Tag Archives: ciocolata amara

záchari


Zaharul e prezent cam in toate mancarurile, in special cele procesate. Sunt milioane de articole despre el, despre efecte, boli, diabet, etc. Pentru ca in jurul meu, in familie si printre cunostinte sunt persoane care sufera de diabet sau in urma analizelor, se indreapta spre aceasta boala, m-am gandit sa vin cu o informatie pe care am aflat-o si eu de la tatal meu nr. 2 si care a aflat-o si el de la altcineva si tot asa pana la cina cea de taina, info pe care acum o aplic tot timpul. Daca stii bancul intelegi la ce ma refer, daca nu, il adaug la final, take it with a spoon full of sugar 😉 .

Pentru ca si el, ca multa lume, consuma dulce, mai adauga si stresul vietii,  a ajuns la un inceput de diabet la un moment dat. A trebuit sa se reprofileze si sa renunte la zahar. Una din tentatiile vietii este ciocolata si iti dai seama ca o consuma. Asa ca a renuntat la cea cu lapte, care contine cca 50 g sau mai mult zahar din greutatea ei totala si a inceput sa caute amara, neagra. Si cum exista atatea variante, a luat-o treptat ca na, de la una dulce direct la 90% cacao nu merge chiar asa. Si a ajuns pe la 85%. Insa a invatat sa se uite la eticheta. Vezi tu, draga cititorule/ cititoare, tableta de ciocolata amara contine si ea zahar. Singura care are sub 10 grame din total e cea de 90% cacao in sus. Aceea chiar e amara insa foarte sanatoasa. Restul au diverse gramaje. Pe spatele ambalajului exista de obicei un tabel sau o lista in care sunt trecute valorile nutritionale la 100 de grame. Tata m-a invatat sa studiez bine tabelul si sa caut acolo unde scrie despre glucide. Se ramane acolo si vezi “din care zahar” si afli exact cantitatea de zahar pe care o introduci in organism. Am constatat cu uimire ca ciocolata amara pe  care o credeam pana atunci minunata, e cam dulce. Asa imi explic de ce, incercand cam tot exista pe piata, unele mi se pareau mai dulci decat altele, la acelasi procent de cacao. Nu stiam. Dar acum stiu. Asa ca, pentru a limita cantitatea de zahar in organism si daca vrei sa consumi ceva mai sanatos, sau ai un diabet sau inceput de diabet si totusi iti place ciocolata, cu limita evident, mergi pe cea amara insa cu cel mai putin zahar. Ia toate tabletele la mana, din orice magazin si cauta tabelul. Vei fi uimit/a de ce vei gasi. Gata.

Si acum bancul. “Itzic vroia neaparat sa-l intalneasca pe Papa. Si ii tot scria el si Papa nu ii acorda atentie. Si trec asa 30 de ani, pana cand intr-o zi, Papa face o vizita in Israel. Dupa mii de insistente, Papa accepta sa se intalneasca cu Itzic. Vine Itzic si-i zice:
– Stiti, eu am un restaurant. Mare, frumos, mancare buna, ieftin…, toata lumea vine sa manance la mine.
– Bravo Itzic, esti un spirit intreprinzator!
– Da, dar eu am preluat restaurantul de la tatal meu…
– Ai preluat afacerea, ai dezvoltat-o…
– Da, dar tatal meu il avea de la tatal lui, care la randul lui l-a mostenit de la tatal tatalui lui…
– Bine Itzic, inteleg, a fost o afacere de familie, ati muncit din greu… Ma exasperezi, nu inteleg, unde vrei sa ma duci, pe vremea lui Hristos?
– Exact, vedeti, ati inteles, e vorba despre Cina Cea de Taina… a ramas neplatita… Ei, bine, cum facem?”

Elena G

Cand viata iti da cacao, fa-ti o ciocolata


Greu de atins si de inteles asta, dar se poate. Cum zic unii, viata nu este nici rea, nici buna, ea doar este. Dar pana sa ajung sa inteleg asta, am avut parte de cacao 😉 si de lamai, ca sa parafrazez si expresia de la care de fapt am avut inspiratie: “Daca viata iti da lamai, fa-ti o limonada”. Ma bucur de ce am si incerc sa merg mai departe. Ok, sunt si suparata, foarte suparata dar ce rezolv? Asa cum un copil nu invata sa mearga pana nu cade de mii de ori, asa si eu si altii, cad si voi mai cadea. Face parte din viata si stiu ca mai devreme sau mai tarziu, adica maine, peste doua zile, peste cateva luni, peste un an, doi, trei, voi vedea ca este ceva bun in caderile astea si apare limonada, fie prin transformarea situatiei fie prin transformarea mea intr-o persoana mai puternica. Important e ca stiu ca va fi mai bine, la mine limonada e acolo, virtuala. Si va fi si adevarata. Trebuie doar sa am putere sa trec prin tot ce inseamna viata. A naibii limonada, nu mai apare o data. 😛

Pana la limonada, am avut si niste cacao. Si cum sunt maaaare amatoare de ciocolata amara, cat mai amara (sa echilibrez situatia, si pe dinafara si pe dinauntru), am avut intr-o zi pofta de ea. Eu nu mananc multe dulciuri, dupa cum vezi, dar le apreciez pe cele care imi plac. Am pofta de ciocolata mai ales in anotimpurile reci, vara nu prea consum pentru ca apar fructele si imi satisfac nevoia de dulce foarte bine. Cum ziceam, am avut pofta dar nu aveam chef sa ies sa imi cumpar. Mi-am propus deodata sa fac ciocolata amara de casa. Mi-am zis ca daca ciocolata cu lapte se face in casa, trebuie sa fie o reteta si pentru cea amara. Asa ca m-am uitat pe atotstiutorul Google si am gasit pe Wellness mama o reteta minunata si usoara. Atata de usoara ca o tin minte si o spun oricui vrea sa o auda. Ca de obicei, sunt ffffff incantata de ceva ce imi place. Si imi place sa ma minunez si sa imi spun cum de nu am stiut sau nu am facut asta mai devreme! E atat de usoara si gustoasa, doamne, ti se topeste printre degete, atesta la asta colegii de la cursurile de canto, prietenii mei, proful de canto si cine o mai avea ocazia si norocul si onoarea sa se delecteze cu asa ceva. Mi-a crescut nasul acum. :))

Voi scrie acum reteta imbunatatita, deoarece cea in limba engleza mi se pare ca e cam putina. Sa muncesti atata sa faci asa o ciocolata de o calitate exceptionala in cantitate asa mica, mi se pare pacat capital. Cum sa faci doar atata? Ciocolata? Pai numai cand te uiti la ea, o mananci cu ochii, iar daca mai ai si copii, saracutii. Ciocolata e ca iubirea, se imparte si cu cat e mai multa, cu atat e mai bine. Nu mai zic ca e facuta din inima, e foarte eco si bio si naturala si fara alte adaosuri si tot ce vrei. Partea cu munca am exagerat-o, se face asa usor si repede, nu iti vine sa crezi. Iata deci ciocolata mea amara de casa. Minunata, delicioasa, fina, deosebita, daca nu satisface si pe cel mai fitos mancator de ciocolata, sa nu imi zici mie Elena.

Ciocolata amara de casa

Portii: fara numar 😉

Ingrediente:

  • 2 cani/ 500 g unt de cacao (sau de cocos – cu acesta va avea o textura mai moale)
  • 2 cani/ 500 g cacao (sau praf de roscove, pentru cei care au alergie la cacao sau posibilitati mai reduse uneori)
  • 1 cana/ 250 g miere (sau mai putin, pentru un gust mai amarui; se poate folosi si zahar din trestie de zahar sau alt inlocuitor natural, dupa preferinta)
  • vanilie sau alte arome, dupa gust
  • seminte sau fructe confiate, sare, boia sau alte minunatii care merg la ciocolata (optional)

Preparare:

  • Topeste untul de cacao sau cocos la bain-marie, intr-un bol sau intr-o craticioara. Daca folosesti miere sau zahar, adauga sa se topeasca impreuna. Pentru cei care nu suporta aroma de cocos, va spun ca untul de cocos nu are o aroma puternica si nu se simte in ciocolata. Eu am testat asta pe prietena mea Georgiana, care nu suporta nuca de cocos si a fost incantata. Dar acum, de gustibus.
  • Cand s-a topit, ia-l de pe foc si pune peste el cacao sau praf de roscove sau combinat, dupa cum vrei, dar trece-l printr-o sita inainte pentru a evita formarea de cocoloase in ciocolata. Adauga si restul de ingrediente.
  • Amesteca bine pentru a se uniformiza frumos si a rezulta o ciocolata fina. Ai grija sa nu cada nici o picatura de apa peste ea, pentru ca se face fainoasa.
  • Rastoarn-o intr-o tava (eu folosesc tava de cuptor, e perfecta) in care ai pus si o foaie de copt, pentru ca se desprinde foarte usor apoi, dupa ce se intareste si scapi si de spalat mult. Mai poti folosi forme de silicon mari sau mici, pentru copt sau pentru gheata din care vor rezulta diverse forme simpatice de bomboane de ciocolata, toate pentru tine si cei dragi tie. Tot acum poti orna ciocolata cu ceva, dupa preferinte.
  • Reteta de pe net spune ca poti lasa sa se intareasca la temperatura camerei (atunci cand folosesti unt de cacao) dar eu prefer varianta rapida, la frigider (nu e nevoie sa pui la congelator) si in cateva ore ai o ciocolata tare si aromata, s-o mananci nu alta. Nu inca, totusi.
  • Se portioneaza cu cutitul sau se scoate din formele de silicon si se impatureste fiecare bucata in staniol sau folie de aluminiu. Trebuie sa lucrezi repede pentru ca se topeste pe degete, mai ales cea facuta cu unt de cocos dar ce conteaza apoi, ai ce linge. Se pune apoi la frigider si cand nu te vede nimeni, se fura cate o bucata. Daca cumva se intreaba cine a mancat toata ciocolata, se da vina pe ursuletul de plus. Ar fi bine sa ai unul in casa sa te scape. 😉 Daca nu, mai exista fantome, monstri, jucarii, copii, mamici, tati, bunici si de ce nu, musafiri.

Pofta buna!

 

Biscuiti cu dragoste


Intr-o zi ca aceasta, de toamna tarzie, rece, trezita de ploaia care imi bate in geam, imi place sa imi miroasa in casa a desert. (Cel dulce, nu nisipul fierbinte din Sahara. ;)) ) Azi am pofta de biscuiti de casa. Nu vreau insa biscuiti obisnuiti. Vreau ceva mai special, ca de obicei. Iti spun de acum ca de fapt nu ma apuc de gatit ci doar iti fac putina pofta. Mi-ar placea enorm sa ma trezeasca nu numai ploaia ci si un miros vanilat si imbietor din bucatarie si o farfurie plina cu biscuiti proaspeti si deliciosi pe o farfurie, alaturi de un ceai englezesc cu lapte. Ce bine m-as trezi! Cineva ma iubeste si imi face biscuiti. As uita de cat de urata e ziua si as sta oricum mai mult in pat. Cred ca voi face pana la urma biscuitii acestia, cat mai curand. Ce inseamna ca pofta vine mancand! Sa iti spun reteta. Nu am notat pe foaie cartea din care am cules-o asa ca nu stiu sursa. Dar biscuitii raman la fel de gustosi. Si se fac asa de repede. Ce imi place! O mica observatie: reteta originala face prea putini biscuiti asa ca eu dublez cantitatile pentru mai multi. Totusi, aici citesti acum reteta originala. Tu decizi apoi cati vrei sa iti iasa.

Biscuiti cu ciocolata

Biscotti morbidi con cioccolata

10 portii

Timp prepare: 10 minute

Timp coacere: 35 minute

Ingrediente:

  • 250 g faina alba
  • 65 g cacao pudra
  • 1 lingurita praf de copt
  • un varf de cutit de sare
  • 100 g punga cu bucati de ciocolata (sau varianta mai buna si mai sanatoasa, o ciocolata amara de cel putin 70% cacao, maruntita)
  • 150 g fistic (I love it)
  • 100 g unt, la temperatura camerei
  • 225 g zahar brun (sau cum spune reteta: zahar nerafinat auriu caster)
  • 2 oua medii, la temperatura camerei

Preparare:

  • Incalzeste cuptorul la 180 °C/ 350˚F, gaz 4.
  • Unge o foaie de copt cu putin unt si pudreaz-o cu faina.
  • Amesteca intr-un bol faina, cacao, praful de copt, bucatile de ciocolata si fisticul.
  • Intr-un alt bol, bate cu mixerul untul si zaharul, pana se deschide la culoare si se umfla. Adauga apoi ouale si amesteca-le bine.
  • In acest amestec pune apoi combinatia cu faina si amesteca pana se formeaza o coca mai tare. Pune coca in tava, pe foaia de copt si intinde-o bine, sa ajunga in toate colturile. Tava ar trebui sa fie de cca 30 cm lungime si 10 cm latime. Ceva mic, mic, dupa parerea mea. Prea mic.
  • Lasa la cuptor cca 35 de minute. Poti verifica asta cu un bat de frigarui pe care sa il introduci in coca. Daca iese curat, atunci biscuitii sunt gata. E momentul sa scoti tava din cuptor si s-o lasi cca 5 minute sa se raceasca. Apoi poti ridica foaia de copt si o poti pune pe un gratar unde sa se mai raceasca pana la temperatura camerei. Eu as acoperi cu o panza in tava si as lasa asa se raceasca, pentru ca alfel se pot intari si nu vreau asta. Dupa aceea poti taia biscuitii pe care reteta sugereaza sa ii servesti cu cafea sau vin. Eu sugerez cu ceai, orice fel de ceai. Dar tu alegi.

Pofta buna!

La cules de zmeura


A venit vara. Imi amintesc cu placere, cand eram copila, ca mergeam in fiecara vara cu mama, in tabere, in toata tara si abia asteptam sa mananc fructe de padure. Numai acolo gaseam fragute, atat de aromate si rare, zmeura, mure si afine. Stiu ca voi scrie despre zmeura dar nu ma pot abtine sa nu vorbesc putin despre fragute pentru ca, dintre toate, raman preferatele mele. Am avut maaare noroc intr-o tabara, cand aveam vreo 9 ani cred, la Valea Uzului, sa primeasca mama de la o bucatareasa, 2 borcane cu gem de fragute. A fost ceva nemaipomenit! Il mancam cu degetele nu alta, plus ca ne miram cum a gasit atat de multe ca sa ajunga sa faca si gem. Nici icrele negre nu mi se par atat de valoroase ca fragutele, daca ma intrebi pe mine. Le cautam cu ardoare, aproape de pamant, pentru ca ele se ascund sub frunze si abia daca le zaresti, mici puncte rosii, sub frunze verzi. Le adunam una cate una, in palma, ca sa mananc mai multe o data, sa le simt gustul mai bine si inchideam ochii de placere. Numai cine mananca fragute stie ce delicatesa sunt.

O alta delicatesa, dar nu precum fraga, dupa parerea mea, este zmeura. Cand gaseam zmeura prin padure, imi aminteam intotdeauna ca ursul mananca asa ceva. Mai, da’ “prost” e ursul ista! Ce bunataturi mananca el, isi permite asa ceva, iti dai seama! Eu aici abia daca gasesc zmeura in piata, la un pret ”nepretuit”, fragutele in nici un caz nu o sa le vad vreodata la vanzare, murele la fel, ”nepretuite”, iar el, ursul, se autoserveste de la mama lor de acasa, plus ca unde mai pui ca sunt si ecologice, organice sau bio, cum vrei sa le zici. Din pacate, de cand cu civilizatia, si ursul s-a prostit. Acum prefera sa manance gunoaie. Ursule, chiar nu stii ce e bun sau esti foarte, foarte lenes si flamand.

Suficient cu amintirile din copilarie. Sa trec mai departe la ce ne intereseaza pe noi. Noi astazi, dragi copii,  vom invata despre un desert cu fructe de padure, daca tot am vorbit despre ele atat de mult mai sus, si in cazul de fata, vom vorbi despre cum sa gatim un desert delicios si racoritor de zmeura. Cum stim cu totii ca in bucatare nu exista reguli (si in general nu exista reguli), bineinteles ca ele pot fi oricand inlocuite cu orice alt fruct, ca murele, capsunile, etc. Titlul e simplu si spune totul. Sa nu uit sursa, pentru ca am cules si eu aceasta reteta de pe un set de cartoane numite generic ‘Delicious Meals Made Easy’ si bineinteles ca am si gatit-o, o data, ca multe retete de pe blog.

Desert de zmeura

4 portii

Ingrediente:

  • 1 lingura suc de portocale
  • 1/4 lingurita scortisoara
  • 1/4 lingurita nucsoara
  • 284 ml smantana grasa
  • 275 g iaurt
  • 450 g zmeura
  • 100 g ciocolata neagra, rasa sau fulgi de ciocolata
  • 4 frunze menta

Preparare:

  • Amesteca intr-un bol sucul de portocala cu scortisoara si nucsoara.
  • Intr-un alt bol, bate bine smantana pana se intareste. Amesteca apoi cu iaurtul si sucul de portocala.
  • Intr-un blender pune 3/4 din zmeura si transforma totul intr-un puree roz si aromat. Nu te grabi sa il consumi, dar te poti servi cu cateva lingurite daca vrei, pentru ca este prea bun. Trece puree-ul astfel obtinut printr-o sita, ca sa elimini semintele.
  • Imparte frisca in 4 boluri potrivite ca marime. Toarna deasupra jumatate din cantitatea de puree. Amesteca cu grija ca sa ai acel efect marmorat dar nu exagerat ca sa nu se combine prea mult. Pune deasupra jumatate din cantitatea de ciocolata.
  • Pune apoi restul de frisca in boluri. Orneaza cu puree de zmeura si ciocolata, restul de zmeura fructe si frunzele de menta si serveste imediat.
  • Poti face un desert mai mare, intr-un singur bol, in loc de 4 boluri mai mici si procedezi la fel ca mai sus. Efectul si gustul vor fi aceleasi.

Pofta buna!

It’s My Party…


Petit Pot au Chocolat

Smile! 🙂

Petit Pot au Chocolat

Sauna?

Petit Pot au Chocolat

La multi ani mie! 😉

E ziua mea azi si imi ofer ceva special. Un desert frantuzesc cu ciocolata. Muuuulta ciocolata. Cremos si delicat, amarui, aromat, delicios, etc, etc. Pentru ca merit.

Partea draguta e ca se consuma rece si pentru perioada asta calda e nemaipomenit. Crede-ma ca e ceva foarte bun. Se gateste usor, repede iar rezultatul e ca vei servi nu o portie ci mai multe. Iata ce faceam eu ieri seara, dupa ce m-am spalat pe cap, ca sa aiba timp sa stea in frigider sa se aseze si azi sa ma rasfat. Si nu este traditionalul tort pentru ca am zis ca vreau ceva deosebit, este o crema de ciocolata facuta in boluri mici de portelan. Ca nu, azi nu mai fac nimic altceva. Decat sa imi imbratisez si sa petrec timpul cu floarea mea, poate sa scriu blogul si bine-nteles temele pentru examene. De nu le-as avea. In fine, asta e acum si conteaza pentru mine sa marchez cumva, frumos, ziua mea. Chiar daca am treaba, totusi nu o neglijez. Reteta aleasa este din “The Sunday Times” some long time ago. Dar mi-a placut cum suna titlul, delicat ca un portelan si rafinat.

Petit Pot au Chocolat

Serveste 8

Ingrediente:

  • 350 ml smantana
  • 1 baton vanilie  taiat pe lungime sau un plic zahar vanilat
  • 250 g ciocolata amara (cel putin 70% cacao)
  • 150 ml lapte
  • 4 galbenusuri
  • 2 linguri zahar

Preparare:

  • Incalzeste cuptorul la 140°C/ 275 °F/ punct 1 la cel cu gaz. Intr-un vas incalzeste impreuna smantana si batonul de vanilie, amesteca bine sa se disperseze semintele, acopera si lasa sa se infuzeze cca 30 de minute.
  • Intre timp, in alt vas, topeste ciocolata in lapte.
  • Intr-un bol, bate galbenusurile cu zaharul, bine de tot, adauga apoi ciocolata topita si smantana cu vanilie (din care scoti totusi batonul) si amesteca bine. Srecoara minunatia printr-o sita si apoi imparte-o in mici boluri ramekin (sunt boluri de portelan, ceramica sau sticla, de diferite marimi care se folosesc la acele mancaruri care se preteaza a fi servite in portii individuale).
  • Bolurile pune-le intr-o tava mare (eu am folosit tavile acelea mari si rotunde de la cuptorul electric rusesc, daca mai stie cineva de el si daca mai foloseste) in care adauga apa care sa vina cam pana la jumatatea bolurilor, nu mai mult de 2/3 totusi. Asta inseamna ca vei gati bain-marie. Lasa totul la foc mic cca 45 de min-1 ora.
  • Lasa-le sa se raceasca apoi si pune-le la frigider sa stea cel putin 6 ore inainte sa servesti.

Pofta buna!

TIRAMISU


Reteta care urmeaza este fantastica. Ti se topeste in gura si arata impecabil. Pentru un tratament regal, incearc-o si o sa imi dai dreptate. Este una din favoritele mele si pentru ca este atat de speciala, mi-am propus s-o fac iar de Paste. De-abia astept. Numai cand ma gandesc cat de pufoasa si aromata este, cata crema si ciocolata are in ea, deja mi se face pofta.

Aceasta reteta nu este o reteta oarecare de Tiramisu. Este o reteta pe care iar am cules-o din The Sunday Times, revista in care publica unii din cei mai mari bucatari ai Marii Britanii. Aceasta reteta este varianta lui Heston Blumenthal, nascut in aceeasi zi cu mine. El este bucatarul sef si proprietarul restaurantului The Fat Duck, restaurant cotat cu 3 stele Michelin, din satul Bray din Berkshire,  votat “Best Restaurant in the UK” de “The Good Food Guide” 2007 si 2009, si votat cel mai bun restaurant din lume de “Restaurant magazine” in 2005. Blumenthal este celebru pentru abordarea stiintifica si a fost descris ca un alchimist in domeniul culinar pentru stilul lui inovator de gatit. (vezi Wikipedia)

Tot el este cel care sfatuieste folosirea ciocolatii de calitate in deserturi. El si altii. 🙂

Reteta lui este facuta sa ajunga la 4 persoane. Din experienta trebuie sa spun ca urmand reteta lui  mi-a iesit foarte putin iar biscuitii au fost insuficienti asa ca o adaptez un pic si trec in paranteza cantitatile pe care le folosesc. De asemenea vasul pentru reteta adaptata e mai mare iar eu folosesc unul pe care il am deja in casa, care are lungimea de cca 30 cm si latimea de cca 15 cm, ca sa ai o idee mai exacta.Dar sa trec la Tiramisu.

TIRAMISU

Ingrediente:

  • 75-100 g ciocolata de calitate sau de cel putin 70% cacao, rasa (poti fi si mai generos, pentru ca ciocolata nu e niciodata suficienta, pune doua) (mai fac o paranteza –  floarea mea albastra mi-ar zice un bax :)) )
  • 50 g zahar caster nerafinat (sau zahar brun, alb, depinde de preferinte si posibilitati)
  • 250 ml smantana, rece (alege grasa, nu fara grasime, pentru ca altfel alegi e-uri de care nu scapi, grasimea naturala o mai dai jos cu sport; dubleaza cantitatea pentru mai multa crema intre biscuiti, mai ales ca si ei se inmultesc)
  • 265 g branza mascarpone
  • 300 ml cafea neagra, rece si suficient de tare (600 – 800 ml pentru ca vei avea  mai multa crema si mai multi biscuiti – nu te teme ca ramane pentu ca o poti bea oricand)
  • 4 linguri de vin marsala sau lichior amaretto (daca nu ai, alege un lichior de ciocolata, merge ok, sau orice alt lichior care crezi ca se potriveste) – optional
  • 125 g biscuiti de sampanie italieni pentru tiramisu (250 -300 g biscuiti )
  • cacao pudra

Preparare:

  • Razuie ciocolata la razatoare si pune-o in frigider sa nu se topeasca.
  • Dizolva zaharul in 100ml de smantana la foc mic si pune deoparte sa se raceasca. Amesteca cu robotul intr-un bol  smantana ramasa.
  • Mesteca cu lingura branza mascarpone pana se inmoaie apoi incorporeaza cu grija smantana batuta si smantana cu zaharul topit. Adauga 4 linguri de cafea pentru gust, sau poate vrei mai mult. Cu grija totusi pentru ca vrei sa aiba gust de cafea nu sa se inmoaie. Poti mari cantitatile pentru mai multa crema. Din experienta stiu ca nu e  niciodata prea multa crema.
  • Pune restul cafelei si alcoolului, daca il folosesti, intr-un vas. Inmoaie pe rand biscuitii in vas, intorcandu-i pe ambele parti. Ai grija sa nu se inmoaie prea tare sa se rupa intre degete. Aseaza-i pe toti pe un platou. Daca e necesar, mai fa cafea.
  • O data inmuiati, alege un vas de yena, nu de alta dar arata foarte frumos Tiramisu in el, se vad straturile. Altfel, orice vas e ok, dar sa apreciezi cantitatea de pus in el. Pune un strat de biscuiti muiati pe fundul vasului, adauga o treime din crema peste ei, apoi cacao si o treime din ciocolata. Repeta actiunea: biscuiti, crema, cacao si ciocolata pana se termina. Ar trebui sa ai vreo 3 randuri de biscuiti si 3 randuri de crema cu cacao si ciocolata la final. Pune vasul la frigider si lasa-l macar cateva ore sa se raceasca, nu te grabi. Ca tot tu il mananci.
  • Inainte de a-l servi, fii generoasa/ generos cu niste pudra de cacao peste el. Arata impecabil si nu mai zic cum este la gust. No comment!

Pofta buna!