La multi ani X 4 si ciocolata

Azi am avut o zi superba impreuna cu patru prietene apropiate si iubite. Ne-am sarbatorit iar, pentru ca patru dintre noi suntem nascute in mai, iunie si iulie si cu aceasta ocazie ne-am bucurat una de cealalta si de timpul petrecut impreuna, de cadouri, de zambete, de binete si frumusete.

Dar ce te faci cand Cris scoate o ciocolata? Nu ar trebui sa ne repezim la ea sa o desfacem cat mai repede si sa o gustam? Nuuuuuuuu, nu se face asa. Uite cum se face, watch and learn!😌

Anca si cu mine luam ciocolata si incepem sa o descifram (ca e din Grecia adusa si nu scria in engleza, Doamne fereste! 😅) Din obisnuinta, eu caut cantitatea de zahar din continut, asa cum se regaseste ea, intr-un tabel pe spatele ambalajului sau intr-o descriere fara tabel, depinde de fiecare firma cum pune info. Apoi o intoarcem pe ambele parti, Anca incepe sa citeasca, ea stie literele grecesti, gasim zaharul, intrebam daca e cu lapte si apoi o punem pe masa.

Cris a ramas masca. 😲 Si a imortalizat momentul cand noi ne uitam la ciocolata ca la un extraterestru. Asa ceva nu se uita niciodata, nu se astepta sa o studiem cu asa atentie in loc sa o mancam urgent. Dar csf, ncsf!!! Cu noi e grele. 😂

Si a ramas biata ciocolata nemancata. Nici una din noi nu a dorit-o. Poor thing!!! 🤣

záchari

Zaharul e prezent cam in toate mancarurile, in special cele procesate. Sunt milioane de articole despre el, despre efecte, boli, diabet, etc. Pentru ca in jurul meu, in familie si printre cunostinte sunt persoane care sufera de diabet sau in urma analizelor, se indreapta spre aceasta boala, m-am gandit sa vin cu o informatie pe care am aflat-o si eu de la tatal meu nr. 2 si care a aflat-o si el de la altcineva si tot asa pana la cina cea de taina, info pe care acum o aplic tot timpul. Daca stii bancul intelegi la ce ma refer, daca nu, il adaug la final, take it with a spoon full of sugar 😉 .

Pentru ca si el, ca multa lume, consuma dulce, mai adauga si stresul vietii,  a ajuns la un inceput de diabet la un moment dat. A trebuit sa se reprofileze si sa renunte la zahar. Una din tentatiile vietii este ciocolata si iti dai seama ca o consuma. Asa ca a renuntat la cea cu lapte, care contine cca 50 g sau mai mult zahar din greutatea ei totala si a inceput sa caute amara, neagra. Si cum exista atatea variante, a luat-o treptat ca na, de la una dulce direct la 90% cacao nu merge chiar asa. Si a ajuns pe la 85%. Insa a invatat sa se uite la eticheta. Vezi tu, draga cititorule/ cititoare, tableta de ciocolata amara contine si ea zahar. Singura care are sub 10 grame din total e cea de 90% cacao in sus. Aceea chiar e amara insa foarte sanatoasa. Restul au diverse gramaje. Pe spatele ambalajului exista de obicei un tabel sau o lista in care sunt trecute valorile nutritionale la 100 de grame. Tata m-a invatat sa studiez bine tabelul si sa caut acolo unde scrie despre glucide. Se ramane acolo si vezi “din care zahar” si afli exact cantitatea de zahar pe care o introduci in organism. Am constatat cu uimire ca ciocolata amara pe  care o credeam pana atunci minunata, e cam dulce. Asa imi explic de ce, incercand cam tot exista pe piata, unele mi se pareau mai dulci decat altele, la acelasi procent de cacao. Nu stiam. Dar acum stiu. Asa ca, pentru a limita cantitatea de zahar in organism si daca vrei sa consumi ceva mai sanatos, sau ai un diabet sau inceput de diabet si totusi iti place ciocolata, cu limita evident, mergi pe cea amara insa cu cel mai putin zahar. Ia toate tabletele la mana, din orice magazin si cauta tabelul. Vei fi uimit/a de ce vei gasi. Gata.

Si acum bancul. “Itzic vroia neaparat sa-l intalneasca pe Papa. Si ii tot scria el si Papa nu ii acorda atentie. Si trec asa 30 de ani, pana cand intr-o zi, Papa face o vizita in Israel. Dupa mii de insistente, Papa accepta sa se intalneasca cu Itzic. Vine Itzic si-i zice:
– Stiti, eu am un restaurant. Mare, frumos, mancare buna, ieftin…, toata lumea vine sa manance la mine.
– Bravo Itzic, esti un spirit intreprinzator!
– Da, dar eu am preluat restaurantul de la tatal meu…
– Ai preluat afacerea, ai dezvoltat-o…
– Da, dar tatal meu il avea de la tatal lui, care la randul lui l-a mostenit de la tatal tatalui lui…
– Bine Itzic, inteleg, a fost o afacere de familie, ati muncit din greu… Ma exasperezi, nu inteleg, unde vrei sa ma duci, pe vremea lui Hristos?
– Exact, vedeti, ati inteles, e vorba despre Cina Cea de Taina… a ramas neplatita… Ei, bine, cum facem?”

Elena G

Cand viata iti da cacao, fa-ti o ciocolata

Greu de atins si de inteles asta, dar se poate. Cum zic unii, viata nu este nici rea, nici buna, ea doar este. Dar pana sa ajung sa inteleg asta, am avut parte de cacao 😉 si de lamai, ca sa parafrazez si expresia de la care de fapt am avut inspiratie: “Daca viata iti da lamai, fa-ti o limonada”. Ma bucur de ce am si incerc sa merg mai departe. Ok, sunt si suparata, foarte suparata dar ce rezolv? Asa cum un copil nu invata sa mearga pana nu cade de mii de ori, asa si eu si altii, cad si voi mai cadea. Face parte din viata si stiu ca mai devreme sau mai tarziu, adica maine, peste doua zile, peste cateva luni, peste un an, doi, trei, voi vedea ca este ceva bun in caderile astea si apare limonada, fie prin transformarea situatiei fie prin transformarea mea intr-o persoana mai puternica. Important e ca stiu ca va fi mai bine, la mine limonada e acolo, virtuala. Si va fi si adevarata. Trebuie doar sa am putere sa trec prin tot ce inseamna viata. A naibii limonada, nu mai apare o data. 😛

Pana la limonada, am avut si niste cacao. Si cum sunt maaaare amatoare de ciocolata amara, cat mai amara (sa echilibrez situatia, si pe dinafara si pe dinauntru), am avut intr-o zi pofta de ea. Eu nu mananc multe dulciuri, dupa cum vezi, dar le apreciez pe cele care imi plac. Am pofta de ciocolata mai ales in anotimpurile reci, vara nu prea consum pentru ca apar fructele si imi satisfac nevoia de dulce foarte bine. Cum ziceam, am avut pofta dar nu aveam chef sa ies sa imi cumpar. Mi-am propus deodata sa fac ciocolata amara de casa. Mi-am zis ca daca ciocolata cu lapte se face in casa, trebuie sa fie o reteta si pentru cea amara. Asa ca m-am uitat pe atotstiutorul Google si am gasit pe Wellness mama o reteta minunata si usoara. Atata de usoara ca o tin minte si o spun oricui vrea sa o auda. Ca de obicei, sunt ffffff incantata de ceva ce imi place. Si imi place sa ma minunez si sa imi spun cum de nu am stiut sau nu am facut asta mai devreme! E atat de usoara si gustoasa, doamne, ti se topeste printre degete, atesta la asta colegii de la cursurile de canto, prietenii mei, proful de canto si cine o mai avea ocazia si norocul si onoarea sa se delecteze cu asa ceva. Mi-a crescut nasul acum. :))

Voi scrie acum reteta imbunatatita, deoarece cea in limba engleza mi se pare ca e cam putina. Sa muncesti atata sa faci asa o ciocolata de o calitate exceptionala in cantitate asa mica, mi se pare pacat capital. Cum sa faci doar atata? Ciocolata? Pai numai cand te uiti la ea, o mananci cu ochii, iar daca mai ai si copii, saracutii. Ciocolata e ca iubirea, se imparte si cu cat e mai multa, cu atat e mai bine. Nu mai zic ca e facuta din inima, e foarte eco si bio si naturala si fara alte adaosuri si tot ce vrei. Partea cu munca am exagerat-o, se face asa usor si repede, nu iti vine sa crezi. Iata deci ciocolata mea amara de casa. Minunata, delicioasa, fina, deosebita, daca nu satisface si pe cel mai fitos mancator de ciocolata, sa nu imi zici mie Elena.

Ciocolata amara de casa

Portii: fara numar 😉

Ingrediente:

• 2 cani/ 500 g unt de cacao (sau de cocos – cu acesta va avea o textura mai moale)
• 2 cani/ 500 g cacao (sau praf de roscove, pentru cei care au alergie la cacao sau posibilitati mai reduse uneori)
• 1 cana/ 250 g miere (sau mai putin, pentru un gust mai amarui; se poate folosi si zahar din trestie de zahar sau alt inlocuitor natural, dupa preferinta)
• vanilie sau alte arome, dupa gust
• seminte sau fructe confiate, sare, boia sau alte minunatii care merg la ciocolata (optional)

Preparare:

• Topeste untul de cacao sau cocos la bain-marie, intr-un bol sau intr-o craticioara. Daca folosesti miere sau zahar, adauga sa se topeasca impreuna. Pentru cei care nu suporta aroma de cocos, va spun ca untul de cocos nu are o aroma puternica si nu se simte in ciocolata. Eu am testat asta pe prietena mea Georgiana, care nu suporta nuca de cocos si a fost incantata. Dar acum, de gustibus.
• Cand s-a topit, ia-l de pe foc si pune peste el cacao sau praf de roscove sau combinat, dupa cum vrei, dar trece-l printr-o sita inainte pentru a evita formarea de cocoloase in ciocolata. Adauga si restul de ingrediente.
• Amesteca bine pentru a se uniformiza frumos si a rezulta o ciocolata fina. Ai grija sa nu cada nici o picatura de apa peste ea, pentru ca se face fainoasa.
• Rastoarn-o intr-o tava (eu folosesc tava de cuptor, e perfecta) in care ai pus si o foaie de copt, pentru ca se desprinde foarte usor apoi, dupa ce se intareste si scapi si de spalat mult. Mai poti folosi forme de silicon mari sau mici, pentru copt sau pentru gheata din care vor rezulta diverse forme simpatice de bomboane de ciocolata, toate pentru tine si cei dragi tie. Tot acum poti orna ciocolata cu ceva, dupa preferinte.
• Reteta de pe net spune ca poti lasa sa se intareasca la temperatura camerei (atunci cand folosesti unt de cacao) dar eu prefer varianta rapida, la frigider (nu e nevoie sa pui la congelator) si in cateva ore ai o ciocolata tare si aromata, s-o mananci nu alta. Nu inca, totusi.
• Se portioneaza cu cutitul sau se scoate din formele de silicon si se impatureste fiecare bucata in staniol sau folie de aluminiu. Trebuie sa lucrezi repede pentru ca se topeste pe degete, mai ales cea facuta cu unt de cocos dar ce conteaza apoi, ai ce linge. Se pune apoi la frigider si cand nu te vede nimeni, se fura cate o bucata. Daca cumva se intreaba cine a mancat toata ciocolata, se da vina pe ursuletul de plus. Ar fi bine sa ai unul in casa sa te scape. 😉 Daca nu, mai exista fantome, monstri, jucarii, copii, mamici, tati, bunici si de ce nu, musafiri.

Pofta buna!

 

Panem nostrum cotidianum II

De mult vreau sa scriu reteta aceasta. Mi se pare atat de modesta, umila chiar. Dar tocmai acesta e farmecul ei. Din painea noastra cea de toate zilele se poate face un desert minunat, la care nu m-as fi gandit niciodata. E un desert specific englezesc, pe care l-am descoperit la Londra si care mi-a placut foarte mult. In cazul in care ai in casa doar paine si ceva oua si lapte, adica strictul necesar, poti sa te bucuri de un desert foarte delicios, cum nici nu ti-ai inchipui ca poate fi, avand in vedere ingredientele. De curiozitate am incercat mai multe variatii si am descoperit ca poti face desertul mai bogat sau mai simplu, dupa posibilitati. De aceeasi data, el ramane la fel de gustos. Si simpu de preparat. Mai tii minte cum se face varianta rapida a pizzei de casa, cu felii de paine? Ei, asa e si cu desertul acesta. Rapid. Si bun. Pentru blog, am ales o varianta mai bogata in ingrediente si mai pretentioasa cumva, pe care nu am incercat-o dar stiu ca este delicioasa. Reteta este din revista ” The Lady”, din 30 noiembrie 2004. Pentru cine nu are toate ingredientele, voi mentiona cu ce se mai pot inlocui, dupa placerea si gustul fiecaruia. In bucatarie, ca in orice de fapt, e musai sa improvizezi. Totul e sa vina din inima, ca mancarea se gaseste cine s-o manance, dar daca e gustoasa si e facuta din inima, nu are cum sa nu fie apreciata. Vorbesc din proprie experienta, cand am facut niste clatite, amarate, ca vai de ele, saracele, cel putin mie asa mi s-au parut. Faceam comparatie cu clatitele pe care le fac de obicei, ca la carte, si care sunt mi-nu-na-te si foar-te a-pre-ci-a-te. Dar ele s-au dovedit cele mai bune clatite din lume pentru le-am facut cu dragoste si asa, simple, au fost cele mai apreciate.

Budinca din paine si unt cu ciocolata

4 portii

Ingrediente:

• 400 ml smantana grasa (poti inlocui smantana cu lapte)
• 200 ml lichior Baileys Irish Cream (si fara asta se poate sau, daca ai in casa, orice alt lichior crema cred ca ar merge)
• 200 g zahar pudra (daca nu vrei zahar, mergi pe orice alt indulcitor natural care iti place)
• 2 pastai de vanilie, taiate de-a lungul (merge foarte bine 1 plic de zahar vanilat sau 2, pentru mai multa aroma)
• 6 galbenusuri oua (fara acestea cred ca se poate)
• 6 oua (fara acestea NU se poate)
• 10 felii de briosa de cca 1 cm grosime (vorbesc de briosa aceea mare, ca o paine, si dulceaga. Daca nu ai, 10 felii mari de paine sunt de fapt ingredientul originar. Si 10 felii de cozonac merg foarte bine, vorba Mariei Antoaneta, daca nu ai paine, mananci cozonac)
• 200 g ciocolata amara de cel putin 70 % cacao, tocata (evident ca se poate fara, dar daca ai putina ciocolata de calitate, rasfata-te)

Preparare:

• Pune lichiorul, vanilia, zaharul si smantana intr-un vas la foc mic si amesteca pana se topeste zaharul. Scoate de pe foc si lasa sa se raceasca. Indeparteaza si pastaile de vanilie, daca ai folosit asa ceva.
• Incalzeste cuptorul la 140°C, 275°F, sau nr.  1 la cuptor. Unge cu unt sau ulei o tava mai adanca de cca 1,2-2 litri (2-3 pints). Cu robotul de bucatarie bate ouale intregi si galbenusurile impreuna apoi varsa in ele si amestecul cu smantana. Bate-le iar sa se amestece bine. Pune in tava feliile de paine sau briosa taiate pe diagonala, cumva sa fie una peste alta si nu un strat foarte nivelat. Scurge peste ele amestecul de mai inainte si lasa-le 10 minute sa se patrunda bine.
• Topeste ciocolata la bain-marie sau la cuptorul cu microunde. Rastoarna TOATA ciocolata peste felii (stiu ca eu as gusta cu lingurita si la final as sterge cu degetul orice urma de ciocolata, lingandu-l apoi ). Pune tava astfel pregatita intr-un alt vas mai mare, plin pana la jumatate cu apa calda si apoi totul la cuptor, pentru cca 50 de minute.

Pofta buna!

27 Mai

La multi ani, iubita mea sora! La multi ani celor nascuti azi! La multi mie! M-am nascut azi dimineata, chinuind-o pe mama si in acelasi timp aducandu-i atata bucurie, cu doua luni mai devreme chiar. Nu mai stiu exact cat aveam dar stiu ca eram mica, mica, pana intr-un kilogram si jumatate, destul de creata la piele si galbejita, uratica chiar, dar in acelasi timp superba. Ca orice bebelus din lumea asta. Nu stiu daca se dadeau note pe atunci, nici nu o intreb pe mama. Probabil ca nu si fi luat 10, dar ce conteaza. Parca un copil sau o viata de om pot fi notate in vre-un fel. Mai stiu ca am stat intr-un incubator cateva luni, ca sa mai cresc, ca aveam sanse slabe de a trai, dupa spusele doctorului (nu stiu daca a vrut sa fie crud de realist sau doar crud, dar a fost alegerea lui la momentul respectiv) si in toate pozele din acele vremuri, alb-negru, evident, aveam o figura mirata si niste ochi mari si curiosi. Ce vedeam asa interesant, nu stiu, dar acum stau si ma gandesc, ce pacat ca primii ani din viata nu mi-i amintesc. As avea tot felul de intamplari si senzatii si povesti de spus, pentru ca totul era nou in ochii mei. Faceam cunostinta cu mama, cu tata, cu maia, care venea sa ne scoata pe mine si pe sora mea la plimbare si stiam ca asta urma, de cum o vedeam si nu mai puteam de fericire. Atat de fericita sa fiu ca ies la plimbare in parc, oare de ce eram asa? Acum, daca ies in parc, nu mai traiesc asa intens momentul, dar ma bucur sa fiu in mijlocul naturii. Are si copilaria farmecul ei.

Mama mai spune ca eram destul de cuminte, nu plangeam dar si cand plangeam, faceam concert, pentru ca indiferent care din noi incepea, cealalta urma. De mici “cantam” la doua voci si uneori se alatura si a “treia”, de stres si neputinta, cand nu mai stia ce sa faca. Si uite asa, sa te tii. O aventura totala si eu nu imi amintesc nimic. Noroc cu mama si pozele pe care le am ca sa stiu cam cum eram mica. Dar am crescut si trecand peste o bucata mare din viata, iata-ma azi, scriind impresii si amintiri pe blog.

Acum cateva saptamani, din intamplare, am dat peste o melodie care se intituleaza exact 27 Mai, adica ziua in care m-am nascut si mi-a placut foarte mult sa stiu ca exista asa ceva. Povestea din spatele piese este alta, dar eu ii dau intelesul meu, deoarece coincide cu ziua mea si ma bucur de ea. Ce e mai frumos decat sa am propria melodie? Poate doar o imbratisare si sentimentul ca sunt iubita. Si un desert minunat, pe care il fac oricand cu placere. 🙂

Chocolate, Chocolate, Chocolate

Is it enough?

Am facut o pauza de blog din motive obiective. Dar am revenit cu o reteta, asa cum te-ai cam obisnuit (dar nu te obisnui prea mult ca nu numai retete vei citi aici ;)). Aveam de gand sa adaug reteta asta intr-o zi speciala pentru ca este o reteta speciala, eu o consider cu totul deosebita si sofisticata, cu toate ca la preparare si cum arata nu ai zice cine stie ce. Dar stii cum e, aparentele inseala de multe ori. Ai rabdare sa gusti si pun pariu pe orice vrei ca o sa iti placa la nebunie. Asta cu conditia sa iti placa si ciocolata. Muuult de tot. Altfel nu stau de vorba ca pierd din start. 😛 Dar uite ca ziua aceea a venit mai repede decat ma asteptam. Azi este acea zi. Nu e speciala in vre-un fel anume ci pentru ca asa simt eu. Ca azi trebuie sa fie.

Mi-aduc aminte cum am dat peste reteta. Eram la un supermarket in Constanta si ajunsa la culoarul de carti si reviste, ma uitam si eu sa vad ce mai e. Intamplarea sau nu neaparat (imi aduc aminte de multe ori ca nimic nu e intamplator doar ca nu imi dau seama de ce se intampla un anumit lucru si abia mai tarziu realizez care e talcul din spatele lui ) a facut sa iau revista “BBC Good Food” de pe raft si sa o rasfoiesc. Am dat peste multe retete de prajituri si torturi cu ciocolata si una mi-a atras atentia. De ce? Acum vine partea excelenta ;)). Pentru ca in continutul ei intra 7 ciocolate. De curiozitate m-am uitat la vremea respectiva sa vad ce alte torturi sunt facute cu atatea ciocolate dar nu am gasit nici unul care sa contina atat de multe. De obicei se opresc pe la 3-5 dar asta e extraordinara. It is the Queen of Chocolate. Efectiv ti se topeste in gura, la propriu. La figurat te topesti tu, de placere. Recomand a se manca cu multa responsabilitate. 😉

Ceea ce  am gasit eu este un simplu tort cu 7 ciocolate. Am scos efectiv un pix si o foaie ca sa copii reteta. Numai pe ea o vroiam asa ca am stat si am scris-o. Abia mai tarziu, dupa ce am facut asta, mi-am dat seama ca reteta poate fi si pe site dar nu mai conta. Eram fericita ca aveam acum ceva special. Si intr-o zi mai speciala, chiar nu imi aduc aminte cu ce ocazie era, dar sigur era ori vre-o sarbatoare ori ziua mea, am facut tortul. Chiar nu mi-am inchipuit ca va fi atat de bun. Mancam si nu mai puteam de fericire. Asta da rasfat! Inchipuie-ti ca mananci un tort al carui aluat are 3 ciocolate si crema, alte 4. E prea mult. Si ca sa fie totul mai mult decat perfect, nu am folosit orice ciocolata ci ciocolata neagra de cel putin 70% cacao. Gustul dulce amarui al intregii  combinatii nu se poate descrie. Bine-nteles ca il poti face cu ciocolata cu lapte.  Numai ca nu se compara, parerea mea. Eu merg numai pe acest gen de ciocolata.

Sa trec la aceasta minunatie  celebra, daca o intrebi pe mama, pe colegele mele si cine a mai avut norocul sa guste asa ceva. 😛

Tort de ciocolata

12 portii 

Preparare in 1 h si 30 min plus perioada de racire

Ingrediente:

• 250 g faina
• 1 plic de praf de copt
• 250 g zahar brun (merita toti banii dar daca nu ai, folosesti alb – eu nu mai pun deloc demult, am vazut ca e suficient de dulce pentru mine)
• 50 g cacao
• 250-300 g ciocolata neagra (sunt 3 ciocolate de 100 g fiecare – reteta originala spune 250 dar nu e cazul sa o respecti, fii generos/oasa)
• 250 g unt (ma repet ca de obicei, de 80-82 % daca se poate)
• 4 oua medii
• 200 ml apa

Crema:

• 400 g ciocolata neagra (aici poti veni cu cea cu lapte daca doresti)
• 300 g smantana slaba (cca 15% grasime – eu merg pe cea fff grasa, 25-30% grasime, imi place mai mult)
• 25 g unt
• 100-200 g zahar praf (eu nu il mai pun, pentru mine e destul de dulce tortul sau poti pune 50g)
• cacao

Preparare:

• Incalzeste cuptorul la 160°C, gaz 3.
• Amesteca faina, praful de copt, cacao, pe care e bine sa le treci prin sita ca sa nu fie cocoloase si zaharul intr-un bol. Topeste ciocolatele (nu pune degetul!) si untul si adauga 200 ml apa in tigaie. Amesteca bine sa se omogenizeze.  Toarna continutul impreuna cu ouale batute separat in bol si amesteca bine (poti folosi mixerul). Rastoarna totul in forma de tort (de cca 20 cm diametrul – eu folosesc o forma de tort de 26 cm, iese mai scund) si lasa-l la cuptor pentru cca o ora sau pana cand ai convingerea ca e gata cand iese andreaua sau ce mai poti folosi, curata sa fie. Se poate crapa putin deasupra dar va fi acoperit de crema. Lasa-l sa se raceasca.
• Pentru crema, topeste iar ciocolata (am zis sa iti tii degetele acasa) cu smantana si untul pana se face de o consistenta cremoasa  si lasa sa se raceasca putin, ca apoi sa adaugi zaharul praf, suficient sa obtii o crema mai tare si opaca. Daca vrei mai putin dulce, te opresti mai devreme sau nu pui deloc, eu asa fac si vad ca imi iese bine. Nu e foarte dulce dar imi place. Vezi si tu cum ti se pare.
• Taie tortul cu un taietor de tort (ti-l recomand, e foarte usor de folosit, fata de un  cutit) in 2-3 straturi (in cazul formei mele de tort, il tai doar o data) si intinde crema intre ele dar nu toata. Ai grija sa ramana suficienta pentru a acoperi tortul in intregime apoi, intr-un strat uniform. Reteta spune sa nu te ingrijorezi prea mult de partea de deasupra si sa intinzi multa crema pe margine. Eu una intind cam in mod egal.
• Pudreaza cu cacao inainte de a servi.

Pofta buna!

Iese un tort imens, greu si plin de ciocolata. Nu il tine numai pentru tine cu toate ca esti tentat/a. 🙂 Si bucura-te de noile senzatii!

In poza aspectul nu  e cine stie ce. Totul e in continut. 🙂

PS: cautand-o pe net intr-o zi, am descoperit ca nu mai exista pe site-ul BBC Good Food dar am facut un pic pe detectivul. Pe foaia mea tiparita acum muuulti ani, adica din 2009, este scris la sfarsit ca e luata din Olive Magazine, septembrie 2007. Asa ca am dat de ea online, chiar daca am pierdut-o la un moment dat. Ce m-am bucurat! O poti gasi si pe blogul meu, in limba engleza insa originalul se gaseste pe site-ul Olive Magazine. Cu drag!

TIRAMISU

What you see is what you get

Waves

You can’t touch this!

Reteta care urmeaza este fantastica. Ti se topeste in gura si arata impecabil. Pentru un tratament regal, incearc-o si o sa imi dai dreptate. Este una din favoritele mele si pentru ca este atat de speciala, mi-am propus s-o fac iar de Paste. De-abia astept. Numai cand ma gandesc cat de pufoasa si aromata este, cata crema si ciocolata are in ea, deja mi se face pofta.

Aceasta reteta nu este o reteta oarecare de Tiramisu. Este o reteta pe care iar am cules-o din The Sunday Times, revista in care publica unii din cei mai mari bucatari ai Marii Britanii. Aceasta reteta este varianta lui Heston Blumenthal, nascut in aceeasi zi cu mine. El este bucatarul sef si proprietarul restaurantului The Fat Duck, restaurant cotat cu 3 stele Michelin, din satul Bray din Berkshire,  votat “Best Restaurant in the UK” de “The Good Food Guide” 2007 si 2009, si votat cel mai bun restaurant din lume de “Restaurant magazine” in 2005. Blumenthal este celebru pentru abordarea stiintifica si a fost descris ca un alchimist in domeniul culinar pentru stilul lui inovator de gatit. (vezi Wikipedia)

Tot el este cel care sfatuieste folosirea ciocolatii de calitate in deserturi. El si altii. 🙂

Reteta lui este facuta sa ajunga la 4 persoane. Din experienta trebuie sa spun ca urmand reteta lui  mi-a iesit foarte putin iar biscuitii au fost insuficienti asa ca o adaptez un pic si trec in paranteza cantitatile pe care le folosesc. De asemenea vasul pentru reteta adaptata e mai mare iar eu folosesc unul pe care il am deja in casa, care are lungimea de cca 30 cm si latimea de cca 15 cm, ca sa ai o idee mai exacta.Dar sa trec la Tiramisu.

TIRAMISU

Ingrediente:

• 75-100 g ciocolata de calitate sau de cel putin 70% cacao, rasa (poti fi si mai generos, pentru ca ciocolata nu e niciodata suficienta, pune doua) (mai fac o paranteza –  floarea mea albastra mi-ar zice un bax :)) )
• 50 g zahar caster nerafinat (sau zahar brun, alb, depinde de preferinte si posibilitati)
• 250 ml smantana, rece (alege grasa, nu fara grasime, pentru ca altfel alegi e-uri de care nu scapi, grasimea naturala o mai dai jos cu sport; dubleaza cantitatea pentru mai multa crema intre biscuiti, mai ales ca si ei se inmultesc)
• 265 g branza mascarpone
• 300 ml cafea neagra, rece si suficient de tare (600 – 800 ml pentru ca vei avea  mai multa crema si mai multi biscuiti – nu te teme ca ramane pentu ca o poti bea oricand)
• 4 linguri de vin marsala sau lichior amaretto (daca nu ai, alege un lichior de ciocolata, merge ok, sau orice alt lichior care crezi ca se potriveste) – optional
• 125 g biscuiti de sampanie italieni pentru tiramisu (250 -300 g biscuiti )
• cacao pudra

Preparare:

• Razuie ciocolata la razatoare si pune-o in frigider sa nu se topeasca.
• Dizolva zaharul in 100ml de smantana la foc mic si pune deoparte sa se raceasca. Amesteca cu robotul intr-un bol  smantana ramasa.
• Mesteca cu lingura branza mascarpone pana se inmoaie apoi incorporeaza cu grija smantana batuta si smantana cu zaharul topit. Adauga 4 linguri de cafea pentru gust, sau poate vrei mai mult. Cu grija totusi pentru ca vrei sa aiba gust de cafea nu sa se inmoaie. Poti mari cantitatile pentru mai multa crema. Din experienta stiu ca nu e  niciodata prea multa crema.
• Pune restul cafelei si alcoolului, daca il folosesti, intr-un vas. Inmoaie pe rand biscuitii in vas, intorcandu-i pe ambele parti. Ai grija sa nu se inmoaie prea tare sa se rupa intre degete. Aseaza-i pe toti pe un platou. Daca e necesar, mai fa cafea.
• O data inmuiati, alege un vas de yena, nu de alta dar arata foarte frumos Tiramisu in el, se vad straturile. Altfel, orice vas e ok, dar sa apreciezi cantitatea de pus in el. Pune un strat de biscuiti muiati pe fundul vasului, adauga o treime din crema peste ei, apoi cacao si o treime din ciocolata. Repeta actiunea: biscuiti, crema, cacao si ciocolata pana se termina. Ar trebui sa ai vreo 3 randuri de biscuiti si 3 randuri de crema cu cacao si ciocolata la final. Pune vasul la frigider si lasa-l macar cateva ore sa se raceasca, nu te grabi. Ca tot tu il mananci.
• Inainte de a-l servi, fii generoasa/ generos cu niste pudra de cacao peste el. Arata impecabil si nu mai zic cum este la gust. No comment!

Pofta buna!