc.
• Bate galbenusurile cu smantana si adauga cate putin in sosul alb, amestecand bine. Daca sosul nu e suficient de fin, amesteca pana se face asa si toarna-l peste musacaua din vas.
• Incalzeste cuptorul la 180°C, 350°F, nr.  4 la cuptorul cu gaz. Pune vasul in mijlocul cuptorului pentru cca 45 de minute sau pana cand sosul se rumeneste deasupra.

Pofta buna!

Interesant

Am facut o pauza cam mare de la ultima mea postare de reteta dar am o scuza (care acuza, evident! ;)). Am inceput sesiunea si nu am starea necesara sa scriu zilnic dar cand o fac, constat ca regret ca nu am facut-o mai devreme, pentru ca imi face bine. Ultima reteta era de porc si am zis sa ma tin pe firul asta, daca tot am umblat la dosarul cu retete de carne de porc. Si am gasit o reteta delicioasa si interesanta in acelasi timp, un mix la care putini se gandesc. Porc cu portocale. Da, exact ce ai citit. Porc cu portocale. Ca de obicei, si reteta asta are o poveste in spate. Intr-o zi oarecare de acum cativa ani, la Londra, am dat peste ea intr-o carte scrisa de Anne Ager “Cooking in a Hurry”, aparuta in 1980. Numai titlul cartii si mi-a placut din start. Pentru ca de mult ori ma grabesc si mai ales nu imi place sa stau ore intregi in bucatarie. Cu cat e mai usor si mai repede, cu atat mai bine. Asa zic eu, dar cand gasesc o reteta complicata ador s-o migalesc. Deci, dupa titlul, am zis: iata o carte inteleapta si care trebuie folosita, macar o data. Rasfoind-o, aceasta reteta mi-a atras atentia, prin neobisnuitul ei. Iti dai seama ca nu asociasem niciodata pana atunci fructe cu carne. Asa ca m-am decis sa o gatesc, neaparat. Ce mi-a mai placut la ea e ca o poti prepara cu o zi inainte si o poti lasa la frigider ca sa o continui a doua zi cand nu mai ai altceva de facut decat s-o bagi in cuptor. Si uite asa ca ai scapat de munca pe o zi. Genial, nu?

Porc inabusit in sos de portocale

Timp de preparare in avans: 45 minute

Timp de gatit: 40 minute

Ingrediente:

• 2 cepe medii, tocate marunt
• 3 linguri ulei
• 500 g filet de porc, taiat cubulete si dat prin faina
• 300 ml suc natural de portocale (fa-l casa din portocale sau ia unul de calitate, cu pulpa, din comert)
• 150 ml supa de pui (strecurata evident sau apa daca nu ai)
• 225 g morcovi, razuiti
• putina scortisoara
• sare
• piper proaspat macinat (sau gata macinat)
• 2 portocale, feliate si fara pielita aceea subtire, pe cate se poate
• 150 ml smantana
• 2 linguri de nuci maruntite

Preparare:

• Prajeste ceapa tocata in ulei cca 3 minute la foc mic. Adauga cubuletele de carne de porc, date prin faina si lasa-le la foc mediu, pana se rumenesc.
• Adauga pe rand sucul de portocale si apoi supa de pui. Lasa sa fiarba totul si apoi pune morcovii, scortisoara, sarea si piperul. Acopera si lasa la foc mic pentru 30 minute.
• Adauga portocalele, smantana si nucile, opreste focul si lasa sa se raceasca.
• Muta totul intr-o caserola sau intr-un vas termorezistent si lasa mancarea sa se raceasca intai. Acopera cu capac si pune-o in frigider peste noapte. Daca cumva vrei sa mamanci in aceeasi zi, sari peste momentul asta.
• A doua zi, pune caserola acoperita in cuportul pre-incalzit la 180°C, 350°F sau nr. 4 la cuptorul cu gaz.

Pofta buna!

PS: de ce mi se face foame scriind despre mancarea asta?

Going Indian!

Mancarea indiana. Yummy! E una dintre cele mai bune mancaruri pe care le-am gustat vreodata, alaturi de cele deja stiute. Pana sa ajung in Anglia, habar nu aveam de ea. Nu le pot sti pe toate. Dar acolo am descoperit-o. Englezii  o adora. Curry este pentru ei mancare nationala. Mai mult chiar decat shepherd’s pie. Am mancat tot felul de mancaruri indiene delicioase, aromate, gustoase. Chiar nu ma asteptam sa imi placa asa de mult. Cand am venit acasa, am vrut sa ma laud cu ceva deosebit mai ales ca nimeni nu mancase pana atunci. Mi-a iesit un curry slabut, saracul de el. Nu prea semana cu cel din Londra. Mi-am dat seama ca plicul cu praf de curry nu e suficient, trebuie sa pun chiar doua plicuri. Si ca tigaia in care gatisem capatase o culoare galbuie care cu greu a iesit la spalat. :)) Tine minte, deci. Curry asta pateaza tot ce atinge. Am impresia ca poate fi folosit si pe post de vopsea. Glumesc, cu toate ca am banuiala ca intr-adevar se foloseste la vopsit ceva.

Dar sa revin la mancarea asta exotica prin excelenta. Am atatea retete cu curry ca nu stiu exact ce sa aleg. Am curry de miel, de peste, de pui. Ca sa fie mai usor si mai placut incep cu cel de pui. Si aici am mai multe variante, doar din ce stiu eu. Cine mai stie ce alte feluri mai exista. Le-am cules din diferite reviste si carti, le-am facut si separat dar aici, acasa a trebuit sa improvizez la greu. Pentru ca nu prea am ingrediente. Ca sa fie mai usor, am ales acum ca si atunci sa combin retetele intre ele, sa vad ce iese. Nu iese rau dar trebuie sa fii destul de curajos sa incerci. Mancarea indiana poate sa iti provoace o placere imensa, sa te indragostesti de ea pe loc sau sa o urasti. Depinde numai de tine. Chiar nu trebuie sa iti placa. In fond sunt atatea feluri de mancare. De ce tocmai asta?

In fine, mie imi place. Altfel nu as scrie. Poate citind ce scriu eu, incepe sa iti placa si tie. Cand ma gandesc ce mofturoasa eram la mancare si ce am invatat in timp sa apreciez, ma mir si eu. O data cu varsta, gusturile se schimba. Si se descopera multe. Nu e pacat, cu o asa bucatarie internationala incredibila? Nu mai zic de cea romaneasca. Vorbeste gurmanda din mine. :))

Sa trec la curry. Incerc sa fac aici o adaptare cat mai corecta dar si realista a acestei retete in Romania. O recomand a se manca cu cel mai parfumat si bun orez din cate exista, bine-nteles tot indian: orezul basmati. E atat de usor de preparat si de delicios ca il mananc si simplu, atat de mult imi place. Dar cu curry alaturi, stai deja la masa cu maharaja. 😉

Curry de pui

Ingrediente:

• 350g piept de pui taiat cubulete (pentru a fi mai practica, mergi pe doi piepti de pui)
• 30-50 g unt in functie de gramajul puiului
• 1 ceapa mare taiata
• 1 catel de usturoi, zdrobit
• 1/2 lingurita seminte / boia ardei iute (optional pentru cei carora le place mancarea mai piperata)
• 2 lingurite  coriandru proaspat, tocat (optional)
• 2 lingurite suc de lamaie (optional)
• 1/2 lingurita seminte de chimen
• 2 plicuri de praf de curry (cred ca si 3 merg, la cat e de slab)
• 1 lingurita zahar
• 2 lingurite faina
• 300 ml supa de pui (sau apa daca nu ai supa)
• piper
• o cutie de lapte de nuca de cocos (poti face si acasa dar nu e prea reusit, din 100g nuca de cocos uscata cu 300 ml apa fiarta si lasat totul cca 30 de minute sa se infuzeze dupa care strecori zeama in mancare – se poate omite daca nu ai sau se va suplimenta cu aceeasi cantitate de apa)

Preparare:

• Topeste untul in tigaie, pune puiul si prajeste-l bine pana s-a facut auriu dar fara sa se fie prea uscat. Scoate-l si pune-l intr-o farfurie pe un servetel.
• Prajeste in continuare ceapa, adauga usturoiul, boia, sucul de lamaie, semintele de chimen, praful curry, piperul si mesteca usor pana se inmoaie ceapa.
• Adauga puiul, zaharul, faina si apoi supa cu laptele de nuca de cocos si amesteca pana fierbe si se ingroasa.
• Serveste cu orez basmati.

Pofta buna!

Sa stii ca miroase deosebit, daca te obisnuiesti, si e ffff gustoasa. 🙂

Post … parfumat

E postul Pastelui si m-am gandit sa adaug ceva interesant. Nu este neaparat o mancare favorita de-a mea, dar stiu ca a fost foarte apreciata. E pacat sa o desconsider si sa nu o adaug aici doar pentru ca mie nu imi place in mod special. Altcineva ar putea-o aprecia la adevarat ei valoare, nu ca mine, a fussy eater. Eu am facut nazuri cand am mancat-o dar am apreciat ca a iesit foarte bine. Ce are in plus fata de alte mancaruri este aroma. Miroase minunat si cand gatesti, in primul rand iti parfumeaza casa. Chiar te sfatuiesc sa incerci si o sa vezi ce frumos si fresh miroase a lamaie verde, ghimbir, coriandru proaspat, iarba de lamaie sau citronela. Asta e un plus.

Un alt plus sunt ingredientele naturale si proaspete, orezul basmati brun sau nedecortificat care este mult mai sanatos decat cel alb. Ma opresc putin aici sa povestesc despre acest gen de orez, basmati, in primul rand. Este orezul meu preferat. E atat de parfumat incat atunci cand il gatesti, miroase ca orezul cu lapte. (Orezul basmati marca Tilda e cel care miroase asa, cel putin pentru mine, de aceea il si prefer. Am incercat multe branduri si acesta mi-a placut cel mai mult, asa ca il recomand cu caldura.) Apoi, nu se lipeste deloc, e ca orezul pe care il mananci in resturantul chinezesc, aerat si lunguiet. Deci mananca-l, caci ai una din cele mai bune variante de orez care exista pe lume. In my humble opinion! 😉 Daca cumva nu ai orez brun, incearca cu orez basmati alb sau cu orez cu bob lung, doar ai grija sa pastrezi timpul de gatit al fiecaruia.

Un minus, ca trebuie sa aiba din moment ce nu este o reteta romaneasca, il constituie ingredientele. Poti sa le gasesti sau nu. Orezul ramane la fel de parfumat si de placut chiar si fara ele.

Originea acestei retete nu o stiu exact, apreciez ca ar fi o reteta asiatica, indiana sau poate araba, pentru ca am cules-o din cartea “Coriander – A Book of Recipes” 1997, asa ca daca cineva stie despre ce scriu eu aici, sa imi spuna si mie ce origine are. Nu de alta, dar mie chiar imi place sa stiu.

Pentru o reteta racoroasa si parfumata, pentru o mancare deosebita in zi de post, gateste

OREZ PARFUMAT CU CORIANDRU

4 portii

Ingrediente:

• 225/1 cana de orez basmati brun
• 15 ml/ 1 lingura ulei masline
• 1 ceapa tocata
• 2,5 cm bucata de radacina de ghimbir (ginger) proaspat, decojit si tocat (daca nu ai, merge si cel uscat dar stii ca nimic nu s e compara cu ghimbirul proaspat)
• 7,5 ml/ 1 1/2 lingurita seminte de coriandru
• 7,5 ml/ 1 1/2 lingurita seminte de chimen (cumin)
• 1 fr de iarba de lamaie, tocat fin
• coaja rasa de la 2 lamai verzi (daca nu ai, si lamaia noastra obisnuita merge)
• 750 ml/ 3 cani supa de vegetale (sau efectiv fierbi legume si pastrezi apa, daca nu vrei sa faci supa normala; daca nu si nu, atunci adauga apa simpla si ai rezolvat)
• 60 ml/ 4 linguri coriandru proaspat tocat
• felii de lamaie verde sau galbena de decorat

Preparare:

• Pune orezul intr-un vas mare cu apa rece. Amesteca-l cu mana/ lingura si arunca apa. Repeta operatiunea asta de spalare a lui de 5 ori. (Deja stiu ca o lasi balta dar lasa-ma sa te conving: nu-i fun sa te joci cu orezul in apa? Cand erai mica/mic iti placea sa faci asta. Plus, nu cred ca nu face bine la pielea mainilor. Tip: daca ai copii pune-i pe ei sa faca asta, sa vezi atunci distractie. Cu conditia sa versi tu apa, nu vrei sa te trezesti cu orez pe jos.) Daca mai ai rabdare, lasa-l sa se si inmoaie 5 minute. De fiecare data. (Deja stiu ca nu ai timp, deci poti s-o lasi balta. Incearca doar o data macar, pentru orez, daca nu pentru tine.)
• Incalzeste uleiul intr-o cratita mare si adanca si adauga ceapa, mirodeniile, iarba de lamaie si coaja rasa de lamaie. Prajeste-le pentru 2-3 minute la foc mic.
• Adauga orezul spalat si iar spalat. Amesteca-l bine si prajeste-l un minut, apoi adauga supa de vegetale/apa  si adu-l la fierbere. Da-i incet la foc, acopera tigaia si las-o pentru 30 de minute pe foc mic. Verifica orezul sa vezi daca este inca dur si in cazul asta, mai lasa-l pentru 3-5 minute. Ia de pe foc tigaia.
• Adauga coriandru proaspat, amesteca usor orezul, acopera tigaia si las-o 10 minute. Serveste imediat, cu felii de lamaie verde.

Pofta buna!

My first recipe

Stiu, nu e prima reteta pe blog, dar e prima reteta adevarata din viata mea, cea cu care am inceput si care mi-a deschis apetitul pentru gatit. Mi-aduc aminte ca era prin ianuarie 2005 si se apropia Anul Nou chinezesc la Londra. Trebuia sa gatesc ceva si nu stiam ce. Ca sa imi vina inspiratia ma uit de obicei pe reviste, prin carti de bucate, pe internet. Pe atunci nu stiam bine calculatorul , nici acces la un calculator nu prea aveam dar citeam tot ce imi cadea in mana. Fiecare lant de magazine care se respecta are cate o revista pe care o gasesti la casa, gratuit. Tesco este un astfel de magazin, si aici am gasit eu o reteta care mi-a placut cum suna dar si cum arata. Pe mine ma poate atrage fie poza, fie, in cazul in care nu are asa ceva, ingredientele si metoda de preparare. Si decid daca vreau sa o prepar sau nu. Deci, in cinstea acelui an chinezesc, am decis ca trebuie neaparat sa pregatesc o mancare chinezeasca. Pentru ziua respectiva. Am fost o rasfatata, pentru ca nu cred ca am repetat mai mult de 2-3 ori o reteta si nu am mancat aceeasi mancare doua zile consecutie. Pentru un an intreg  am trecut prin toata bucataria internationala si am avut ziua si mancarea, cu desertul aferent, normal. Dar asta nu se intampla decat o data in viata. Partea buna e ca am invatat sa gatesc, ca am descoperit ca sunt chiar buna la asta si o fac cu pasiune, ca am mancat preparate pe care poate nu le-as fi mancat niciodata, fie din cauza exotismului lor, fie din cauza costului foarte ridicat. Cum imi place mie sa glumesc, am mancat mai ceva ca la un restaurant de lux si stiu ce am mancat, pentru ca eu am facut totul. Dar am avut parte de niste oameni extraordinari care m-au incurajat constant si impreuna cu care ne-am minunat de cat de rasfatate sunt papilele noastre gustative. Way beyond imagination!

Reteta care urmeaza este o reteta traditionala ce a fost reinnointa pentru a fi mai putin bogata in grasimi. Ce imi place si ador la mancarea asiatica, cea chinezeasca sau tailandeza (cea indiana dureaza ceva mai mult uneori)  e ca se face extrem de rapid, multe ingrediente se pun la marinat peste noapte sau de dimineata si la pranz, in cateva  minute totul se arunca in wok (tigaia aceea uriasa si rotunda specifica bucatariei asiatice) si e gata. Nu-i fantastic? Mie imi place la nebunie. Iar mirosurile care se amesteca, culorile si gustul sunt fantastice. Pentru cea/cel care adora ca si mine aceasta bucatarie plina de arome, pentru cea/cel care nu a gustat niciodata asa ceva dar vrea sa incerce, pentru o seara placuta, iti recomand din tot sufletul aceasta reteta. Te vei indragosti de noodles (taitei chinezesti) si de wok. Eu una asa am patit.

Sper sa traduc pe aproape unele cuvinte caci este in limba engleza. Dar mai ales, sper sa gasesti aceasta reteta la fel de gustoasa si de usor de facut ca si mine. Si mai sper ca sa ajunga cat mai curand la noi pe piata aproape toate ingredientele care se gasesc in strainatate. Acolo unde banuiesc ca nu se gasesc , le voi da  si voi pune si un inlocuitor, in asa fel incat sa nu pierzi prea mult doar pentru ca un ingredient nu exista aici. In bucatarie e permis orice, deci nu ca poti, dar TREBUIE sa fii creativ. Si gustul va fi la fel de creativ.

Taitei cu pui si nuci acaju

4 portii, timp 20 min.

Ingrediente:

SOS

• 1 lingura sherry sau vin de gatiti chinesesc (sau vin alb romanesc)
• 1 lingurita ulei de susan (ulei de floarea soarelui)
• 1 1/2 lingura  sos de soia light (la noi exista doar un fel, unde m-am uitat eu, poate ma insel)
• 1/2 lingurita de amidon (faina de porumb i se mai spune, sau faina normala daca nu ai amidon)
• 4 linguri apa

Restul retetei

• 250 g taitei de ou latime medie (exista multe latimi dar astia merg aici)
• 1 lingura ulei de alune (ulei de floarea soarelui)
• 4 piepti de pui dezosati si fara piele taiati in bucati de 2-5 cm
• sare
• 50 g nuci acaju (nuci romanesti)
• 2 ardei rosii curatati si taiati in patrate mari
• 2 bucati de usturoi,  taiate marunt (eu ii mai dau prin razatoare, e mai simplu pentru mine)
• 1 legatura de ceapa proaspata de primavara, taiata pe lungime

Preparare:

• Combina toate ingredientele  pentru sos intr-un vas.
• Fierbe  taiteii conform recomandarilor de pe pachet, strecoara si pune deoparte.
• Incalzeste uleiul in wok sau daca nu ai, intr-o tigaie adanca si mare pana devine fierbinte. “Mangaie” puiul cu sare si prajeste-l pentru 5 minute in wok. Scoate-l din tigaie si pune-l deoparte.
• Adauga nucile acaju si ardeii in wok si prajeste 1 minut. Adauga apoi usturoiul, ceapa si prajeste pentru inca un minut, amestecand continuu. Pune apoi si puiul, adauga sosul si mesteca pentru 3-4 minute pana cand puiul s-a patruns si ardeii sunt moi (dar nu foarte moi).
• Rastoarna totul peste taitei si serveste cu nuci acaju.

Pofta buna!

Incearca sa mananci cu betisoare ca sa te saturi mai repede, altfel nu mai ramane pentru nimeni. 😉